330 matches
-
mprăștie și ura!. Peste dealuri și coline Elena Buldum 13-04-2016 Citește mai mult Peste dealuri și coline, așteptarea este greași-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea,Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci,Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci.Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând,Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând,Și oftatul- 'și croiește drum spre inima din pieptîn privirea ce se stinge de momentul ce-l aștept.A-ncremenit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
face covor. Soarele sfios privește După-un văl de ceață groasă, Și-a lui rază-acum tânjește După vara-i prea frumoasă. Doi copii desculți aleargă Prin frunzișuri fără rouă, Râsul lor acum dezleagă, Anotimp în haină nouă. Sub o salcie pletoasă Pironit îmi număr zorii, Prin mantia-i ruginoasă, Iar mă uit, cum trec cocorii! Referință Bibliografică: TREC COCORII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate
TREC COCORII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375217_a_376546]
-
pe zilele mele - și piere. Un lăstun mi s-a cuibărit între claviculă și omoplatul stâng și se zbate, târziu în noapte. Pun căpăstru de argint visurilor doctore și nu le las să spere. Nu vreau să plângă ca sălciile pletoase, cu nuferi, în locuri duioase. Mi-e frig doctore, mi-e iarnă și apoi mi-e vară, cu macii arzând, frisoane doctore și mai ales mi-e tristă toamnă. Dorul? Aleargă nebunul, bunul, între mine și el, pe un curcubeu
DE SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372724_a_374053]
-
Pe luciul gheții Cu undița la copcă Volbură de lin Inechități Talger mincinos: Cu toți suntem egali Scădem sufletul... Polifonie Song la vioară Caleidoscop pe note Harababură Criză Ce de rateuri Pe piața muncii șomer Cerșind o pâine Bruiaj Sălcii pletoase La marginea lacului Babe clevetind ... Citește mai mult AlienCărăbuș șchiopUn mușuroi de razePată în soareMonogramăPe luciul ghețiiCu undița la copcăVolbură de linInechitățiTalger mincinos:Cu toți suntem egaliScădem sufletul...PolifonieSong la vioară Caleidoscop pe noteHarababurăCrizăCe de rateuriPe piața muncii șomerCerșind o
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
bagajele, pe teugă la adăpostul unui umbrar acoperit cu pânză de velă vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam întinderea de apă străjuită pe maluri de sălcii pletoase și pline de scorburi, cu rădăcini enorme înfipte în maluri și crengile scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră erau
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
material gros din bumbac, ce asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului. (DEX). ] vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam întinderea de apă străjuită pe maluri de sălcii pletoase și pline de scorburi, cu rădăcini enorme înfipte în maluri și crengile scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră erau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
De mă uit la tine, Mă văd doar pe mine! (adnilgo) Când e iarnă vor s-ajute Și la mâini ele cald fac. Două gemene născute Din lâniță sau bumbac. (elișunăm) Smotocită din mălai, Și cu părul bucălai, Hărnicuța și pletoasă, Curăț tot cu ea în casă! (arutăm) Referință Bibliografică: Ghicitori / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1835, Anul VI, 09 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aga Lucia Selenity : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
GHICITORI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376192_a_377521]
-
BURSUCILOR Casa noastră tronează pe un deal, mai în jos se află Glavaciocul cu lunca lui inundabilă, pe unde cultivă sătenii porumburi, după care se ridică iar dealul ce duce spre pădurea Căldăraru. Din balconul dormitorului meu se văd sălciile pletoase, cu brațele lor fantastice, care mângâie apa Glavaciocului, dealul cu pășunea întinsă a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru. E relaxant când privesc de pe fereastră această lucrare minunată a naturii. E toamnă și culorile ei blânde încălzesc sufletul
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
