476 matches
-
bune”; Ștefan Neagu “Scriitorul din Potlogii-Dâmboviței”; Grigore Olaru “Vechi cenaclist și mare iubitor de folclor și tradiții românești”; Vasile Oneață “Poetul fermier”; Iulia Toma-Pârvu “Scriitoarea care suferă pentru amânarea Întregirii Neamului Românesc”; Dunia Pălăngeanu “Poeta scrisorilor provincial cu miros de plămadă de pâine de pe pământuri vlăscene”; Mariana Popa “Scriitoarea de neuitat a Brașovului”; Viorica Popescu “Scriitoarea ce scrie cu miere de lună albă de pe nouă coline de pace și armonie stelară”; Mircea Pătrașcu “Poetul naiului de ape dulci de pepene cu
65 DE ANI de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380889_a_382218]
-
dezamăgita, Flămânda și vorbăreața făptură. Privește câmpul cel alb, uită oile negre, Spune-ți: pagina asta a fost un castan, Pagina următoare, salcâm, Cartea aceasta a fost o pădure. Roagă-te pentru copacul sacrificat. Tu, stejarul și păpădia Sunteți aceeași plămadă, Doar că tu ai fost litera neagră, iar ei Sunt pagina albă. TAKE YOUR TIME Babă de leac, și tu te-ai întors în pământ. Acum îmi dau seama, la chip semănai cu Voltaire Iar la glas, cu Venera lui
VICTORIA DRAGU DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374452_a_375781]
-
alegorice în formule lirice care absorb simțurile trăirilor aflate, în cazul poetului, într-o ”rațională dereglare” (Rimbaud), rezultând din asta edificii literare care ne relevă “arhitectura imagistică” a visurilor sale poetice. Narațiune versificată, texte aparent prozaice însă profund lirice în plămada lor, construcții absolvite de norme structurale, despre care se spune că au totuși viziunea lor axiologică. Irina Mihalcea și-a ales “luntrea” ca vehicul simbolic al periplurilor sale pe întinderile care prefigurează necuprinsul prospecțiunii ființei umane, imensitatea lumii, a universului
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
îmi cresc și urc cu ele? Și cum pot să nu sper, avid, când pururi al împlinirii cer prinde contururi? De ce să fac popas printre dezastre când pot un semn să las iubirii noastre? Să nu-ndrăznesc să-ncep altă plămadă când, iată, mă percep ca pe-o monadă? Cum să nu stau cântând pe-orice răscruce, când văd că-n lin și blând viața-mi se duce? De ce să nu-ndrăznesc mai mult întruna și viața s-o iubesc întotdeauna
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371348_a_372677]
-
sa acuitate,/ O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.// Rescrie răsăritul letargice memorii,/ Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,/ Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,/ Prin faldurile sorții rămânem cascadorii...” ( Când suflete de ceară...). Firul epic, întins pe întreaga plămadă lirică, este necesar construcției și, până la urmă, finalității la care se ajunge din conjunctural. O metamorfoză inerentă unui drum deosebit de celelalte, urmată de explicitarea însăși maiestuozității momentului, se împletesc într-o recompunere a stării inițiale de fapt. Elementele, doar aparent
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DRUM OCOLIT Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate, prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă, cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate, cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă. Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os, precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios
DRUM OCOLIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373999_a_375328]
-
pregătește rugul. Cel ce păcătuiește,justifică prin sine, Răul vădit în trupu-i din clipa zămislirii. Prin coabitare cu valențele Divine, Se primenește-ntr-una în vatra omenirii. Cel ce relevă-n viață,Eul suprem șoptindu-i... Divina-i Obârșie, preschimbă a sa plămada Renaște a sa natură ,și oferă la rându-i; Binele care-l face, fără a vrea dovada! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: OBÂRȘIA DIVINĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1435, Anul IV, 05 decembrie 2014. Drepturi de Autor
OBÂRȘIA DIVINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371929_a_373258]
-
nou, Dumnezeul din mine / se coace în versul ce-n urmă îl las” (Iubire). De la aceste versuri se poate spune cu deplin temei că începe lirica autoarei Aurica Istrate. Și, în genere, a oricărui autor de poezie, îndumnezeit prin Cuvânt. Plămada este iubirea, mirodeniile sunt amendamentele vieții, amănuntul cotidian frământat în ambrozie și lăsat la dospit în prag de seară, până se revarsă primii zori peste orizontul privirii. Poemul de început, ca o chintesență a volumului, are o dublă semnificație, mai
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
