823 matches
-
paginile cu migală alcătuite de cercetător. Chipul lui Blaga se conturează nu din perspectiva istoriei literare sau a exegezei, ci a existenței sub un unghi nădăjduim atracțios pentru cei care doresc să-și coroboreze lectura cu cea a imaginii umane. Plăsmuirea creatoare și existențialul apar în oglinzi paralele. Trăsăturile omului pot fi puse în relație cu cele ale creatorului într-o impresionantă organicitate. De pildă pecetea comună a paradoxalei tăceri. Iată o amintire a lui Gheorghe Pavelescu: „Îi cunoșteam bine felul
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
pare deviza poetului-actor George Drăghescu. Așezat în marginea haikuului și a aforismului, d-sa se străduiește a face economie de cuvinte într-o vreme în care cuvintele se risipesc prea adesea într- o vînturare sterilă, într-un zadarnic simulacru al plăsmuirii poetice. Se află implicat în pasiunea lui George Drăghescu pentru concentrare un protest împotriva acestei întristătoare inflații. Util, întrucît nu o dată pierdem simțul măsurii, acea disciplină a mijloacelor care face cu putință atingerea unui țel. Bîjbîim în negura dezordinii verbelor
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
nu se pot face cheltuieli certe decât într-un singur mod: nu prin acoperire de venituri, ci prin majorarea deficitului bugetar (valoarea cheltuielilor bugetare neacoperite de venituri bugetare)", spune prezentatorul în postare. Radu Soviani atrage atenția și asupra faptului că plăsmuirea INS-ului din 2011 a fost continuată de Comisia Națională de Prognoză (CNP) în 2012. Bazându-se pe PIB-ul din 2011 raportat mai mare (578 de miliarde de lei fața de 547 de miliarde de lei) și pe faptul
Soviani semnalase greșelile de calcul ale INS despre PIB pe 14 martie 2012 by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/51593_a_52918]
-
faptul că prognoza pentru 2012 era de numai 579 de miliarde de lei, "practic recesiune", CNP și Ministerul Finanțelor au majorat imediat prognoza pentru 2012, de la 579 de miliarde de lei la 609 miliarde de lei, susține jurnalistul. În contextul plăsmuirilor creșterilor economice, prezentatorul "The Money Show" semnalează că în România nu se calculează prognoze de creștere economică pe baza motoarelor de creștere, ci "se alege o cifră de creștere, care să nu fie nici prea mare nici prea mică în
Soviani semnalase greșelile de calcul ale INS despre PIB pe 14 martie 2012 by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/51593_a_52918]
-
producția în cauză în considerații diverse, efectuînd planări ce-l depărtează și-l apropie alternativ de materia intrinsecă a acesteia. Ni-l reamintim pe N. Steinhardt. Speculațiile însele dobîndesc pe alocuri aura unui lirism al ambiguității fantasmatice. Plasîndu-se în fluxul plăsmuirii asupra căreia se aplică, Petru Ursache are aerul a-i transpune în formulă explicită latențele, a o „dezvolta” cu propriile-i impulsuri asumate: „Căci două iubiri avea cîntărețul din Baaad, pornit chiar mai ieri în drumeție, ca orice viteaz de
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
după Stalingrad. Cartea sa Farmacistul de la Auschwitz este o reprezentare extraordinară a acestor aberații. De altfel și el, ca și mine, nu caută atât să inventeze, cât să nareze realitatea, cu mult mai originală (la bine și la rău) decât plăsmuirile noastre. Cartea lui istorisește lucruri extrem de adevărate cu care nici o fantezie nu ar putea să concureze”. Adam Salmen, ultimul evreu care a supraviețuit Shoahului în orașul natal din Transilvania al lui Dieter Schlesak, îl sfătuiește pe autorul care lucrează la
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
a vorbi de artă acolo unde ficțiunea lipsește; viața de zi cu zi nu poate fi material de spectacol, fiindcă nu e ficțiune, ci realitate crasă; ea poate fi motiv de inspirație în nașterea unei ficțiuni, dar în nici un caz plăsmuire artistică, de unde și confuzia frecventă între lume și teatru, în descendența ilustră a versului lui Shakespeare din Cum vă place?: „Lumea întreagă e o scenă“. Din fericire, lumea nu e o scenă, chiar dacă industria mediatică se străduiește din răsputeri s-
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
linieiť declara Ensor în 1899, cu obișnuita-i lipsă de modestie. La începutul anilor 1880, Ensor alterează imagini compuse cu câțiva ani mai devreme, adăugând măști și personaje fantastice, inspirate nu numai de ciudățeniile din magazinul familiei ci și de plăsmuiri ale propriei imaginații. Apreciat inițial ca o speranță a picturii belgiene, tânărul artist se vede criticat cu asprime pentru lipsa de "modernitate" a lucrărilor sale, pentru distanțarea de preceptele impresionismului. Ultragiat, simțindu-se un martir într-o lume care nu
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
