355 matches
-
Kilburn Herald, îmi amintește ea. El crede că ești Miss Prezentatoare Împopoțonată de Televiziune, și atâta timp cât nu-ți sugerez să porți un costum sau cizme înalte până la genunchi în timpul zborului, folosește cel puțin un pic de strălucire, spune ea și plescăie din limbă. Hainele astea, continuă, arătând spre geanta mea, sunt complet nepotrivite pentru zbor, fie și numai ca să te schimbi în ele la sfârșit. Ridic din umeri, iar ea îmi deschide valiza și începe să scotocească prin ea. ― Asta, mormăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de Marlena de la bucătărie. Marlena le spusese că fetița ei nu se simțea bine și deci avea nevoie de supa specială. Câțiva dolari americani Îi convinseseră că povestea era reală. Hai, cuțu, spuse Esmé ținând pipeta În dreptul gurii cățelușei și plescăind ca s-o Încurajeze. Harry era Încântat la gândul că deveniseră un soi de familie - căci ce era o familie dacă nu totalitatea participanților la o criză cu final fericit? La șapte, toată lumea, mai puțin Dwight și Esmé, merse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și vesele. —Numălunu! Numălunu! scandau ei după audiența impresionantă a emisiunii Supraviețuitorii lui Darwin. Emisiunea Începuse, anunțată de genericul și muzica specifice. Se auziră sunete de viori grave vibrând Într-un crescendo bolborositor, apoi răgete de lei, fălci de crocodili plescăind și cocori cu gâturi fragile țipând ca un semnal de alarmă. Bennie se ridică În picioare, Îl usturau ochii de la fum. În sinea lui, Îi plăceau la nebunie reality-show-urile, oricât de groaznice ar fi fost: rundele nemiloase de eliminări, schimbările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dată, în atelierul bunicului. Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
umbre, conturate de flăcările torțelor, se apropiau din diferite direcții, înaintând printre mărăcinișuri ori prin mlaștină. Sebastianus și ai săi văzură cum unii dintre vizitatorii necunoscuți dezlegau caii și îi împingeau ca să se ducă de acolo; în vreme ce animalele se îndepărtau, plescăind prin apa putredă, torțele fură aruncate pe acoperișul de trestie al construcției. însă la lumina incendiului care urmă, figurile atacatorilor - Sebastianus numără repede șase - deveniră ușor de deslușit. — Hai, îi porunci lui Maliban, murmurând scurt. Alanul își întinse arcul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dată, în atelierul bunicului. Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mi voie să te prezint lui Malcolm Plummer... Eu și Elaine am rămas uitându-ne câteva momente, în timp ce Sheba și Mawson ieșeau. — E o dulce, nu? a zis Elaine Am zâmbit. — Nu, n-aș zice că e dulce. Elaine a plescăit din buze ca să arate că a suferit un afront. — Ei bine, eu cred că e dulce, a mormăit. În timpul primelor săptămâni de școală, Sheba a stat destul de retrasă. În timpul pauzelor, rămânea mai mult în atelierul ei de ceramică. Când venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acoperise genunchii, descriind astfel un triunghi. Tuși ușor, Își vîrÎ mînile sub pătură, apoi le scoase și le frecă una de alta. Își șterse urdorile din colțurile ochilor cu aceleași deget cu care-și ștersese și nasul care-i curgea, plescăi din limbă și zise: — Bine, fie! Încercați să vă plimbați cu mașina pe aici dimineața În jurul orei șapte. — Adică Întîmplător ? — Da, Întîmplător. Aceeași zi, ora 12.06. Am trecut pe la domnul Toyama, bărbatul căruia Îi vînduse EL mașina pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lină a picioarelor de sub fusta foarte scurtă. În același timp, Îmi țineam urechile ciulite la perete. Fremătam la gîndul că, deranjat de gelozie, el va scăpa ibricul cu apă clocotită. Dar În așteptarea mea Încordată n-am auzit nici măcar un plescăit de limbă, ca să nu mai vorbesc de vase de porțelan sparte. Am văzut Întinzîndu-se aceeași mînă albă și nu i-am sesizat tremurul paharului pe tavă. Cred că mai degrabă eu eram cel care tremuram. Degetul mare pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet, își trecea mânile prin barba rară, căruntă, și scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta, părinte... —Tu ești, Neculai? întrebă popa, răsărind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale mâlului și ale stufăriilor putrezite. Omul vâslea, încordându-și grumazul, scuipa în palme, trăgea de mănunchiuri, și apa plescăia ușor, apoi rămânea în urmă tremurând în cercurele. Tresării. —Boierule, să nu te superi... Sunt așa eu, un om prost... Parcă ce învățătură am? De ce să mă supăr, neică Marine? — Apoi uite, eu nu pot așa, să vorbesc, să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dinspre, în timp ce el asista la golirea dulapurilor de prin casă, la dispariția obiectelor, la golurile de pe rafturi. Cu ce m-ai măritat, Amma? își apostrofa