184 matches
-
la ora actuală, poate cea mai interesantă din generația oarecum tînără. În Thelma și Louise (realizat În 1991), e greu de spus pe cine admiri mai mult Între Davis și Sarandon (cu sînii ei excepționali, blonzi, de mare actriță. Acum pleoștiți.). Am spus pe undeva, cred, Într-o conversație, că școala de film americană se distinge prin cîteva teme unde e imbatabilă. Una dintre ele, poate principala, cea a drumului, de regulă parcurs de un duo care traversează Într-o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bronzată, manichiurată și dezgolită Într-un fel absolut necaracteristic unor oameni normali atunci când e zăpadă afară. Abia când mi-a făcut semn să o urmez mi-am dat seama În chip dureros cât erau de nepotrivite deux-pièces-ul meu jalnic, părul pleoștit și totala absență a accesoriilor, bijuteriilor și a spilcuirii personale. Până În ziua de azi, amintirea vestimentației mele din acea zi - precum și faptul că duceam În mână ceva aducând a servietă-diplomat - continuă să Îmi provoace coșmaruri. Roșesc toată de câte ori Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
niște documente cu informații vitale de undeva. Opresc un taxi și-i spun taximetristului să mă ducă la Highbury Corner și să mă aștepte În fața cofetăriei cât intru să iau tortul Teletubbies. Nu arată rău: Pe e un pic cam pleoștit, iar Laa-Laa, mai mult de culoarea muștarului decât galbenă. Intrând pe strada noastră, zece minute mai târziu, văd un balon albastru legat de ușa din față. Când intru În casă, Ben vine clătinându-se În hol, scoate un țipăt când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a venit vremea să pornesc mai departe pe coastă. O lume Întreagă mă așteaptă acolo, și e plină de oameni care au nevoie de mine. (Mă apucă de umăr și privi de jur-Împrejur la peisajul presărat cu gunoaie, la stegulețele pleoștite și baloanele plutind În derivă.) Trebuie să visez eu pentru ei, Charles, ca șamanii ăia siberieni - În perioadele tensionate, ca să aibă tribul parte de somn, șamanul le visează visele, În locul lor... — Bobby, dar... Sanger ar putea să provoace mari necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scenă, cumnatul său auzise pe o vecină agitându-se voioasă, fiindcă îi ieșise pâinea din cuptor foarte bine rumenită. Atunci, Iuga a ridicat un deget în sus, grăind inoportun și insinuant: Heute rot, morgen tot4... Acuma, Iuga, potrivindu-și borul pleoștit al pălăriei, deasupra sprâncenelor sale înfocate, care-i atrăseseră, în bună măsură, porecla de Friț, privi în lungul drumului prăfos, spre defileul îngust , pe unde se pierdea căruța lui Petrea Păun și își zornăi, iar, una din metalicele lui bazaconii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deloc afirmația mea că eram pe drumul cel bun. Sau am spus asta doar despre Joy’s? Oricum ar fi, scenele vor să spună că, În paralel cu activismul creator, Începuseră Încercările de vindecare. Înainte vreme, nici măcar atâta nu făceam. Pleoștit, zăceam toată ziua În casă, nu mă vedeam cu nimeni. Mă rog, În fiecare seară, cu mătușa Clara. Mai mare rușinea! De când cu C.a., Încercam să redescopăr izvoarele dorinței. Mi se părea o chestie sănătoasă, Îmi revenise umorul, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și mai tare. Nu-i răspunde nimeni. Își drege vocea, deschide gura. I-o ia Cătă Înainte: - Ce vrei? - Mă gândeam să vin pe-aici. Poate rezolvăm mai repede treaba. Că mâine trebuie să fiu la București. Idiotul! Ne vede pleoștiți, crede că ne-am Înmuiat, În privința mea are dreptate, ceilalți s-au Înrăit Însă, o să-i sară În gât! Auzi tu, trebuie să fie la București! Am s-o spun eu, ca să-i salvez pielea: - Ieși afară! Mi-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
clipească, nu s-a schimbat o nuanță în culoarea irisului. „OK.“, am acceptat, calm și neîncrezător. „Mai departe.“ Și-un elev ar fi avut bănuieli. „Te-te face, Ro-robiță!“ Cezar râdea, cu șoseta proptită de calorifer. Moțul de lână stătea pleoștit, curbat într-o parte. L-am făcut în toate felurile în gând, după care m-am răzgândit și i-am trântit-o și-n față: „Vezi să nu prinzi Radio Marte cu-antena ta din ciorap!