242 matches
-
Niculescu Am citit cu surprindere intervenția (la rubrică "Voci din public", România literară, 33/ 2002, p. 21) în care dl Mircea Platon din Iași susține că "Basil Munteanu a fost un mare naționalist", ca "nu era democrat în înțelesul ateu, plebeu și haotic al zilelor noastre" - pentru ca, în consecință, să denunțe vehement "stânga" care "opune catedralelor doar gulagul și regilor, niște secretari de partid" etc. etc. Prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost: ce l-o fi îndemnat
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]
-
acesta părea a fi pe deplin reprezentat doar de agramatismele și cacofoniile unui produs tipic cum ar fi, de pildă, Ilie Dobre. În aceste condiții de-a dreptul imposibile, în care stilistica personajului din sport părea definitiv partajată între academismul plebeu al lui Mircea Sandu, expresionismul grotesc al lui Mitică Dragomir și reprezentarea rudimentar-naivă a lui Gigi Becali - exemplele extreme, cel de aurolac parțial recuperat, gen Pițurcă, sau cel de retor scuturat din cînd în cînd de frisoanele iluminării, gen Cornel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
epocii în care aceasta s-a format, se naște o dialectică inconfortabilă. Dacă totul era atât de bine întocmit, așezat în interbelic, într-o firească aristocrație a valorilor perene și cu oamenii din fundul Văii rămași în fundul Văii, fără comunism plebeu și o massă sovietizată mintal, de ce mai toată generația '27 era furibundă împotriva acelei stări de lucruri care ar fi trebuit să-i convină? Iar dacă ei greșeau în bloc, erau infantili sau extremiști, dacă foamea lor de absolut ascundea
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
liber să creadă în zvonurile pe care Povestitorul i le-a adus deja la ureche. Contrastul dintre prolepsă și secvența la care trimite nu vine din infirmarea nobleței de neam a personajului. E adevărat, Povestitorul dă glas zvonurilor despre originea plebee a celui dintîi dintre Măgureni, dar Pașadia nu a afirmat niciodată contrariul. Mai degrabă negată, noblețea rămîne sub pecetea incertitudinii și a ambiguității. Pasajul care îi pune față în față pe cei doi Măgureni de la începuturile unor veacuri diferite e
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
sau mistica, într-un principiu ordonator al treimii al triunghiularitătii. Duby își încheie demonstrația invocînd momentul 1789. Sală Jeu de Paume, în care trei mîini s-au ridicat pentru jurămînt, toate trei provenind, însă, din acea a treia stare. Nu plebeii, nu țăranii, ci burghezii care se străduiau să distrugă feudalitatea. Duby nu e foarte explicit și nici nu intră în amănunte legate de Revoluția franceză (care cu greu și-ar găsi locul într-o carte dedicată imaginarului medieval), dar impresia
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
cînd frecventa în comuna vecină școala, Mintoniei nu-i fusese greu să-i deosebească pe profesorii cu chemare de cei lipsiți de ea, ce schimbau bucuria novicelui în corvoadă plicticoasă și nici să perceapă iritarea privilegiaților, deranjați de prezența unei plebee între ei. Revenind la primul capitol axat pe momentul cu cele mai radicale urmări, trebuie spus că reunește personaje și indicii a căror noimă va rezulta doar ulterior, cînd vor fi reluate sau li se vor indica antecedentele. Așadar, tînăra
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
umbră comunitățile celților din Nordul Europei, înțelepți îmbrăcăți în veșminte albe împodobite cu filactere de aur, gînditori care își transmiteau doctrina exclusiv oral (scrisul fiind interzis în casta lor), într-un cuvînt niște zgripțuroi misterioși manipulînd tainele și vrăjind mințile plebei, dar niște zgripțuroi de pe urma cărora nu a rămas nici un text scris, ci doar relatări pe care nu le putem verifica. „Paradoxul pe care-l prezintă druizii nu este dintre cele mai lipsite de importanță: scrierile cele mai numeroase care le-
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
genialoidă, paradoxal și neînțeles, scăpînd oricărei definiții, de fapt. Filosofia lui în acea perioadă tulbure a anilor de după război și-o exprimă cel mai bine tot el, vorbind despre Horațiu: "În rezumat, poezia lui Horațiu e o profesie de mîndrie plebee împotriva clasei pluto-aristocratice, fără a lua caracter revoluționar și ră-mînînd la compromis." Călinescu oscila între evitarea realității prin diferite strategii comportamentale și scriitoricești și implicarea în viața cetății, crezînd printre altele că "orice rău este înlesnit de abstinența intelectualului Ťde
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
al cărui orizont de viață se mărginește la plăceri josnice și la satisfacții meschine. Honestas ca noblețe impusă prin rang, educație sau înzestrare devine un termen gol, fiind repede înlocuit cu obiceiurile vulgului. Riscul democrației e că, flatînd ideologic gusturile plebei, îi încurajează viciile pe cale mediatică, de unde și colapsul moral spre care ne îndreptăm. Într-un asemenea colaps, postulatul civilizației (a căuta adevărul în condiții de libertate și ordine) nu mai are sens, oamenii nemaivînd nici libertatea și nici adevărul, întrucît
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
predecesorul arab, Capellanus mizează nu atât pe povestioare, anecdote și poezii (deși istoria căutării mănușii de șoim într-o grădină seamănă perfect cu descrierile grădinilor andaluze ...), cât pe dialoguri-model între bărbați și femei din diferite categorii sociale („femeia este una plebee, una nobilă, alta mare nobilă. La fel, bărbatul este unul plebeu, unul nobil sau mare nobil, iar altul foarte nobil... și un rang care nu există la femei: bărbatul foarte nobil, anume clericul”). Vocile celor șase protagoniști ale acestor dialoguri
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
jovial într-unul dramatic. Cu un story robust, dinamic și un caracter cinematografic marcat, Un american la Chișinău ar putea, oricînd, să constituie un script pentru un film de efect. În pofida numeroaselor dar remediabilelor sale defecte de finisaj, acest roman „plebeu” plin de viață și cu o dimensiune socială, identitară complexă, aduce o binevenită undă de aer proaspăt în proza noastră recentă în care narcisismul și lipsa de suflu dau, adeseori, tonul.
