620 matches
-
S-a nimerit să-și lanseze nu știu cine candidații la nu știu ce, cu câțiva stânjeni mai încolo de locul unde sunt, n-aș mai fi fost, așteptat. La concurență cu două doamne și un domn, amabili altfel, torn - trei sferturi de oră - platitudini împănate cu histrionism. Iar taxi. Oră de vârf. Optzeci de minute. S-a făcut aproape șapte. Sunt patru ore de când am plecat. T stă pe ghimpi. Îi spun, cu ultime puteri: dacă mai accept vreodată, să-mi dai doi pumni
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
Trebuie subliniat faptul că ne aflăm în fața unei cărți care-i va deruta pe cei dornici să se instruiască la minut, să-și facă o imagine rapidă și superficială. Dacă refuză cu obstinație un lucru, A New Literary History refuză platitudinile de tip „enciclopedie academică." Cartea e gândită în așa fel încât să incite la dialog, să propună puncte de vedere și nu să elucideze definitiv mistere mai mult sau mai puțin literare. Ca s-o poți citi, e nevoie să
America literară (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6106_a_7431]
-
condiție de binevenită alarmă, fiindcă te încarcă cu motivul unei răbufniri ambițioase. În cazul lui Gheorghe Grigurcu, handicapul s-a numit așezarea geografică: claustrat decenii la rând la Târgu-Jiu („Amarul Târg", cum îl numește cu cochetă tristețe), oraș a cărui platitudine culturală ar fi putut să-i fie fatală, criticul a reacționat pe măsură: s-a revoltat sub forma unei prodigioase activități gazetărești, de unde și prezența cvasi-ubicuitară în revistele din țară. Și astfel, arătând o râvnă literară de cruciat umanist, venerabilul
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
motiv: ai prilejul de a asista la o declarație de credință făcută în numele nobleței neomenești a poeziei. În rest, eterogen prin conținut și pestriț prin genurile atinse în paginile lui, volumul nu înduplecă ochiul cititorului. Filozofic vorbind, volumul suferă de platitudine speculativă, notele de lectură avînd netezimea previzibilă a poncifelor știute și răsștiute, Ilie Constantin făcînd figura unui școlar sîrguincios care își trece în caiet comentarii, recenzii anoste sau pagini de corespondență al căror singur punct de atracție este că se
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
Livius Ciocarlie Și mă întorc si zic: de ce, domnule, ai spus platitudini dacă te treziseși la 3,38 si îți veniseră niște, cât de cât, idei ? Păi, pentru că n-am apucat. Am pățit ca ăla, nu mai știu cine, care luase lecții de box clasic ca să le facă față bătăușilor din cartier
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6359_a_7684]
-
a obținut-o. De pe urma lui nu au rămas decît cărțile, care sînt o variantă seacă de pozitivism cras, în care mecanica oarbă a materiei strivește implacabil destine și galaxii. Sub unghiul tentei fataliste, propria viață i-a confirmat teoria, dar platitudinea unei viziuni în care materia se mișcă fără sens l-a condamnat pe Conta să nu aibe parte de epigoni sau de exegeți cu ștaif. O soartă interimară, trăită sub provizorat și fără orizont de spirit, aidoma filosofiei în care
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
de la un copil al străzii, sunt, toate, episoade simptomatice pentru acest deficit de focalizare. În al doilea rând, problematicile romanului miros de la o poștă a prefabricate. Când nu sunt cu totul reductibile la schemă, personajele lui Măceșaru se autocaracterizează prin platitudini uimitor de încâlcite: „Așa eram eu. Acum mă dădeam cu capul de pereți, peste doar un moment deveneam euforic. Treceam de la psihoză la vitalitate cu o ușurință de neimaginat. Uitam cu desăvârșire cauza nefericirii, oricât m-aș fi străduit să
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
nimeni altul -, toate aceste detalii dau carne și farmec cărții, atîta doar că farmecul e de înveliș estetic, iar carnea e de superficiu verbal, căci întreaga epopee athonită rămîne fără consecințe în planul duhului. Spiritual vorbind, cartea e de o platitudine care uimește, amănunt pe care autorul nu numai că-l simte, dar caută să-l micșoreze inserînd citate lungi cu conținut creștin, alături de un preambul cu considerații istorice privind relațiile românoathonite. Numai că lacuna cărții nu stă în armătura culturală
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
excepții, destule, din fericire, în care promisiunea făcută la început este onorată cu asupra de măsură. Cazul romanului Despărțiri, însă, urmează regula generală. Subiectul este interesant, iar cartea are parte de pasaje bune. Cu totul însă, cartea e sufocată de platitudine. Așa cum o cunoaștem de peste tot, fără a fi împachetată într-o povestire cu adevărat vie din punct de vedere literar. Imaginea cu care începe romanul este memorabilă. Oricât am citi și reciti, căuta și răs-cauta, nu vom mai găsi una
