667 matches
-
de plastică, șsubl. meaț de suprafețe, și determina folosirea imaginației vizuale ca tehnică încă posibilă. Era pe vremea ochiului, când materia primă vizuală în primul rând, trecea prin apele derizorii ale unei imaginații de circumstanță. La ora actuală, legătura cu plastica pornită pe o traiectorie similară se mai menține într-o măsură. Dar principala aliată a redevenit muzica. Nu vorbesc aici despre muzicalizarea limbajului poetic.” (p. 22) Mai cu seamă acest al doilea citat mă interesează acum. El anticipează întrucâtva traiectoria
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
fantezie, creat în 1953, dar mai ales Serenada, a cărei premieră mondială a avut loc în 1934, pun în valoare, în continuare, cu toată prospețimea, concepția lui Balanchine și stilul acestui mare muzician-coregraf, ale cărui lucrări sunt o transpunere în plastică corporală vie nu numai a spiritului unei muzicii, dar și a temelor și a orchestrației ei. Cu delicatețe și multă poezie, corpurile dansatorilor și mai ales ale dansatoarelor vizualizează, prin împletirea lor diafană pe diferite planuri, temele muzicale. Ca puțini
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
în actul al II-lea rămânând doar un fragment de decor din vechiul edificiu. După opinia noastră, au existat doar două momente realizate în această producție. Scena Venusbergului este concepută excelent de coregrafa Jasmin Vardimon prin mișcări și printr-o plastică a trupurilor balerinilor sugerând o explozie de senzualitate și sexualitate specifice acelui univers al lui Venus, proiectat în concepția întregului spectacol într-un cadru de bordel modern. Finalul lucrării este construit pe o metaforă simbol: păstorul copil sădește un copac
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
pentru că, în contextul fiecărui obiect în parte, el creionează elegant, aproape aristocratic, poveștile pe care le pune pe rol. M-am gândit mult dacă aș putea să-l apreciez pe Mihai Țopescu în linia artiștilor barochiști, pentru că unele elemente din plastica sa ar putea să ne îndemne spre această afirmație, fie și numai pornind de la temele amintite mai sus, dar ele sunt epurate de orice fel de dramatism și, uneori, dintr-o memorie vizuală, autohtonă, el fabulează aproape bizantin. Și cităm
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
mulțumit, la conferința de presă, de modul cum au răspuns dansatorii români solicitărilor sale. Dar, deși toți interpreții au fost remarcabili, trebui să subliniem contribuția personală adusă de Valentin Stoica compozițiilor coregrafice care iau fost lui încredințate, contribuție datorată calității plasticii sale corporale aparte, pe care nu este prima oară când o admirăm. Radio and Juliet, pe muzica formației Radiohead, piesă creată în 2003, ilustrează o altă etapă din creația lui Edward Clug. Stilistic, o etapă firească pe calea pe care
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
un reflex al liricii antirăzboinice, cultivată intens și în toate chipurile de Eugen Jebeleanu. Dar parcă e totuși mai mult. Un sentiment al dezaxării existențiale este de perceput, al prăbușirii nesfârșite și al extincției, potențat în poeme și de acea plastică de severe tonalități : alb, negru, plumburiu, flăcări, fum, cenușă. Politic, în sens larg, înainte de război, Eugen Jebeleanu se plasase la stânga, la un loc cu Sahia, M. R. Paraschivescu, G. Ivașcu, G. Macovescu, Geo Bogza, Cicerone Theodorescu și alții. La dreapta
Însemnare la un Centenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5561_a_6886]
-
în luna martie de Centrul Național al Dansului București, la sala Atelier a Teatrului Național București, a fost și o premieră, After all - gândită de Vava Ștefănescu, ca un dialog între două artiste ale dansului, fiecare o personalitate, cu o plastică corporală aparte. Un dialog întru totul inedit însă, întrucât el avea loc între corpul concret, în desfășurare spațială scenică directă, al lui Carmen Coțofană și imaginea, de pe pelicula filmată, a corpului Vavei Ștefănescu, care, de-a lungul ultimilor ani, a
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
desprinderile cât și regrupările aveau ritmurile lor proprii, ce păreau dictate de nevoi interioare, vizualizare dificil de redat și totuși realizabila și realizată de coregrafia Valentinei de Piante-Niculae și de interpreții ei. Coregrafa, ea însăși o dansatoare cu o frumoasă plastică corporală, a reușit să le transmită și dansatorilor ei ceva din mlădierile unor feline sau ale unor șerpi încolăciți, forme care au caracterizat mișcările grupului sau ale câte unuia dintre interpreții desprinși din grup. Iar în final, împletirile și tresăririle
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