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
Iorgulescu-Yor, Vasile Popescu, D. Ghiață, Kimon Loghi, Teodorescu-Sion, Samuel Mutzner ș.am.d. - relația cu Balcicul determină o anumită unitate interioară a picturii, o anumită continuitate a parametrilor de fucționare a creației, care fac inutile, ba chiar puțin ridicole, tentațiile plebee ale ierarhizării. Balcicul devine, astfel, un spațiu al generozității, o adevărată unitate de măsură pentru fondul de sensibilitate al unui grup uman foarte larg, și nu un instrument de cenzură sau un cîntar necruțător pentru performanța individuală. Atunci cînd acest
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
o fi atât de secretă încât e sortită să ne rămână inaccesibilă în perpetuitate (și asta după ce l-am citit, cu noduri, și pe elucubrantul Vasile Lovinescu!). Negoițescu, bărbat al finețurilor ultime, nu consideră necesar să-și argumenteze afirmațiile. Spirit plebeu, mă resemnez cu gândul că există lucruri la care nu am acces. Între ele, "structura secretă" a Crailor! Pe de altă parte, nu știu cum ar putea deveni "modernă", prin simpla trecere a anilor, o construcție care încă din momentul nașterii era
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
zonă a conformismelor care impietează grav asupra creației, un paradis a rebours al "biruinței ideilor primite". Între istorie și elită funcționează o antinomie irezolvabilă: "Elita încearcă să privească istoria altfel, împotriva biruinței ei, împotriva ei. Elita este antiistorică. Istoria este plebee, este politică, este masă cîștigată, este prejudecată, lanț, inerție. Elita luptă împotriva istoriei. Tot ce e biruință istorică e mediocritate". Discursul istoric, purtător de particular, n-ar putea fi decît vătămător pentru creatorul care, în nobilă tradiție aristotelică, e îndatorat
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
în fine, apar acele indicii și semnale obscure care divulgă statutul de Ťrăspopitť al actantului poetic. Lupta cu transcendența este decorul necesar pentru a disimula absența trăirii autentice. Cu cît această Ťluptă cu îngerulť apare mai dramatică - prin exacerbarea naturii plebee a actantului poetic Ťneîncercat de slavă, crîncen și scîrbitť - cu atît se întețește simulacrul autenticității. Refuzat de posibilitatea transcenderii, Arghezi vrea să instaureze atitudinea negatoare ca unică instanță discursivă Ťizbăvitoareť. Asistăm, de fapt, doar la o răsturnare a polilor poeticității
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
Iorgulescu-Yor, Vasile Popescu, D. Ghiață, Kimon Loghi,Teodorescu-Sion, Samuel Mutzner ș.a.m.d. - relația cu Balcicul determină o anumită unitate interioară a picturii, o anumită continuitate a parametrilor de funcționare a creației, care fac inutile, ba chiar puțin ridicole, tentațiile plebee ale ierarhizării. Balcicul devine, astfel, un spațiu al generozității, o adevărată unitate de măsură pentru fondul de sensibilitate al unui grup uman foarte larg, și nu un instrument de cenzură sau un cîntar necruțător pentru performanța individuală. Atunci cînd acest
Balcicul, între mitologie și turism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8104_a_9429]
-
a lua în calcul edițiile piratate ale romanelor sale, poate că nu el e cel care are o problemă cu literatura, ci literații au o problemă cu cititorii. Romanul a fost acuzat de cînd a apărut ca specie, că e plebeu și nesimțit. Lipsea termenul "kitsch", inventat în zilele noastre, ca reproș maxim față de aceste creații ale populismului literar. Mă întreb dacă nu cumva Coelho, comercialul, cum i se spune, povestind despre lumea de azi cu un aer de înțelept atoatecunoscător
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
limitau răsfățul femeilor. Sau, dacă s-au aplicat astfel de interdicții nu puteau fi decât temporare. După douăzeci de ani de la impunerea acestei legi, matroanele romane arătau că nu mai suportă frustrarea, agitau spiritele, atrăgeau de partea lor pe tribunii plebei, aglomerau amenințător străzile și intrările spre for. Noua Lysistrată nu mai apăra pacea, ci dreptul de a purta bijuterii și de a se îmbrăca în purpură. Lumea latină era mai emancipată decât cea greacă. Ce-i drept, întâmplarea se situa