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
Cine trăiește în evlavie e scriitoricește sterp. Despătimirea exclude talentul. Nu e vorba aici de respectarea dogmei, ci de o educație morală care, stîrpind ciupercăria și nămolul sufletesc, își pierde sursă dătătoare de nerv verbal. Sfinții șunt inexpresivi pînă la platitudine, si cu cît mai mare e puritatea unui om cu atît șansă de a cădea pe expresii fericite e mai mică. Din aceeași categorie fac parte preoții care și-a asumat cu sinceritate misiunea liturgica: tenacitatea cu care se primenesc
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
TVR sunt mulți ziariști de excepție. Pe unii - Moise Guran, Mihai Rădulescu- i-am semnalat cînd au produs lucruri deosebite. Marea problemă a TVR o constituie prejudecata publică, extinsă la nivel național, că emisiunile TVR sunt un lung șir de platitudini pigmentate cu elogii aduse Puterii de la un moment dat. Înfrîngerea acestei prejudecăți presupune însă ca telespectatorii să urmărească acest post fie și din curiozitate la început. Pe parcurs, își vor da seama că merită să se uite la TVR. Pentru
Cristoiu îi răspunde lui Petrișor: Crede că TVR este a angajaților. De aceea e în faliment () [Corola-journal/Journalistic/43886_a_45211]
-
atracția pentru gîndirea hermetică neavînd nimic rău în sine: o preocupare insolită cu esențele subtile ale lumii, hrănită de satisfacția că te afli pe „teren secret“. În fond, în apetența pentru detalii oculte se ascunde dorința de a fugi de platitudinea vieții, și în ascuns toți visăm la o inițiere în urma căreia viața să ni se schimbe radical. Alchimia poate fi o asemenea scăpare dintr-o cultură în care înclinația spre taine a fost sufocată de goana după întîmplări senzaționale. Teza
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
tentațiile altor direcții artistice. Aceasta face cu atât mai curioasă publicistica proastă, haotică și lipsită de orizont, a prozatorului. Cele 46 de articole editate aici sunt un amalgam de mărturisiri literare interesante (despre Caragiale, Duiliu Zamfirescu), elanuri moralizatoare ridicole și platitudini solemne, cu pretenții de judecăți politice. Nici publicarea lor, însă, nu e inutilă: ea ne permite să înțelegem procesul de progresivă inadecvare a prozatorului la actualitatea interbelică, ce avea să-l ducă la regretabila convertire la extrema dreaptă, din anii
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la iveală revelații aparte, caz în care bovarismul îi mîntuie de deșertăciunea efortului făcut, înviorîndu-le ochii cu himera inițierii cititorului în subtilități abstracte. Aici însă, bovarismul lipsește, autorul fiind conștient de treapta platitudinii pe care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror gîndire nu ne mișcă deloc, căci dispoziția placidă se transmite cititorului molipsindu-l cu un gust de moleșeală irepresibilă. În totul, cartea e o colecție
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
Cauza stă în iradierea de spirit a evenimentelor, adică în tensiunea care le-a declanșat, și de aceea, fără atmosfera din care au luat naștere, relevanța lor pentru posteritate e nulă. În acest caz, concizia de informație e simptom de platitudine descriptivă, iar sinceritatea e un indiciu al mediocrității. Nicolae Breban e prea versat ca să cadă în directeți periculoase, cum, la fel, e prea pățit ca să alunece în sincerități crase, prin urmare, descriind istoria secolului XX, face ceea ce a făcut în
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
mai mișca în plan social, de aceea prețul pe care îl plătește e ștergerea prezenței din lumea contemporanilor. Ultimul lucru pe care i-l poți cere unui asemenea himeric e ca scrisul lui să reflecte „realitățile imediate“, adică setul de platitudini din care e făcut programul zilnic al traiului civilizat. Cine e racordat la realitate nu poate fi scriitor, ci doar scrib abil mînuind clișee în vogă. Marin Tarangul nu e nici scrib și nici om de pragmație civilizată, prin urmare
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
să-și asume orice fărâmă de conștiință tragică. Asta îi iese lui Lăzărescu foarte bine. Evghenie amână metamorfoza prin profesii la fel de utopice (promoter, profesor, anticar); fără viață personală, el este un dezrădăcinat ce-și reneagă apartenența rurală, fiind înghițit de platitudinea înșelătoare a orașului. O scurtă convorbire telefonică cu tatăl său din final subliniază precis condiția refuzată. În rest, asistăm la povestea unui însingurat din stirpea gogoliană, transpus, nu o dată, într-un Aleoșa ce iubește necondiționat ciudații și nebunii Orașului. Florin
