196 matches
-
bazinului Secașului Mic extindere deosebită au numai depozitele ciclurilor: paleogen (depozitele oligocene = conglomerate, gresii roșii și vărgate și nisipuri), tortonian-sarmațian (depozitele sarmațiene = marne, marne nisipoase și nisipuri) și pliocen (depozitele pannoniene = nisipuri cuarțoase și micacee, argile marnoase și pietrișuri). Depozitele pleistocene (pietrișuri și nisipuri), întâlnite cu precădere pe stânga Secașului Mic, intră în componența teraselor, iar cele holocene (nisipuri și pietrișuri aluvionare), în componența luncilor. are o suprafață de 356 km², cu lungimea de 32 km și lățimea medie de 11
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
nord-americane, studiată atent după rămășițele sale pietrificate, dovezi privind existența condorului andin în epocile geologice mai vechi sunt foarte puține. Studiind puținele fosile descoperite în provincia boliviană Tarija, arheologii presupun că originile condorului andin s-ar găsi în pliocen sau pleistocen, atunci când viețuia o pasăre ceva mai mică decât condorul de azi (subspecia dispărută "Vultur gryphus patruus"). Condorul andin este cea mai mare pasăre din emisfera vestică. Cu toate că lungimea de la cioc până la coadă măsoară cu 5 cm mai puțin decât la
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
ramla"; în Arabia și în Asia Centrală, populațiile locale desemnează respectivele noțiuni cu vocabulele "nefud" și "kum" (de exemplu Karakum: „Nisipul Negru”, Kizîl Kum: „Nisipul Roșu”). Ergurile ocupă circa 20% din suprafața Saharei. Unele au început să se formeze în cursul Pleistocenului. Cea mai mare parte se formează în cuvete prin acumulări de resturi transportate prin ueduri. În caz de ploaie, ele pot să acumuleze rezerve de apă și să formeze zone de pășunat. Se pot cita Marele Erg Occidental, Marele Erg
Erg (dune) () [Corola-website/Science/315160_a_316489]
-
i-a schimbat numele speciei în "novaeangliae". Ultimul a mai descris și cele mai vechi fosile ale balenelor cu cocoașă — "Megaptera miocaena", datând din miocenul târziu. De asemenea, au fost descoperite rămășițe ale balenelor cu cocoașă din pliocenul târziu și pleistocen, în America de Nord, și din pliocenul superior, în Europa. Denumirea genului "Megaptera" provine din cuvintele grecești μεγα- (imens) și -φτερό (aripă), făcând referire la dimensiunile extraordinare ale înotătoarelor laterale. Denumirea speciei se traduce ca "a noii Anglii", întrucât primul exemplar a
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
contestată. Charles Dortch a identificat unelte din piatră aborigene, găsite la Rottnest, ca datând probabil de acum 70.000 years, facându-le printre primele dovezi ale existenței homo sapiens-ului modern găsite în afara Africii. Migrația s-a realizat în timpul etapelor finale ale pleistocenului, când nivelul oceanulului era mult mai mic decât cel din prezent. Episoadele repetate de glaciațiune din timpul pleistocenului au rezultat în descreșterea nivelului ocenului cu mai mult de 100 de metri în Australasia. Linia de coastă continentală s-a extins
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
000 years, facându-le printre primele dovezi ale existenței homo sapiens-ului modern găsite în afara Africii. Migrația s-a realizat în timpul etapelor finale ale pleistocenului, când nivelul oceanulului era mult mai mic decât cel din prezent. Episoadele repetate de glaciațiune din timpul pleistocenului au rezultat în descreșterea nivelului ocenului cu mai mult de 100 de metri în Australasia. Linia de coastă continentală s-a extins astfel mult mai adânc în Marea Timor iar Australia și Noua Guinee au format o singură masă - cunoscută
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
virulența incendiilor și transformarea reliefului vegetal. În perioada dintre 18.000 și 15.000 de ani a crescut ariditatea continentului printr-o scădere a temperaturii combinată cu o scădere în precipitații, într-o măsură mai mare decât anterior. La sfârșitul pleistocenului, cu aproximativ 13.000 de ani în urmă, legătura cu Strâmtoarea Torres, Câmpia Bassiană dintre actualele Victoria și Tasmania precum și legătura cu Insula Cangurului au început să dispară sub acțiunea nivelului tot mai crescut al oceanului. Începând cu acest moment
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
o mineralizare totală foarte ridicată, pusă in general pe seama prezenței clorurii de sodiu. Mai toate forajele executate în bazinul Baraolt, în mod obligatoriu, au intrat în fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite groase de pietrișuri și nisipuri fluviatile
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