muzicii; este un aspect grefat temeinic pe o viziune amplă asupra construcției de ansamblu pe care o stăpânește în mod suveran; sunt luminate cu abilă diferențiere detaliile planurilor sonore; iar aceasta urmărind claritatea evoluțiilor tematice, a liniilor complementare ale muzicii. Plastica imaginii muzicale pe care o dezvoltă Simonov este determinată de o plastică eficientă a gestului. Indiscutabil, melosul slav îi este apropiat și cunoaște o cuprindere expresivă de o profunzime ce atinge limitele greu imaginabile ale paroxismului; ...de asemenea, în ce privește ardoarea
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
de ansamblu pe care o stăpânește în mod suveran; sunt luminate cu abilă diferențiere detaliile planurilor sonore; iar aceasta urmărind claritatea evoluțiilor tematice, a liniilor complementare ale muzicii. Plastica imaginii muzicale pe care o dezvoltă Simonov este determinată de o plastică eficientă a gestului. Indiscutabil, melosul slav îi este apropiat și cunoaște o cuprindere expresivă de o profunzime ce atinge limitele greu imaginabile ale paroxismului; ...de asemenea, în ce privește ardoarea comunicării, extensia dinamică a sonorităților devine covârșitoare. Este ceea ce poți observa audiind
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
contaminare, lucrarea Nataliei se înrudește cu unele dintre cele mai interesante piese de dans contemporan românesc, din acest moment. Aceste evoluții în paralel, pe meridiane diferite, constituie un fenomen demn de reținut. Și mai am o lucrare preferată, datorită frumuseții plasticii corporale a Nataliei, compoziția intitulată Cut. Este remarcabilă, între altele, păstrarea integrală a plasticității acestui corp, pe parcursul mai multor decenii, capabil să redea, în continuare, toată poezia și muzicalitatea ființei lăuntrice a acestei creatoare. Reîntâlnirile sunt de cele mai mult
Cioburi de portret Natașa – Natalia by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3674_a_4999]
-
ceea ce îi oferă coregrafului posibilitatea de a-și scrie o partitură foarte originală, plină de pitoresc local, care folosește cu o mare inteligență creatoare toate procedeele comicului de situație: qui-pro-quo, travesti, imbroglio etc. Baletul are stare, atmosferă, culoare locală, pitoresc. Plastica mișcării balerinilor ne-a încântat, întrucât ei trăiesc dimensiunea dansului concomitent cu cea a interpretării actoricești a textului lui Caragiale. Relev talentul lor de a spune textul, ceea ce devine o performanță într-un cadru coregrafic ce presupune păstrarea unei tehnici
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
la interpretare, trebuie menționată nu atât arta teatrală bine cunoscută a actriței, ci în primul rând cât de uimitor de bine dansează, ca orice profesionistă a acestui gen de spectacol, cât de dezinvolt și de viu este dansul ei, ca plastică corporală. Tot astfel, impresionant la Valentin Roșca nu este numai calitatea interpretă rii diferitelor dansuri de revistă, ci modul cum îi dă răspunsurile potrivite actriței, fără text, printr-un fel de pantomimă dansată, care este însă de un firesc al
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
poate i-ar interesa să preia unele rubrici din acea revistă. Dar revenind exclusiv la evenimentul constituit de spectacolul Simonei Deaconescu, Camera 0001/ Fabrica de vise, el s-a dovedit de un cert profesionalism, autoarea punându-și în valoare propria plastică corporală și a colegilor ei de generație Irina Ștefan, Alexandra Bălășoiu, Răzvan Stoian, Dragoș Istvan Roșu și Vlad Merariu, într-o suită de mici compoziții inspirate. Mișcarea concepută de Simona Deaconescu s-a mariat fericit cu videografia gândită de Codrin
Fabrica de vise by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3122_a_4447]
-
sale de informație sunt surprinzător de vaste, ca și puterea sa de muncă de altminteri. Găsindu-se, în același timp, ca șef al Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei, fenomenul artistic se prezintă atenției sale sub o dublă formă: ceea plastică și cea grafică. Însușirile sale mai sus semnalate îi permit să facă legătura, care uneori are surprinzător de fericite rezultate, între schițele preliminare ale unor opere, în desen, între traducerea acelor schițe în gravură, și opera ultimă. În Institut, Remus
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
cele mai multe ori evoluau separat? Era el, Raimud Hoghe, trecut de mult de prima tinerețe, scund, cocoșat, cu buze subțiri, stânse amar, și un tânăr, înalt și frumos, japonezul Takashi Ueno, cu o figură luminată de un zâmbet cald și o plastică corporală de un mare rafinament. Timp de peste două ore - pe un fundal muzical cât se poate de variat, de la lied-uri, la șansonete sau la muzica lui Bernstein, din Poveste din Cartierul de Vest, dar toate având ca temă iubirea
eXplore dance festival edi]ia a VIII-a by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3017_a_4342]
-