și acesta îl macină în mori neștiute. Pulberea ta, trecută bob cu bob prin clepsidră va fi vămuită de lacomul și necuprinsul Adevăr. Deasupra nimicirii tale rămâne sufletul. El va fi cel ce îți va aduce pulberea într-o nouă Plămadă, și, muritor, te va turna în forma Nemuririi. Ai Încredere!” Și pornind de-aici, te cufunzi în lectura binefăcătoare care te desprinde de toate relele pământului și te înalță prin alternanțe poetice de vers clasic și modern într-o lume
“VĂMUIREA PULBERII” – O CARTE CE MI-A MERS LA SUFLET! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345733_a_347062]
-
Ea ne permite să-i privim direct în “cavitatea umorală a sufletului” ca în fântâna din ogradă și să luăm aminte că ne-a considerat demni de această cinste, de a-i descifra fiecare freamăt și fiecare geamăt al acelei plămade de inefabil care nu poate fi atinsă decât cu razele altei inimi aidoma. Poeta își socotește destinul înscris “într-un templu sacru / Al viselor și-n al speranțelor altar” ( Trifoi cu patru foi), iar reprezentarea exterioară poate lua forma unei
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
neschimbată - cu setea de frumos și bine - cu riscul de a fi considerată naivă - cu o bogată lume de idei și de trăiri - uneori dând pe răscoală și îmbrâncindu-mă într-un unghi din care cu efort am mai scăpat. Plămada mea e cea romantică, desi capricorn veritabil ce sunt, simt și pământul sub picioare. Îmi place așa cum sunt și îi mulțumesc Creatorului pentru darurile primite și puterea de a suporta neajunsurile și lipsurile personale. Dacă mi-ar mai dă iarăși
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
acestea, temându-se de provocărilor verificărilor.”[ 116] Dacă însă, cu toate mijloacele pedagogice, studentul rămâne incorigibil, schimbând slăbiciunile lui în păcate, patimi și răutăți, trebuie să fie exclus din internat (instituție), ca să nu dăuneze și celorlalți. Rămânând, poate ca o plămadă mică și predispusă a dăuna întregului aluat[117]. Despre temele pedepselor ne vorbesc și alți pedagogi, dezvoltând o argumentare similară. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare, de pildă, spune: „Fiindcă este centrul împărăției, dar nu-i nevoie de acesta pentru apărare
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
Mihaela Meravei (Constantă). Poezie și proza, stih rânduit pe verticală și stih evadat (nărăvaș!) pe orizontală. Talent fulgurant și Furtună de Vise. Realism și Crivat Reactiv, față de o lume excesiv de proteica și împotriva tendințelor acestei lumi de a se „varsă‖ plămada alchimica (precum un Ucenic Vrăjitor, răpit și sortit pierzaniei, de vârtejul propriilor pătimi - depășit uluitor fiind de Stihii Malefice!), pește marginile trasate de divinitate - spre jalnică și prepuielnica autosuprimare... O literatura valaha care, dacă va fi cunoscută (și Duhul limbii
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI „STARPRESS 2013 , EDIŢIE BILINGVĂ, ROMÂNĂ-GERMANĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345424_a_346753]
-
Imperiului Bizantin, beneficiind și contribuind la întreaga spiritualitate desăvârșită acolo. În mod firesc, Bizanțul a oferit și a primit tot ce a fost mai frumos (divin) din acest spațiu geografic. În concluzie, muzica bizantină nu aparține unui popor, ci este plămada tuturor popoarelor din acel bazin geografic și spiritual; este creată de oameni aflați permanent sub inspirația Duhului Sfânt; ea aparține cultului, are sensibilitate atât în creație cât și în interpretare: cine cântă în Biserică se roagă, și cine se roagă
CONCERTELE CORULUI DIN TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375289_a_376618]
-
docilă, dar au realizat, în cele din urmă că oamenii locului sunt mai tari decât puterea lor armată, mai adânci în crezul lor ortodox decât orice speculație sau curent religios ademenitor, fiind parcă înrădăcinați în pământul ce le-a fost plămadă și în biserica ce le sfințește pământul care i-a plămădit. Cititorii care vor lectura, accesa și consulta rândurile acestei monografii și vor vedea imaginile atât de frumoase ce îmbogățesc imagistic volumul, vor afla la fiece pagină, în cuvinte sau
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – DOUĂ LUCRĂRI DE REFERINŢĂ ÎN ŞI PENTRU ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN CUPRINSUL EPISCOPIEI MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/373231_a_374560]
-
IUBIRII Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului Lasă-ți doar inima primească ghirlanda de săruturi ce îți înnobilează gâtul, precum brațele fecioarei despletită, îl înconjoară cu dragostea ființei ce-ți poartă plămada dorului ! În căușul petalelor de Roză ascuns este diamantul șlefuit de durerea facerii ! Halucinantă naștere ce-mi pui coroană de broboane pe fruntea-mi plină de-un univers de gânduri ! Cuvântul despre tine fiind mirare punctul semnului este viscerele ce
