1,128 matches
-
Zamyatin Îl așteaptă În dreptul ieșirii, sprijinindu-se de taxiul lui ca un tufiș bărbos. Nici urmă de Diavol. — Te-ai Întors exact la timp pentru Convenția Bibliotecarilor, prietene. Cincizeci de mii de bibliotecare cu trupuri de foc sub hainele lor plicticoase de bibliotecare, timp de o săptămînă! Îți imaginezi? Wakefield Își aruncă bagajul pe bancheta din spate. A ajuns acasă; aerul e gros ca o supă, saturat de umiditate. CÎnd eram copil, mă băgam sub mese la cafenea și mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la capitolul zbenguieli sexuale, atunci trebuie să vă fac o mărturisire. Stați puțin! Acum vine. Îmi place poziția misionarului. Gata! Am spus-o. Am ajuns să mă simt așa de rușinată din cauza asta. De parc-aș fi o femeie îngrozitor de plicticoasă și de reprimată. Dar nu sunt. Pe bune. Nu zic că asta e singura poziție care-mi place. Dar, sincer, chiar nu am nici un fel de obiecții legate de ea. Desigur, nu este momentul potrivit să discutăm pozițiile sexuale preferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
banilor. Erai așa de egoistă. Eu eram cel care trebuia să-ți aducă aminte la o petrecere, la unu dimineața, că a doua zi amândoi trebuia să fim la serviciu. După care trebuia să te suport când mă făceai ticălos plicticos. Eram stupefiată de torentul de vorbe care ieșea din gura lui James. În afară de faptul că era ceva complet neașteptat, mi se părea că era și teribil de nedrept. —James, ăsta era stilul nostru, am protestat. Eu eram aia haioasă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa a fost. Și de asta ne-a și mers așa de bine. Dar nu ne-a mers bine, a sărit James. Eu ajunsesem să mă satur până-n gât să tot fiu puternic. — Și nu te-am făcut niciodată ticălos plicticos, am exclamat dintr-odată. Știusem eu că ceva din ceea ce spusese James nu era corect. — Nu contează, a conchis el iritat. Așa m-ai făcut să mă simt. — Da, dar ai zis că eu... m-am pregătit eu să protestez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
petrecerilor, mi-a zis George. Tu erai aia plină de viață, carismatică. Iar James a crezut mereu că nu e destul de bun pentru tine, a continuat George. Mereu! Întotdeauna i-a fost frică să nu fie prea serios sau prea plicticos pentru tine. Știi că noi, contabilii, nu prea avem trecere la femei. Cred că nu suntem destul de incitanți. Îți vine să crezi așa ceva? N-am știut niciodată că James a crezut că e prea serios și prea plictisitor pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de oameni și care să-și țină audiența în suspans, nu crezi? — Nu, presupun că nu, am spus. Dar dacă eu m-aș mai fi potolit, atunci poate că James n-ar mai fi avut senzația că e așa de plicticos. Dar ce sens ar fi avut să faci așa ceva? a exclamat George. Atunci n-ai mai fi fost tu. „Știu“, m-am gândit eu cu frenezie. „Dar tocmai asta vrea James să fac.“ —Ei, poate că lui James nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
captez atenția. — Deci, George, ia să vedem dacă am înțeles corect, i-am spus. James mă iubește. James m-a iubit întotdeauna. James s-a simțit nesigur pe el și i-a fost teamă c-ar fi putut fi prea plicticos pentru mine. Am înțeles bine? Dar tu știi toate astea, mi-a răspuns George părând nedumerit. Făceam doar o verificare, am răspuns eu ca și cum n-ar fi fost mare lucru. George trăncănea înainte. Poate că începusem să am iluzii auditive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ei, știi și tu, am îngăimat eu. Vrea să nu mai dau atâtea petreceri. Și să nu mai merg la atâtea petreceri. Să fiu mai liniștită. Și mai sensibilă. —A, înțeleg, a exclamat Judy înfierbântată. Vrea să fii o tipă plicticoasă, așa, ca el, nu? Și vrea să te țină sub supraveghere ca să-ți strice tot cheful de viață. Ce rahat! Apoi Judy a făcut o pauză. După care i-a mai venit o idee. — Și tu oi fi vreo idioată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu te comporți așa cum vrea el, o să te părăsească din nou. Tipic! —Judy, am intervenit. Vreau să te calmezi o secundă. E foarte important. —Ăăăă, bine, a zis ea părând puțin jenată. Ascultă, când am zis că James e un plicticos nenorocit, n-am vrut... —E OK, Judy, am spus cu blândețe. Știu ce-ai vrut să spui, dar n-are nici o importanță. —Știi cum e, a continuat Judy. M-am înfierbântat pe moment și așa mai departe. —Judy, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-l omor. Dar am să-l fac să sufere rău de tot. —Ei, atunci e în regulă, a zis ea ușurată. Nu merită să ajungi la pușcărie din cauza lui. — Mulțumesc pentru sfatul sincer, am spus. Ai dreptate. Chiar e un plicticos nenorocit, nu? Absolut, a aprobat ea înfocată. —Vorbim curând, am spus. Mult noroc. Pa. Și-acum? M-am gândit că mai bine așteptam să mă sune James. Dar nu mai eram nedumerită. James mă înfuriase rău, rău de tot. