579 matches
-
decât oricine. Se obișnuise cu viața ușoară și, trecând de patruzeci de ani, se îngrășase grotesc. Era limpede că acele manevre îl puneau la grea încercare. Purta peste trupul său corpolent, cu tors prelung, un kimono de brocart și o platoșă albă. Coiful peste măsură de mare avea un grumăjer din cinci plăci și era încununat cu opt dragoni. În plus, purta spada lungă mnumită Matsukurago, care se afla în familia Imagawa de generații în șir, o spadă scurtă - tot opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
tovarășului său. — Stai! Unde fugi? Lăncierul iute ca fulgerul se luă după Yoshimoto, care alerga în jurul trunchiului unui brad. Aici sunt! Cu spada pregătită, Yoshimoto îl privi crunt pe Koheita. Lancea lui Koheita se repezi, lovindu-i flancul armurii. Însă platoșa era bine călită și rana nu fu adâncă, lăsându-l pe Yoshimoto nedescurajat. — Mișelule! răcni Yoshimoto și reteză lancea. Koheita era îndârjit. Aruncând ciotul, sări înainte. Dar Yoshimoto se lăsă în genunchi și îl lovi în picior cu spada. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spate, iar Yoshimoto se prăbuși peste el, lovind pământul cu blazonul coifului. În momentul când Yoshimoto înălță capul, un om strigă: — Sunt Mori Shinsuke! Mori înhăță capul lui Yoshimoto de la spate și amândoi se rostogoliră pe jos. În timp ce se luptau, platoșa lui Yoshimoto fu smulsă și sângele țâșni din rana de lance pe care tocmai o primise. Țintuit dedesubt, mușcă degetul arătător de la mâna dreaptă a lui Mori. Chiar și după ce i se tăie capul, degetul alb al lui Mori rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Tokichiro nu așteptă ca oamenii să-i iasă în întâmpinare. Când intră în cameră, fu izbit de ceea ce văzu. Pe podea fusese întinsă o rogojină nouă, cu cufărul armurii lui pus deasupra. În mod destul de firesc, erau acolo mănușile, gambierele, platoșa și centura, dar și niște leacuri pentru răni, un bandaj și o pungă de muniție - tot ceea ce trebuia să ia la drum era pus în ordine. — Echipamentul tău, spuse Nene. — Bravo! Foarte bine! O lăudă pe negândite, dar deodată îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
bine, gângănii Takeda! își agită Genjiro lancea de patru-cinci ori spre masa de războinici. Un soldat din Kai, întorcându-se spre el, răcni o insultă și sări înainte să lovească. Genjiro căzu pe spate, dar apucă lancea care alunecase pe platoșa armurii și sări în picioare, cu o sudalmă. Între timp, camarazii săi începuseră să forțeze atacul, dar și cei din Takeda se întorseseră, năvălind acum spre ei. Scena arăta ca o mare învolburată cu valuri de sânge, lănci și armuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu spada aia lungă a lui, făurită de Azuki Nagamitsu; nu cred c-aș dori s-o văd cu ochii mei. Ce trist pentru Kenshin că nu s-a născut pe vremuri, în zilele colorate când se purtau armuri cu platoșe de aur și fireturi stacojii. Mă întreb ce părere are despre Azuchi, cu amestecul său de stiluri japonez, chinez și barbar din miazăzi? Toate schimbările de armament și strategie din ultimul deceniu ne-au adus într-o lume nouă. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
venerabilul cronicar român, în asprul său patriotism (cestiune de creștere, cum ar zice "Presa"), se încumetă a combate pe toți hulitorii neamului său cu propriile lor arme. Pe un teren și mai priincios decât acela al vechiului cronicar, îmbrăcat în platoșe de fier și înmuind un condei de fier în contra dușmanilor neamului său, ne aflăm noi față cu organul marelui om de stat, față cu "Presa". În numărul ei de joi, 7 fevruarie, "Presa" se miră de reintrarea d-lui Epureanu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vorbeam, firește nu despre filozofie, ci despre lucruri obișnuite, palpabile, care aveau grosime, în stilul care convenea spiritului lor ancorat în concret. Ce era mai curios e că ei nu pălăvrăgeau, cu pretenții de subtilități, cum făceau cei dintâi, și platoșa încă subțire, totuși platoșă, care le acoperea gândirea secretă (aveam să-mi dau seama curând că aveau o astfel de gîndire) sporea sensul cuvintelor obișnuite. Când Puloș spuse: ce părere aveți, ne îmbătăm?, ceilalți reflectară, apoi când Asanache răspunse, hai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