să mențină un echilibru, ci să depășească ternul. Pentru că fiecare are expectanțe deosebite din partea unui “G”. Și pentru că se detașează într-un mod atât de elegant de restul cromaticii școlii noastre...!” G” poate fi oricine, chiar și un elev de la plastică, muzică, balet. Nu are importanță că o conexiune între arhitectură/ design și celelate specialități ar avea un grad de dificultate ridicat... Atâta timp cât tinde să zărească și să atingă apoGeul, de ce nu??... Îmi place să cred că un “G” veritabil ar
A FI SAU A NU FI “G”.... In: APOGEUL ARHITECTURĂ ȘI DESIGN by COLEGIUL NATIONAL „OCTAV BANCILA“ - IASI () [Corola-journal/Journalistic/326_a_562]
-
comunistă nu a desfigurat elita intelectuală de vreme ce, iată, pictura și scuptura anilor '70-'90 dau chip vizibil României profunde, expun fizionomia unei culturi care a reușit să se regândească și să se regăsească în "tihna" forțată a enclavizării comuniste. Protestul plasticii contra frontierelor arbitrar închise fascinează prin vigoare și autenticitate. Stăruie și azi nestinsă, în memoria iubitorilor de artă, imaginea expozițiilor montate de Mihai Oroveanu, cu ani în urmă, la Sala Dales sau în sălile ale Teatrului Național. Numeroase sunt lucrările
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
europenizeze durabil civilizația românească. Raportându-se la acele erori, astăzi îngropate, revine în sarcina generațiilor prezente sarcina imperativă de a gestiona cu surplus de precauție valorile existente. Vestea bună pe care o aduce involuntar Expoziția "Depozit" este că dispunem, prin plastica românească recentă (anii '70-'90), de un instrument de promoționare imediată a europenității culturii românești. Aspectele "fragile" ale acestui patrimoniu nu depășesc ca pondere aspectele fragile ale societății românești privite în ansamblu - deci nu pot fi invocate pentru a-i
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
cât timp levitează lax deasupra unui spațiu umbros de producții ocultate. Pe de altă parte, nu poate fi ignorat impactul depozitării "Depozitaților" asupra învățământului de artă. A împiedica pe studenți să cunoască temeinic creația artiștilor care reprezintă cel mai consistent plastica românească de azi, revine la a-i priva de o ingredientă cardinală, indispensabilă în dezvoltarea, oricât de liberă, a propriei lor personalități. Articolul prezent nu se vrea polemic. Sfada publică între curatori și artiști se poate prelungi indefinit. Dar spectacolul
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
continuare, interesantă, dar în La cité radieuse autorul nu și-a atins scopul propus, în pofida faptului că Baletul Național din Marsilia are în componența sa dansatori buni, câțiva evidențiindu-se pentru un moment, două, în scurte partituri coregrafice, prin expresivitatea plasticii lor corporale.
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
Gândirea și Inimă de câine, pe lângă calitatea actorilor și regizorilor implicați au mai dovedit și faptul că, în clipa de față, teatrul românesc are un actor foarte talentat, cu o siluetă gracilă, care poate trece și drept dansator, datorită unei plastici native, de o mare expresivitate - Marius Manole. Dar dansul contemporan a fost reprezentat în luna noiembrie și prin spectacole de-sine-stătătoare, derulate în cadrul unor proiecte internaționale. Astfel, în Sala Atelier a Teatrului Național din București s-a desfășurat experimentul coregrafic Wish
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
Putz, un fel de continuum de împletire a două corpuri, în genul folosit și de Maguy Marin în piesa Eden, fără să aibă însă nici o tangență directă cu aceasta și solo-ul interpretat de Eric Schoefer, dansator cu o remarcabilă plastică corporală. în partea a doua a spectacolului, a fost prezentată piesa Linia vieții, aparținând celui mai tânăr coregraf de la noi, Adrian Stoian, care a absolvit Liceul de Coregrafie ,Floria Capsali" în acest an. Premiera acestei piese coregrafice a avut loc
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
povestea cu Dracula). Am văzut atunci și schița primă a actualului spectacol. Partea de dans a lui Cosmin Manolescu era mai extinsă și mai consistentă. Cea de acum a lui Roberto Casarotto are marcate înrudiri cu dansul butoh, atât prin plastică, cât și prin imaginile proiectate pe părți din trupul său. Dar pasajele care mi-au plăcut cel mai mult, și atunci, și acum, au fost cele create de Kira Rükonen, alunecările și zbaterile ei la podea sugerând mișcările unei ființe
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
o revăd pe Beatrice nu mi-a mai rămas". Firește, impostura prosperă într-un climat al semidoctismului agresiv, cultivat de oficialitate: "deși în Craiova nu există decît maximum zice indivizi care se pot considera oarecum Ťcreatoriť de opere culturale (litere, plastică, muzică), avem peste treizeci de băgători de seamă în ale culturii. Și numărul acestora este în continuă creștere). Apoftegmatic vorbind: "E dificil să fii român: dar să fii ardelean, la Craiova, e un fel de absurd ubuesc, patafizic și metaliterar
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]