335 matches
-
a se reintegra, în prezent, în ritmurile fericite ale naturii: Nu-mi mai surâde mie / câmpu-nsorit și din cerească poartă / lucoarea dimineților, nici cantul / de păsări colorate nu mă știe / ori murmurul de fagi; și unde-n umbră / din salciile pletoase își desface / izvorul sânul pur, el tălpii mele / șovăitoare malurile-i neagă / și unda-ntortocheată, / fugind grăbit pe valea-nmiresmată (Ultimul cânt al lui Safo, vv. 27-36). Râul, salciile, păsările se feresc de atingerea nefericitei Safo, alter-egoul poetului, semn că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Oare, dacă ne-am pierde, cum ne-ar mai găsi pe noi oamenii? Și focul răspunse: Pe mine mă vor găsi acolo unde vor vedea că iese fum. Apa răspunse: Pe mine mă vor găsi acolo unde vor vedea sălcii pletoase, cu ramurile aplecate. Credința zise: Cel ce mă va pierde pe mine nu mă va putea găsi singur... Cum, întrebară focul și apa? Credința răspunse: Cel care m-a pierdut pe mine, nu mă mai poate afla, decât cu ajutorul Domnului
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
bezmetici încercau labirin- tul cu oglinzi, peșterile sau zidul morții pentru motocicliști. În Cișmigiu, pensionarii jucau de zor table sau șah, copiii veneau să admire păunii și lebedele, iar tinerii se plimbau cu bărcile pe micuțul lac înconjurat de sălcii pletoase, care iarna devenea un patinoar elegant pentru amatori. Se juca teatru în aer liber în parcuri, erau deseori fanfare, târguri cu diverse ocazii, clovni care făceau tumbe și gium- bușlucuri, țigani cu castane, semințe sau flori, baloane colorate, tot soiul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
se simțea că el participa cu tot sufletul la cele povestite: Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
În ale zootehniei. Ajuns În baltă cu câțiva cai, am fost povățuit de el să le dau pur și simplu drumul În totală libertate, interesându-mă foarte rar de soarta lor. Ceea ce am și făcut. Iarna, se adăposteau sub sălciile pletoase, ale căror ramuri le serveau drept furaj, sau băteau zăpada cu copitele, păscând vegetația ce o găseau. În rechizițiile ce le făcea acolo armata germană, am asistat la prinderea lor cu arcanul ca În Texas. În semi sălbăticie trăiau și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
seamă” dintr-o „nuvelă fantastică” - scrisă de Eminescu În anii studenției berlineze (1872-1874) - „pare a fi născocit după tipul Ahasveros, personagiu legendar care a preocupat pe Eminescu ca pe toți romanticii”. Ar fi vorba de rabinul Levy Canaan, un bătrân pletos, Înalt și slab, „cu barba sură și lungă”, care locuiește „Într-o căsuță mică” de pe „ulițele strâmte ale mahalalei jidovilor” din Suceava și care ucide pentru bani, ca să plece „la Ierușalaim” <endnote id="(685, pp. 238-241)"/>. Dar, mai mult decât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
principale. Ceea ce dădea farmec și tihnă acestor binecuvântate locuri erau împrejurimile: imensul parc, cu ale cărui frumuseți ne încântam privirile, iar verdeața și răcoarea lui ne aeriseau plămânii și ne oxigenau creierul; iazul, în a cărui apă se oglindeau sălciile pletoase și bisericuța de pe malul dinspre miază-zi; pădurea, care îmbrăca panta abruptă a dealului dinspre apus și se întindea până spre Ghilia și Lozna. Parcul, iazul cu insula și păduricea au fost leagănul visurilor noastre adolescentine, ne-au ascultat spovedaniile și
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Dac-ai greșit ceva să ștergi Doar știi că literele ce le face bruma Sunt sufletele noastre străvezii. Când o să fim curând chemați La tabla-aceea neagră cu burete roz Să explicăm, și-o să-ncercăm degeaba Iubirea ca pe-un fluture pletos. Una dintre cele mai frumoase metafore pe care le-am citit "iubirea ca un future pletos". Vă mulțumesc foarte mult. A fost aproape o oră de poezie, cum rar se întâmplă într-o emisiune de televiziune. Vreau să recomand telespectatorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
noastre străvezii. Când o să fim curând chemați La tabla-aceea neagră cu burete roz Să explicăm, și-o să-ncercăm degeaba Iubirea ca pe-un fluture pletos. Una dintre cele mai frumoase metafore pe care le-am citit "iubirea ca un future pletos". Vă mulțumesc foarte mult. A fost aproape o oră de poezie, cum rar se întâmplă într-o emisiune de televiziune. Vreau să recomand telespectatorilor să caute cărțile lui Emil Brumaru. E o poezie care te încântă, și te întristează, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