filozofie, ci despre lucruri obișnuite, palpabile, care aveau grosime, în stilul care convenea spiritului lor ancorat în concret. Ce era mai curios e că ei nu pălăvrăgeau, cu pretenții de subtilități, cum făceau cei dintâi, și platoșa încă subțire, totuși platoșă, care le acoperea gândirea secretă (aveam să-mi dau seama curând că aveau o astfel de gîndire) sporea sensul cuvintelor obișnuite. Când Puloș spuse: ce părere aveți, ne îmbătăm?, ceilalți reflectară, apoi când Asanache răspunse, hai să ne îmbătăm, eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acest lucru. Râsul meu jignitor nu-l mai derută însă, expresia înmuiată de o tandrețe ai fi zis generoasă {"o imită", gîndii) i se accentuă chiar și reluă: Zice că ești un om orgolios, dar că orgoliul tău e o platoșă, nu-ți alterează ființa interioară..." "Ce de mai banalități, Petrică, exclamai eu sarcastic, cine nu e orgolios și la cine orgoliul nu e platoșă care ascunde ființa interioară?" "N-ai dreptate, zise mereu cu aceeași tandrețe care începea să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
accentuă chiar și reluă: Zice că ești un om orgolios, dar că orgoliul tău e o platoșă, nu-ți alterează ființa interioară..." "Ce de mai banalități, Petrică, exclamai eu sarcastic, cine nu e orgolios și la cine orgoliul nu e platoșă care ascunde ființa interioară?" "N-ai dreptate, zise mereu cu aceeași tandrețe care începea să mă irite (intuiam, această tandrețe era pentru ea, gândul îi era la ea), există orgolioși care nu ascund decât un vid, în timp ce..." Urma să spună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mortală: să faci o viață întreagă pe chibițul și pe urmă să îmbătrînești, chiar că nu mai avea rost să faci umbră pământului, dar bunicul era atât de plin de sine încît această suliță svîrlită în el nimerea într-o platoșă groasă. Nu făcuse și ea "iconomie"? Degeaba insinua că regreta că nu trăise și ea ca maică-sa, o cochetă, care stârnise invidia cartierului, păstrase dragostea și supunerea bărbatului, iar căsătoria și copiii n-o împiedicaseră multă vreme să se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
închidea și deschidea scrinuri, o îmbia să cunoască băile, dulapul de haine, căptușit cu lemn de santal, ca s-alunge moliile, cămările, balconul rotund al dormitorului care urma să fie al ei și din care Mediterana se vedea ca o platoșă lustruită. Lui Mehria, îndemnul de-a o iubi i se izbea de pereții inimii, dar, totodată, o voia liberă, căci era străină. O adora și ar fi ucis-o, tocmai fiindcă trebuia s-o adore. Ea nu știa despre acest
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
întrebările au un crescendo, caută puncte nevralgice și scormonesc după adevăruri provocatoare. Nu e strategie, nici înscenare. Interviul e gest de curtoazie, nu de iscodire. Sunt cuminți, nu incomode. Pentru că scriitorii nu mai sunt stânjenitori, nici măcar cei care afișează strident platoșa antisocială. Până și Houellebecq uită de toate măștile și răspunde, mai nou, cuminte. Interviul are partea lui incitantă când aduce în prim-plan timizii, misterioșii și homofobii. Firește că cele mai reușite cărți de interviuri sunt cele care recuperează viața
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
a slujitorilor (dar Alexandru, dar mama?), nici la rostul acestei Întâmplări, nici la tatăl său care nu se aflase acolo, dar care va veni, negreșit, va veni cu cei mai buni oșteni ai Moldovei, cu Cei o mie, călăreții cu platoșele incrustate cu semnul scutului și al sabiei, care Îl apără pe Măria Sa Ștefan și pe toți cei năpăstuiți. Ștefănel fu convins că aude În urma căruțelor tropot iute de cai și strigăte de luptă. Deschise din nou pologul, aruncând o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
poarta cetății. Ce să-i spun contesei despre Domnia Ta? - Nimic, rosti, cu aceeași liniște, Oană. Nu m-ai găsit. Nu mai exist. * Măria Sa Ștefan ieși În spătăria mare, Îmbrăcat cu mantia purpurie, semn al puterii și al ungerii divine, deasupra platoșei din piele de cerb, cu incrustații slavone. Nu avea sabie, dar purta sceptrul, pe care Îl folosise deja și ca buzdugan pe ceafa boierilor mai Îndărătnici. Părea voios. - Ziua bună, vitejilor! spuse, așezându-se În jilț. - Să trăiești, Măria Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înalți și vânjoși, cu câte două ghioage atârnate la oblânc, alături de sulița scurtă și de scutul pătrat. Măciucașii izbiră scuturile atârnate de trunchiuri, zdrobindu-le din prima lovitură, Întoarseră caii și, din goană, aruncară cea de-a doua ghioagă În platoșele Încă Întregi, care se prăbușiră cu un zornăit de fiare rupte. - Dumnezeule... șopti voievodul. Cu scuturile astea se apără oștenii noștri? - Da, Măria