194 matches
-
apropiat de noi, se constată apariția faunei actuale, ce poate fi apreciată cu aproximație (potrivit studiilor palinologice, limita dintre cele două „perioade” glaciare fiind produsă între ceea ce specialiștii definesc episodul pinetelor cu molidișe puține din faza pinului - ultima fază a Pleistocenului și faza pin-molid - prima fază a Holocenului), dar fără o încadrare cronologică precisă. Studiul materialului paleofaunistic din unele așezări ale Evului Mediu timpuriu (Gara-Banca, Bârlad-Prodana) probează existența câtorva din mamiferele sălbatice menționate, precum bourul (Bos primigenius), cerbul (Cervus elaphus), căpriorul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
constituit agentul principal de modelare a reliefului zonei în studiu. Etapele de formare a văii sale cât și a afluenților pot fi reconstituite cu ajutorul teraselor care au o răspândire foarte largă, îndosebi în sectorul depresiunii de contact Hârlău-Cotnari. Astfel, în pleistocenul inferior, albia Bahluiului era deplasată mult mai spre est, cu câțiva kilometri, la nivelul Dealului Dumbrava (240 m) (C. Martiniuc - V. Băcăuanu, 1965). Apoi treptat-treptat în preistocenul mediu și superior, Bahluiul s-a deplasat mai spre vest, depunând aluviunile din
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
și abrupturile cuestiforme ale văilor afluente râului Bahlui sunt opera modelării exclusive a proceselor de versant. De-a lungul timpului, rolul lor a fost amplificat, ori atenuat, datorită condițiilor climatice variate, calde în neogen, cu alternanțe periglaciare și interperiglaciare în pleistocen, temperat continentale cu nuanțe excesive în actuală (Gh. Slavic, 1977). Studiile geologice și geomorfologice elaborate după 1945 (N. Macarovici, 1949; N. Bucur și N. Barbu, 1954; C. Martiniuc, V. Băcăuanu, 1958, 1961, 1965; V. Băcăuanu, 1968, 1980; Petru Șt., 1989
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
și nordul regiunii se poate vorbi de forme de relief mai vechi decât cuaternarul, adică din pliocenul inferior și mediu datorită rezistenței rocilor la denudație, în zona depresiunii de contact Hârlău-Cotnari, relieful actual a fost sculptat în pliocenul superior și pleistocen (C. Martiniuc, V. Băcăuanu, 1965). 2. CARACTERIZARE MORFOGRAFICĂ ȘI MORFOMETRICĂ Relieful din cadrul bazinului hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari, dezvoltat pe depozite volhiniene și basarabiene, aparține Masivului Dealul Mare la vest și nordvest, Culmii Holmului la nord-est și
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
văii Bahluiului din acest sector. Deoarece terasa cea mai înaltă din Dealul DumbravaCotnari care închide depresiunea spre sud-est, are 130-140 m altitudine relativă și aparține cuaternarului inferior, se poate considera că depresiunea este mai nouă, începând să se schițeze din pleistocenul mediu. (C. Martiniuc, V. Băcăuanu, 1965) . Situată la baza "Coastei de tranziție" în depresiunea de contact Hârlău-Cotnari, s-a înregistrat o radiație solară de circa 119 kcal/cm² (17 kcal/cm² în luna iulie și 3,4 kcal.cm² în
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
194. Cazul unic "nu numai în analele medicinei... ci chiar pentru capacitatea de înțelegere a științei moderne", pe care Eliade îl va relua în Tinerețe fără de tinerețe... se explică aici prin faptul că personajul principal posedă o glandă dispărută în pleistocen "pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca"195, așadar specifică naturii umane. Mitologia și tipologia macrantropului pe care naratorul o are în vedere mai apoi în Pe strada
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
HIDROGRAFIA 57 Lacul Bâlea Lacul Roșu - Se întâlnesc în toate unitățile de relief — munți, dealuri, câmpii —, având mărimi, adâncimi și forme variate. Lacurile de munte În Carpați, lacurile au origine variată și constituie obiective turistice însemnate. În munții unde în pleistocen au existat ghețari se găsesc frecvent lacuri glaciare. După topirea ghețarilor apa s-a adunat în excavații, rezultând lacuri cunoscute sub numele de iezere sau tăuri în munții Rodnei (Lala), Făgăraș (Podragu, Bâlea, Capra), Parâng (Gâlcescu), Retezat (Bucura, cel mai
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
de gheață depășește 1 m. CASPICA - este cel mai întins lac din lume, rămășiță a Mării Sarmatice care includea Lacul Aral și Marea Neagră. În pliocen, din terțiar, s-a produs izolarea Mării Caspice și a Lacului Aral de Marea Neagră. În pleistocen, era cuaternară, s-a păstrat o legătură sporadică prin culuarul Kuma Manici între Marea Neagră și Marea Caspică. Situată la limita dintre Asia de sud-vest și Europa sud estică și mărginită de stepele Asiei Centrale la nord și la est, cuprinse
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
