1,291 matches
-
apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din pieptul plăpând al moșneagului țâșni o voce ciudată, subțire, care venea parcă dintr-o altă lume. După ce mântui și cu acest cântec, deadul Vasile îi zise mai departe, cu foc și cu suflet, alte cântece, pe care le scotea din găidulca sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de nesomn. După aceste grele încercări, Margo a rămas acasă ca să se ocupe numai de copil. Spre încântarea amândurora, evoluția era atât de perfectă încât uneori îi contraria, dar le și satisfăcea dragostea orbitoare de părinte. Părea că în ființa plăpândă s-ar fi întrupat o persoană adultă, o persoană cu o capacitate de înțelegere și o inteligență superioară. Nu avea încă patru ani când știa deja să citească și să numere. La șapte ani era avansat în învătarea a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cum o să mă descurc ?," m-am întrebat și vocea mi-a urmat gândul "Cum o să mă descurc ?" Gerhard nu mi-a răspuns nimic, dar chipul i-a fost luminat de un zâmbet fugitiv care a făcut să răsară în mine, plăpând, firul încrederii în el și în mine. Am băut ceaiul repede, dar cu înghițituri mici ca să pot savura gustul demult uitat, ca apoi să-l urmez fără întârziere în vizita de dimineață. S-a dovedit că Gerhard era un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mele, nu mi-a făcut o așa mare declarație de dragoste, precum cea pe care doamna Valy i-a transmis-o lui Ucu, post-mortem, prin mine, stăpânul parolelor. Târziu, foarte târziu, când Ucu a putut fi dezgropat, lângă oasele lui plăpânde și aproape toate putrede, cutremurându-mă, am văzut și multe, multe gloanțe ruginite și mi-am adus aminte de spovedania acelui soldat, care zicea disperat că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au rămas pe cerul uscat Nici o magie, nimic nu e adevărat Iar acum, plină de-nțelesuri și pustiuri, Dar ireală mi se deschide o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul se duce la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele mai au farmec, sunt fade, sunt moarte, Întind ființa mea spre veșnicie Cred și sunt acest intangibil și șters loc În care mă bucur de intimitate. Iarăși nu e adevărat, spațiu închis și mort, Implor prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
K. Hamsure. "Strada Ancorei", Ion Aramă. Siluete fantomatice traversau prin ceață străzile, iar clădirile se ridicau înalte și livide, sărăcite înainte de vreme. Copacii subțiri plângeau cu crengile goale. Peste tot urâtul te făcea să te cutremuri. Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În singurătate pare atât de liniștit, un pustiu ce nu te atinge, un colț de libertate tristă. Soarele ardea, dar afară nu era cald. Era mai precis relativ friguț. Ploile aduceau gunoaie pe apele de la canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și cumpără o apă. Cum putea mintea ei fi mai puțin limpede, când ea era trează, sau cum putea să-i ia cineva din piept disperata-i durere, de vreme acum dulcea-i și trista-i durere, care-i picura plăpând pe sufletul însângerat de vreme, pe umerii împovărați de cunoaștere sau pe sărmanul suflet rebel și pururi liber? Căci spiritul e liber, dar omul va putea fi pururi doborât, și dacă, odată cu moartea adoarme dispărând orice fărâmă din el, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încolăcește este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele. Cuvinte șoptite pe înserat sunt o mostră din viile și scumpele lacrimi ce din ochi ne cad. Suntem împreună. Împreună suntem când înfrigurând vânt neînduplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frigul cu grijă rapid îngheață tot. It is exquisit. Ne e fomiță. Am făcut nani. Vino-ți în fire! Nu-i lucru curat. Nu e nimic de păpică? Ce fu cel lucru? Vreau să fac năniță. Ființa-mi e mică. Plăpândă și iubită de toți. Sunt ochioasă și scumpă și dragă, însă totuși pietricica din fundul apei nu vrea să-mi vorbească. Aș vrea să îmi spună șoapte prietenești, de iubire, însă ea e supărici și nu vrea să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