plin de cruzime mama care, la rândul ei, părea îngrijorată. Totuși, fiind răspunzătoare pentru căsătorie, plescăia din limbă și-i răspundea împăciuitoare: — Trece printr-o perioadă foarte delicată. Mai ai puțină răbdare, poate-și revine. — Poate-și revine, mormăi el. N-o să-și revină. Și dacă și copilul seamănă cu ea, atunci chiar că am încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să o refuze. Dar chiar și așa! O familie de nebuni! exclamă domnul Chawla. A, nu. În nici un caz. N-am de gând să mă însor cu fata lor. Mă țin departe de chestii din astea, nu, mulțumesc. Dar Ammaji plescăise din limbă. Dintr-un motiv oarecare, îi plăcea fata și cine ar refuza o sumă de bani așa mare cum era cea care le fusese oferită? Le permitea să șteargă toate datoriile generației și să-și cumpere un frigider. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de nepătruns nu aveau conturi bancare de neimaginat? Ce ocazie se ivise de nicăieri! Deja apăruse o schimbare în felul în care oamenii îl priveau pe Sampath: nu mai râdeau pe înfundate, nu mai rânjeau prefăcut și nici nu mai plescăiau compătimitori din limbă. El, domnul Chawla, trebuia să acționeze cât se putea de repede ca să fructifice posibilitățile acestea pentru familia sa, posibilități care, era convins, se întindeau mai departe de cel mai îndepărtat punct de pe linia orizontului pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț și pielea bătătorită de pe călcâie. Înnebunesc, spuse Pinky, mă simt ca un foc de artificii apris cu un chibrit. Dacă artificiile au fost aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui, când fusese mușcat de Pinky Chawla, aparent fără nici un motiv. De atunci, inima îi bătea mereu cu putere și nu avusese încă suficient curaj că să se încumete afară. Bietul băiat, spunea familia sa, douăsprezece femei și trei bărbați, plescăind din limbi sub camera lui, privind în sus spre locul unde, dincolo de tavanul de deasupra lor Hungry Hop stătea la ferestră și-și pipăia urechea ceas de ceas. Chiar că l-a speriat. Ce fată nebună, spuneau. E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
le-am ales tocmai pe ele, dar povestea trebuie să înceapă de undeva. Aici se comite o crimă în fiecare oră - aici crima a devenit o obligație. Între timp, îmi spunea Fielding, Mama Natură se uită, bate din picior și plescăie din limbă. Dintotdeauna apărătoare a monogamiei, ea născocește niște boli noi și ciudate. E gata să pună umărul la acest proiect. M-am smuls de pe scaun, am ieșit și i-am plătit șoferului prin geamul din dreptul lui - un obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poți da peste un număr vechi din Seducătorul sau Sedusa, sau cel puțin peste un Fler sau Iubita, sau dacă nu peste așa ceva, atunci peste o broșură sau un catalog prezentând chiloți, o gamă variată de corsete sau de portjartiere. Plescăind din limbă, m-am apropiat de rafturile de cărți care acopereau tot peretele, cu degetele nerăbdătoare să atingă Femeile din New York, Lenjerie victoriană, Nurlia, Pregătirea pentru perioada de probă, Paranormal, Bordello, Mătase, Imagini - și altele asemenea. Dar, în afară de istorie, literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Apoi m-am clătinat, sau m-am împiedicat, sau m-am prăbușit sub greutatea poverii. Mi-am revenit aproape instantaneu (sau cel puțin ala cred) și m-am trezit cu Shadow lătrându-mi în față. Câinele alb tremura tot și plescăia nervos din fălci, în timp ce eu mă strecuram afară de sub fantezista avalanșă. În cele din urmă, am dus totul în dormitor și l-am aruncat pe pat. Nici pornografia nu e mai ușoară decât povestea asta, mi-am spus eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a dovedit că e mai ușor să transporți oameni din dimensiuni paralele dacă te fixezi asupra unui timp constant. Mi-a venit și mai ușor să creez decorul și tot restul. Alte întrebări? Da, zise Vultur-în-Zbor, amintindu-și ceva. Grimus plescăi, dezaprobator. — Ce nesiguranță mentală, spuse el. — Nu crezi că Experimentul a dat greș, din moment ce Efectul și-a schimbat cursul atât de radical? își păstra intenționat un ton al vocii monoton, indiferent. — Nicidecum, răspunse Grimus. Bună întrebare. Nicidecum. Măi, dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
adevăr știi ceva, și treci la loc! ― Știu tot despre rac, don' profesor! ― Ei, bine, atunci spune! ― Racul e folosit în arta culinară la prepararea a diferite mâncăruri alese, foarte gustoase, dar în același timp indigeste... Fără să vrea, profesorul, plescăi, probabil la amintirea vreunui pilaf gras de raci, dar nu mă întrerupse, curios să vadă până unde va merge nerușinarea ignoranței mele în materie. ― Cea mai bună parte de mâncat la rac, continuai eu imperturbabil, este gâtul racului, pentru că este
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]