459 matches
-
singure, Îmbrăcate În rochii din țesături ieftine, colorate strident, stau și fumează În fața ceștilor de cafea. Unele sînt foarte tinere - se vede după acea impertinență a fardului care pe un obraz de copil are agresivitatea unui transplant. Pe fețele lor placide așteptarea se confundă cu renunțarea. Titi Ciontea stă la o masă retrasă Într-un colț. Plictisit, ca și cum și-ar aminti de o obligație, Își duce la gură paharul cu vodcă. Pare unul dintre privilegiații asupra cărora timpul nu-și exercită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au băgat carne de vită! RÎndul a ajuns pînă la capătul blocului nostru. Un rînd zgomotos, optimist, plin de vitalitate. — Oare o să se ajungă pînă la noi? — Păi, cum altfel? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum se mișcă diavolul, cum ți se umflă glandele și tremură, cum ai aștepta să-ți muște cineva creierul, să-ți umple gura cu o limbă străină, aprigă... așa venea altădată poezia, așa venea dragostea și fața ta rămîne aceeași, placidă, nemișcată, un oblon, În spatele căruia se săvîrșește o crimă. Și tot libidoul acesta, un reflex vechi și fără obiect, acum crescînd pînă la un punct și retragîndu-se ca o foame amăgită În stomacul gol. Așa trăiesc ei toți oamenii zăriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
strînge tentaculele - și deodată acel obiect, contras În el de o gravitație secretă, iese din spațiu, În urmă rămîn brațe ridicate, glasuri vesele, gîtuite... „Să vă Întoarceți sănătoși!“ Un domn cu baston Își consultă ceasul de buzunar, două fete pistruiate placide mestecă ciuingam, un cap Înfășurat În turban se apleacă peste un ghid turistic - PIZZERIA DA GINO, BRATROHRE, SEXVIDEO FILME, THE SPANISH RIDING SCHOOL IN SUMMER PALAIS PALFFI - valize de diferite dimensiuni, unele modeste, uzate, alături de altele provocatoare purtînd etichete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spun cât este ora numai uitându-mă la stelele de pe cer, dar de data asta n-am făcut-o, îi arătă bătrânul un ceas de buzunar pe care-l scosese tacticos din chimir. Îți arde de glume. Deloc, spuse moșul placid, așa sunt eu. Pentru prima dată Calistrat lăsa să i se vadă fața umană. În mod normal Cristian ar fi apreciat acest lucru, ba chiar i-ar fi ținut isonul, însă de data aceasta nu-i mai ardea. Era obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-i așa? a Întrebat librarul. Ai adus cartea? Am Încuviințat În dublu exemplar și am acceptat scaunul pe care Barceló mi-l oferea lîngă el și misterioasa lui Însoțitoare. Vreme de cîteva minute, librarul s-a mărginit să zîmbească placid, străin de prezența mea. În scurt timp, mi-am pierdut orice speranță că avea să mă prezinte acelei doamne În alb, cine-o fi fost ea. Barceló se comporta de parcă ea nu se afla acolo și nici unul dintre noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
într-un anumit moment al conversației, ni s-a părut c-o observăm în cuvintele sale, logic ar fi să credem că dialogul, se presupune că de cealaltă parte se afla o persoană din familie, n-a fost atât de placid și instructiv pe cât merita interesul său pe deplin justificat de cetățean și președinte și că, fără seninătatea necesară a se lansa în improvizații abia însăilate, încerca să se sustragă acum acestei situații dificile, invitându-și subordonații să se exprime, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unul, am fost de o sută de ori la Paris și absolut întotdeauna mi-a dat un fior de emoție. Nu pot nici măcar să umblu pe străzile orașului fără a mă simți în pragul unei aventuri. În schimb, Strickland rămânea placid. Privind acum în urmă după atâția ani, cred că era orb față de absolut orice în afară de o anumită viziune tulburătoare din propriul său suflet. S-a petrecut un incident oarecum absurd. În cârciumă erau câteva prostituate. Unele ședeau pe la mesele bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că voi doi sunteți aici sus... Ce mai faci, Amory? Amory s-a uitat la Myra, așteptând scandalul, dar n-a urmat nici un scandal. Gura fetei, făcută pungă, s-a destins, Îmbujorarea i-a pălit, iar vocea Myrei era la fel de placidă ca un lac vara cînd i-a răspuns mamei sale: — O, am plecat atât de târziu, mămico, că am zis că-i mai bine... El a auzit jos rafalele de râs și a mirosit aroma searbădă a ciocolatei fierbinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
