1,866 matches
-
-i pumnalul. Și așa, încet-încet, panoplia mea s-a mutat la el. Nu mai aveam ce să-i dau. Mă urmărea continuu, știa tot ce fac, unde mă duc, cu cine mă întâlnesc, mă șantaja. Eu îi spuneam că-l plesnesc, că-l bat, el zâmbea. Avea vocea blândă, atât de blândă și insinuantă că aproape îmi ajunsese un fel de prieten călăul și victima. Din când în când mă vizita Olga. Îmi tot vorbea de Riri. Riri în sus, Riri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-l întreb unde locuiește domnul Uehara. Chiar și după ce mi-a spus, am hoinărit fără țintă pe aleile întunecoase. Mă simțeam atât de singură, încât îmi venea să plâng. M-am împiedicat de o piatră de pe stradă și mi-a plesnit cureaua de la unul dintre saboți. Pe când stăteam și priveam în jur, neputincioasă, am zărit o tăbliță pe una din șirul de case care se întindeau la dreapta mea. Ca o pată albă în întuneric. Am intuit imediat că pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bine decît la internat. De-abia cînd o vede pe sora lui că plînge fiindcă ea nu putea merge la Brașov, spune că prefera să meargă acolo, decît să rămînă ca prostul în Medgidia. Fănică s-a abținut să-l plesnească peste gură. A doua zi l-a luat într-o silă reciprocă pe Mircea în aceleratul de București, de unde urmau să schimbe cu primul tren spre Brașov. Tanți, care a sperat pînă în ultima clipă că Fănică o va duce
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
care va deveni principala caracteristică a poeziei lui Emil Brumaru. Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii,/ Urca domol cireada de buburuze roșii/ Umflați cu știr de steve se bucurau strămoșii/ Că se-mplinesc dovlecii în țarină și iezii.// Plesneau muștele-n baligi de seamă și căldură./ Din borți pândeau păianjeni și coropișniți rele./ Apusurile grave chifteau în bătătură/ Ca niște uriașe grămezi de pătlăgele.// Pătrunși de rostul vremii și-a scurgerii acestei,/ În cele șapte zile și nopți din
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
un contract undeva prin Spania sau Italia. }ări în care nici nu-i trece prin cap c-ar putea fi văzut ca un țigan, arab sau, de ce nu, chiar chinez. Un chinez cu ochi albaștri, solid, cu zâmbet tâmp și plesnind de resentimente.
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
beția de mirosuri, arome și forme din bucătărie și din cămara de alimente, este obsedat de partea ascunsă a fiecărei femei - sexul ghicit sau întrezărit pe furiș, în special cel al țărăncilor planturoase, cu forme rubensiene sau, dacă preferați, felliniene, plesnind de sănătate, ale căror corpuri nu sunt decât niște anexe ale aparatului genital -, are, în permanență, nostalgia recitirii unor cărți din clasici (preferințele sale sunt, de departe, Dostoievski și Cehov). Există destui cititori (ocazionali? superficiali?) pentru care Emil Brumaru are
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
De un grotesc absolut este reacția activistelor de partid la moartea lui Stalin. Stilul este sarcastic, minimal, tăietura amintește de tehnica cinematografică. Se simte din plin mâna experimentatului prozator: "Moartea lui Stalin. Bocetele activistelor bătrâne, ca la țară. Una își plesnea disperată palmele țipând în culmea deznădejdii, tot ca la țară, la un parastas: și-acu ce ne facem?... Ce ne facem noooii?!..." (p. 224) Dincolo de aceste picante observații sociale, cartea lui Constantin }oiu readuce în atenție, prin mici anecdote pline
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
momente Muntele era pântecul unei gravide străbătut de convulsiile care preced nașterea. Niște urlete surde, scurte, urmate de altul mai prelung, au înnebunit animalele din vecini, au semănat panica printre oameni care au văzut olane și acoperișuri despicându-se, pereți plesnind, podele crăpându-se sau luând foc când jăraticul din vetre s-a răspândit, când flacăra slabă a lumânărilor a incendiat pânzele din apropiere, când sticlele lămpilor cu gaz s-au făcut țăndări. Unii au fugit din casă, preferând potopul explodării
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
