224 matches
-
unor anterioare zone de inspirație, ci textul ca loc de răscruce, de întâlnire (de receptare și de inserție totodată) cu ansamblul social-istoric al umanității. De fapt, nu este vorba decât de un nume nou pentru binecunoscutele și foarte tradiționalele "influențe" (plagiate, citate, reminiscențe, aluzii, imitații, parodii, pastișe, parafraze, pe scurt întreaga sferă a "literaturii făcute cu literatură"). Aceeași Mărie cu altă pălărie. (Hăulică: 1981, 20)51 (Marino: 1998, 97) Pentru Michael Riffaterre 52, intertextul se referă la "unul sau mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
argumente suficiente pentru a explica constituirea unui veritabil front anti-Caragiale format din public, presă, critică literară. După cum pe bună dreptate observa chiar tînărul dramaturg (Cercetare critică asupra teatrului românesc 1878), repertoriul propus scenei naționale cuprindea doar "trei mari categorii: localizări, plagiate și traducții" și după cum traducțiile nu fac o literatură (M. Kogălniceanu), "Afară de "Răzvan" nimic" concluziona Caragiale. Zece ani mai tîrziu, volumul său de Teatru (Socec, 1889) este respins de la premiere în urma raportului lui Hasdeu care motiva neinspirat că dramaturgul "nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a merge cam departe... [...]; dacă aveți de gînd să mergeți la teatru cînd se va reprezenta O noapte furtunoasă, lăsați-vă acasă nevestele și fetele." Din aceeași perspectivă se alarma și ziarul Telegraful (referind la imoralitatea piesei, aluziunile politice parte plagiate, tipul cel mai reușit al imoralității celei mai lascive) și chiar Slavici atrăgea atenția în Timpul că "sunt lucruri pe care chiar și în farsă numai cu multă băgare de seamă le putem atinge." Pentru Maiorescu, Conul Leonida... nu era decît
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
studiată de G. Genette (1982), transcendența textuală definindu-se ca "tot ceea ce pune textul în legătură directă sau secretă cu alte texte" (1982, p. 7). G. Genette distinge cinci tipuri de relații transtextuale: intertextualitatea: prezența unui text în altul (citate, plagiate, aluzii...); paratextualitatea: plasarea unui text lîngă un altul (titlu, prefață, supracopertă, ilustrație...); metatextualitatea: comentariul unui text printr-un altul (comentariu, explicație, critică...); arhitextualitatea: apartenența generică a unui text (considerat a fi poezie, roman, poveste...); hipertextualitatea: relația de derivare între un
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
46). și generalizând, geni pare intransigentă: „Mă doare-n cot de toți S. din lume și-n același timp îi și ador” (10.07.46). La doar 19 ani, geni citise deja multă literatură (în original), încât recunoaște un text plagiat, devenind drastică: „Iată încă o dovadă a ignoranței personalităților noastre literare” (20.08.35). E dură și cu sine: (sunt) „rece ca o piatră” (5.06.41) sau „ca un Stradivarius pe care ai cânta sârba țigănească” (21.11.41
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
prima în legătură cu acest subiect. Bineînțeles, și alte cuvinte și concepte au fost asociate cu acest obiect de anchetă. Dar ceea ce frapează, fără a surprinde cu adevărat, este primul loc al acestei condiții în calculul frecvențelor temtatice. Modificînd o formulă adesea plagiată a lui Arthur Rimbaud, totul se petrece ca și cum săracul ar fi cu adevărat "un altul", redus aproape la condiția animalică, într-atît mizeria sa este văzută ca fiind radicală și de neconceput. Această distanțare prin "accentuare exotică" a suferinței altuia pare
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ai trăit? -Sunt un umil produs al Eladei, care a încercat să învețe și pe alții teoria divină a numărului numerelor. Am trăit la Atena, Sparta, Creta, Teba și Crotona. -Ce-ai scris maestra Pitagora? -Logos divin și Numere sacre, falsificate, plagiate și însușite de Cylon, discipolul meu. -Cum ai murit?La ce vârstă? -Răzbunarea lui Cylon. Eram cu discipolii în templu la Crotona. Aveam nouăzeci de ani. O șlehtă de smintiți avându-l în frunte pe plagiator, au baricadat ușile și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Jesse, începu să citească. Acțiunea romanului începea la Clubul Corespondenților Străini din Phnom Penh și era despre un american care bea de stingea și care fusese transferat acolo, iar Leigh se gândi că sună foarte cunoscut. Nu cunoscut la modul plagiat, ci doar cam răsuflat: Sfârșitul unei aventuri, Un american liniștit și Acte de credință îi veniră imediat în minte. Până aici nu s-a îngrijorat foarte mult — era destul de ușor de modificat — dar, pe măsură ce parcurgea paginile următoare, îngrijorarea ei creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