niciodată basme, iar vorbele mele nu sunt vorbe aruncate-n vânt; doar mă cunoști și știi asta bine. Mare minunăție și comportamentul ăsta al tău: când ești criticată și silită să asculți ceva ce nu-ți convine, devii o ieduță plăpândă dintr-odată și te închizi în tine, făcând imediat pe sensibila, ca un poet! Prea dorești să se umble delicat cu tine, nu ți se pare? Dar, apropo, știi ce? Să speri în aceste iluzii mi se pare chiar foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spre locul unde era. Omul stătea cu privirea îndreptată în direcția în care mergeam, bucuria pe care i-am produs-o se disipa de pe chip cum se întâmplă cu ceața de pe văi, își ștergea energic lacrimile de pe obraz iar statura plăpândă i se micșora încet, așteptând, neavând scăpare, ca singurătatea să-l ia din nou între ghearele ei nemiloase, precum ia uliul găina din ogradă. Pe drumul meu către casă mergeam agale și mă gândeam, atât cât poate să se gândească
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sau doar puțin credincios, așa cum sunt și unii dintre bărbații contemporani mie îl înțepă în trecere Arm pe Bart. Știu doar că Dumnezeu nu putea să lase o minte atât de luminată în întunericul necredinței sau în cenușiul unei credințe plăpânde. Descartes avea o nepoată la care ținea foarte mult, care a fost rănită la un ochi, rana a început să supureze și fata avea dureri îngrozitoare. Nepoata a decis să se ducă la catedrala din Lourdes, loc al multor vindecări
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de-aceea iscă prilejuri de-a gîndi departe, de-a măsura, cînd nici o măsură nu mai nimerește, incredibil de scurta distanță de la normalitate la absurd. Colaje de imagini din două lumi, cea în care copila doarme "în leagănul cu amintiri plăpînde" și cea în care oameni în toată firea își strică viața și rosturile ca să-i apare, vorba vine, viitorul, arată fragilitatea acestei granițe. Cea pe care o trec, ca-n somn, amintiri de oameni și cai: "Alt'dată, îngrădit de-
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
celor câteva replici ale lui Pirgu (singurul personaj credibil al cărții), romanul pare născut din ambiția fără măsură a unui peltic de a-și declama în piața publică sonatinele nu doar lipsite de gust, ci și golite de cea mai plăpândă energie vitală. Nu-mi pun neapărat problema să "învăț" ceva din literatură - deși literatura bună te învață totul. M-aș fi așteptat măcar la o măruntă încântare de natură estetică - fie și una semănând rebusismului practicat de vânătorii de sonorități
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
gloriile onomatopeice și efigia starului protestatar și insolent. Siluetei vagi de idol neolitic, cu o carnație rozalie, abia extrasă din galantarul paradiziac, i-a luat locul chipul emaciat, mascat și emasculat al rockerului, scheletul grafic al șablonului de pe ziduri, corpurile plăpînde, asexuate și anorexice ale unor biete făpturi, inițial feminine, abia extrase și ele de prin lagărele modelingului. Întîlnirea șevaletului cu șablonul, a culorilor Talens cu printul supradimensionat, a transcendenței subînțelese cu porcăria frustă și chemarea magică a rutului anonim și
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
acreditat pe piața medicală din America, pe care artistul l-a găsit în Bulgaria. “În data de 25.12.2012 primesc un cadou - cunosc o superbitate feminină, de care mă îndrăgostesc instantaneu până peste cap! Vedeam ceva în privirea ei plăpândă, ceva ce mă frustra la maximum, pentru că nu puteam desluși mesajul pe care mai târziu avea să mi-l comunice: «Vlad, sunt pe moarte». Fata mea suferă de sindromul Hodgkin, cancer al ganglionilor limfatici, în faza 4, cu metastaze osoase
Fost concurent la Vocea României: Iubita mea e pe moarte, are cancer by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79675_a_81000]
-
mai mult, îmi dirijau palmele umede de emoție spre ceea ce aflasem de la copii din pavilioanele C.F.R. că se cheamă "pizdă"?! Curios, copilăria mea e plină de femei ațîțătoare, nerușinîndu-se de mine, dimpotrivă, exhibînd ce aveau mai mustos și fraged, mai plăpînd și floral în carnea lor bucuroasă de privirile mele naive, profund admirative, dilatîndu-mi pupilele sclipitoare și dirijîndu-mi mîinile slăbuțe spre rotunjimi de sîni cu sfîrcuri și spre buci mirobolante, aiurindu-mi sufletul inform, modelîndu-mi-l întru o veșnică adorație a concupiscenței infantil-atavice