Prin râul Gota, lacul se leagă de strâmtoarea Kattegatt lângă Goteborg, și cu Marea Baltică prin lacurile Vattern, Hjalmaren și Malaren și o serie de râuri și canale. Țărmurile vestic și estic, formate din gnais și respectiv granite erodate de ghețari pleistoceni, împreună cu pădurile de conifere dau un colorit aparte peisajului. Lacul reprezintă o importantă axă de transport pe ruta Goteborg -Stockholm pe care s-au dezvoltat centre industriale ce au contribuit la poluarea apelor lacului. VATTERN - al doilea lac de origine
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
glaciar dintre lacurile subandine dintre Argentina și Chile. Scurgerea apelor se face către vest în golful Penas - Oceanul Pacific prin râul Baker și este determinată de barajul morenic de la capătul patagonez al lacului și adâncimea văilor spre vest datorită retragerii ghețarilor pleistoceni. CHAPALA - cel mai mare lac din Mexic de origine tectonică, situat la 50 Km sud de orașul Guadalajara, al doilea ca mărime din Mexic. Lacul are o formă alungită pe direcția E-S și s-a format prin prăbușire datorită
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
Michigan, Erie și Ontario - la care se adaugă alte lacuri mici - St. Clair, Simcoe, Nipissing, Nipigon, Winnebago etc, regiunea Marilor Lacuri a fost supusă unei puternice eroziuni glaciare de către calota de gheață ce acoperea scutul laurențian de vârstă precambiană. Glaciația pleistocenă, cu faze glaciare și interglaciare a durat circa 18000 - 28000 ani, timp în care s-au format depresiuni și morene glaciare. Variația nivelurilor timp de 100 ani a avut un caracter ciclic, cu amplitudini de 120 - 200 cm la un
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
Culeus. Numeroși cercetători, printre care și J Y Cousteau, au făcut cercetări și asupra civilizației amerindiene -Tiahuanaco. URȘILOR ĂGrat Bear Lake) - cel mai mare bazin lacustru pentru creșterea păstrăvului. Lacul, situat pe cercul polar într-o depresiune modelată de glaciațiunea pleistocenă cu circa 10 000 de ani în urmă, are formă ramificată cu mai multe brațe. Tavish în est, Mc. Vicar în sud cel mai mic, Keith, în sudvest pe unde are loc scurgerea apei spre fluviul Mackenzie prin râul Great
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
măsurarea formelor de relief submarin. PERISIP Ăcordon litoral) Formă de acumulare marină alungită, construită de curenții de lângă țărm, în regiunile fără maree, în apele puțin adânci. PLANCTON Totalitatea organismelor animale Ăzooplancton) și vegetale Ăfitoplancton) care plutesc libere în apele marine. PLEISTOCEN Parte a Cuaternarului care s-a cracterizat din punct de vedere climatic prin alternarea de perioade reci Ăglaciare) cu perioade mai calde Ăinterglaciare). PRAG SUBMERS Treaptă mai înaltă a fundului oceanic desprinsă din dorsale, care separă două depresiuni oceanice. SALINITATE
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
qanat, în lungul cărora s-au dezvoltat nucleele comunităților locale. De asemenea, o serie de formațiuni locale din Sahara și Arabia s-au coagulat în jurul oazelor în care freaticul apare la zi. Apele de adâncime cantonate în depozitele terțiare și pleistocene din Sahara au caracter de ape fosile, majoritatea provenind din precipitațiile abundente căzute în această regiune în timpul perioadelor pluviale cuaternare (Kagerian, Kamasian, Kanjerian, Gamblian). Resursele de apă din aceste depozite au început să fie valorificate în ultimele trei-patru decenii în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
al teritoriului (în limitele sale administrative )cuprinde numai orizontul inferior al Bessarabianului, reprezentat predominant prin nisipuri argiloase, marne și depozite argilo-marnoase (argile de Ungheni cu Cryptomactra).Evoluția subaeriană specifica întregii unități, după exondare, a suprapus acestui substrat depozite mai noi pleistocene (aluviuni de terasă, reprezentate prin prundișuri, nisipuri, luturi loessoide) sau foarte recente (luturi coluviale pe versanți, depozite argiloase și argilo-lutoase, în șesuri). În ceea ce privește resursele geologice și gradul lor de valorificare, M. Brânzilă în lucrarea „Geologia părții sudice a
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
se referă la un set de presiuni ale selecției la care strămoșii speciei au trebuit să facă față în timpul evoluției recente; evoluția recentă este, de obicei, determinată ca fiind de aproximativ 1000-10 000 de generații (Hagen, 2006). Pentru specia noastră, Pleistocenul, perioada care a început aproximativ acum 2 milioane de ani și s-a încheiat aproximativ acum 10 000 de ani, este strâns asociat cu EEA (Hagen, 2006) din două motive. Primul: dacă considerăm o generație ca apărând o dată la 20
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
2006) din două motive. Primul: dacă considerăm o generație ca apărând o dată la 20 de ani, atunci înseamnă că EEA pentru specia noastră este cuprins între 20 000 și 200 000 de ani în urmă, perioadă care face parte din Pleistocen. Al doilea motiv este legat de faptul că genul speciei noastre, homo, a apărut odată cu începutul Pleistocenului, acum 1.8-2 milioane de ani. Trecerea de la societatea de tip vânători-culegători la cea de agricultori s-a petrecut abia în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