“ „Pot să termin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corespundea întru totul înfățișării lui impunătoare, cu voce înceată, afabilă, Afanasi Ivanovici începu una dintre drăguțele lui povestiri. (E locul să spunem: era un om foarte arătos, impunător, înalt, puțin încărunțit și destul de corpolent, cu obrajii moi, rumeni și cam pleoștiți, cu dantură falsă. Se îmbrăca bogat și elegant și purta lenjerie extraordinară. Nu te mai săturai privindu-i mâinile puhave, albe. Pe degetul arătător de la mâna dreaptă avea un inel scump cu briliant.) În timpul povestirii lui, Nastasia Filippovna își studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am luat pantofi, vedeam viață de om cînd eram pui de om, acum sînt pui de pui! flaneaua groasă prinde bine, caldă, lipsește femeia, tot bărbații lipsesc mai mult, stau prăpădiți printre lucruri cu civilizația asta! Bîrnova castanul cu frunze pleoștite lucioase la becul alb, toamna anotimpul în care vegetația se vestejește, 1958 savuros formativ Dicționarul limbii române moderne, Grajduri luminile pentru sate, instituția impiegatului în lanterna purtată de el la peron, ziua de ieri n-am îndestulat-o, n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de apel Creangă, și scoțînd perforatorul face-o gaură-n bilet! tot mai liniștit fără, mototolești o hîrtie, ai dat-o controlorului și te-ai întors pe partea cealaltă, la somn de voie, dezalcoolizare, faceți găuri unde știți! mustața stă pleoștită, chelia crește! dacă sîntem domnișoară mai animăm pustiul cu băieți, urc spre etajul vagonului pînă la penultima treaptă și mă întorc în vîrful picioarelor, dar tot pustiu locul, bîjbîie gesturi de confuzie bahică pe sticlă, de afară miros de hoit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sigur. Doar o păzește, nu? Cee? Cinee? Comoara dracului, nu? Nu mi-a luat el fata mea ca să-i rămînă doar lui? Nu banul este ochiul dracului ? Nu era acolo și mașina aia care-i făcea cu ochii Spurcatului? Plec pleoștit rău, dar nu mă las. Mă pregătesc bine cu unelte și mă duc la o ruină aproape de conac. Acolo creșteau buruieni înalte cît mine, erau verzi și viguroase tare. Era un semn bun că sînt pe felie. Emoționat, încep să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sîngele țîșnea din cercei, din creastă și chiar de pe sub aripi. O dată corecția făcută, aud un cucurigu ca dintr-un butoi imens. Găinile, speriate la început, s-au adunat la noul sultan și îl copleșesc cu ofertele lor generoase. Detronatul sta pleoștit rău și, chiar dacă nu înțelege, o aude pe mama: Costicuță, îl face mama răcituri. Pe ăsta mare îl țin de sămînță. Abia atunci îmi dau seama că am influențat decisiv destine. Am intervenit în orînduirea lăsată de Dumnezeu. Cocoșul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
devenea mai bleg decît era. Vezi ce proastă este? Bătrînă și proastă. N-are ochi să vadă frumuseți ascunse. Ce pectorali ai! Ești atît de puternic! Ai ochi frumoși, umani și calzi... sînt sigură că ești un om cult... Planta pleoștită își revine încet, încet și plătește mai mult decît face. Ei, nici chiar așa! Nu-s o escroacă și cu tine aș face-o de plăcere. I-ați banii înapoi! Vai, se poate? Vă rog, o mică... amintire. Dar banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stricată în mâna opoziției. Pe de altă parte Președintele, gata la o împăcare, care-i va fi refuzată (oricât ar ceda, nu mai este nici înțeles, nici iertat), în absența hăhăitului victorios și nepăsător, apare ca un câine maidanez încolțit, pleoștit, cu coada între picioare, fiind incapabil să mai riposteze altfel decât să ceară îngăduința partidelor chemate la consultări. Indiferent de câte încercări, discuții de culise, planuri de salvare, atât ale Președintelui, cât și ale actualei coaliții de la guvernare, un lucru
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ținea, oarecum jenat, de sub cal, pentru că în jur erau băncile tricolore a lui Funar. Mare noroc cu imperfecțiunile uninominalului. S-a primenit Parlamentul, sunt mulți oameni noi, din care sau cu care nu se va putea face un 322, cei pleoștiți merg țanțoș spre locul unde se vor sacrifica pentru noi, firește, din cei trei prim-miniștri n-a mai rămas nici unul, discursul președintelui a mai calmat situația, a întins un deget P.S.D.-ului, care dacă va fi luat, nu știm
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
oi, tărâțe pentru miei și haine pentru ciobani și opinci pentru slugi. În lipsa lui, Fulga îi fură turma. Costea se întoarce, constată furtul, se plânge. Câinii lui tineri nu spun nimic. Vine atunci încet, făcând ocoluri largi și cu urechile pleoștite, Dolca, o cățea bătrână și credincioasă. Ciobanul întreabă pe un ton de reproș: Unde mi-e averea mea?". Cățeaua schelălăie, se culcă la pământ și ridică laba rănită în lupta cu hoții. Costea o ia în brațe: "Furii laba ți-