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
timp, mă hotărâsem că aveam să-mi văd de viață și dacă Domnul Perfect avea să-și facă apariția la orizont, atunci aveam să-i fac și lui loc pe undeva. M-am ocupat de toate chestiile alea legale și plicticoase de care ar fi trebuit să mă ocup cu secole în urmă. Ei, poate că n-ar fi trebuit să mă ocup de ele cu secole în urmă. Poate că atunci nu fusesem pregătită. Poate că acum era momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fie mai bine, să știi, mi-a promis Eugene. Chiar o să fie mai bine. Capitolul 18tc "Capitolul 18" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Slujbă! Mi-e rușine să-ți spun, Anna. Filarea Dettei Big, cea mai plicticoasă acțiune din întreaga mea experiență afurisită! Ai putea să-ți potrivești ceasul după tabieturile ei. În fiecare dimineață, la zece fără zece, pleacă de acasă și merge pe jos la liturghie. În fiecare dimineață, la naiba. Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că ar fi fumat dacă ar fi putut. Zâmbea absent și se cam uita în gol. Am făcut câteva poze cu mobilul, în caz că l-ar interesa pe Harry Big - dar ce să-l intereseze? Chestia asta e al dracului de plicticoasă, dar, să-ți zic ceva, Anna, sunt plătită o avere. Apoi unul de la mama... Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Ultimele vești Nu c-ar fi vreuna. Nici o afurisită de veste. Helen își petrece tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și a rămas cu privirea pierdută în paharul de lapte, apoi a zis, Chestiile astea se întâmplă chiar și cu cea mai bună coordonare. Continuă urmărirea. Dar, drept să-ți spun, Anna, mi s-a luat. E o slujbă prea plicticoasă, cu excepția momentelor când mă tem c-o să fiu răstignită pe masa de biliard. Singurul lucru interesant în toată treaba e Colin. Așa că i-am zis lui Harry: Din descrierea mamei, Detta era cu siguranță cu Racey. Nu poți pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
privea el, dar nu se purta la fel de degajat ca de obicei. Și cu siguranță nu-i stătea mintea la jocul de cărți pentru că eu tot câștigam. „Rummy!“ am spus, veselă, de primele câteva ori. Apoi a devenit jenant, apoi puțin plicticos. N-a fost o seară foarte reușită și s-a încheiat devreme. —Cel puțin bietul Gaz se poate întoarce de oriunde l-a exilat Joey, am zis, în timp ce așteptam liftul, împreună cu Jacqui. —Suntem doar amici, a zis, în defensivă. Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
volane și răutățile copiilor din cartier. Ca de obicei, Harry a venit din spate cu paharul de lapte. I-am pus dinainte plicul cu pozele. Eu: Iată dovada. Acum dă-mi banii și lasă-mă să renunț la slujba asta plicticoasă. Harry a desfăcut plicul, s-a uitat la poze, apoi a zis: — Ești încă angajată. Eu: De ce? El: Îmi place să te am prin preajmă. Eu: Zău? Aș fi jurat că mă detestă. El (plictisit): Nu. Nu știu de ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te-am ales pentru că știam că n-o să-ți dai în veci seama ce se întâmplă de fapt. Ce ne-am mai distrat pe seama ta în timp ce stăteai după gard cu binoclul și cu punga ta de dulciuri. A fost destul de plicticos pentru tine? Ți-a plăcut liturghia din fiecare dimineață? Și chiar ai crezut că Tessie O’Grady i-ar fi deschis pur și simplu ușa unei necunoscute care o ruga să-i dea drumul la toaletă? Știi câte persoane au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