TOAMNA BURSUCILORCasa noastră tronează pe un deal, mai în jos se află Glavaciocul cu lunca lui inundabilă, pe unde cultivă sătenii porumburi, după care se ridică iar dealul ce duce spre pădurea Căldăraru.Din balconul dormitorului meu se văd sălciile pletoase, cu brațele lor fantastice, care mângâie apa Glavaciocului, dealul cu pășunea întinsă a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru. E relaxant când privesc de pe fereastră această lucrare minunată a naturii.E toamnă și culorile ei blânde încălzesc sufletul
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RUGĂCIUNE Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem, Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem. Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta, Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea! Când cuprinsă de durere eu voi plânge cu amar, Tu, ținându-mă de mână, să mă duci către altar Și acolo să m-așezi în genunchi, la rugăciune
RUGĂCIUNE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374208_a_375537]
-
Căci la Tine mi-e speranța, mântuirea și puterea, Și de vei voi să-mi dai la venirea-Ti Invierea. În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem, Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem. Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta, Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea! 17 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: RUGĂCIUNE / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2209, Anul VII, 17 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate
RUGĂCIUNE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374208_a_375537]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Am strigat către primii zori să mai aștepte, că focul e doar ațipit și tot ce-am adunat într-un veac nu s-a topit, deși timpul setos izvorul a secat... mlădițe tinere din astru pletos plâng să-mi acopere ochii ce vor prin ei să ardă tot, pe rând, unu câte unu ca să răspândească prin toate întunericimile lumina și să mă înalț cu țipătul păsării benu... Referință Bibliografică: Țipătul / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ȚIPĂTUL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374261_a_375590]
-
în profilul viitorului pictor al rigorilor, tînărul curios mergea la Paris, Meccă a celor care voiau să trăiască deplin. Tot printr-o Cantacuzină, sora bunicului dinspre mamă, grande dame într-o lume marcată de opulență și rafinament, junele bărbos și pletos, încă un oriental înfășurat în halate largi, răsfirate pe divan ornamentat, cunoaște pe maeștrii momentului (1900): Chassériau, Puvis de Chavanne, Moreau, Denis și devine occidental. Călătorește mult, zăbovește cu folos în orașe italiene, engleze și mai ales franceze, citește, memorează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de gheață micșorîndu-se, răvășit, rupt de vecie, Los fiarele și le bătu, cuptoarele-și încinse, Si a vărsat de fier sudoare, sudoare de arama. 215 Fără odihnă nemuritoru-ncătușat, plin de durere ridicîndu-se, Îngrozitoare cazne îndurắ, pîna ce-o bolta, sălbatică, pletoasa, i-a-nchis Fîntînă gîndurilor într-o sfera. Într-un oribil somn cu vise, ca lanțul cu verigi, O vastă șira a spinării se zvîrcoli în chin pe vînt, 220 Dînd coaste-ndurerate, precum o Peșteră care se pleacă, Si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lectura cărții lui Valcarenghi este insuportabilă. Descrierile „distribuției” sunt oripilante prin mizeria și vulgaritatea lingvistică. Despre Paolo Melchiorre Gerbino 4: „Beatnik sicilian emigrat în vremuri îndepărtate în Suedia, nevestică suedeză blondă...”; despre Vittorio Di Russo: „Este «liderul» charismatic al tineretului pletos milanez...”; despre Ombra, alias Giorgio Cavalli: „Se transformă treptat dintr-un studențaș într-un beat de primă mână...”. Despre Pinky („una dintre cele mai frumoase figuri ale experienței beat italiene”): „Mulți încă își mai amintesc cum s-a apucat să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sensul lui a iubi. Că DOI e o renaștere într-o noapte fără sfârșit pe aripile îngerilor ce trag Carul Mare, risipind întrebările aburinde despre sensul lui Poate. Încă visez că apare învăluit în giulgiul îmbrățișărilor izvorânde la umbra sălciei pletoase, murinde de atâta așteptare. RĂMÂN Să știi că rămân pe strada ta, unde-ți ascunzi evadarea. Mi-am închipuit că mi te arăți în nedeslușita încumetare de a mă îmbrățișa. Ți-am mângâiat umbra, ce-mi sărutase roșeața obrajilor, la
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