umbroase și parfumate, unde Witherspoon se apleca deasupra copiilor săi atici, Whig și Clio, ca o cloșcă neagră, unde negrul șarpe gotic al râului Little se Îmbârliga spre Cuyler și Patton, iar acestea, la rândul lor, proiectau misterul peste panta placidă ce cobora domol spre lac. Princeton, văzut la lumina zilei, i s-a Înfiltrat treptat În conștiință: West și Reunion, cu arhitectura anilor șaizeci, Clădirea Șaptezeci și Nouă, arogantă, din cărămidă roșie, Upper și Lower Pyne, ca două aristocrate elizabetane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mândria mea - dintre tulpanele și iazmele depărtărilor de unde, ca pe o linguriță de argint inima-mi pierită o strigă, sorbind-o. Dar, ca moliftul în iarnă, incoruptibilă esență, această Moldovă există în orașul potrivnic al lui Bucur, întrunită în omul placid și primitor, cu taine de voaluri riverane din care pentru unii se desface pierzare, pentru alții, mesagiu de tânără grație; omul mai mult decât inteligent: conservator și coordonator, el, singura noastră rațiune de a scrie, omul admirabil prin care s-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îi vom aminti pe Alain Fournier cu romanul:,,Cărarea pierdută''având caracter autobiografic și Mark Twain cu poemul copilăriei: ,,Aventurile lui Tom Sawyer'' . Tom este un copil nonconformist, deoarece nu se împacă nici cu disciplina școlară și nici cu atmosfera placidă și lipsită de perspectivă din orășelul St. Petersburg. Și totuși Tom este ca toți copiii: vioi, zburdalnic, înclinat spre joacă, cu o imaginație bogată, specifică vârstei. De pildă, el îi covinge pe prietenii săi: Huckleberry Finn și Joe Harper să
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
plajă, Se joacă șah pe sub tarabe, Orașul e cuprins de vrajă, Simt universuri, stele salbe. Caduc, privesc, plutesc spre mâine, Sub cataracte de tristețe, Diger, străin, a vieții pâine, Scârbit de false obediențe. O iarnă-și arde în candelă Fulgii placizi...Tribut de sânge Plătim spre mâine... Bagatelă E noaptea care se prelinge. Tu? Fugi mereu, spre mai departe... Vag, versantilă și rebelă, Înlănțuită-n cecitate Inima ta... O citadelă! Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: CITADELA / Mugurel Pușcaș
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
Mă-nlănțuie dinspre trecut, Amoruri vechi sau ne-ncepute Par vii, remodelate-n lut. Zăpezile de altădată... Din vremuri dulci, colinde vechi, Ne mângâie în ierni, spre mâine, Împărățind stele-perechi. Zăpezile de altădată, (Ori nu mai sunt, ori nu mai vin) Placid, mă însoțesc în noapte Prin vis, dulceață și divin. Zăpezile de altădată... Mă ard, dar totuși le iubesc, Au fost cândva a vieții parte, Un dar celest, nepământesc. Zăpezile de altădată, Prin ger,îmbrătișați,spre zori Le retopim cu nonșalanță
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368492_a_369821]
-
astfel, pe Râul Constantinescu („Extra muros”, „Ceas fără limbi persistă memoria”, „Spirit liber pe culmi” ș.c.l.). Pe de altă parte, cartea cuprinde destule poezii în registru cotidianist în care apare recuzita curentă a promoțiilor transmoderne: autoironia, cinismul, lectură placida a realului, ticăiala, lehamitea în reluări ludice etc. Firește, sunt bucăți citabile, unele de-a dreptul delectabile, încântătoare: „ despre orice oricum oricând într-o hureike/ își permite mister mâșneve să scrie ( ... )/ cum sullyko a pohtit kahfea/ și kelia plutitoare visa
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
culorilor hibernează în tine șevalete revarsă albul perfid între noi se cerne lumina peste râul cuvintelor reci degetul meu mic pictează pești sticloși ploi vexate se zice că ar veni potopul cuvintele ar arde ca-n Alexandria pe rafturi ordonate placid îmi pieptăn părul decolorat de soare știu că există salvatori legați de catarg poate ascultă cântecul mării vibrant poate se strecoară printre Scylla și Caribda dilema ta fundamentală am înrămat-o tenace Picasso sare indiscret din tablou îți desenez și
(NE)IUBITE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349537_a_350866]
-
Let it snow! Let it snow! Let it snow! Am ieșit din casă fără prea multa vlaga, acoperită din cap până în picioare de frica atacului zeului Ra și am plecat, cu ceva conștiința - degradabila! - spre centrul orașului. Așteptăm... Sancta nox, placida nox! Trotuarul fierbea sub sandalele mele îngălbenite, orizontul transfigura geometria clasică în curbe sacre în care se putea citi instabilitatea concretului, jocurile de culori formau spirale infinite spre cer. Nu se mișcă nimic în jurul meu, doar eu animam stradă și
