233 matches
-
Împotriva demagogilor care exploatează răbufnirile mulțimii este elaborată o procedură de proscriere. În republica romană, poporul este definit În mod unitar (populus universus); el este singurul abilitat să se prevaleze de suveranitate (majestas) În fața altor popoare și puteri străine. Răzvrătirile plebei (plebs) nu sunt Însă mai puțin de temut. Este creat astfel un dispozitiv menit să le canalizeze cu cele mai mici cheltuieli posibile. Tribunul plebei are posibilitatea de a bloca aplicarea unei măsuri introduse de consuli: prin negocieri și pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Pleșu, "Dilema" 1998); Mircea Scarlat, în Istoria poeziei românești (vol. II, 1984), așază poezia eminesciană în "convenția clasicizantă"; Eugen Negrici, în Resursele populiste ale Luceafărului (din "România literară", nr. 17/1996 ( coboară Luceafărul "la nivelul kitsch-ului", având "o atracție plebee"; Dan C. Mihăilescu (într-o tabletă din revista "Luceafărul"): "cât de "reacționar" este Eminescu, reluând astfel într-un alt context ideea lui Ov.S. Crohmălniceanu din 1949 când, în urma unei anchete vorbea despre "nenorocul ca figura majoră a poeziei noastre să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
provocat mânia poporului, care i-a alungat, instituind Republica, cetatea fiind condusă de doi consuli, aleși pe o perioadă de un an, războaiele civile dintre patricieni și plebei au creat o perioadă grea pentru cetate. În scopul dobândirii unor drepturi, plebeii au provocat multe revolte pentru a obține unele drepturi din partea celor care conduceau cetatea în calitate de urmași ai marilor proprietari nobili (patricienii). Aceste lupte interne au dus la slăbirea cetății care era atacată și din exterior. Numărul mare al plebeilor, voința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
N-ai voie să te superi. E libertate. E democrație. S-a terminat cu elitismul și cu fasoanele. Dar, dincolo de educație, mai e ceva: un îndărăt nic spirit al vremii și al locului. „Se poartă“ dezin hibiția, lejeritatea ofensivă, egalitarismul plebeu. Bărbații trebuie să vorbească birjărește, femeile, băiețește, copiii, golănește. Îmbrăcămintea trebuie să fie vag deșelată, limbajul - deocheat, coafura - rebelă. În plus, orașul s-a umplut de mahalagii bogați, care își savurează, perplecși, avutul. Jeep-ul, care, la obârșie, era o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Indigofera tinctoria putea fi copiat de sintetica fucsină care a făcut furori - deh! moda - la curtea lui Napoleon al III-lea. Și tot așa, purpura imperială romană - imperială doar din pricina prețului exorbitant - a devenit un banal colorant pentru bluzele fetelor plebee ale secolelor XX și XXI... Dar formula chimică a vechii purpure, ca și a indigoului, nu mai era aceeași ca a fucsinei... identică era doar impresia provocată ochiului. S’a inventat, carevasăzică, surogatul. Până la a băga surogatul chiar și În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
psihologică, mânată de același imbold și urmărind același scop. Reprezentatul ordinii publice - polițaiul Stan Popescu - e unul dintre conspiratori; prezidentul, neindividualizat prin nume, reprezintă mica zeitate a acestei lumi, emanația mulțimii stăpânite de beatitudine. Vizita lui În toiul chefului onorează plebea care, la unison, aruncă „oalele toate de pământ, căciulile-n sus”. Sensibilitatea auditivă a scriitorului percepe armonii imitative („Boloboacele golite se rostogolesc hodorogind”), considerațiile naratorului ilustrează ironia verbală, mișcarea de insurgență a mulțimii ia forma unui banchet popular. Ceea ce trăiește
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
au separat spațial și economic de patricieni, atunci și numai atunci, plebea a devenit importantă, obținând o magistratură de maximă importanță: tribunatul, tribunul plebei, cel cu drept de veto (mă opun!) în senatul roman, dacă considera că legea afectează interesele plebei. Și nouă ne-ar trebui, pe lângă un avocat al poporului, un tribun al plebei, cu drept de veto la toate cele care au dus țara de râpă. Vă imaginați că multe întreprinderi „ceaușiste” n-ar fi fost privatizate fraudulos, dacă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu dânșii și printr-înșii mai toate interesele sale; știe să dea prețu cel adevărat banilor și cunoaște lumea în care trăiește!“ Pentru că pretinsul „boier negustor“ e, de felul lui, cam sfios și se teme să nu-și trădeze originea plebee (fecior de cârciumar), complicele său îl dojenește: „Ce nătărău ești! Ce puțin cunoști lumea... Da’ bine, ăst droi de oameni mai răsăriți care-i vezi, gândești c-așa s-a născut?... E! nene, nu-mi spui că mănânci paie? Sofragii
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