înseamnă că EEA pentru specia noastră este cuprins între 20 000 și 200 000 de ani în urmă, perioadă care face parte din Pleistocen. Al doilea motiv este legat de faptul că genul speciei noastre, homo, a apărut odată cu începutul Pleistocenului, acum 1.8-2 milioane de ani. Trecerea de la societatea de tip vânători-culegători la cea de agricultori s-a petrecut abia în urmă cu aproximativ 10 000 de ani; este puțin probabil ca această perioadă, Holocenul, de aproximativ 20 de generații
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
vânători-culegători la cea de agricultori s-a petrecut abia în urmă cu aproximativ 10 000 de ani; este puțin probabil ca această perioadă, Holocenul, de aproximativ 20 de generații, să fi generat structuri cognitive cu rol adaptativ. Așadar, raportat la Pleistocen, experiența noastră în Holocen este una recentă, neconcretizându-se încă în structuri cognitive adaptative. Plastic spus, avem o minte de Pleistocen în Holocen! Pentru a se dezvolta noi structuri cognitive adaptative, condițiile de mediu din Holocen ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
această perioadă, Holocenul, de aproximativ 20 de generații, să fi generat structuri cognitive cu rol adaptativ. Așadar, raportat la Pleistocen, experiența noastră în Holocen este una recentă, neconcretizându-se încă în structuri cognitive adaptative. Plastic spus, avem o minte de Pleistocen în Holocen! Pentru a se dezvolta noi structuri cognitive adaptative, condițiile de mediu din Holocen ar fi trebuit să fie: (1) noi; (2) relativ constante; (3) relevante pentru reproducere; și (4) solicitante pentru dezvoltarea de structuri cognitive noi. Schimbările din
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
însă pentru adâncimi mai mari, durata este extrem de îndelungată. S-a calculat de exemplu că permafrostul din zona Prudhoe Bay din Alaska a fost format în decursul a 500.740 ani, adică pe parcursul mai multor episoade glaciare și interglaciare din pleistocen, când climatul era cu siguranță mult mai aspru decât cel actual. Permafrostul poate conține sau nu un anumit un volum de gheață, concentrată mai ales în primii 20 de metri. Arealele cu permafrost continuu ocupă acele teritorii în care permafrostul
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
înglobat în cadrul permafrostului. În afară de apă, o cantitate impresionantă de CO2 este ținută captivă în permafrostul zonelor reci. Unele estimări apreciază că această cantitate de carbon stocată în permafrost este de cca. 1700Gt. În timpul extensiunii maxime a ultimei glaciații continentale din pleistocen, zona de permafrost continuu acoperea suprafețe mult mai extinse decât cele actuale. În Europa, de exemplu, permafrostul ocupa uscatul continental de la sud de calota glaciară până la latitudinea localității Szeged din Ungaria și latitudinea Mării Azov (care atunci era uscat). Mai
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
interior. Calota de gheață ce îl acoperă maschează detaliile reliefului platformic. Teritoriile lipsite de gheață reprezintă 19% din suprafața insulei, limitându-se de fapt la o fâșie litorală de 60 150km lățime. În aceste zone sunt foarte evidente urmele glaciației pleistocene: morene, nunatakuri, spinari de berbec, depresiuni lacustre de origine glaciară. Altitudinile cele mai mari se întâlnesc pe coasta estică: Gunnbjørn (3700m) și Forel (3360m) cu amplasament ceva mai la nord de Cercul Polar. Inlandsisul din Groenlanda se extinde între latitudinile
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Nunavut - localizare Se pot distinge două grupuri de insule, despărțite de strâmtorile MacClure, Melville, Barrow, Lancaster: Insulele din Sud, constituite în principal din roci precambriene, aparțin structural unității de scut cristalin (Banks, Victoria, Prințul de Wales, Somerset, Baffin). Aici glaciația pleistocenă a fost mult mai extinsă decât cea actuală (formând un bloc compact ce acoperea insulele). Insulele din Nord sunt constituite din roci paleozoice și mezozoice, aparținând unității de platformă bietajată. Sedimentarul este în general necutat, cu excepția nordului insulei Ellesmere, afectată
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
constituite din roci paleozoice și mezozoice, aparținând unității de platformă bietajată. Sedimentarul este în general necutat, cu excepția nordului insulei Ellesmere, afectată de cutări parțiale caledoniene (aici înregistrându-se cea mai mare altitudine din Arhipelagul Arctic: United States Range - 2896m). Glaciația pleistocenă nu a fost mai extinsă ca cea de azi, ceea ce face ca formele de acumulare și eroziune glaciară să lipsească din aceste regiuni. Subsolul multora din insulele Arhipelagului Arctic este bogat în resurse miniere: minereuri de fier și cărbuni în
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]