cu toate aceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte până ce, într-una din zile, disdimineață, trecând printr-un codru întunecos, dă de-o poiană foarte frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase; și când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândețe și-i zice: — Da' ce cauți prin aceste locuri, copilă, și cine ești? — Cine să fiu, mătușă? Ia, o fată săracă, fără mamă și
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
toate a-ceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumne zeu, ci merse tot înainte până ce, într una din zile, dis-dimineață, trecând printr un codru întunecos, dă de-o poiană foar-te frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase; și când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândețe. Fata atunci scoate salba și paharele cele de argint și le dă tătâne-său; apoi deschizând lada împreună, nenu mărate herghelii de cai, cirezi
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
care individul de masă a consimțit vinovat și s-a supus. Cu toții am participat formal la mascaradele ce au însoțit cultul personalității conducătorului iubit. Unii chiar au intrat în jocul magic al mistificării, simptomatic pentru comportamentul lor: fecioare exaltate, trubaduri pletoși, barzi cu chitară, vrăjiți irecuperabil de urgența exprimării de sine. În acest fel, ordinea lucrurilor ce se petreceau în spațiul public, o ficțiune secretată de ierarhi, avea o existență paralelă celei în care oamenii își trăiau cotidienitatea. Conștientizarea acută a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lor, țintind situații de moment, trăsături de caracter particulare, fapte izolate și întâmplătoare, epigramele lui P. au intrat însă în zona perisabilului. Prea puține dintre ele vizează aspecte generale, mereu repetabile, cum este epigrama intitulată Unui poet netalentat dar foarte pletos: „Găsesc că prea se-ngâmfă el / Cu păru-i arhiabondent; / Alecsandri era mai chel / Și... parcă-avea mai mult talent!” Dar P. rămâne în primul rând ca poet liric, trubadur modern în climatul literar specific începutului de secol XX. Incontestabil, a fost
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Trecând încet ca umbre - țin pânzele umflate În fața lunei care prin ele atunci străbate, Și-n roată de foc galben stă fața-i ca un semn. Pe maluri sdrumicate de aiurirea mării Cesaru-ncă veghiază la trunchiul cel plecat Al salciei pletoase - și-ntinse-a apei arii În cercuri fulgerînde se pleacă lin suflării A zefirului nopții și sună cadențat. Ii pare că prin aer în noaptea înstelată, Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri, Trecea cu barba albă - pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Care nu se-nfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! " Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai sbucium! Codrul clocoti de sgomot și de arme și de bucium, {EminescuOpI 148} Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fântânii și nu departe de casa și ograda pentru care s-au jertfit. La scurt timp de la această întâmplare, jur împrejurul fântânii au răsărit opt vlăstare mici și firave care, odată cu trecerea vremii, au devenit tot atâtea sălcii mlădioase și pletoase. Parcă fetele ar fi fost tot vii și-ar fi rămas de-a pururi acolo, la margine de sat. Cu timpul, gospodăria părinților lor s-a părăginit, nemaifiind nimeni care să aibă grija ei. Pe acel loc a apărut o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de legume, întâi fusese într-adevăr munca unor oameni și după aceea, haleala. Așa că am ascultat directivele lui nea Victor și la întoarcerea de la vărsătoare, ne-a dus pe un câmp la un loc știut dinainte, unde, sub o salcie pletoasă era un fel de groapă largă, cu pământ neted și iarbă grasă. - Ei, acum flăcăi, la odihnă! O să rămâneți aici până vin eu să vă iau. Aveți în sacoșă tot ce vă trebuie, mâncați, de closet n-aveți nevoie, trageți
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
din dicționare au întotdeauna mutra mirată și comică), apoi o prepoziție cu înțelesurile ei subtile, demonstrate prin exemple naive. Și tot așa, în partea a doua, la numele proprii - un rege merovingian, un promontoriu, o primadonă italiană. Visezi la regele pletos, la promontoriul care împinge departe în mare un oraș cu nume ciudat, și mai cu seamă la diva care a debutat la Neapole și a fost pe rând (sau aproape) metresa unui duce, a unui conte, a unui tenor și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]