1,400 matches
-
na, și fără capacitatea ta de rachetă nucleară explodând în mine, adică de a fi a mea de a înțelege aceste mâini care se desenează una pe alta of, altar al lui escher, cuib de berze suave, lentoare de pisică plictisită, cântec de canar tenor care va fi devorat, prăvălire a noastră în tabieturi de amor, făcute din vertebre de balenă aliniate pe periuța de dinți. nouă în primul loc: remușcările dispar atunci când îmbrățișezi ființa iubită, în ceașcă aburește cerul albastru
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Din ce-i făcută barca asta. Făt-Frumos? IERONIM: De unde să știu eu? Din "pefele", probabil. Recuzită, ce vrei? CEZARA: Apoi nu așa! Dânsul zice că-i de cedru! IERONIM (cu disperare): Nea Costică, cedru, n-auzi? NEA COSTICĂ (vine, evident plictisit, cu o altă pancardă, pe care scrie Fluviu și Barcă de cedru. O înfige în locul primeia.): Pe asta o iau înapoi, că-i în inventar. (iese cu prima pancardă) CEZARA: S-auzim mai departe, Bufonule. BUFONUL: Cum ziceam: ... ascultătoarele valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dată la o parte odată cu sosirea Micului Prinț. După plecarea lui spre asteroidul următor, perdeaua-nor va fi coborâtă din nou. Micul Prinț intră din stânga, ezită în fața primului asteroid, tușește ușor. Se ridică perdeaua-nor. Regele, așezat pe un scaun, pare foarte plictisit.) MICUL PRINȚ: Bună dimineața! REGELE: A! Iată un supus! MICUL PRINȚ: Un ce? REGELE: Un supus. Ce altceva ai vrea să fii! MICUL PRINȚ: De unde poți ști cine sunt, dacă nu m-ai văzut niciodată până acum? REGELE: Ce întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o poveste de iubire, ce m-a făcut adânc să meditez, poveste pe care îmi propun aici să o redau întocmai în forma în care a ajuns ea la mine, fără să îi adaug deloc, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întotdeauna o plăcere nespusă. Ei bine, exact lucrul acesta nu-i putea oferi defel acel loc de muncă. Asta îl făcu să fie un funcționar prost. Astfel, pe de o parte, scârbit, iar, pe de altă parte, de-a dreptul plictisit, acesta, intuind bine nepotrivirea sa cu slujba aceea nesuferită, își înaintase, după numai trei luni de zile, demisia. Și așa, se văzu din nou fără slujbă. Adevărul este că acest tânăr nici nu prea știa să împlinească multe treburi, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bae și se pregătea, cu iuțeală, pentru ziua de mâine. Ea se duse după el, și-ncerca să-l domolească: hai, mă, nu fi rău; mai vino măcar pentru odată. Apoi, va fi tot ce și cum vrei tu. Bine. Plictisit și morocănos se dezbrăcă. și îi făcu pe plac, până pe după miezul nopții. Pe urmă, ea adormi buștean, iar el plecă la Guvern. Acolo, totul era pregătit, întocmai cum îi descrisese, frumoasa-i nevastă, că va fi. Ungerea lui, ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu două! Piesele mari, cum am mai spus, se apără și acum, la peste un secol de la nașterea lor !... Și ce trouvaille-uri are Cehov În piese, care te acroșează! Care te afolează!... Spre exemplu, Mașa din Trei surori spune „Ce plictisită sunt!”, după ce soțul ei zisese „Ce fericit sunt!”. Sau, În Livada cu vișini, după ce Gaev observă că „ A apus soarele”, Ania constată „Răsare luna!”...Ce să mai vorbim de Solionîi (tot Trei surori) care adaugă, la constatarea unui mesean că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
balcon, cu ochii după poștașul care să-i aducă pensia. Mai era însă până atunci, moșul dorindu-și mai mult ca sigur să moară eroic peste încă un deceniu, două de acum încolo, perorând senil în amfiteatru, dinaintea unor studenți plictisiți care să-i amintească unde rămăsese, atunci când și-ar fi pierdut șirul. N-ar fi fost oricum nicio noutate, chestia asta întâmplându-i-se destul de frecvent și azi. "Mă asculți sau te plictisesc cumva?", m-a întrerupt el malițios, tulburându
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mult sau mai puțin evaziv: Ca să fie mai tentantă căutarea vieții, doamnă scumpă. Ca să vedeți că, fără moarte, viața ar fi o gogoașă goală pe dinăuntru. E o temă a romanescului în genere, numai pentru că, asemenea iubirii, „ea exclude fericirea.” Plictisit, plafonat și dezamăgit, la revenirea de la școală acasă, trecând pe la apartamentul lui Gerard, ca și cum el ar mai fi fost încă în viață, și mișcând mai la stânga, mai la dreapta, frigiderul, ca să-l depărtăm de peretele năpădit de mucegai, dau peste