în Africa aproximativ 250.000 de ani în urmă. Tendința la mărirea volumului cranian și elaborarea de unelte de piatră (tehnologia acheuleană) care au avut loc între aproximativ 400.000 de ani în urmă și a doua perioadă interglaciare în Pleistocenului Mijlociu (aproximativ 250.000 de ani în urmă) oferă dovezi în favoarea unei tranziții de la "Homo erectus" la "Homo sapiens". [Citare ] Conform modelului originii africane recente, migrația în interiorul și în afara Africii a înlocuit în cele din urmă populațiile de "Homo erectus
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
frecventă. Această distribuție discontinuă a haplogroupului N din Europa până în Australia pot fi explicată prin efectul de fondator și prin reducerea efectivului populației. Ipoteza multiregională, propusă inițial de Milford Wolpoff, susține că evoluția speciei umane din "Homo erectus" de la începutul Pleistocenului, acum 1,8 milioane de ani în urmă, și până în prezent s-a realizat în cadrul unei populații unice, cu răspândire mondială continuă. Susținătorii teoriei originii multiregionale resping ipoteza unei bariere reproductive între populațiile arhaice de "Homo" din Eurasia și Africa
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
de departe e posibil ca ea să fi călătorit. Ea este singura din cele trei mumii care are chipul ridicat în sus. Două etape geologice majore pot fi evidențiate în istoria vulcanului: Llullaillaco I, vulcanul ancestral primar care datează din pleistocen. Două conuri foarte erodate cu asociate curgeri de lavă, până la 20 de km lungime, distribuite în principal în vest, sunt dovezile acestei etape. Peste acest vulcan primar se află un edificiu secundar bine conservat post-glacial numit Llullaillaco ÎI, care a
Llullaillaco () [Corola-website/Science/321920_a_323249]
-
Multe din curgerile de lavă din holocen sunt asociate cu această fază din urmă, două dintre cele mai notabile sunt direcționate la nord și la sud de vulcan. Aceste curgeri cu aspect tineresc dacitic au fost datate a fi din pleistocenul târziu. În plus, depozitele din avalanșe fierbinți, se extind până la 3 km și sunt asociate cu una dintre curgerile de lavă din sud. Există încă alte curgeri rămase foarte vizibile: una dintre cele mai izbitoare, aparent provocată de prăbușirea parțială
Llullaillaco () [Corola-website/Science/321920_a_323249]
-
Podul terestru Bering a fost un pod terestru cu o lărgime de aproximativ 1.600 km pe direcția nord - sud, care a unit regiunile actuale Alaska și Siberia de Est în diferitele perioade glaciare din timpul Pleistocenului. În timpul ultimei glaciații, două scăderi ale nivelului oceanelor cu 120-150 de metri, între 50.000 - 40.000 și 25.000 - 14.000, s-au produs datorită imobilizării apei în imensele calotele glaciare și în ghețarii continentali. Datorită scăderii nivelului apei
Beringia () [Corola-website/Science/321923_a_323252]
-
reprezintă o porțiune a ultimului complex de nivelare Gornovița, parte individualizată a Munților Șureanului. A fost modelată pe tot parcursul Pliocenului până în Pleistocenul inferior, rezultând o suprafață ondulată cu altitudinea medie de 900 m, cu munți mici și mijlocii, cu aspect de dealuri, cu altitudini cuprinse între 700-800 m până la 1.100-1.200 m. Munții se prezintă sub forma unor platouri (plaiuri) modelate
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
Leul american (""; "leul american de nord" sau l"eul de peșteră nord-american") este o specie dispărută din America de Nord și nord-vestul Americii de Sud, ce a trăit în timpul epocii Pleistocen (în urmă cu 0,34 milioane de ani până acum 11,000 de ani), specia existând 0,33 milioane de ani.Leul american este una dintre cele mai mari feline, fiind cu 25% mai mare decât leii africani moderni. Lungimea
Panthera leo atrox () [Corola-website/Science/324868_a_326197]
-
și micașisturi, ce apar pe platoul Grui de la Câmpulung, pe versantul nordic al masivului Ciocanu și pe văile Foii și Rudarilor. Deci, spre sfârșitul Romanianului s-a instalat regimul fluvio-lacustru, în care predominau nisipurile și pietrișurile care fac trecerea spre Pleistocenul inferior iar Carpații și Subcarpații au fost ulterior (la începutul Cuaternarului) ridicați de mișcările valahe. Exondarea zonei subcarpatice va face ca eroziunea puternică să transporte materialele grosiere la baza acesteia în lacul pliocen, materiale din care se vor contura platformele
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
timpului, Subcarpații Argeșului au fost supuși mai multor sisteme morfoclimatice care au acționat asupra reliefului când acesta era emers și s-au manifestat în principal prin eroziunea torențială și transportul materialelor pe versanți sau prin descompunere chimică a rocilor. În Pleistocen sistemul morfoclimatic a permis formarea teraselor datorită alternanței perioadelor glaciare cu cele interglaciare iar în perioada actuală (Holocen) predomină pluviodenudația în defavoarea alterării chimice sau fizice. Caracteristica principală a culmilor subcarpatice argeșene este paralelismul lor pe direcția nord-sud, cu înălțimi ce