petrecute demult, când bătrânii copaci erau niște puișori slabi, fără sprijin. Unii au fost plantați de bunicul bunicului, alții de tataia, și așa până în zilele mele. Ascultam glasul livezii când mergeam în primele ore ale primăverii să mângâi mugurașii abia plesniți pe rămurelele încălzite de soare. Apoi auzeam glasul broscuțelor în apropierea Paștelui, al brotacului verde care anunța ploaia, al greierului care cânta vesel vara și din ce în ce mai trist toamna, când anotimpul rece îl prindea mereu nepregătit. Poveștile livezii spuneau de întâmplări
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
cu biciul, / mîinile cu seceta. / Părul femeilor e-o patrie de fum / sub care jarul ochilor mocnește ,/ în cuiburile clopotelor babele clocesc / ninsorile ce o să vină,/ păsările se umflă noaptea-n cuiburi / și cînd răsare luna cu ghearele prin nori / plesnesc de nenoroc, / drumurile cu măsele hîrbuite / macină pașii călătorilor" (}inut).Un prisos de încrîncenare și cruzime, de țipăt, sfîșiere, blasfemie e totuși o dovadă de maniheism stînjenitor. Se ajunge la un manierism al violențelor, redundant: "de-aș avea spirt în
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
și de Stat". Alteță Regală! "...M-am amuzat grozav aflând că o dată Augustul bot al Augustei Voastre mașini a tamponat căruța unui cetățean, până când a făcut-o praf. M-am amuzat și mai mult, aflând că Augustele Voastre palme au plesnit doi obraji universitari. Iar când am aflat că Augustele Voastre picioare au fărâmițat testiculele omonimului meu - m-am prăpădit de râs. îmi spuneam: "așa prinț și așa sergent mai înțeleg și eu!". Căci mie îmi place să fie omul popular
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Mircea Mihăieș Dacă există o țară europeană unde orice român se simte ca acasă - un acasă mai frumos, mai elegant, mai civilizat -, aceea e cu siguranță Italia. Fie că vorbești de nordul hiperindustrializat, plesnind de prosperitate, de sudul mai sărac, dar de-un farmec unic, de țărmurile de-o frumusețe înmărmuritoare sau de partea ei centrală, mustind de istorie, Italia pare țara ideală pentru a trăi. Subliniez verbul, pentru că nicăieri în altă parte n-
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
ne ține lipiți ca într-un câmp de energie. Un nor de praf stă aplecat sub case și crește, centrul e-n mișcare. Îmi spui că-ți iese dragostea prin piele. Cred că-ți plac și lumânările aromate sau cum plesnesc ele în beznă, păstrându-și pentru un moment căldura ca atunci când ieși din casă și e ger. Astea mă fac să văd că nu mai plouă dar nici soare nu e. Doar un vânt ce-i zboară semințele unei bătrâne
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
obiectelor din arealul celor în cauză. Prozator mitteleuropean prin definiție, Daniel Vighi scrie o literatură a oamenilor slabi, fără însușiri și a faptelor minore, de o năucitoare și, în același timp, fascinantă banalitate, în care însă obișnuitul, omenescul stau să plesnească la fiecare pagină. Dacă există un nivel sublim al existențelor terne, un ieșit-din-comun al normalului și insignifiantului, o ligă de onoare a marilor loser-i, ele și-au găsit în Daniel Vighi autorul perfect. Oamenii care ne înconjoară, cu speranțele lor
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
neînchegat care acoperea toată urechea dreaptă, fața, gâtul și umărul, bucăți mici de carne, fragmente de oase și mâna cu degetele crispate. Pumnul stâng era strâns a amenințare iar gura rămăsese interdeschisă și schița un zâmbet dureros. Deodată, Victor se plesni cu palma peste frunte, era un gest de mirare din vremea copilăriei sale, moment În care Vizanti a executat o săritură laterală așa ... pentru orice eventualitate, iar jandarmul de altădată Încerca să-și amintească: Alunița asta de pe tâmpla stângă am
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Maria incapabilă să spună ce s-a Întâmplat, iar omul a crezut că ceva extrem de grav a pus lacăt gurii nevestei sale care se agita, gesticula și arăta către chiupul cel mare. O fi murit de-abinelea! zise Victor și se plesni peste frunte, un gest reflex pe care nu și-l putea stăpâni În clipele sale grele. Cu chiu, cu vai, Maria reuși să-i aducă la cunoștință minunea care i s-a Întâmplat, iar Victor a dorit să-l vadă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu organele. Mă oblig să spun tot ce știu. Spuneți-mi, vă rog, ce căutați și răspund imediat! Maiorul Îl fulgeră cu privirea și roșu de furie spuse: Dacă Încerci să-ți bați joc, să obstrucționezi și să minți te plesnesc imediat, cât ești de bătrân, iar dacă o faci pe prostul și ridici tonul nu voi ezita să te Împușc! Spune-mi unde i-ai ascuns pe cei doi din seara aceasta!? Victor nu a Îndrăznit să râdă decât În interiorul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