s-au gerat în oameni mari și au luat masca, când de oameni de stat, când de reprezentanți ai nației, când de oameni de litere chiar, și tot ce ei făceau, fie lungi discursuri insipide și fără bun-simț, fie literatură plagiată, fie ignoranță botezată cu porecla de știință, fie pledoarii pline de sofisme, se traduceau din partea nației în plată peșin a tuturor actelor acestora de periclitare a bunului ei simț și a existenței ei. Mai multe generații viitoare, și cea actuală
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
l-au ales. Similis simili gaudet. De ce Pseudo-Ureche s-ar înfricoșa de-o procedură din partea rușilor pe care d-sa a practicat-o toată viața cu mult succes, plagiindu-și numele, plagiindu -și scrierile și fiind însuși - după mutră - vrun plagiat din țara - căzăcească. Iată dar, popor românesc, răsplata grozavă pentru că au permis să se calce legea ta fundamentală, ai permis ca prin alegeri făcute de comitete de salut public să ți se falsifice voința ta. Iată pedeapsa că nu te-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
are îndrăzneala necalificabilă d-a-și inaugura conferențele sale pedagogice precum urmează: [... ] {EminescuOpXII 19} Plagiatură mai degradată nici că se poate închipui! Esigențele punerii în pagină a ziarului ne silește să ne oprim aci cu confruntarea. Daca însă autorul discursului plagiat nu se va arăta satisfăcut, dacă ar avea tupeul să îngîne veri o scuză, apoi [î]i promitem o nouă edițiune de citate, esceptînd bineînțeles platitudinele și insulta la adresa elevilor din facultate, a căror paternitate nu i-o tăgăduim. Retragerea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-și profaneze mai mult simțimântul frumosului privind la acești monștri, fugiră din teatru. Cămila fu lăsată să moară de foame, sclavul fu dăruit. Tot cu doi monștri ne gratifică zilele acestea și maiestrul de conferințe, d. I. Crăciunescu: întîiul, discursul plagiat, omul cu două fețe, cum am zice; secundul și cel din urmă, întîmpinarea sa, cămila moartă de foame a regelui Ptolemeu. Analizarăm în coloanele acestea, acum opt zile, capul d-operă (ridiculus mus) al maiestrului, publicat în "Monitorul oficial"; câtă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rămână simpli scriitori de mâna a doua. De altfel, în alte poeme din Totul, bunăoară, Cărtărescu paștișizează sau ia de-a dreptul, fără semnele citării, din Tristram Shandy, după cunoscuta motivație a intertextualității (care la Eugen Barbu s-a numit plagiat, dar nu și la textualiști!), dar și din Eliot și alți autori celebri, fără să se ridice valoric peste Levantul. Înseamnă că în altă parte e hiba și ea vine dinlăuntrul "canonului", care a constrâns un talent extraordinar ca Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Există o a doua categorie de memorii intime, cele scrise de personaje importante aflate în slujba Regelui, și care justifică sau clarifică o serie de decizii sau compromisuri prin intermediul acestor lucrări. Acest tip de lucrări au fost cel mai adesea plagiate, mutilate, modificate de către autori anonimi, intrând astfel în categoria scrierilor apocrife lipsite de autenticitate. Originalele s-au pierdut de-a lungul secolelor, fiind înlocuite de acest tip de pseudo memorii. Revenind însă la memoriile apocrife recunoscute pentru corectitudinea cu care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
caractere și "inventează" povestiri. Nu încape îndoială că, de la romantism încoace, ambele aspecte au fost concepute prea simplist, personajele și intriga fiind considerate fie drept originale, fie drept copii ale vieții reale (o concepție aplicată și literaturii trecutului), fie drept plagiate. Totuși, chiar și la cei mai "originali" romancieri, ca Dickens, de pildă, tipurile de caracter și procedeele narative sunt în cea mai mare parte tradiționale, fiind preluate din inventarul literar profesional, consacrat. *18 Se poate presupune că în crearea personajelor
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Franța, Jean-Francois Revel, În L’Obsession anti-américaine, a descris o tendință de aceeași natură, a cărei atenuare și eliminare este un obiectiv esențial pentru orice conducător politic responsabil. Folosirea conștientă a stereotipurilor În scop propagandisic trebuie ferm condamnată. Cazul raportului plagiat al guvernului britanic, de la Începutul lui februarie 2003, privind așa-zisele ultime dezvăluiri asupra descoperirilor de armament irakian, ține de același registru de manipulare. Multe din datele citate erau direct copiate și adăugate. Fără nici o referire la surse, șase pagini