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
și ele sunt dependente sau au terenuri în folosință pe luncile râurilor mari. Ca suprafețe orizontale, în cea mai mare parte a lor, pe lunci s-au axat toate drumurile principale și majoritatea terenurilor arabile. Terasele sunt acoperite de proluvii pleistocene iar lunca joasă pe tot parcursul văilor sunt ocupate de depozite holocene de nisipuri grosiere, pietrișuri și bolovănișuri . Solurile formate pe aceste forme de relief nu sunt foarte diferențiate decât în arealele în care râurile și-au modelat și un
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
strungi adică șanțuri adâncite, cu fundul relativ plat și foarte înclinate. În regiunile periglaciare, sub raport structural se disting: terenuri care se dezgheață complet în sezonul cald și terenuri care păstrează un orizont adânc înghețat permanent (pergelisol), uneori încă din Pleistocen. În timpul verii, în ultimul caz apare un strat dezghețat - molisolul; aici procesele periglaciare sunt foarte active. Pergelisolul se extinde în N Canadei, Alasca, Groenlanda, Spitzberg, Asia Centrală și de nord-est. În sudul tundrei el devine discontinuu și subțire. Atinge grosimi diferite
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
Ghețarul de platou se întâlnește foarte rar, având forma unei mici calote de gheață. Se instalează în zonele cu largi excavații ale platourilor foarte înalte, slab alimentate cu zăpezi. Un astfel de ghețar se întâlnește în Alpii Dauphinezi, iar în pleistocen, se pare că a existat și pe suprafețele de nivelare înalte din Munții Retezat. Ghețarul himalaian nu are un circ propriu-zis; reprezintă un caz particular al ghețarului alpin, fiind însă mai complex și de proporții. Este caracteristic pentru Munții Himalaia
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
tot mai multe stânci deasupra gheții (nunatak-uri), crevase și văi canion. Materialul detritic rezultat din dezagregarea rocilor ce compun nunatak-ul va fi preluat de către masa de gheață în mișcare și depus sub formă de morene glaciare. Gheața calotei antarctice este pleistocenă. Topirea ei ar ridica nivelul oceanului planetar actual cu circa 15 m. Prezența ei în zona Polului sud determină anumite particularități curenților marini și vânturilor, care influențează regimul climatic al Globului. Tipul groenlandez este cantonat în Groenlanda, ocupand ¾ din suprafața
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
începutul deșertului Sahara. Continentele și mările Pământului se mută în formele lor actuale, iar harta lumii nu s-a schimbat prea mult de atunci. Cuaternarul durează de acum 3 milioane de ani până în prezent și se împarte în două epoci: Pleistocen și Holocen. Pleistocenul a durat de acum 3 milioane de ani până acum 12.000 de ani. Această epocă a cunoscut nu mai puțin de 20 de expansiuni și retrageri ale ghețarilor. Au fost afectate în special zonele de la latitudini
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
Continentele și mările Pământului se mută în formele lor actuale, iar harta lumii nu s-a schimbat prea mult de atunci. Cuaternarul durează de acum 3 milioane de ani până în prezent și se împarte în două epoci: Pleistocen și Holocen. Pleistocenul a durat de acum 3 milioane de ani până acum 12.000 de ani. Această epocă a cunoscut nu mai puțin de 20 de expansiuni și retrageri ale ghețarilor. Au fost afectate în special zonele de la latitudini și altitudini mari
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
față, multe animale au evoluat, inclusiv mamuții, leneșii uriași, lupii cruzi și, cel mai faimos, "Homo sapiens". Acum 100.000 de ani s-a marcat sfârșitul uneia dintre cele mai grave secete din Africa, precum și expansiunea omului primitiv. La sfârșitul Pleistocenului are loc o altă extincție care a dus la dispariția multor specii, inclusiv a ultimelor specii hominide, cu excepția Homo sapiens. Toate continentele sunt afectate însă Africa nu este lovită atât de greu. Făcând parte din Cuaternar, Holocenul durează de acum
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
care depinde și comuna, poartă numele de Bărăganul Însurățeilor, numit așa după orașul Însurăței din județul Brăila. Altitudinea generală este de și este dominată de crovuri. Pământul satului are o altitudine cuprinsă între 20 și 39 m. Geologic depozitele aparțin Pleistocenului (prima epocă a Cuaternarului, în care a apărut omul și au avut loc glaciațiunile). Se întâlnesc o serie de movile (gorgane) cu înălțimi de 4-6 m deasupra nivelului câmpiei. Acestea sunt creații antropice, morminte ale unor conducători, vechi de peste 2000
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]