711 matches
-
Acasa > Poezie > Imagini > DORINȚA UNUI DOR Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Dorule, din cleștarul lacrimii de ne-ai plăsmui O lume ca a ta, sinceră, transparentă, Prin ea să ne vedem durerea și-ai inimii spini, Nici prin gând n-o vom mai face să plângă. Poți spune un "te iubesc" înlăcrimat Privind la fiorul lui, ce pleacă din
DORINȚA UNUI DOR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382479_a_383808]
-
apus. 86. Reperajul din luminile rare, sumbre, prin văzduhul-nevăzut, îți alungă visele-umbre din nopțile care au vrut, dar nu au putut. 87. Reperajul din noaptea inimii mele, este războiul dintre întuneric și lumină care asmute Crivățul turbat trimis de iele, plăsmuit din răzbunare, sânge și tină. 88. Reperaj: libertatea ce în sfârșit a sosit după zile închise, ferecate în răstigniri, pe unii grabnic i-a izbăvit, pe alții i-a omorât pe altarul pătimitei veniri. 89. Reperaj: portalurile ce-n paralele
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Din a izvorului lumină vie Când se-aplecă regește peste ape Albaștri ochi unit-a pe vecie. Izvorul din pădure știe taina Ce ne-a legat pe veci pe amândoi Nu Cupidon ci cerbul ne-a dat haina Și-a plăsmuit doar unul din noi doi. Ne cântă azi pădurea fermecată De-ale iubirii noastre dulci fiori Povestea dintre un băiat și-o fată Va dăinui cât vor fi cerbi și zori. Referință Bibliografică: IZVORUL / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IZVORUL de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383968_a_385297]
-
dumnezeiască). Când am simțit sub tălpi platforma succesului* privirea mi-a fost captatetă de un ecran panoramic. De undeva... din abisul unei lumi fantastice, se vedeau imagini de-o rară frumusețe: flori superbe... pe care (fiindcă mintea omenească le poate plăsmui numai în vis), le-am admidat cu mare plăcere: crizanteme, trandafiri, crini regali, orhidee își deschideau petalele multicolore și, răpite de adierea unui zefir rătăcit în zilele lui Octombrie (încă însorit) lăsau să se audă blânda armonie a „codrului bătut
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
de proporții astronomice, metafizice, nu pot de fapt să existe contradicții atât de ireconciliabile, de incompatibilitate absolută, mai ales că în ultimă instanță atât descoperirile științifice precum și revelațiile divine s-au dovedit hotărîtoare pentru existența istorică, au fost și sunt plăsmuite și revelate prin intermediul acelorași substraturi, arhetipuri și matrici creative ale inteligenței și conștiinței omenești. Ambele metode de cunoaștere sunt importante cel puțin pentru viața din această lume, daca nu credem în cea care va să vină, pentru perpetuarea existenței și
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
me sunt scribente profusae, / Umidaque est fletu littera facta meo...” (Deseori am vărsat lacrimi când am scris / Și am udat scrisul cu plânsul meu...). Trăirile ființei le putem doar intui, însă, ceea ce este sigur, băcăuanul poet și-a dorit a plăsmui propria lui legendă, precum urbea sufletului său din Moldova de Mijloc. „Ca și legenda Bacăului, am și eu legenda mea”, rostea c dva, doar pentru sine. Strălucirea sa este total interiorizată. Privea mereu înspre trecut, dar sondând prezentul, conștient, se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
nu e manufactură; e scânteie de geniu topită în textura pânzei, dând fior artistic mesajului vizual. Dar, iarăși, nu te dedici studiului axiologic; continui să lași frâu liber talentului, iar prin exercițiu îmbraci, în taină, rostirea. De data asta, una plăsmuită prin imagine. Cuvântul vine pe urmă. Uneori, nici nu e nevoie de el, pentru că imaginea glăsuiește, are farmec, îndeamnă la meditație, făurește o lume pe care ne-o dorim fără a simți că ne aparține. Este un fel de fata
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > TU FEMEIE Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului În spațiul larg al lumii planetare Ai plăsmuit dând viață pe Pământ, Domnul creîndu-tea, să-i fi ajutătoare Născând, dând suflet și cuvânt! Prima dată, a apărut matriarhatul, Cu braț puternic familia țe-ai condus, Cu multă ințelepciune condusa-i satul, Muncă grea, pe umerii tăi ai dus! Neobosită
TU FEMEIE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383283_a_384612]
-
