277 matches
-
austriecii au constituit corpul așa numiților "plăieși", localnici semi-militarizati. Creșterea importanței corpului de plăieși a determinat pe împărăteasa Maria Tereza (1740-1780) să mărească numărul acestora și a dispus ca să se zidească la Bozovici o cazarmă cu scopul ca să se cazeze plăieșii în timpul instruirii și serviciului. Construcția Cazărmii s-a făcut între anii 1745-1750, prin robota bozovicenilor și a satelor almăjene. Clădirea avea locuințe pentru căpitani, locotenenți, sublocotenenți, cadeți, plutonieri, furieri, felceri și preot. Pe langă acestea se adăugau 15 camere mari
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
mici pentru soldați. La intrarea în cazarmă era o cameră de gardă și una pentru arest. Avea doua nivele pentru două companii de infanterie, doua pivnițe și grajd pentru 17 cai. Stilul arhitectural era de inspirație germană. Acest corp al plăieșilor, ca instituție, a fost premergătoare celei militare grănicerești, care se înființează în anul 1773 Confiniul militar al Almăjului, cunoscut și sub numele de Granița. Până în anul 1780 compania de grăniceri de la Bozovici avea un efectiv de 566 soldați și 446
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
curțile regilor Poloniei și ai Ungariei. Ziua În care fiul lui Bogdan Mușatin, pe care-l ucisese la Reuseni, va vedea că țara nu-l vrea. Va vedea că, În fața puterii boierilor și a sângelui domnesc al lui Petru Aron, plăieșii și oștenii vor Îngenunchea, Înghesuindu-se să sărute mâna celui care Îi scoate la lumină. Aron avea să le ofere pacea. Pacea cu Matei Corvinul, protectorul său, pacea cu Cazimir al Poloniei, alt protector al său, pacea cu Imperiul Otoman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
O țară supusă, condusă de un om bogat. Asta trebuia să devină Moldova după acea zi istorică. - Mișcare de oști În apropierea Oituzului! semnală unul dintre oștenii transilvăneni Întorși din recunoaștere. - Multe? Întrebă Aron. - Nu. Nici trei sute sute de oameni. Plăieși din părțile Vrancei. - Atunci e bine, zâmbi Aron. Sunt prieteni de-ai noștri care ne așteaptă. Cele două grupuri de oaste se Întâlniră În mai puțin de jumătate de ceas. Vrâncenii se opriră la douăzeci de pași de oastea venită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Eu nu știu nimic de aceste lucruri, dară porunca e poruncă. Așa că v-oi ruga pe Domniile Voastre să faceți cale Întoarsă! Petru Aron izbucni Într-un hohot de râs. - Cu trei sute de oșteni? Hotnogul Nechifor scoase sabia, iar În spatele lui, plăieșii făcură la fel. Cei două mii de oșteni ai lui Aron făcură o mișcare de Învăluire, Încercuind grupul moldovenilor. - Muriți degeaba, hotnogule Nechifor! spuse Aron, roșu de furie. Ștefan nu mai e domn la Suceava! Supuneți-vă noului voievod! - Ba! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la Suceava! Supuneți-vă noului voievod! - Ba! strigă Nechifor, ridicând sabia. Pentru apărarea hotarului, la atac! Moldovenii dădură pinteni cailor, Încercând să spargă Încercuirea transilvană. Dar oștenii lui Aron Închiseră cercul și trimiseră un val de săgeți. Primele rânduri ale plăieșilor căzură Înainte de a ciocni săbiile cu dușmanii. Caii celorlalte rânduri se Împiedicară, răsturnându-se cu călăreți cu tot. Lupta deveni sângeroasă. La porunca lui Nechifor, moldovenii descălecară și Începură lupta corp la corp, dar diferența de forțe se făcu repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
te cheamă, moșule? - Atudoriței mă cheamă, măria ta! Și Ion! - De unde mă știi? - De la Direptate. Și de la Baia. Și de la Lipnic. Și de la mănăstirea Putna, când Maria Ta a ctitorit-o cu hramul Adormirii Maicii Domnului! - Cine sunt oamenii ăștia? - Plăieși din Țara de Sus. Ciobani. Meșteri În lemn. Oameni de-ai pădurii. Ridicați-vă, oameni buni, că vă cunoscu măria sa! Și aveți grijă ce vorbiți, să nu vă scurteze de-un cap! Plăieșii se ridicară, cu sfială. - Apăi... mormăi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Adormirii Maicii Domnului! - Cine sunt oamenii ăștia? - Plăieși din Țara de Sus. Ciobani. Meșteri În lemn. Oameni de-ai pădurii. Ridicați-vă, oameni buni, că vă cunoscu măria sa! Și aveți grijă ce vorbiți, să nu vă scurteze de-un cap! Plăieșii se ridicară, cu sfială. - Apăi... mormăi unul, mai tânăr. - Ce-i, omule? Întrebă Ștefan. - Apăi io știam că măria sa Îi nalt cât bradu’ cela din deal și lat În umeri cât o căruță cu lemne! Țăranii râseră cu hohote, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