lor, țintind situații de moment, trăsături de caracter particulare, fapte izolate și întâmplătoare, epigramele lui P. au intrat însă în zona perisabilului. Prea puține dintre ele vizează aspecte generale, mereu repetabile, cum este epigrama intitulată Unui poet netalentat dar foarte pletos: „Găsesc că prea se-ngâmfă el / Cu păru-i arhiabondent; / Alecsandri era mai chel / Și... parcă-avea mai mult talent!” Dar P. rămâne în primul rând ca poet liric, trubadur modern în climatul literar specific începutului de secol XX. Incontestabil, a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Teatralizarea istoriei s-a refugiat cu succes în paginile destinate celor mici, salvând astfel, și pentru adulți, ceva din farmecul vechilor povești, populate cu prinți solemni, războinici mânioși, dușmani înspăimântați, supuși îngenunchiați și cai albi perfect cabrați. Bărbații masivi și pletoși cu chipuri aspre, păreau să-și schimbe doar costumele de la o scenă la alta, de parcă un singur personaj era nevoit să țină locul tuturor, anulând astfel trecerea timpului și chiar necesara departajare a strămoșilor de inamicii lor. Puține figuri copilăroase
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
animale. Un individ și-a torturat prietena, îndemnând-o să se sinucidă. În Oradea anului 1998, cimitirul municipal a fost profanat de sataniști. La Făgăraș, „Fiii lui Satan” se întâlneau într-o sinagogă părăsită. Erau cu toții Îmbrăcați în negru, nespălați, pletoși. La gât aveau crucea cu Iisus Hristos răsturnat. Se adunau la ora 12 noaptea, marțea, zi considerată favorabilă ritualurilor satanice. XX.4. Gradele inițierii în Biserica lui Satan Există mai multe etape și grade ale inițierii în satanism. În sinteză
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
o liniște deplină. Am aruncat undițele. Încet, încet, discul roșu al soarelui s-a ivit la marginea zării și totul s-a însuflețit. Au început să cânte păsările, să țârâie greierii, să orăcăie broscuțele. Spre apă se înclinau grațios sălcii pletoase, iar pe lacul neted se bucurau de lumina dimineții nuferi albi și galbeni. Se grăbeau să le admire frumusețea fluturi și albine, bondari catifelați și libelule cu aripi străvezii. Am uitat de pescuit. M-am așezat cu fața în sus
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
să luăm și noi o cruciuliță, să ți-o pui la gât”, spune o femeie către fetița de 10-12 ani care o însoțește și nu înțelege prea bine de ce mama sa este aproape așezată în genunchi lângă bărbatul bărbos și pletos ce bolborosește cuvinte greu inteligibile. Privindu-l cum împărțea borcanele cu ulei și vorbe bune pentru toți cei din jur, m-am întrebat dacă nu cumva el îndeplinea rolul preoților Bisericii „oficiale”, întotdeauna distanți, niciodată suficient de apropiați de oamenii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oameni. Echipajul rebus, cum ziceam. Și io nu i-am băgat în seamă. Cantitate neglijabilă. Nu i-am salutat. De-aia vă ziceam că sunt ceva mai mitocan. Și ei, poate pe bună dreptate, s-au bășicat, ce faci, bâââââî, pletosule, nici hai noroc, nici ’te-n cur pe mă-ta, nu ți-e puțin rușine obrazului? Era mai pe seară și oamenii se cinstiseră, erau deja puțintel trotilați. Puteam deduce asta fără efort, din împleticelile consecvente ale limbii. Necazuri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de urs, de porc mistreț și de căprioară, tăvăliți din belșug în piparcă ungurească, alături de franzele proaspete și rumenite și gogoși făcute din făină de soia anticolesterol, umplute cu magiun ecologic din prune cu gât... de lebădă. Sub coroana sălciilor pletoase, bărdacele pline cu vin rubiniu și cupe măiestre din cel mai fin cristal de Murano îi așteptau cu brațele deschise pe neînfricații consumatori ai sângelui Domnului. "Râuri dă lapte dulce pă vale Curg acolo și dă unt păraie Țărmuri-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe ultimii sacagii, cu lumânărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcâie ca În cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de aramă ale mahalagiilor. și am fost ultimul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bucura de tot confortul și nu avea grija zilei de mâine. Când se întoarse în țară, Carlina