la care este sortit Kordian. Fără a-i nega lui Kordian noblețea și patriotismul, dimpotrivă subliniindu-i spiritul de jertfă supremă, SÓowacki sugerează că acesta a acționat sub impulsul unor idei false sau, în cel mai bun caz, al unor plăsmuiri naive. Visător romantic, rupt de realitate, apăsat de propriile angoase, Kordian nu se potrivea rolului de lider al complotiștilor, întrucât un asemenea rol impunea trăsături militare, nu poetice. În acțiunea sa politică s-a bizuit doar pe forțele proprii, neînțelegând
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
XVII-lea dădea nume geniale în pictura mondială, un Rembrandt contemporan cu Diego Velázquez, de pildă, așa se iviseră aceste nume mari, toate nimerindu-se odată în miez de secol XX, pe același continent sud-american, uluind o lume întreagă prin plăsmuirile lor. Oaspetele meu argentinian adusese, printre altele, câteva ziare argentiniene, unde nu abundau știrile politice, din fericire pentru mine, ci evenimentele culturale. Două ziare mi-au atras atenția în mod deosebit. Într-unul, citesc un titlu: Nunca estuve más allá
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
care „se umflă și începe să mormăie" este cel dintr-un tablou intitulat Peisaj, sîngele unui crepuscul de deasupra pădurii „se prelinge din rame, / roșu, roșu", aburi purced din icoane, „se evaporă / aureolele prea fierbinți" (Aprilie). Natura e confiscată de plăsmuirea artistică. E vorba aici de o neliniște în fața artefactului estetic, a abstracțiunii pe care acestea le impun ființei. Ființa însă nu abandonează arta, ci o proiectează pe un ecran al concretului, însă care e, în fond, o altă transfigurare. Ființa
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
ceilalți muritori; nu se orientează mai bine în mersul evenimentelor, doar fiindcă este intelectual. Se întâmplă, dimpotrivă, să gândească în dezacord cu evoluțiile reale și cu bunul-simț comun, fiind mai înclinat spre judecăți abstracte, generatoare de atitudini excesive și de plăsmuiri utopice. Am zice că intelectualul, mai ales el, ar trebui să fie un om liber. Nu înseamnă că și este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice și presiunilor ideologice. Într-un fel sau altul, cariera lui e dependentă de Putere
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
felul în care este scris, dar mai ales alcătuit, volumul de față trădează dorința autorului de a estompa granițe, de a rupe convenții, de a scrie în răspăr față de orice soi de convenție fusese practicată anterior. Povestea devine o banalitate, plăsmuirea de personaje nu contează, iar ideile ( Nu tocmai multe, dar neapărat radicale) se cuvine să se întrupeze mai ales în imagini vizuale. Maniera de a face literatură a tânărului Leiris nu este câtuși de puțin una facilă, dimpotrivă, textul pare
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
îl cere experiența trăită pe viu. Cartea va fi frumoasă, dar nu adevărată. Va fi iscusită, dar nu gravă. Îți va atrage atenția, dar nu te va mișca. Va fi gustată, dar nu va convinge, dată fiind condiția ei de plăsmuire in vitro. Ce înseamnă asta? Că o ficțiune nu poate înlocui un testimoniu, de aceea un adevăr-limită nu poate fi judecat după cît de estetică sau inestetică îi e expresia. Mai mult, adevărul are virtuți mai adînci decît talentul. Veritas
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
după Stalingrad. Cartea sa, Farmacistul de la Auschwitz, este o reprezentare extraordinară a acestor aberații. De altfel și el, ca și mine, nu caută atât să inventeze, cât să nareze realitatea, cu mult mai originală (la bine și la rău) decât plăsmuirile noastre. Cartea lui istorisește lucruri extrem de adevărate cu care nici o fantezie nu ar putea să concureze. O ultimă întrebare: există cărți de călătorie în proiectele dumneavoastră viitoare? Nu știu, deoarece nu știu niciodată ce îmi va rezerva scriitura - dacă îmi
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
de logică și bun-simț, deși întrebările vor rămâne aceleași, atât în mintea cititorului cât și a câtorva dintre personaje: ce este cu adevărat real, când putem spune cu certitudine că negrul e adevărat în timp ce albul e doar o minciună, o plăsmuire, o fantezie, unde e granița, altfel spus, între real și imaginar, atunci când cineva alege să creadă în iluzoriu mai mult decât în concret? Partea a treia vine să explice motivul pentru care Jack Spintecătorul, în loc să fi scăpat nepedepsit, a fost
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
Shirase în Valsul fantezie și Bianca Fota, Gigel Ungureanu, Mihaela Soare, Kokoro Umemoto și Valentin Stoica în Serenadă au reconturat, prin construcțiilor coregrafice desfășurate pe scenă, acea atmosferă de vis și de plutire vaporoasă, specifică universului acestui mare creator de plăsmuiri muzical - coregrafice. În partea a doua a spectacolului, împreună cu piesa lui Jiři Kylián, Falling Angels, am pătruns într-un cu totul alt univers coregrafic, modern, marcat de concretețe și de fine nuanțe de umor. Ceea ce îi apropie pe cei doi
