740 matches
-
un ordin de mobilizare, sau ca la un anunț de deces în război, atâta groază i se citea în priviri. Apoi a arătat-o tuturor, și vecinilor a fugit să le-o arate, și s-au pus cu toții pe un plânset cu suspine și își treceau hârtia dintr-o mână în alta, nevenindu-le să creadă că au primit-o, de parcă ea ar fi fost vinovată cu ceva și nu prăpastia pe care se obișnuiseră să o privească zi de zi
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
ar fi putut fi interpretat ca o impolitețe de neiertat, s-ar fi ridicat imediat de le masă și ar fi luat-o pe Ileana de o parte, ca să se sfătuiască cu ea. Tot micul Mihăiță îi scosese din impas. Plânsetul său îl întrerupse pe bătrânul comisar și pusese capăt mesei. Cu toții se ridicaseră de pe scaune, năpustindu-se în camera unde dormea copilul. Cristian răsuflă ușurat și îi făcu semn soției că vrea să vorbească cu ea. Sunt aici! spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fi trecut vreo cîțiva ani buni, Într-o noapte cînd l-am Însoțit pe Joanet, fiindcă el a stăruit, să fim Înțeleși, că eu n-aveam ce căuta pe-acolo... cum spuneam, acolo am auzit ceva ciudat. Un fel de plînset. Portarul Îmi oferi o imitație vocală a sunetului la care se referea. Mie mi s-a părut litania unui tuberculos care fredona niște cuplete. — O fi fost vîntul, am sugerat eu. — O fi fost, Însă mie mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ziua aceea de moartea lui Destinat. Aflai două zile mai târziu, de la părintele Lurant care veni și el să mă viziteze. Se întâmplase a doua zi după accidentul meu. Murise cum nu se poate mai simplu, fără hărmălaie și fără plânsete, acasă, într-o frumoasă zi de toamnă, toată numai aur și roșu, doar puțin rece, colorată încă de amintirea verii. Ca în fiecare zi, ieșise pe la mijlocul după-amiezei pentru a-și face plimbarea în parcul Castelului și, ajuns la capătul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ăleia... fata aia...“. Nu știam cum trebuie să reacționez, Îmi simțeam inima bătând cu putere, mai să-mi iasă din piept. Stăteam cu urechea lipită de receptor și așteptam să-și revină. Dintr-odată mă cuprinse o tristețe nedefinită ascultând plânsetul acestei femei. În minte Îmi reveniră privirea vagabondului și imaginea siluetei sale Îndepărtându-se. Probabil că fusese odată ceva Între acel bărbat și femeia de la celălalt capăt al firului. Din adâncul ființei mele izvora un sentiment de infinită suferință, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
strălucire a lunilor toride Va prinde să decline, când soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri leteene, I-e dat mult timp să ude în roua ochilor. Și-n toamna, somptuoasă de purpură și nacru, În toamna unde seara încheagă tonuri vii, Prin surda picurare a orelor târzii Îți vei purta tristețea, încet
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
amăgitor Silit să fie cerșetor La mila trecătorilor, Precum un inocent odor Abandonat în cărucior La ușa unui ascensor Din bezna unui coridor, Precum un dor sfâșietor De graiul drag, nepieritor, De sat, de țară, de popor, De-al doinei plânset și fior... Iubita mea, un vers de dor Cu dulce gust al buzelor Și gust sărat al genelor Îți pun în piept ca mărțișor... E primăvară E primăvară, pe crengi cresc Mieluți de puf și urdă, Ca floricelele plesnesc Și
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
copile? întreb eu, curios. - E prea mult! Am obosit! strigă el cu o voce ascuțită. Uff... am atât de multă treabă și câteodată cedez. Mă abțin cu greu să nu țip, să nu fac o criză. După două ore de plânsete, țipete, refuzuri din partea lui Victor, sunt la capătul puterilor. - Gata. Te poți opri. Continui mai târziu, cedez eu. Iată că apare și cea mică de la joacă. - Tati! Tati! strigă ea fericită. Am înghețat. Mă uit la ea și îi observ
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