Ta... răspunse, cu glas firav, spătarul Albu. În vale Însă, vijelia abia Începuse. Cornul sună de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și văzu În jurul lui câțiva tătari, pe chipul cărora nu se citea nimic. Unul dintre ei Întinse brațul spre el și Îl Întrebă ceva În limba aceea ciudată, mârâită. Copilul Îi privi uimit, cu ochii lui mari, albaștri. Tătarul În platoșă aurită, cu hanger la cingătoare, care părea a fi șef, strigă la ceilalți și, În câteva clipe, la intrarea cortului se ivi un altul mai bătrân, cu beniș roșu pe cap și cu cearcăne groase sub ochi. Ascultă porunca celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu hanger la cingătoare, care părea a fi șef, strigă la ceilalți și, În câteva clipe, la intrarea cortului se ivi un altul mai bătrân, cu beniș roșu pe cap și cu cearcăne groase sub ochi. Ascultă porunca celui cu platoșă și vorbi Într-o altă limbă, mai melodioasă, dar la fel de necunoscută. Și apoi, brusc, rosti câteva cuvinte Într-o română stricată: - Cine ești la tine? Copilul tresări, iar bătrânul Înțelese că era moldovean. Îi spuse ceva omului cu platoșa aurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu platoșă și vorbi Într-o altă limbă, mai melodioasă, dar la fel de necunoscută. Și apoi, brusc, rosti câteva cuvinte Într-o română stricată: - Cine ești la tine? Copilul tresări, iar bătrânul Înțelese că era moldovean. Îi spuse ceva omului cu platoșa aurită, care Îi dădu un răspuns vădit nerăbdător. - Cine? repetă bătrânul, ceva mai aspru. Spui! - Oană... Oană Ștefănel... spuse copilul, cu aceeași privire mirată, fără umbră de spaimă. Mai devreme, În căruță, credea că va muri de spaimă dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui Skanderbeg. Tentativă blocată de armata lui Murad al II-lea, care oprise Înaintarea lui Iancu, În 17 octombrie, pe Câmpia Mierlei. Viața lui Iancu fusese din nou În primejdie. În 19 octombrie, un grup de elită al timarioților, În platoșe de oțel, având incrustat semnul șarpelui și al săgeții, tăiase retragerea armatei lui Iancu și ajunsese până În apropierea comandantului. Cei din jurul lui Își amintesc cu groază acele clipe de cumpănă, În care doar atacul fulgerător al unui detașament de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un luptător incredibil. Mica ceată de pribegi Își continuase drumul tăcut și cernit spre ținuturile ungare. Vlad părea, totuși, a se gândi la ceva anume. - Spune-mi, Ștefan, atacul acesta, de la Reuseni... lăncierii ăia polonezi... aveau vreun semn anume? Pe platoșă, pe mantie, pe mânerul sabiei, oriunde? Cosmin deveni atent, dar nu spuse nimic. - Nu, nu cred... răspunse Ștefan, Încercând să-și amintească, nu știu, nu voiam decât să ajung la gâtul lui Aron, să-i omor pe toți, apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dă mie socoteală pentru plecări și veniri. Eu Îndeplinesc porunca și deschid porțile. - Așa-i. Cum erau Îmbrăcați călăreții spătarului Albu și ce vorbe Îți mai amintești din cele ce ți-o fi spus la deschiderea porților? - Echipați de război. Platoșe de oțel, săbii de luptă, scuturi grele, tolbe pline cu săgeți. Nu zise unde pleacă, dar porunci să Întăresc paza la cetate. - Să Întărești paza? - S-o dublez. - Să dublezi paza? Întrebă Oană, devenind brusc atent. Numai aici? La Suceava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
zale. Sabia lui Oană se ridică, dând semnalul pentru atac. Măciucașii din Dorohoi rotiră buzduganele cu lanț, izbind În plin. Flancurile tătare se prăvăliră sub forța atacului. Buzduganele loveau cu iuțeală cai și călăreți, zdrobind capete, zdrobind oase, trecând prin platoșe, rupând săbii și scuturi. - Lăncierii pe centru! Două sute de lăncieri se lansară la atac, devenind un singur vârf ascuțit, care străpunse centrul urmăritorilor, Înaintând spre grosul tumenului lui Ogodai, unde Petru și Albu luptau din răsputeri, Încercuiți. Înaintarea tătară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lansarea la galop a miilor de cai mari, rusești, de două ori mai Înalți decât caii mongoli, lupta la sabie, În care cazacii rămăseseră printre cei mai buni din lume, cât de puternică va fi fost ciocnirea cavaleriei lor, În platoșe de oțel, cu detașamentul iute, dar ușor Înarmat, al tătarilor. Cazacii aveau de răzbunat multe jafuri și omoruri ale noyonului Ogodai pe drumul Kievului și spre Volga. Iar acum loviseră cu toată furia. Uzun Hassan era salvat, drumul Kievului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]