umeri cât o căruță cu lemne! Țăranii râseră cu hohote, apoi se potoliră repede, plecând privirile În fața domnitorului. - Bă, da’ prost mai ești, Văsălie! se auzi cineva chicotind. Zgomot de copite se auzi, deodată, În partea de sus a poienii. Plăieșii se Întoarseră spre primejdie, cu topoarele În cumpănă. Tinerii cu arcuri fugiră În primul rând, puseră un genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se ivi un grup de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor albe, semnul scutului și spadei. Călăreții coborâră tăpșanul la trap, se aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ținuturile Harghitei și Covasnei a fost mobilizată de voievodul Ardealului, Ștefan Bathori! - Pornește Matei Corvinul, În sfârșit, spre Moldova? - Matei, nu. Dar pornește un comandant mult mai aprig decât Matei. Vlad, fiul lui Dracula! Un murmur se răspândi În rândurile plăieșilor la auzul acestor cuvinte. Cu toții simțeau că, de la primul sunet de corn al măriei sale, un val de Încredere și de luptă pornise undeva, În adâncurile lumii. Iar acel val creștea zi după zi. Ridicarea lui Vlad Țepeș era un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
largi, străjuite de ceilalți brazi, drepți, Înalți și veșnici. Era un loc În care se ajungea greu, pe poteci știute doar de oamenii pădurii. Dar era un loc sigur. Voievodul se opri la marginea poienii, așteptând. În spatele lui, oastea de plăieși, țărani și răzeși se opri și ea. Se adunaseră, până acum, peste opt mii de oameni. Veniseră pe jos, peste crestele munților, din ținuturile Vrancei, Neamțului, Dornelor, Hotinului, și din câmpiile Sorocăi și Orheiului. Fierarii satelor de munte se apucaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că, indiferent cât ar dura războiul și indiferent ce efort ar trebui să facă țara, pe câmpurile de luptă sau În spatele lor, Ștefan era hotârăt să meargă până la capăt. Până la ultima sabie, până la ultima săgeată, până la ultimul om. Oastea de plăieși, deocamdată prost Înarmată, ocupase latura stângă a poienii, iar coloanele ei se duceau, Înapoi În păduri, până pe culmea muntelui. Curând după miezul nopții, tropote Înfundate În pământul moale, acoperit de ace de brad căzute În primăverile veacului, se auziră dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
teatru), Heliade- Rădulescu (Michaida), C. Stamati (Dragoș, Eroul Ciubăr-vodă), Grigore Alexandrescu (Umbra lui Mircea. La Cozia, Răsăritul lunii. La Tismana), C. Negruzzi (Alexandru Lăpușneanul, Sobiețki și românii, Aprodul Purice), D. Bolintineanu (Legende istorice), V. Alecsandri (Cetatea Neamțului sau Sobiețki și plăieșii români, Despot-Vodă, Dumbrava roșie, Dan, căpitan de plai), A. I. Odobescu (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna), B.P. Hasdeu (Răzvan și Vidra), G. Baronzi (piesele de teatru Matei Basarab sau Dorobanți și seimeni, Barba lui Ștefan cel Mare, epopeea Daciada), Grigore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
pas Christ, mais le petit enfant que Dieu veut donner à la France. Cette vision, qui dure une quinzane de minutes, est suivie par une deuxième vision identique, à cette difference qu‘est aussi présent le Christ tout couvert de plăieș. Ce qui lui confirme que l‘enfant tenu par laVierge n‘est pas son fils. Vers trois heures et demie du matin, une troisième vision et vers quatre heures, une quatrième vision. À chaque fois, la Vierge renouvelle son exigence
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Creangă. Fragmente istorice se înfățișează ca o secțiune neomogenă. Regele Poloniei și Domnul Moldaviei pare mai curând o pagină de istorie, folosind ca izvoare Histoire de Charles XII de Voltaire și letopisețul lui Nicolae Costin. Sobiețki și românii, celebrând eroismul plăieșilor, se inspiră dintr-o lucrare a lui Dimitrie Cantemir. În Cântec vechi e inserat un cântec bătrânesc despre omorârea Costineștilor de către domnitorul Constantin Cantemir. Eminamente prozator, N. se afirmă pe acest tărâm nu doar ca un deschizător de drumuri, creator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
birnic. În condică existau sate întregi în care erau trecuți doar cei scutiți de dări ori și cei întrebuințați la diverse servicii publiceoameni care și ei erau tot scutiți; „ei și părinții lor, de plata birului". Aceștia erau slujitorii ispravnicilor, plăieșii, seimenii, dărăbanii, lipcanii, aprozii etc., condica arătând exact din care sate erau luați și folosiți slujbașii respectivi. „Ținutul Vasluiului, spune profesorul, dădea cei mai mulți oameni întrebuințați în serviciile publice. De acolo erau luați: 117 slujitori ai isprăvniciei, 96 seimeni hătmănești, 88
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