e cel ce determină virtutea antiavortivă a coarnei. După cum Marte face din onix un puternic leac Împotriva otrăvii. Și, În sfârșit, oare nu Soarele este cel ce Îi conferă aurului virtuțile sale de plasticitate și luminozitate? — Dar, dacă aurul e plăsmuit În virtutea lui de forța Soarelui, cum explici că astrul cel mai mare și mai luminos Îi dăruiește natura unui mineral atât de rar? Cecco schiță un zâmbet de suficiență. — Cine Îți spune că aurul e atât de rar, pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
albă ireală În jurul meu parcă mă aflu Într-un acvariu și privesc prin pereții de sticlă chipuri foarte Îndepărtate stranii fără nici o legătură cu mediul În care mă mișc sînt un pește uriaș un pește gînditor care Își amintește sau plăsmuiește chiar În acest moment o altfel de lume deasupra sau Înlăuntrul lui un pește numit Plotin cine a spus asta o religie a transei ruptura de percepțiile date prin simțuri de tot ceea ce numim realitate imediată ca pașii ăștia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
comoditățile confortului și simpatiile nu-mi erau impuse de limitele Înguste ale pătratului În care mă mișc zilnic, am cunoscut și eu bucuria de a Întîlni orașe și oameni și obiecte, existențe pentru mine de o infinită tandrețe pentru că păreau plăsmuite de spiritul meu, toate acele Întruchipări Îndelung așteptate mi se ofereau sub revelația unei atracții fulgerătoare, momente irepetabile cînd Îmi aflam culoarea unei stări Într-o rochie ce nu putea fi decît a mea, cum numai pentru mine compusese Stravinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În care am crescut ne-a Îngenunchiat sau poate noi am fost mai slabi decît alții și În loc să Încercăm să o frîngem prin forța minții rupînd din ea bucată cu bucată ne-am refugiat În eresuri și-n lumi imaginare plăsmuind o realitate paralelă mai suportabilă cît am cîștigat și cît am pierdut am cîștigat Înțelepciunea lenei a răbdării a supunerii am pierdut violența reacției la durere scoatem În răstimpuri zbierete metafizice sîntem niște asini blînzi și placizi așteptăm) — Ce putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un suspect. Din păcate se dovedise că cei doi nu știau nimic. Toată agitația nu fusese decât o furtună într-un pahar cu apă. Auzi, o vâlvă, un duh cu înfățișare de femeie care păzește comorile din adâncuri. O arătare plăsmuită de închipuirea minerilor aflați singuri în întunericul din subteran. Dar de ce i-au servit cei doi această informație? Vor să-l îndepărteze de soluționarea cazului? Nu, exclus. Cel puțin în privința Ilenei era absolut sigur, nu o putea bănui. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În mîna unui ucenic, stiloul se străduia să plăsmuiască pe hîrtie ultima operă pe care autorul nu o putuse termina În viață. Nu-mi amintesc de unde am copiat-o sau de unde mi-a venit, Însă adevărul e că niciodată n-am mai avut o asemenea idee. Totuși, Încercările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și îmbelșugare, va permite fiecăruia să profite în mod echitabil de binefacerile imaginației societății de consum, să-și apere libertatea de propriile excese și de cele ale dușmanilor săi, să lase generațiilor viitoare un mediu înconjurător mai bine protejat, să plăsmuiască, inspirându-se din înțelepciunea tuturor popoarelor, noi moduri de a conviețui și de a făuri ceva împreună. Așadar putem povesti istoria următorilor 50 de ani: până în 2035, va lua sfârșit dominația imperiului american, la fel de provizorie ca a tuturor predecesorilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe ea, s-ar fi făcut preș pentru mine, Ani m-ar fi salvat, viața mea ar fi fost altfel. Pe ea am trădat-o cel mai rău, n-am știut s-o apăr pe fata asta, care era ca plăsmuită de mine. De-aia o și înșelam. Era prea mult. — Daaa?, ai iubit-o?, și atunci, de ce?, de ce nu ai luat-o de nevastă?, îl întreabă iar Tina, transpirând fără ca el măcar s-o atingă. În întunericul din cameră, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trecătoarele pe care le alegem ca modele. Este profund adevărat că frumusețea umană deșteaptă dorința înainte de a stârni sentimentul iubirii. Dorința de posesie, mai arhaică, trece înaintea elaborărilor eroticii galante. Ba mai mult, pictorii, începând cu secolul al XVII-lea, plăsmuiesc expresii absolut seducătoare, alegând ca modele menajere, amante sau prostituate. Atelierele se populează de femei umile care își expun nuditatea pentru bani puțini. Din corpuri viguroase debordează însă seducția, atracția sexuală, chiar dacă arta se străduiește să sublimeze dorința și să