inspirație. Atunci ștergea cu noi pe jos și ne umilea inventând subiecte din nimic. Ziarist cu simțurile mereu la pândă, vedea temele mari. Ajungea repede la esență. Simțea clipa, momentul, avea instinct și nerv. știa cum să facă ziarul să plesnească. Cât pricepea cu adevărat din politică sau economie, Dumnezeu știe. În fiecare mare gazetar zace un mic impostor. Prin 2003, scria un editorial în fiecare zi. Unele texte erau mediocre, altele sclipeau, iar Cântarea Americii, un text despre reacția americanilor
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
băiatul să tacă! Băiatul, cu mersul lui împleticit, atârnat de gâtul tatălui, urlă, plânge, cu ochii dați peste cap. Părintele își vede de mersul lui resemnat, de mângâieri și alintări. Exasperată, femeia își lungește gâtul peste pervaz și vocea stridentă plesnește din nou, fără mila: Faceți băiatul să tacă! E prea multă gălăgie și nu putem dormi! Abia acum părintele pare s-o audă. Cumva mirat, uluit de agresivitatea femeii, își ridică ochii spre fereastră. În liniștea din curtea spitalului, spartă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
amintirea cute zătorului prinț shangdi di liwu, te lași cuprinsă de incantațiile zeiței chuang-mu, te miști cu eleganță prin sufletul tău. toamna vine singură, fără ajutorul tău drăguț, luo na. toamna vine pe scări rulante, pe titanicuri ciocnite, pe vițe plesnind de alcool de abia înseninat, de cuvinte fără silabe pe șine de tren șiuind, prin ochelari cu + 3 prin găuri de chei în orgasm. nu te îngrijora ca o înghețată de vanilie topindu-se nu te face serioasă ca o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
albăstrui, și pe cele de detergent, și pe cele de furculițe, și pe cele de săbii, și pe cele de flăcări, și pe cele de motiv în sine, de lipsa dragostei tale în această dimineață parfumată de mai, cu teii plesnind din boboci. lipsa dragostei este în picioarele tale, înainte de a ajunge prea departe aleargă înapoi și picioarele tale se vor umple din nou de dragostea ta, de caise și fragi umeziți de roua cu lanțuri de sticlă care ține oamenii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ființei iubite, nu uita, nu te întorci doar pentru tine, cel care a greșit, cel care a pierdut esența de foame a dragostei, dragostea de care ai nevoie pentru a putea alerga către tine prin trupul ființei iubite, în care plesnesc cinăle de bucurie. șase deasupra: ghinion, o întoarcere pierdută, ratarea gestului, dezastrul, pentru zece ani de acum încolo armatele tale nu mai pot ataca, trebuie ascunse în munți și hrănite cu lăptișor de matcă, cu sâni de virgine, cu ambrozie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ador pentru faptul că nu îmi răspunzi de fiecare dată am făcut dependență de taste, de cuvinte tu cred că ești de fapt nu departe, aiurea ci chiar în acest aparat mic, al meu. apăs pe redial și vine primăvara plesnesc mugurii, se aude vocea ta cristalină aș vrea să fiu cu tine, vorbind prostii la acest animal mic pentru totdeauna. șase în primul loc: fesele tale au obosit de alergare, le simți ca jupuite și presărate cu sare grunjoasă din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încerci să mergi pe vine, cu mersul piticului, până ieși dintre stâncile astea fermecate de exesită. nouă în al patrulea loc: pe lângă tine trece în goană o șaretă de metal fără pasageri, trasă de două meduze, a căror gelatină te plesnește peste față, și sucul lor acid îți intră în piele și în gură, te simți umilit, alergi parcă și mai încet după acest incident, nu mai sunt stele pe cer în miezul zilei, e semn că trebuie să te odihnești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la iubitul tău, ai ajuns să ai un pătrat mare de grădină cu trifoi cu cinci foi, pe care acum nu trebuie să uiți să îl uzi, acești trifoi trebuie să trăiască, să crească și să aibă culoare verde-închis, să plesnească de verde sănătos. nouă în al patrulea loc: nunta este peste două luni și jumătate, nu te pripi, mai este foarte puțin de așteptat, prăvălește secundele mari cât china, una câte una, în abisul dintre cerul tău și cerul tuturor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]