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
de cămin. Dramatismul gestului e extrem și conduce la neobosite serii de umilințe. Și Enrico, și Che Guevara, tovarășii de mitinguri zgomotoase, o posedă pe Georgiana fără știrea utopicului Angelo. Alte nume imposibile în text, alte răni nevindecabile în inima plăpândă a îndrăgostitului. Deși suferă alături de ei, fără simbrie, represaliile Miliției sovietice, nefericitul nu le împărtășește șansa. Îi scrie zilnic Georgianei nenumărate poeme triste, într-un ritm care, dacă n-ar fi susținut de criza interioară autentică, ar fi explicabil numai
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
om are o melodie care-i face ilustrația muzicală a existențialismului.Când îl văd, TONOMATUL din capul meu cântă PA-DAM cu vocea lui EDITH Piaf. Are un înscris TRAGIC și un UMOR RUSESC din perioada N.E.P.-ului. Are un trup plăpând dar bine lucrat. Printre cei tineri, el chiar este un ACTOR de teatru. E îndrăgostit nebunește de TEATRU. Joacă de 7 ori pe săptămână la Teatrul Național (acolo e angajat), la Teatrul Metropolis, la Green Hours, la Teatrul Bulandra, la
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
supraviețuirea n-o afli decât prin săvârșire. Semnul era temeinic: cine l-a distins Nu poate să dea greș de vrea să te găsească. Oricine-și recunoaște pe ai lui: mândria Nu era izolare, umilința nu era lașă, Văpaia cea plăpândă, camuflată din cuget nu era o scăpărare de chibrit
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
noastre pe care n-o mai contesta nimeni, chiar dacă niște exaltați de tipul Dan Botta ne îndrumau spre Bizanț, fiind depășiți doar de N. Densușianu cu „pelasgii” săi, pentru mine erau cele mai atractive, chiar dacă italienismele lui Călinescu erau pentru plăpânda mea înțelegere o problemă de stil, adică una artistică. Deși el a scris mult, în genuri variate și cu succese pe măsură, eu consider că Istoria literaturii române de la origini până în prezent, în versiunea 1941, este scrierea sa cea mai
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
din O alergare de cai, nuvela din același an a lui Negruzzi. Naratorul îi vede pe cei doi cu totul altfel decât i-ar fi putut bănui, ascultându-l pe V*** în primul act al evoluției lui. Speranța pierdută apare plăpând, într-un buchet cu flori, pentru a crește apoi până la posibilitatea împlinirii unei meniri ce părea ferecată. Aici, naratorul se retrage din scenă, lăsându-și eroii să plece, pe muzică, cine știe unde. Nu e greu de închipuit ce poveste ar fi
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
binevenită în haosul ăsta. S-a întâmplat vreodată să vă cuprindă disperarea din cauza unui eșec ca autor? Păi, există o disperare de fond. Foarte mult timp, textul la care trudește omul pare fără nicio perspectivă, e atât de chircit, de plăpând, n-are trup, n-are dimensiune și nici nu pare c-o să aibă vreodată. In asemenea situații, nu poți decât să disperi. Dar asta seamănă puțin cu durerea de cap: după un timp, omul se lămurește despre ce-i vorba
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
băiat mai mare cu mașina. Julie era mai puțin izbitoare, dar mai abordabilă, fata de gașcă, gălăgioasă și amuzantă, campioană la gimnastică și cu o sexualitate lipsită de sfială. Și mai era Rebecca, născută celebră datorită surorilor mai mari, Rebecca, plăpîndă și palidă, un spiriduș de fată, cea mai puțin frumoasă, dar cea mai deșteaptă; care avea același prieten retras și cîntăreț la chitară din clasa a opta; al cărei fel de a fi e ilustrat (pentru Peter) de fotografia din
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
nu lasă să ne scape acest trist adevăr, fiindcă ne pune la dispoziție o interesantă selecție de facsimile. Se poate scrie un întreg eseu despre scrisul de mână al lui Ștefan J. Fay, de la Profesiunea de credință (p. 30), până la plăpândele litere din ultima scrisoare (p. 426). În tiparele „atipice" ale unui epistolar care de fapt e un roman (sau viceversa!), Ștefan J. Fay și Ilie Rad își țes povestea. Care se termină nu în cuvinte, ci într-o enigmatică imagine
De amicitia by Anamaria Beligan () [Corola-journal/Journalistic/6493_a_7818]