POEMUL IUBIRII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372238_a_373567]
-
Alături să-I fii, Atunci, Demiurgul Sosi-va-ntr-o zi. Să crezi doar în EL De cazi în păcat... Fii sigur, creștine, EL nu te-a uitat. Pășește cu dreptul În fiece zi, E raiul promis Pentru vremuri nevii. Tu, Om... Ești plămadă Din lutul cel sfânt, Creația lumii !!! A LUI, pe Pământ! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: CREDO! / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2039, Anul VI, 31 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș
CREDO! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379181_a_380510]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CUVÂNT Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017 Toate Articolele Autorului "Cuvânt" Uneori,plămada de lut se usucă atât de mult Și cade zăcând în dinții mlaștinii negre tăcut.. Se-aude Cuvânt din grădina Ghetsimani 'nălțând, Petalele pocăinței urcă spre cer și în gând! Sub aripa mirului încă urmez firul tăcerii, Se bucură huma
CUVÂNT de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378689_a_380018]
-
Acasa > Poeme > Emotie > DESTINUL NU ARE HARTĂ... Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Destinul nu are hartă... Dimineți ce încă își mai șterg pleoapa, Cu aripa stângă-mi botează plămada, Cad stropii de rouă ce tind a pătrunde Prin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoane O hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de vise Sub dansuri de Iele,dorințe ucise! Mai picură
DESTINUL NU ARE HARTĂ... de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378758_a_380087]
-
VII. DESTINUL NU ARE HARTĂ..., de Geanina Nicoleta, publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. Destinul nu are hartă... Dimineți ce încă își mai șterg pleoapa, Cu aripa stângă-mi botează plămada, Cad stropii de rouă ce tind a pătrunde Prin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoane O hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de vise Sub dansuri de Iele,dorințe ucise! Mai picură
GEANINA NICOLETA [Corola-blog/BlogPost/378764_a_380093]
-
gene o mare sărată, Mai strigă un înger ce-n brațe mă poartă: -Of, "chip de lut"..destinul..nu are hartă! Citește mai mult Destinul nu are hartă...Dimineți ce încă își mai șterg pleoapa,Cu aripa stângă-mi botează plămada,Cad stropii de rouă ce tind a pătrundePrin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoaneO hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de viseSub dansuri de Iele,dorințe ucise!Mai picură norii strigând curcubeul
GEANINA NICOLETA [Corola-blog/BlogPost/378764_a_380093]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DE-AI ȘTI TU,BADE! Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-aș ține dorul bade-n palmă, Plămadă-n flori de primăvară În poala verdelui ,sub nor, Să-l soarbă cerbii la izvor! Și zău,aș țese-n fir de iarbă Pe-a inimii altar degrabă Portretul tău,sub doină caldă Că-n suflet bade, nu ți-s
DE-AI ŞTI TU,BADE! de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378761_a_380090]
-
Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea I, pp. 24-25: Era pe-aproape-un deal ce slobozea/ Din clipă-n clipă foc și fum în trîmbe,/ Sclipind pe clinuri de-o lucioasa crusta,/ Neîndoielnic semn ca-n măruntaie/ I se-ascundea metalică plămada -/ Lucrare a pucioasei. Într-acolo,/ pe-arípile iuțelii, mare ceață/ Grăbi, cum fac ades pionierii,/ Armați cu tîrnăcoape și cazmale,/ Cînd taberei regale îi premerg,/ Să sape-un șanț, să-nalțe-o-ntăritură./ Mammon e-n fruntea lor, prin înzestrare,/ Cel mai prejos dintre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aproape, s-au zidit cuptoare/ Sub care vine trec, de foc lichid,/ Din lac împins aici, prin stăvilare;/ Topește-o altă ceață, prin minuni/ De dibăcie, minereul greu,/ Pe soiuri alegîndu-l și spălînd de zgura-i și de spumele-i plămada./ A treia ceață felurite forme/ Închipuie-n pămînt și-n ele varsă/ Materia ce-n oale da în clocot,/ Prin țevi ciudate îndrumînd-o pînă/ În colțurile cele mai ascunse. Și, iată, din pămînt, un edificiu/ Imens se-nalță, ca un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
literatura română. Și sub raportul tipologiei proza lui A. se încadrează unei tradiții, și se poate spune astfel că, de pildă, un Vasile Becherescu, podgorean violent, viclean și lacom (din Dealul viilor), se înseriază în galeria ariviștilor fără scrupule din plămada unor Dinu Păturică ori Tănase Scatiu. Uneori, într-adevăr, după cum remarca criticul Valeriu Cristea, se percepe „un abur subțire de idilism, pe care însă nu prozatorul îl suflă asupra narațiunii sale, ci se ridică din realitatea patriarhală”, observată și reconstituită
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]