CATEODATA LA SYDNEY NINGE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348596_a_349925]
-
medalion miniatural, mânăstirea a fost dăruită și cu alte tablouri, nu puține, ale marelui pictor. Călugărița îmi îndreaptă privirile asupra a două picturi simbolizând geneza daco-latină a poporului român, portrete în mărime naturală, unul înfățișându-l pe Sf.mucenic Eustațiu Placid, sub chipul unui dac, iar celălalt pe Sf.mucenic Teodor Tiron, semănând cu regele George al V-lea al Angliei, motiv pentru care englezii au vrut să-l cumpere în anul 1938, oferindu-ne pe el o sumă egală cu
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
Autorului S-ar putea spune multe despre sentimentul propriilor limite chiar și orașul își schimbă pielea cîteodată și cerul, și plaja suficient pentru a spori deconcertarea omului care pleacă în fiecare dimineață în excursie privind oamenii cu mirare cuminte și placidă uneori prea slabă pentru propriile teorii. Așa înduri: cînd nu ești de față, nici în eternitate nimic nu curge mai mult decît dor și durere. Se poate spune : mi-e dor de vară, de Il Rosso sau mi-e dor
ÎN VREMEA PLOILOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348045_a_349374]
-
și mai ales nerostite, devenite inutile datorită unui singur punct pierdut la notare. Nu credea să-l mai doară vreodată, atât de mult, faptul că nu a reușit, atunci, să ia nota maximă la ultimul examen. Privirea îi devine rece, placidă; din acest moment matematicile speciale au devenit greu de digerat. Profesoara este de-a dreptul contrariată. Ceva, ceva, pare totuși să înțeleagă, instinctiv. Percepe că ar putea găsi singură explicația, înțelege că studentul este marcat de ceva anume. Nu are
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
la ceas de ziuă la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic felinar, Peste păcate, idealuri, dogme... Mai ard în sobă urme, vagi, de jar, Se împletesc în ale tale forme. Tomnatec, anodin... În cartier, Placid și elegiac, privesc în noapte, Orașu-nconjurat e de mister... Mi-e dor de tine, de-ale tale șoapte. Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Știu c-o să vii... În asta penurie De dragoste, de vis, de ideal... Cerneala se așterne
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366215_a_367544]
-
clasică și modernă a timpului său. Critică vremii amintea în mod oarecum acuzator aparentul dezinteres al sculptorului în a lua poziții explicite față de suferințele acumulate în anii războiului prim mondial. Ar fi însă total eronat de presupus că Brâncuși asistase placid, impenetrabil, din tihna atelierului din Impasse Ronsin, la dramă Europei sfâșiate. Cu toate acestea, nimic nu contravenea mai flagrant vocației sale decât să se investească spiritual în anatemizarea realității imunde. Conștient că soarta îi pregătise alt drum, i se părea
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
beau, numai așa de ciudă... - Aoleu, Radule, ce răutate mică ai lângă tine. Aprigă. Nici nu bănuiam... - Olteancă iute, de...- confirmă Radu. - Esențele tari se păstrează în flacoane mici, din câte știu...- se aprinse din nou Elena. - Mie îmi păreai placidă, domoală mai degrabă...zice Gigi. - Dar în interior fierbe un vulcan...Habar n-aveți cu cine-mi mănânc eu amaru’...zise Radu. Dacă ați cunoaște-o... - Adevărat că aparențele înșeală întotdeauna!- confirmă Rodica. Și gata cu bârfa...Nu e frumos
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
se încăpățânează și conchide, în stilu-i caracteristic: „Ei, bine, nu! Refuz să cred că putem fi atât de lineari și previzibili precum ne învață analiza tradițională după criterii fixe! [...] Și dacă se întâmplă într-o zi sau alta să fim placizi și pașnici iar în următoarea revoltați, chiar furibunzi, ca un adevărat vârtej viu, nu văd de ce să ne speriem de contradicția dintre rolul pe care, pasămite, ne-a fost dat să-l întruchipăm și omul care se întâmplă momentan să
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346522_a_347851]
-
anume sau vreun moment dat. Poate că totul a venit pe parcurs, distanțându-ne unul de celălalt fără să ne dăm seama și, când ne-am trezit, a fost prea târziu... Dispăruse, în ultimul timp, orice fărâmă de romantism. Deveniserăm placizi și... casnici. Serviciul ei era cauza! Se-n-torcea acasă mereu obosită, arborând față de mine o atitudine aproape ostilă, refractară la orice subiect de conversație în care încercam să o atrag. Și totuși, am iubit-o cu toată ființa mea! Am adorat
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]