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a oprit mâna în creștetul său ascultând, impasibilă, discuțiile din jur. Uneori își arunca privirea spre el prin oglinda de argint, mare cât peretele. Îți pare rău? îl întrebă cu o ușoară inflexiune în glas, vădit nesatisfăcută de figura sa pleoștită, ca a unui damnat. Nu, răspunse timid, încercând să zâmbească, însă foarte vag, mințind de fapt. Spera că după acea întrebare și răspunsul ce vroia să arate nepăsarea lui, tânăra își va relua lucrul pentru a pune capăt acelui calvar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
primit doar una din valize și rămân să aștepte până hamalii o „descoperă” și pe a doua. Unele dintre colegele noastre, vesele și entuziaste, dornice de dialog în trenul care ne aducea de la Lisabona, au acum o expresie destul de derutată, pleoștită chiar. Mă gândesc că asemenea momente trebuie depășite cu răbdare și înțelegere. Pentru a rezista. Proiectul în care ne-am angajat benevol - am știut-o de la început - este, în bună măsură, o aventură... După ce lăsăm bagajele la autobuzele care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
promise pentru scriitorii din Literatur Express. De fapt, totul. „Aseară, când am urcat în tren ca să vin în întâmpinarea voastră, se mai purtau încă tratative...”, îmi spune Dmitri și eu traduc „vestea” pentru ceilalți din compartiment. Colegii mei au fețele pleoștite. Rusul înțelege că ne-a întristat și se grăbește să laude frumusețile orașului. „Nimic nu va putea umbri splendorile Sankt-Petersburgului - un muzeu în aer liber, fără exagerare... Veți avea întâlniri cu uniunile alternative de scriitori, tineri talentați care luptă împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
două beri e în stare să țină prelegeri în fața unor murături stafidite, care n-au citit decât Coelho și alți bicisnici din ăștia de care oricum geme Parisul. Ce știu io, că la Paris sunt șapte-opt Coelho. La kilogram. Mustața pleoștită e decorul perfect al dezvăluirilor astea. Vorbește ca și cum permanent și-ar cere scuze, oftează. Cu idioții ăștia de clasa a XII-a face pregătiri și-l enervează, deși nu vrea să lase impresia asta. Dramolete. Puști care își mint părinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Din păcate, promisese c-o să-și țină gura. Cu eforturi supraomenești chiar a izbutit să rămână mut: dar cât de mult l-a costat muțenia asta - simțea că i se face rău fizic, simțea că se îmbolnăvește. A plecat acasă pleoștit. S-a urcat în pat și a zăcut. Mama lui l-a întrebat îngrijorată ce are. Nu prea sunt în apele mele, a răspuns el fără chef. Te doare ceva? Nu, nu mă doare, am avut o zi mai afurisită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Au cerut binecuvântarea Celui de Sus, care se afla din belșug în această licoare zăvoiană, și s-au împărtășit din ea cu atâta convingere și smerenie fariseică până ce au căzut cu toții secerați sub sfântul tricolor. "Ardea... ...Arde... Aaaaaa.......aaaa......" Acesta, pleoștit și amărât foarte privea încremenit la grupul de luptători morți pentru patrie, care sforăiau țepeni, unii peste alții, căzuți eroic în apărarea simbolului național. Adevărați eroi, domnule! Cinste lor! Eternă recunoștință! Patria ubi bene! (Patria este acolo unde mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o mai văd. De altfel, asta a fost convingerea mea încă din 8 septembrie 1947. Te trimiteam către destinul tău și mă supuneam destinului meu. M. c. p. 28 septembrie [1950], joi seara Draga mea, mă întorc de la Slatina destul de pleoștită, dar aici am găsit cărțile tale poștale de pe 16, 18 și 19 și am fost fericită, în nefericirea mea, să știu că noi două formăm, ca și în trecut, o mică insulă aparte în arhipelagul familiei. Am răsuflat ușurată, mulțumită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu tine. Ea a fost proastă, că n-a știut ce are. Dintr-un impuls, mă aplec peste gard și îl îmbrățișez. În clipa în care mă trag înapoi, îl văd că mă fixează cu ochi imenși, ca un câine pleoștit. — Becky, tu m-ai înțeles întotdeauna. — Ei, ne cunoaștem de multă vreme. — Nimeni nu mă cunoaște așa cum mă cunoști tu. Mâinile lui se află tot pe umerii mei, și pare să nu aibă nici cea mai mică intenție de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]