renașterea materială a anumitor blazoane aristocratice. De ase-menea, dacă gradele superioare ale armatei erau rezervate nobililor la începutul secolului al XVIII-lea, din 1750, această excludere a fost temperată printr-o procedură de înnobilare automată a ofițerilor subalterni de origine plebee, ce prezentau anumite merite de serviciu. Totuși, în măsura în care strategia mercantilă a statului regal frînase expansiunea capitalistă și în situația în care reprezentanții nobilimii, ca și ai burgheziei, de-pindeau în continuare de serviciile publice, era imposibil ca aceștia să se alieze
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
contrariul, adică de deținerea unui statut privilegiat dar fără efect real în viața socială, exceptînd armata. Însă toate acestea nu constituiau esențialul. Împotriva nobilimii și a înaltei burghezii se ridica o contra-elită intelectuală și economică, de data aceasta în întregime plebee. Dornică să se îmbogățească, să cîștige atît prestigiu social cît și putere, aceasta nu se recunoștea nici în aristocrația contrazisă de iluminști nici în nobilimea parlamentară ce apăra tocmai libertățile aristocratice, și mai puțin încă în opulența burgheziei financiare, ce
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vehiculate nu doar de propaganda deschisă a discursurilor politice, ele solicită o resubiectivizare în scenarii elaborate și nuanțate pe care literatura le poate oferi. Eugen Barbu satisface mai multe condiții deodată, este un scriitor cu origine sănătoasă, provine din mediul plebeu pe care-l cunoaște și îl descrie cu un real talent și știe să se orienteze politic. Nu este singurul. Cum îi mărturisea lui Pavel Chihaia, într-o sclipire vizionară, Petru Dumitriu întrevedea o nouă societate divizată între stăpâni și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o va explora în Principele și Săptămâna nebunilor. In nuce, se află aici o preocupare pentru istoria domniilor fanariote, venită probabil și pe linie mateină, o identificare într-adevăr prestigioasă. Îi evocau personajele mateine forța de emancipare a unui spirit plebeu, dar inteligent, înzestrat cu ambiția care lipsea totuși crailor decadenți mateini, cu excepția lui Pirgu? Nu este Manicatide un astfel de personaj, contrafăcut și livresc, caricaturizat ideologic, dar altfel cu croiala unui alt timp? Cinismul său și poza aristocrată, însoțite de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scriu aceste rânduri în biroul meu din Casa Gane, primul sediu al Consulatului Francez la Iasi, în 1850) și cu o consistentă actualitate, dar, din nefericire, cu un viitor incert, dată fiind invazia nivelatoare a postmodernismului kitsch american și dominația plebee a distracției web și a consumismului decerebrant, aflate, toate, în perfectă contradicție cu esența rafinată, aristocratică, a gustului francez autentic. Nu voi face aici o trecere în revistă a sărbătorii culturii franceze orchestrată în acest an de șefa de catedră
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
însă, mă dau rar cu el, la ocazii, tocmai pentru că are ceva ultra-select, grav și plin. Ceva încărcat de o tristețe surâzătoare, de o împăcare înaltă, superioară și senină în același timp, pe care nu le găsesc în lumea cam plebee din care mă trag. Cred că tot ce-am spus până acum e adevărat. Dar mai cred că de fapt ceea ce m-a aruncat (a câta oară?!Ă asupra cărții pe care marea doamnă Marguerite Yourcenar i-o închină lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
aristocratică, nu te duce nici la doi pași dincolo de mormânt. Răul făcut puțin câte puțin de către sclav în folosul stăpânului nu este altceva decât turpitudine. Viciul, când se asociază cu crima, declasează. Presupuneți că Domnul de Talleyrand ar fi fost plebeu, sărac și obscur, asociind la imoralitatea lui doar spiritul său de salon - care nu i se poate contesta: nimeni n-ar fi auzit vreodată de el. Lipsiți-l pe Domnul de Talleyrand de următoarele: de calitatea de mare senior care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ai noștri prin obiceiuri, meserii, căsătorii, să-i lăsăm să ne pătrundă cu aurul și cu bogățiile lor, în loc să le posedăm separat! Senatori, orice obicei care este astăzi considerat ca venind din cea mai veche antichitate a fost nou cîndva: plebeii au devenit magistrați după patricieni, latinii după plebei, celelalte popoare ale Italiei după latini. Măsura noastră de astăzi se va învechi la rîndul ei și ceea ce noi acum apărăm prin exemple va servi ca exemplu la rîndul său." În virtutea deciziei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
minuțioase a procedurilor standardizate. Principiile democratice și statul de drept, care asigură egalitatea cetățenilor și șansa fiecăruia de a se exprima, reprezintă garanția tratării obiective a informației, eliminarea discriminării. Gândirea socială este alternativă: produs al vieții cotidiene, nepretențioasă, populară, adesea plebee (practicând uneori un discurs populist), utilizată adesea chiar și de către oamenii de știință, se exprimă În conversații, În evocarea unor fapte, prin schimburile de idei În Întâlnirile nonformale, acordând Întâietate subiectului social, omului obișnuit. Activitatea cognitivă a fiecărui individ este