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SIAJUL PĂSĂRII SUPREME Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ce cântec se aude peste crestele sublime Atât de limpede acoperind zăpezile albastre Imense umbre plăsmuind aripi senine Spre echinoxuri pure și arcade caste Ce zbor rănit acoperind oceane de tăcere Siaj rănit al păsării supreme Pierdut în spuma valurilor efemere Zenit planând pe sub cupole fără vreme Ce cruce de lumină se deschide-n noi Mai
SIAJUL PĂSĂRII SUPREME de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364517_a_365846]
-
ca împreună, ea și Florin, ținându-se de mână, să pășească amândoi în fața zâmbetului Mântuitorului.” Așa se și întâmplă, pentru că Lia i se alătură logodnicului ei în viața de dincolo, lăsând în urmă iertare și împăcare. Suntem martorii unor evenimente plăsmuite de dragoste, astfel că nu există loc pentru regrete, pentru ură, pentru păreri de rău. Iar lecția pe care o învățăm este una simplă și la obiect - “love means never having to say you're sorry.” Octavian D. Curpas
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
această lume și plecarea din ea avem un chip, o identitate. Somnul poate fi înțeles și ca o căutare în interior, prin intermediul visului, descoperim alte spații, înlănțuim imagini posibile, ce pot exista în lumea ce ne înconjoară sau pot fi plăsmuite de imaginație. Plecând de la această temă a creat ,,Repaos” și ,,Muză adormită”, alte două moduri de a trata o stare. Descoperim în opera sa cele mai importante praguri din existența umană - nașterea, viața, moartea, dar mai mai ales descoperim transcenderea
GÂNDURI DESPRE CREAŢIA BRÂNCUŞIANĂ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362901_a_364230]
-
-ȚI SCRIU ACUMA SURÂZÂND, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016. PE O LACRIMĂ USCATĂ-ȚI SCRIU ACUMA SURÂZÂND Azi, ți-am scris, bunică dragă, „carte”, pe a ta adresă Mesaj tainic în cuvinte plăsmuite-n miez de noapte O să mi te liniștească, o să-ți fie recompensă N-am putut s-ajung la tine, rătăcitu-m-am prin șoapte. Inima mi-e curcubeu și ți-am picurat culoare Ca să-ți țină loc și cald pentru lunga-mi
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
vreme, vin mai rar și-apoi dispar... Să citești atent, măicuță, despre toate eu ți-am ... Citește mai mult PE O LACRIMĂ USCATĂ-ȚI SCRIU ACUMA SURÂZÂNDAzi, ți-am scris, bunică dragă, „carte”, pe a ta adresăMesaj tainic în cuvinte plăsmuite-n miez de noapteO să mi te liniștească, o să-ți fie recompensăN-am putut s-ajung la tine, rătăcitu-m-am prin șoapte.Inima mi-e curcubeu și ți-am picurat culoareCa să-ți țină loc și cald pentru lunga-mi absentareSufletul
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
nr. 410 din 14 februarie 2012. “Inima” celor mai multe dintre ele a încetat să mai bată, fără ca aceasta să le fi răpit nimic din farmecul de odinioară. Căci ele nu sunt doar simple ceasuri, ci înainte de toate sunt opere de artă. Plăsmuite în Franța, Anglia, Germania, Elveția, România sau Statele Unite ale Americii între secolele XVII - XX, rod al simbiozei dintre tehnică și arta, aceste bijuterii ale genului își deapănă din anul 1963 amintirile sub același acoperiș, acela al Muzeului Ceasului din Ploiești
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
descoperi că ceasurile ... Citește mai mult “Inima” celor mai multe dintre ele a încetat să mai bată, fără ca aceasta să le fi răpit nimic din farmecul de odinioară. Căci ele nu sunt doar simple ceasuri, ci înainte de toate sunt opere de artă. Plăsmuite în Franța, Anglia, Germania, Elveția, România sau Statele Unite ale Americii între secolele XVII - XX, rod al simbiozei dintre tehnică și arta, aceste bijuterii ale genului își deapănă din anul 1963 amintirile sub același acoperiș, acela al Muzeului Ceasului din Ploiești
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
Toate Articolele Autorului Mă identific ca o primăvară, întrucât sunt născută într-o frumoasă lună a acestui anotimp, aprilie, 02, și cum oare sa fie sufletul meu, decât un spirit tânar, plin de iubire, ca și anotimpul în care se plăsmuiesc iubirile, în care totul reînvie la viață? Creațiile mele reprezintă gândurile, ele sunt cuvintele mele de suflet, în ele am picurat cele mai frumoase sentimente de iubire, în ele vibrează simfonia primăverii, simfonia de dor, a iubirilor neâmplinite, a iubirilor
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]