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
erau la fel de rare ca și lebedele. Când navigai pe străzile întortocheate, trecătorii le priveau cu același soi de groază cu care priveau, pe vremuri, caleștile nobililor transilvani. Mașinile anilor 50, precum caleștile secolului al XVI-lea, nu opreau pentru nimeni. Plebeii luau autobuzul sau călăreau niște biciclete cinstite, care făcuseră războiul. Așteptând autobuzul în ploaie, priveam râul deprimant de biciclete scurgându-se spre serviciu și mă vedeam pe mine însumi pe spinarea unei lebede. Pasărea mea cea albă ar pluti deasupra
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
urmă săli arhipline, jucau acum aproape fără spectatori. Nici foaierele nu mai arătau ca altădată. Era descurajant ca în locul cămășilor cu guler tare și a hainelor de tweed sau a rochiilor comandate la Paris să vezi acum o garderobă ieftină, plebee, ce mirosea a ceapă sau a parfumuri proaste. După spectacol, sala oferea imaginea penibilă a stadioanelor de fotbal, acoperite cu chewing-gum, bilete de spectacol, chiștoace și semințe de dovleac. După-amiezile, domnul Sarafoleanu și le petrecea cu câțiva prieteni la „Café
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
Salina, venită din împăcarea cu efemeritatea a tot ceea ce e viu și cu eternitatea strălucitoare a ceea ce e mort: luceafărul care sclipește la orizont, mereu la fel " ultima imagine rămasă pe retina principelui-astronom care, plecând de la bal, rătăcește pe străzile plebee ale orașului său. Ceea ce nu izbutește Salina, ne spune autoarea, izbutește însă Lampedusa; sau, mai exact, scriitorul izbutește tocmai acolo unde personajul eșuează: anume el se salvează de moartea atotputernică și eternă care pândește din toate paginile romanului, scriind până în
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
ucigașe dintre oameni. Spre deosebire de orgoliu, vanitatea înflorește în zonele cu grila socială laxa: acolo unde te poti strecura printre găurile ierarhiei, unde parvenitismul e un substitut pentru meritocrație. Orgoliul e heraldic; vanitatea nu; primul e aristocratic, a doua - populară, chiar plebee. Ambele se găsesc în relații proprii cu istoricitatea: orgoliul pornește din interiorizarea istoriei, vanitatea - din exhibarea ei în propagandă." Translînd raportul în plan colectiv, universitarul clujean își spune, à bon entendeur, părerea că substanțiale sînt popoarele orgolioase, nu cele vanitoase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
nu garantau o protecție. Ambiguitatea poziției lor ca intelectuali le era conștientă, teama nu putea fi alungată. La toate acestea mai survenea în plus pericolul din ce în ce mai palpabil al contaminării. Ca să atenueze spaima omul de carte se străduia să satisfacă doleanțele plebee vulgare și din deprinderea cu răul, la început abia perceptibilă apoi mereu mai fățișă deriva un împrumut de idei și de forme. Astfel s-a petrecut o îndoctrinare a elitei, nu numai mimată pentru derutarea călăului, dar și reală, pe
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
nchid ochii asupra multor lucruri, multe nu se observă deloc; în cazuri serioase intervin, însă nu se prea grăbesc, asta s-a putut vedea și cu ocazia turburărilor din Pojon. Agitatorii își făcură treburile în liniște, se 'ngăduiră chiar adunăturile plebei și, când autoritatea a intervenit, a făcut-o cu mijloace insuficiente, cu blândețe, încît a trebuit să vie din capitală un anume comisar regal pentru a insufla plan și energie în măsurile luate spre năbușirea turburărilor. Pe afiliații secreți ai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de calcedonie? O cântăreață de operă din trupa Giorgiani, tocmai abătută prin acele părți sălbatice ale Evropii? O călăreață de la circul Sidoli, din cele cu aripi roz-bonbon din franjuri lucitoare de mătase? În nici un caz vreo frumusețe dâmbovițeană, aristocrată sau plebee, căci Vasile ajunsese să le știe pe toate, care din încercate, care din auzite: toate aveau moliciuni și fasoane orientale, nasuri late și ochi tâmpi, de baiadere. Corpul lor, cu cât mai revărsat, cu atât mai râvnit - funduri mari și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]