învățat pe amândoi că o promisiune se onorează. E foarte important. Acum e deja întuneric. Ce mă fac? Aud portierele cum se deschid. Copiii coboară din mașină. Ce s a mai întâmplat? Iar s au certat? Închid ochii și aștept plânsetele și strigătele lor. - Tati, tati! o aud pe cea mică. - Da, spun eu, sfârșit. Dar ea nu mai continuă. Vine lângă mine împreună cu Victor. - Uite, tati, se aude și vocea frățiorului ei. Ridic capul din pământ și îi văd pe
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TRECUT... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mă deșteaptă din stradă un plânset divin legănat în cântec de clopote surde... Pe fereastră se preling străluciri tot mai plăpânde - e un cer senin -... iar în jur se surpă alte urme ale trecutului... nu se mai văd locurile unde m-am jucat sub lună, cândva
TRECUT... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363537_a_364866]
-
sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie. Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea Luminilor din vise pe geamuri aburind Coruri de îngeri veseli ce preamăresc minunea În taine ferecată și-ncep să te colind. Și în decoruri albe ecou sublim răsună Din plânsetul de cetini și zâmbetul fetiței Colind cu toată ființa când picuri de lumină Așează nemurirea în sufletul măicuței. PAULA DIANA HANDRA Referință Bibliografică: SUFLET DE COLINDĂTOR / Paula Diana Handra : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815, Anul V, 20 decembrie
SUFLET DE COLINDĂTOR de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362301_a_363630]
-
iar cămașa ta de ie Și-o sabie cu vârful ascuțit Cu versul tău lovește fără teamă Nevolnicii care te-au prigonit Nu suporta o viață de cazarmă Și nici destinul celui urgisit! Iubirea ce durează-n veșnicie N-acceptă plânsete și lamentări Nici marea-nvolburată, pe-o tipsie, Nu te va duce-n raiul din visări! Scrâșnind din dinți, cu sabia dreptății Croiește-ți drumul către nemurire Ridică sus stindardul libertății Nu accepta nici dram de umilire Nu îndura un
FRĂMÂNTĂRI AMARE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362329_a_363658]
-
sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie. Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea Luminilor din vise pe geamuri aburind Coruri de îngeri veseli ce preamăresc minunea În taine ferecată și-ncep să te colind. Și în decoruri albe ecou sublim răsună Din plânsetul de cetini și zâmbetul fetiței Colind cu toată ființa când picuri de lumină Așează nemurirea în sufletul măicuței. PAULA DIANA HANDRA ... Citește mai mult SUFLET DE COLINDĂTORA mai trecut un an și mă întorc acasăCu fluturi de zăpadă și cu
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
de Dumnezeu,Colindul sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie.Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea Luminilor din vise pe geamuri aburindCoruri de îngeri veseli ce preamăresc minuneaîn taine ferecată și-ncep să te colind.Și în decoruri albe ecou sublim răsunăDin plânsetul de cetini și zâmbetul fetițeiColind cu toată ființa când picuri de luminăAșează nemurirea în sufletul măicuței.PAULA DIANA HANDRA... XI. TE-AȘTEPT CU DRAG, IUBITE!, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015. TE-AȘTEPT
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
a durat decât o clipă: imaginea soției sale goale lângă un alt bărbat i-a întunecat vederea de ură. A trecut imediat cu cuțitul în dreptul țiganului care-și văzu în fața ochilor sfârșitul. Acesta speriat de moarte trecu la văicăreli, la plânsete și tânguieli, implorându-l să-l ierte: - Doamna mi-a tot făcut apropouri și cred că și farmece mi-a făcut, că eu nu mi-am dat seama ce se întâmplă cu mine... eu veneam să-mi câștig cinstit o
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