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
parte de un regizor neacordat cu mesajul radical, modern, avangardist pe care Cehov îl punea în cuvinte. În Manifestul despre teatru pe care Treplev îl strigă, pe care Nina îl așază în rostirea ei, în ambițiile de a zbura din platitudine în aventura marelui oraș, în forța pe care crede că o are ca să iasă din ea însăși. Acolo, la oraș, toate se fac și se desfac, își spune Nina la începutul vieții de femeie și de artistă. Și cîte ca
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
Sorin Lavric Lucian Boia, Sfîrșitul Occidentului. Spre lumea de mîine, București, Editura Humanitas,2013, 124 pag. Există teme atît de bătătorite că nu le poți atinge fără riscul de a aluneca în platitudini. Și una dintre ele e chiar declinul Occidentului. Originea riscului e întreită: mai întîi, cîmpul discuției pare epuizat, anvergura predecesorilor avînd darul de a-ți inspira o timiditate de principiu: după Spengler, Carl Schmitt și Toynbee șansa de a spune
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
neputință. Despicarea firului în patru n-ar face decît să stîrnească o nouă suită de gînduri negre, și atunci s-o lăsăm baltă. A treia cauză stă în sterilitatea cercetătorilor contemporani: lipsa organului filosofic, adică absența anvergurii spirituale, de unde și platitudinea ipotezelor pe care își sprijină afirmațiile. Neavînd o viziune metafizică, cercetătorul se așază în lume și descrie istoria dinlăuntrul ei, potrivit unei vederi antropomorfe: omul e măsura tuturor lucrurilor, prin urmare să vedem ce fac oamenii pe pămînt, pe orizontala
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
35. Cu calitățile sale, Ioan entuziasma și atrăgea la sine, umplea bisericile, zidea sufletește, fiind în vremea sa tot ce a avut mai bun Biserica, tot ce avea mai bun lumea. Peste larma vulgară, peste mizeriile, mașinațiile de culise, clientelismele, platitudinile și turpitudinile timpului, peste simțita delăsare morală, se ridică figura lui impunătoare, eroică și sublimă. În lumea lui el a reprezentat idealul moral creștin și a săvârșit o operă măreață și salutară, de apostol și reformator 36. {\footnote 32 Sfântul
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
formînd un foșnet ubicuitar și egal sieși, care reprezintă temelia simplă, omogenă și izotropă a lumii. Ideea că, efemer fiind, te scalzi într-o clipoceală de unde originare, nu poate să nu-ți trezească intuiții bizare. A doua perplexitate se numește „platitudinea universului“. Dacă ni se cere să ne închipuim spontan cosmosul, cu miliardele lui de roiuri de galaxii, ni-l imaginăm ca pe ceva mare și tridimensional, întinzîndu-se în neștire în toate părțile. Cu alte cuvinte, monstrul acesta gigantic nu are
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
Klaus Iohannis, Mihai Gâdea a arătat cum arată "vila cât un bloc" a lui Cristian Diaconescu. Nu-și mai încape în piele. E o beție. Unii aleg să aibă șase case și alții preferă această monstuozitate perfect inutilă. Vorbește despre platitudinea sufletească a acestui om. Eu îl compătimesc. Dacă nu poți să folosești spațiul acela fizic, la ce-ți trebuie? Eu îl deplâng, e jalnic ca om", sunt doar câteva dintre afirmațiile psihologului Hanibal Dumitrașcu despre vila lui Cristian Diaconescu, prezidențiabil
Vila cât un bloc a lui Cristian Diaconescu. Dumitrașcu: Eu îl deplâng, e jalnic ca om by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29350_a_30675]
-
cu o plăcere curioasă. E o mirare să constați prin cîte metamorfoze a trecut de-a lungul timpului termenul de „absurd“. Dacă sărim peste unghiul logic de interpretare a absurdului, unde invariabil simți că tema nu numai că decade la platitudinea „propozițiilor fără sens“, dar pe deasupra ți se adeverește impresia că dacă vrei să faci din filosofie o disciplină nesuferită e îndeajuns s-o reduci la analiza logică a unei probleme, dacă lăsăm așadar optica genunchiului de broască și urcăm spre
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
tensionată e ceva frecvent aici, acasă, fiind provocată în principal de spațiul strîmt, de faptul că trăim permanent cu toții în aceeași încăpere mică, unde toate relațiile trebuie să evolueze la nivelul celui mai mic numitor comun, adică M., la nivelul platitudinii și trivialului. Acum simpatia mea se îndreaptă spre T. Problema mea e să-mi corelez dispoziția - atitudinea respectuoasă și necesară ce se cuvine să fie adoptată și atitudinea reală pe care mi-am construit-o la Oxford. Între cele două
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]