erau și mai la modă decât plasele elastice. La un nivel subconștient, Amanda știa asta deja; în fond, participase la destule ședințe ale revistei Style la care se discutase tocmai acest lucru. Copiii, puradeii- asta era formula din mintea Amandei. Plicticoși, zgomotoși, urât mirositori și vomând pe hainele tale cumpărate de la Marc Jacobs. În ceea ce privea sarcina, nu numai că te împiedica să te mai distrezi, dar îți afecta și cariera, te făcea să pierzi influență și bani. Esențialmente, maternitatea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
am plecat la Iași. Uneori, prin ferestrele mari, lumina, mișcarea, viața de afară năvălea așa de impetuos în monotonia orei, încât străin de tot ce se petrecea în jurul meu, absent la murmurul pe care-l domina vreun "horum-harum", plictisit și plicticos, "amețit de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii...", aveam impresia că sala cu pereții albi, în care mă aflam, era o încăpere de închisoare, era carcera noastră cu care se și asemăna așa de bine. Sentimentul acesta, la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
complexul "diferenței". Tot Dostoievski, despre Geneva, pe care a vizitat-o în anul 1868: "oraș hemoroidal, unde vremea se schimbă neîncetat. Oraș savant, cu grămezi de cărți în biblioteci și mulțime de savanți. Toți îți vorbesc foarte deschis, franc (...) Foarte plicticoasa, abominabila Genevă. În toată viața mea nu am întâlnit ceva mai trist, mai întunecat și mai absurd decât aceasta sumbră cetate a protestantismului". 24 ianuarie 2003 Nu, nu cred că mă înșel. Atunci când am venit în Occident și am început
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o televiziune, un acord sau o declarație de intenție, atunci dezvoți exposé-ul într-un treatment¸ pe care îl traduci în mai multe limbi. Pentru Testimonial, treatment-ul meu a avut 18 pagini, iar acesta poate fi făcut mai interesant sau mai plicticos. Mulți regizori nu au neapărat o mână bună la scris, dar asta nu înseamnă că ar fi regizori slabi. Este altceva. Important e să găsești primul finanțator, unul mai important, și cu acela pornești la drum. În cazul meu a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
dezbrăcării, toamna pădurii de costume create de-a lungul anilor. Și ce a fost viu sub aceste haine ca un oaspete extrem de iubit, un „dulcissimum convivium”, își ia zborul elegant, ca păsările așezate pe ferestrele hotelurilor de o viață. Prietenii plicticoși, greu de mișcat emoțional, prezența lor în viața mea și faptul că ei mă fac să-mi pierd gustul de a lucra. A te pune în starea de creație înseamnă pentru mine a mă entuziasma cât de cât, atât cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ni se aducea la cunoștință că în acea zi avem tăiate trei ore din salariu și că am primit o mustrare scrisă. Începusem să mă obișnuiesc cu funcția, cu șefii care erau și ei, totuși, doar niște oameni, cu instruirile plicticoase și comandamentele de la consiliul unic și chiar cu avansurile verbale neîntrerupte ale instructorului, care de teama șefilor nu îndrăznea mai mult. Mă ținea totuși sub o permanentă observație, asemenea unui motan care își aștepta pisica să intre în călduri, ceea ce
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mărețe/ Trăim decenii de muncă și avânt/ Trăim decenii de vis și frumusețe....”. Timbrul vocii crainicului era metalic, monoton, figura ușor zâmbitoare și gravă. Zâmbetul era fals, propozițiile scurte și nimeni niciodată nu făcea nici o greșeală. Totul era perfect, corect, plicticos. 144 Se începuseră lucrările la Casa Poporului și la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Lucrările înaintau cu o viteză uluitoare. Era în anul de glorie comunistă 1988, toamna. În ușa primăriei, m-a întâmpinat în acea zi secretarul. Avea un zâmbet reținut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nici nu ducea lipsă de ele. Se bucura de un oarecare succes sexual și îl încânta latura efemeră a iubirii. Majoritatea relațiilor și le făcea în vacanță, departe de casă, pentru ca la începutul studenției să abandoneze ușor victimele. Urmau scrisori plicticoase, cărora evita să le răspundă, schimbând jocul și arborând o mască de om ocupat. Devenise destul de abil în jocurile dragostei, începându-le rapid și terminându-le la fel de repede. Nu era vreun calcul rece, ci doar un anume stil de viață
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]