claca, monopolurile, dijma, carele de lemne, podvezile, zilele de meremet, se desființează. n) Slujbașii domnești constituiau și ei categorii deosebite de săteni care purtau numiri diferite: de la vornicii sau vatamanul statului, deșugubinari, globași sau ulocari, la curteni, călărași, hânsari, darabani, plăieși, vânători etc., unii dintre ei constituiți în sate întregi, cum erau plăieșii de la Comănești care, în schimbul îndatoririlor prestate de a străjui granița, stăpâneau locurile lor de hrană și exploatau și pădurile situate pe hotarul domnesc, la margine de țară. Îndatoriri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
n) Slujbașii domnești constituiau și ei categorii deosebite de săteni care purtau numiri diferite: de la vornicii sau vatamanul statului, deșugubinari, globași sau ulocari, la curteni, călărași, hânsari, darabani, plăieși, vânători etc., unii dintre ei constituiți în sate întregi, cum erau plăieșii de la Comănești care, în schimbul îndatoririlor prestate de a străjui granița, stăpâneau locurile lor de hrană și exploatau și pădurile situate pe hotarul domnesc, la margine de țară. Îndatoriri asemănătoare, de a străjui la graniță, aveau și oamenii din Borilești - Bacău
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
puterea de înțelegere a autorilor. Să ne gândim numai la opera lui Jules Verne. Semnele Morse, adică telegraful, cu o comunicare cifrată dar la distanțe mari și foarte mari. Și pe vremea lui Ștefan al nostru erau semnele transmise de plăieși, paznici la focurile mari și mici, cu cornuri și buciume și cai de șleah... Dar, telegraful "a făcut" războaie ! Telefonul: Mare invenție (comparabilă cu praful de pușcă). S-a impus mai greu din cauza costurilor mari ale liniilor și centralelor dar
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
reper în sensul mass-media ca "amvon". Repere ar fi (situate pe alte paliere) și reușitele regizorului Cornel Porumboiu, evoluția unor voci scriitoricești precum Teodor Pracsiu, Ioan Baban, Corneliu Bichineț, Adina Huiban, Daniel Dragomirescu, dar și, să zicem, mișcarea fotbalistică a „plăieșilor" lui 121 Dorinel Munteanu... Toate acestea exprimate într-un spațiu creștin prin excelență, revitalizat de Episcopia Hușilor (unde tatăl meu a fost seminarist, în anii 20 ai secolului trecut), episcopie care cuprinde 5 protopopiate (Vaslui, Bârlad, Huși, Negrești și Fălciu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
sau printr-unul negativ; enunțurile se constituie în două variante (stilistice) prin care se comunică același (sau relativ același) conținut semantic: „Așa-i?/Nu-i așa?; Aveți?.../N-aveți?... etc.: „Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși oftând.” (I. Creangă), „Nu-i așa că m-am urâțit?” (G.M. Zamfirescu), „Aveți (cumva) un bilet în plus?”/„N-aveți (cumva) un bilet în plus?” Excluzând conotațiile, enunțurile interogative din dialogul: „- A fost în urma noastră pe aici nenea Anghelache? - Nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
hotărât să-și refacă averea, începe să muncească singur, își alungă fiul, încercând să-și mărite fata cu un bătrân bogat și asuprindu-și cu cruzime pe țăranii de pe moșie, cărora le fură pământurile. E însă ucis de Toader Fulger, plăieș care răzbună astfel înșelăciunea. În jurul acestui conflict scriitorul grupează câteva conflicte secundare: adulterul Agripinei Negradi, dragostea lui Iorgu, afacerile lui Zlotescu și ale lui Grozăvescu, lingușelile lui Hristea Cozmescu. Iubirea dintre Maria Negradi și Leon Valerianu e văzută ca elementul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290680_a_292009]
-
mi povestea cu multe amănunte. încă plin de vioiciune, spunea: Eram un bun grenadier. Acolo unde mă postam nu mai aveau nici un spor dușmanii. îi distrugeam, fără milă. Gândul îmi era totdeauna la pământul acesta, pentru care au luptat și plăieșii lui Ștefan cel Mare, la nevastă și la cei patru copii de acasă. Era însuflețit de idealuri patriotice și când își amintea prin ce foc a trecut, îi venea să plângă. îmi povestea cum înainte de ofensiva de la Mărășești, generalul Eremia
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
la Méchain était une des aides que Busch aimait le mieux à employer. (...) Ce qui la dévorait, ce qui lui mangeait leș bénéfices de șa cité, c'était să passion malheureuse du jeu. Et elle avait aussi le goût des plăieș d'argent, des ruines, des incendies, au milieu desquels on peut voler des bijoux fondus. Lorsque Busch la chargeait d'un renseignement à prendre, d'un débiteur à déloger, elle y mettait parfois du sien, se dépensait pour le plaisir
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]