își cumpărase o locuință într-un oraș martir, situat lângă Dunăre. Era o plăcere să te poți plimba pe faleză, sub atâtea sălcii pletoase și să admiri răzoarele cu flori exotice și autohtone, să participi la aruncarea crucii de lemn pe Dunăre în ziua de Bobotează, atunci când mulți tineri curajoși se aruncă după ea, apoi să asculți cu pioșenie slujba Bobotezei. Când intra în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dimineața zilei de ianuarie, marți 25, văleato 6983 de la Zidire, 1475 de la Hristos , (două săptămâni după bătălia cu noroc de la Podul Înalt). Muică! Ce i-am belit! Pilaf, ciulama i-am făcut! izbucnește, nemaiîncăpându-și în piele, Mihail, un tânăr pletos, vesel, bun de gură, neastâmpărat ca argintul viu, ajuns mare spătar, în ciuda tinereții sale. Fugeau mâncând pământul, și noi, din goana calului: Harști! Harști! râde el chicotind. Dracu' i-a pus să se ia cu moldovenii iștea zărghiți?! Fuga-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sau arin! De aceea și grupul de pe ulița noastră era printre primii care cobora la gârlă. Treceam primul "braț" al râului pe o punte improvizată dintr-un buștean prăvălit peste maluri și lunca ne aparținea. Întâi ne îndreptam spre sălciile pletoase, ce păreau că plâng deasupra albiei. Ce minunate erau ramurile înverzite! Mâțișori pufoși ne îndemnau să ne apropiem. Fiecare, ne-am luat câteva crenguțe și nu ne săturam să-i privim și să i mângâiem. Erau atât de firavi... de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cavalerilor templieri, horoscoape, hermetism, piramide, civilizația maya, impulsuri psihosomatice, dimensiunea a patra, farfurii zburătoare, postmodernism, internet, mai nou despre democrația din U.E., terorism, statul islamic, imigranți, fericirea care ne așteaptă... Indiferent însă de temerea de moment a omului, printre ramurile pletoase ale sălciilor din marginea râului vrăbiile "conversează" matinal și gălăgios. Necuprinsă-i tainica alchimie a naturii și a vieții. 38 "Carte de analiză psihologică, meditație filozofică și înțelepciune morală" (L. Grimberg), "Carte cu adevărat mare" (A. Gide), "Cartea franceză cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
elegante”. Povestea nu s-a oprit aici. Dovadă că bărbatul Băisăniței e totuși potent, în absența ei, l-a vizitat în mai multe seri o lucrătoare de la aceeași fabrică. O vecină de pe Bucegi, care are post de observație în salcia pletoasă de la poartă, a văzut totul și a informat-o, la întoarcere, pe soția migratoare. Geloasă foc, aceasta a făcut scandal, apoi s-a dus să se plîngă celuilalt încornorat că nevastă-sa i-a „stricat casa”. Consecința? Dintre toți cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
complet. Învățam în schimb limbă și literatură engleză de la Chaucher la Huxley, franceză de la Villon la Sartre. Alții învățau germană, spaniolă, italiană. Verile erau invadate de „macaronari” în căutare de amoruri și de neveste. Parcurile își lăsau înserarea peste chitariști pletoși, picioare tinere dezgolite de minijup. Phoenixul găsea forme de racordare autohtonă la ritmuri euro-americane. O „Internațională” comunitară care nu mai era acuzată de cosmopolitism. Cenzura n-am simțit-o decât la TVR, care, deși era suportabilă, nu prea dădea știri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
munte, Nerej, care este „stupul“ roiului său numit Spulber, derivat din frumosul verb românesc „a spulbera“, ceea ce înseamnă „a semăna în cele patru vânturi“. Mă simt și eu devenită roi al acestui stup, avatar îndepărtat al acestor oameni zdraveni, bărboși, pletoși, care acopereau muntele cu turmele lor, înainte ca industria să fi venit cu exploatarea pădurilor, pentru a desfigura această regiune bucolică în ajunul războiului. Și acesta a fost semnalul a ceea ce avea să urmeze,izbucnirea războiului și a violentelor sale
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu toate aceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte până ce, într-una din zile, disdimineață, trecând printr-un codru întunecos, dă de-o poiană foarte frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase; și când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândețe și-i zice: — Da' ce cauți prin aceste locuri, copilă, și cine ești? — Cine să fiu, mătușă? Ia, o fată săracă, fără mamă și
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]