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
tre omul de r�nd, a unor cuvinte literare de c?tre stilul comun, simplu � �mprumuturi adesea ironice, dar �ntotdeauna imitative; aceste schimb?ri corespund �n domeniul dreptului, schimb?rilor produse prin p?trunderea dreptului �n s�nul p?turilor plebee, prin extensia gradual? �n cadrul claselor inferioare a drepturilor rezervate la �nceputuri claselor superioare. [Leș Transformations du droit (1893), op. cît. p.�204-205]. Imită?ia este prezentat? că un act spontan, �n oarecare m?sur? consubstan?ial liantului social, care
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
la rândul ei "o anume năvălire de exotism pricinuită de progresul locomoției". După cum constată el, "trenurile luxoase și enormele pacheboturi aduc pe meleagurile noastre un aflux tot mai crescut de străini". Străini care aduc în cuferele lor flirtul, "pornirile lor plebee", "frivolitatea lor catastrofală", "simțămintele lor vulgare"... Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, adaugă cu mâhnire prelatul, acești străini ațâță "suflul dezgustător al spiritului tăgăduitor și corupt" care atinge sufletul tinerelor fete. Ei grăbesc "lucrarea abominabilă care se săvârșește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îl cheamă pe nume pe el, un sclav netrebnic, anunțându-i libertatea viitoare, Vindicius se întreabă dacă nu cumva are de a face cu o divinitate : Cine mă strigă ? E glasul unui lar sau penat ? (II, p. 45). Tot astfel, plebeii își comunică unul altuia zvonurile privitoare la străinul în togă roșie despre care se zice că ar fi un zeu (III, p. 64). Când acesta îi oprește pentru o clipă pe lictori să pună mâna pe fiii trădători, mulțimea crede
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
avide de priveliștea morții ! N-am venit să vă stric plăcerile, ci să vi le dozez... (III, p. 70). Cel mai adesea, Petronius comentează evenimentele petrecute sub ochii lui și le anticipează consecințele. Îi lămurește astfel lui Quintus semnificația strigătelor plebei drept ecoul politic, măsura popularității (I, p. 42) și atrage atenția spectatorilor asupra primejdiei ascunse sub clamarea numelui lui Brutus (posteritate, tu știi că așa se scandează numele marilor călăi... - III, p. 79). După executarea tinerilor complotiști, meditează asupra sfârșitului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu mișcarea de masă care a dus la Marșul împotriva Romei. Instaurat cu ajutorul armatei, regimul riverist nu este altceva decît o dictatură a clasei conducătoare tradiționale. Esența franchismului este diferită. Franco însuși nu are mare lucru în comun cu liderii plebei care conduc destinele Italiei și Germaniei. Regimul pe care îl instaurează după înfrîngerea republicanilor se sprijină în primul rînd pe forțele contrarevoluționare armată, biserică, marea proprietate funciară etc. iar planul său politic nu intenționează să pună bazele unei "noi ordini
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
urma. Îl ajută un translator în engleză, care-l privește cumva contrariat. Am, la rându-mi, o acută senzație de impostură. Toată povestea asta cu teutoni, oricât se străduiesc polonezii, pare totuși o chestie furată, străină de firea lor... mai plebee. Spectacolul începe cu dansul unor fete îmbrăcate după moda veacului al XIV-lea, muzica e bună, autentică. Vine, imediat, și încăierarea cavalerilor, așteptată de spectatori. Terenul de bătaie, în preajma râului, e înclinat și nisipos, probabil pentru a egaliza șansele adversarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
totuși față de suprarealismul care a dominat avangarda istorică, fără contingențe, așadar, cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca ș.c.l., el fiind mai degrabă, și cu ostentație, un „realist“: apelează la limbajul străzii, la oralități, la dezinvoltura și truculența plebee. Și fiindcă am vorbit de continuatori literari (nu de imitatori, aceștia nu intră aici în discuție), nu voi ezita să-l înscriu, la acest capitol, pe Marin Sorescu, și el cultivator al limbajului uzual, desolemnizat, al depoetizării expresiei poetice, al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
interpretat că avându-și originea în conflictul dintre magnații florentini și popolani "orașul nostru nu a fost niciodata într-o condiție mai fericită sau mai importantă"71. Machiavelli a susținut în Discursuri că "aceia care condamna înfruntările dintre nobilii și plebeii" din Romă Antică greșesc, întrucat blamează "acele lucruri care au constituit cauza prima a rămânerii în libertate a Romei"72. S-a sugerat recent că Machiavelli a considerat aceste înfruntări că "o consecință a implicării politice intense" și, în acest
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]