spre dispensar. Doctorița îl consultă, îi luă pulsul, îi făcu și ea respirație artificială și dădu din cap negativ, că nu se mai poate face nimic, el era mort de vreo două ore. Nicolae se prăbuși de durere într-un plânset înnăbușit. Asistenta îl așeză pe un scaun și îi făcu o injecție. Geta tocmai se întorcea de unde avusese treabă și trecu pe la dispensar să o vadă pe Elena. Când intră pe ușă văzu un spectacol de coșmar; fiul ei așezat
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
Geta o sfătui să se odihnească, să poată să-l conducă pe ultimul drum. A mers acasă, și-a pregătit toaleta și cutia cu verighete iar somnul a fost sporadic, întrerupt de lacrimile care izvorau și se transformau într-un plânset înnăbușit. Nu voia să o audă Gheorghe care era îngrijorat de starea ei și chiar se gândea să nu facă vreun șoc. Durerea îi pătrunsese prin tot corpul; atât pentru pierderea lui George cât și pentru nefericirea fiicei sale care
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
stea (Lui Grigore Vieru) Motto: Sculați-vă, sculați-vă, sculați-vă Din somnul cel de moarte! Salvați-vă, salvați-vă, salvați-vă Prin limbă si prin carte! (Grigore Vieru) Cum vine omul, numai, numai zâmbet! Cum pleacă omul, numai, numai plânset! Mai bună, lumea, cu un gram o lasă. Tribut plăteste pentru el, o viață! Cum vine omul, numai, numai soare, Și-i noapte grea a lui plecare. Un nume bun, un nume drag ne lasă Și-o întristare pentru-o
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
Dar cine ești tu?, l-am întrebat. - Eu, răspunse etiopianul, sunt cel care L-a lovit peste obraz pe Făcătorul tuturor, pe Domnul Nostru Iisus Hristos, în timpul Patimilor. De astă deci, a terminat monahul povestirea să, nu pot înceta din plânset. Link: http://saraca.orthodoxphotos.com/bibliotecă/limonariu.htm Referință Bibliografica: Ioan Evcrata - Livadă duhovniceasca (10) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 996, Anul III, 22 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
teamă am că pot Și nu pot când toți mă cheamă Să le fiu fiu, unchi, nepot. Veste am, dar nu am veste Deși câtă am de spus, S-ar învrednici, și peste Ce le spun, prin Cel de Sus. Plânset am, dar nu am plânset Cât am plâns și plâng și plâng Lacrimi blânde ce din blând set Scump șirag devin, le strâng... Lacrimi am, dar nu am lacrimi Câte lacrimi am să am Pentru moșii mei ce sacri-mi
ŢARĂ AM DAR NU AM ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364158_a_365487]
-
nu pot când toți mă cheamă Să le fiu fiu, unchi, nepot. Veste am, dar nu am veste Deși câtă am de spus, S-ar învrednici, și peste Ce le spun, prin Cel de Sus. Plânset am, dar nu am plânset Cât am plâns și plâng și plâng Lacrimi blânde ce din blând set Scump șirag devin, le strâng... Lacrimi am, dar nu am lacrimi Câte lacrimi am să am Pentru moșii mei ce sacri-mi Fost-au, sunt și-or
ŢARĂ AM DAR NU AM ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364158_a_365487]
-
se ivească. Are chipul unui iepure, nu întâmplător simbol al fricii de ceva care, conform proverbului, se întâmplă întotdeauna. Atras în ritualul vânătorii, act magic pe orice jariște mitică, în interzisa Vale a Plângerii, adică acolo unde pot fi percepute „plânsetele din genune” și unde vânturile despletite îi trezesc „gândurile toropite/ De plăcerile rapace” și, mai ales, „Dorurile lumii toate:/ Dor de mamă, dor de tată”, fericitul cantonat de milenii în tinerețe veșnică redescoperă neliniștea muritorului revoltat de altădată. Cele trei
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
Ei jertfindu-și viața în luptă. Astăzi, în fața lor mă plec smerit, Vărsând o lăcrimă tăcută. Dar pe crucea celor ce-au murit, Purtând țara la ei în suflet Nu este nici-un nume scrijelit, Că-i șters de lacrima din plânset. Azi în genunchi la al lor mormânt Din al meu sufletul înlăcrimat Aduc un sicer omagiu,cinstind Jertfirea sângelui lor curat! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: EROILOR PRINOS / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai
EROILOR PRINOS de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368018_a_369347]