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
la nivelul senzorilor care pot inspira metafora. Nefăcînd loc semnificativ conceptului, speculației, poetul se confruntă cu materialitățile precum cu o pastă îndărătnică în natura ei amorfă, spre a obține răsfrîngerea lor în imaginar, antrenarea lor în fluxul abundentei d-sale plăsmuiri. Erosul constituie, în volumul pe care-l avem acum în vedere, un motiv privilegiat, slujit de maniera autorului de a se sprijini pe văz, pe auz, pe pipăit, id est pe o receptare a concreteții tangentă la senzualitate: „Ea venea
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
răspund „pentru noi”. Aș fi ipocrit să răspund „pentru alții”. Astfel că mă voi referi la fenomenul pe care-l semnalezi și anume că azi lectura e în descreștere. De ce oare? Îngăduie-mi să revin la cele spuse mai înainte. Plăsmuirea artistică e o îndepărtare de viață, putînd căpăta notele unei asceze, ale unui sacrificiu. Cititorul ideal e cel ce posedă o natură psihică analoagă cu cea a scriitorului. Îl însoțește în periplul său precum un alter ego. Un asemenea tip
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
impasul simplității, dificultatea directității, provocările sincerității etc. De unde provine o părelnică subevaluare de sine, o tactică a disimulării precum un soi de defensivă (grecescul eyronia înseamnă disimulare). Prin ironie, ființa se ficționalizează. Se situează într-un spațiu al gratuității, aidoma plăsmuirilor artei... Iată cîteva observații, desigur foarte generale, pe care le notez în marginea unui agreabil volum de parodii consacrat poeților noștri de către un autor de care n-am auzit pînă acum, Constantin Ardeleanu. Să recunosc că, în pofida aparentei facilități, parodia
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
de zeu, un instrument acustic prin care acesta vorbește. Concepția despre artă a lui Homer este expusă în Odiseea în vorbele adresate de Alcinou lui Ulise (VIII, pp. 783-789). Cu aerul de a conștientiza că el însuși e doar o plăsmuire literară, regele feacilor susține că grecii, ca și zeii aflați deasupra lor, sunt puși să acționeze de poet spre a-și urzi cântecul. Constatarea este tulburătoare: personajele nu caută să concureze în realitate pe cei care le citesc povestea, ci
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
în înțelesul său comun, aplicabil oarecum lesnicios, și împlinirea sa dificultuoasă de către un creator. „Numai sufletele foarte banale ajung cu ușurință la expresia simplă a personalității lor”, notează Gide. Aici intervine ficțiunea, granița ce ne desparte de real în lumea plăsmuirii artistice. În ce chip artificiul limbajului estetizat ar fi compatibil cu sinceritatea auctorială, care e totuși fișa emoțional-abisală a individului, trebuitoare identificării sale în creație? Un factor organic al creației. Poate că adevărul e undeva la mijloc: „Vai de acela
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
Unul programatic, violent, fără rest. Dacă ne întrebăm precum autorul postfeței culegerii aici comentate, Mircea A. Diaconu, ce șanse mai are poetul să-și recîștige „condiția originară”, nu putem a nu avea în vedere natura individualizată spre care aspiră orice plăsmuire poeticească, „trădarea” sa față de tot ce o precede. Depinde cît de departe poate merge această indispensabilă „trădare”. Antiestetismul lui Nicolae Coande (căci aceasta pare a fi direcția disociativă urmărită) țintește cu temeritate renegarea sonoră, blasfemică: „Toată iarna am purtat după
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
atât de frecvent în pictura dintre cele două războaie. Practicând inițial un figurativ echilibrat și având o cromatică luminoasă, a evoluat treptat spre o sinteză a formelor, spre o pictură ce, în ultimă instanță, s-a aflat la granițele abstractului. Plăsmuirile sale plastice, de cele mai multe ori în tonuri reci, cu griuri rafinate, cu tușe fluente, având uneori unduirea unor laviuri extrem orientale, se înviorează când și când printr-o tușă de carmin ce vine a da pânzelor sale o vibrație și
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
poate, aceea referitoare la Macondo, spațiul mitic unde se desfășoară fabuloasa aventură a neamului Buendía, cu miracolele, fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperările și speranțele sale. Pentru a-i înțelege semnificația, trebuie să ne întoarcem la momentele-cheie care au dus la plăsmuirea romanului: copilăria autorului, în misterioasa casă a bunicilor dinspre mamă din Aracataca, printre povestirile și legendele depănate de bunica și de servitoarele indiene, într-o sensibilă comuniune cu natura, dar și cu lumea celor morți care păreau că interacționează dezinvolt
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]