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la genul jurnalistic, desigur, dar mai ales la ideile futuriștilor, fascinați de rapiditatea circulației moderne a informației. Vom vedea mai departe că versurile lui Cendrars reduc lungimea și complexitatea frazelor din faptul divers al ziarului. Dispariția punctuației și versificarea enunțurilor plagiate modifică în profunzime sensul "acelorași" fraze. Schema 2 pune în evidență jocul complex al determinărilor textuale "ascendente" (de la dreapta la stînga) care subordonează ansamblurile de propoziții în sînul sistemului pe care îl constituie unitatea TEXT (obiect al lingvisticii textuale) și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ostilității deschise prin publicarea romanului Principele în care se regăseau ca personaje literare toți cei care contribuiseră la marginalizarea sa. Dar bucuria revanșei a fost de scurtă durată, deoarece la scurtă vreme Eugen Barbu s-a confruntat cu prima acuzație plagiat venită din partea lui Fănuș Neagu, personaj în roman sub numele de Neftiotache Buhuș. Ionuț Bucur sesizează că odată cu polemică din România Literară s-a încheiat o etapă importantă din istoria literaturii române și s-a deschis capitolul marilor dispute. Dacă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
bardul de la Mirceșți scria și el niște capodopere pentru vremea aceea: „Despot - Vodă” și „Fântâna Blanduziei”. Într-un articol intitulat „Literatura În teatrul dramatic”, I. L. Caragiale atacă repertoriul vremii găsind că literatura dramatică „jucată astăzi cuprinde trei mari categorii: localizări, plagiate și traducții, mai puțin categoria pieselor originale, atât de puține „că le-am putea număra pe degete...” Lipsa cronică a unei literaturi dramatice originale este una din cauzele decăderii teatrului. Pentru Caragiale, o singură piesă merită „o luare aminte”, „Răzvanvodă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pentru că eu cred în vorba țăranului: „Cine fură azi un ou mâine va fura un bou”. În loc să demisioneze, plagiatorul a așteptat să fie pus în neplăcuta situație de a concedia un subordonat (o doamnă secretar de stat) din cauză de... plagiat! Penibilitate absolută! Și atunci, cum să nu scriu, chiar dacă vorbesc în pustiu?! „Scena politică” mă agresează zilnic cu minciuni și calomnii, cu discursuri demagogice, un fel de poșircă „modernă” livrată ca esență nobilă. Am fost nevoit să înghit timp de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru că eu cred în vorba țăranului: „Cine fură azi un ou mâine va fura un bou”. În loc să demisioneze, plagiatorul a așteptat să fie pus în neplăcuta situație de a concedia un subordonat (o doamnă secretar de stat) din cauză de... plagiat! Penibilitate absolută! Și atunci, cum să nu scriu, chiar dacă vorbesc în pustiu?! „Scena politică” mă agresează zilnic cu minciuni și calomnii, cu discursuri demagogice, un fel de poșircă „modernă” livrată ca esență nobilă. Am fost nevoit să înghit timp de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
În anul 1941 lumea literară este zguduită de conflictul dintre Lucian Blaga și Dan Botta. Invidios că Blaga fusese primit În Academie de puțina vreme, Dan Botta deschide un conflict al priorităților unor idei despre specificul românesc, evitând totuși cuvântul plagiat. Dan Botta crede (nejustificat) că unele interpretări ale sale au fost speculate de Blaga, printr-un profit subtil În folosul său, ca personalitate mai bine plasată și mai bine cotată public (diplomat, academician etc.). Dan Botta a fost Înconjurat de
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
lui Emir Kusturica și muzica inconfundabilă a lui Goran Bregovic. In film sunt o serie de scene tipice sau „clasice” pentru pictura naivă și mă întreb dacă nu cumva regizorul a fost dat în judecată pentru furt intelectual sau eventual plagiat. Dar să dau și câteva exemple dintre acestea: omul care călărește un porc cu o sticlă în mână, muzicanții legați cu funii de niște pomi, (acesta este cred cel mai reprezentativ exemplu), țiganii la masă, mireasa și mirele. Mă gândeam
Cu șevaletul prin lume. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1039]
-
operei altuia. Codul etic universitar prevede sancțiuni grele pentru aceste fapte. Opinia publică a luat cunoștință din presă de cazuri celebre, ca cel de la Medicină din București, de dosare de profesor aranjate etc. În carte sunt prezentate câteva cazuri de plagiate nesancționate, cazuri de Îngăduință mai mult decât suspectă. Un caz notoriu: unui conducător de doctorat i se semnalează că teza prezentată de doctorandul său este În mare parte copiată după o carte a... tatălui doctorandului respectiv. Directorul de teză e
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
libertate spre asuprire), și-a păstrat actualitatea și, din păcate, pentru toți cei trăitori în socialism i s-a putut constata pe viu justețea previziunilor. Apărută la cîțiva ani buni după ce Marx și Engels își publicaseră cele 9600 de cuvinte (plagiate) ale Manifestului Comunist, unde este statuată lupta de clasă, dictatura proletariatului și fericirea veșnică a celor sărmani, În contra socialismului demontează pas cu pas minciunile bine mascate ale acestuia, evidențiind pericolele rezultate din instaurarea puterii comuniste. Junimiștii, și cu atît mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]