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Faci ce vrei. Dacă ai ști câți au avut-o... pe conștiință... Nu ți-ai dat seama că e o iapă dintr-alea care nu se mulțumesc cu o singură șa? Hă, hă, hă! Hai să nu exagerăm, totuși...-subliniez plictisit ca și când n-aș fi fost întărâtat la maximum. Da. Așa e. Să nu exagerăm. După o lungă tăcere, Valy: Tovarășe Gerard, una cu una fac două. Eu mai zic una și după aceea tac. Aici, unde ne aflăm, se poate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noapte în fosă, dacă n-ai fi dumneata. Știi ce mi-a zis? Pe mine nu va mai pune nimeni mâna. Numai și numai castelanul Mihai. Nici măcar soțul meu nu va mai pune mâna. Baliverne... - făcu Gerard mai mult decât plictisit, părându-i-se că scena de față s-ar fi petrecut în urmă cu zeci sau chiar cu sute de ani. Nicio balivernă, amice. Uite-așa își dezvelea câte un picior până sus de tot și mângâindu-l, zicea: Vezi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
motivaționale pe care le țineam În căminele de bătrâni: În urma vizitelor mele, tot mai mulți pensionari cădeau În depresie, refuzând până și jocul de bingo ori vizitele urmașilor. La patruzeci și doi de ani, devenisem, așadar, un anonim tocit și plictisit. În plus, trebuie să recunosc, frumusețea trupească Își pierduse ceva din lustru, genunchiul stâng scârțâia ca o ușă de sobă neunsă, iar În cap auzeam mereu un cor antic de voci cântând piesele lui Marilyn Manson. Cam așa stăteau lucrurile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
băgat de seamă că din toate colțurile se filma. Așa am aflat că eram la TV Brain. N-ați auzit de ea? O să-auziți. E un alt mod de evadare subtilă, care își aduce și spectatorii (mai ales pe cei plictisiți și blazați în fața televiziunii clasice). TV Brain mediatizează spectatorul și nemăsurata dorință a omului de a se afla în contact cu ceilalți oameni, fără ca cineva să dețină supremația, fără modele grețoase, fără fraze învățate pe de rost. Și chiar așa
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
bunicului Como. De fapt, cred că ar putea fi chiar fratele lui, dacă ar vrea. De aceea Îi seamănă atît de bine. Și, după un timp oarecare de reflecție, mai adăugă: el ne va ajuta să-l găsim pe tati. Plictisit, maiorul Smith opri casetofonul. Ascultase mai bine de jumătate din caseta Înregistrată, fără a Întrezări nici un sens. Ca de fiecare dată, bazaconiile cu care Împăratul și colonelul se gratulau reciproc, gîndite parcă anume pentru ca nimeni să nu Înțeleagă nimic, Îl
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nimic, se văzu obligat să tragă concluzia că exact asta urmăriseră și ei: ca nimeni să nu Înțeleagă despre ce vorbesc. Ceea ce Însemna că era ceva de Înțeles. Dar ce anume? Poate ar fi trebuit să asculte Încă o dată Înregistrarea. Plictisit, maiorul Smith porni din nou casetofonul și ascultă din nou, cu toată atenția de care un om plictisit e În stare. La solicitarea extratereștrilor, guvernul roland hotărîse să privatizeze Oceanul Pacific. În acest scop, trebuia Însă mai Întîi naționalizat, adică atribuit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
despre ce vorbesc. Ceea ce Însemna că era ceva de Înțeles. Dar ce anume? Poate ar fi trebuit să asculte Încă o dată Înregistrarea. Plictisit, maiorul Smith porni din nou casetofonul și ascultă din nou, cu toată atenția de care un om plictisit e În stare. La solicitarea extratereștrilor, guvernul roland hotărîse să privatizeze Oceanul Pacific. În acest scop, trebuia Însă mai Întîi naționalizat, adică atribuit În Întregime Imperiului Roland, operație care În limbajul complicat al juriștilor se numește restitutio in integrum. Numai că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și de această dată, cu generozitatea care vă caracterizează. — Mda. Situația e un pic complicată, din cauza manevrelor militare. Dar, În fine, să vedem ce putem face... Cu o apăsare fermă a clapei, maiorul Smith opri casetofonul. Nu mai era nici plictisit, nici obosit. Dimpotrivă, era bine dispus și se simțea Într-o formă de zile mari. Fiindcă Îi venise, În sfîrșit, ideea pe care o așteptase atîta vreme. Începuse să Înțeleagă... Rămasă singură acasă, după ce Bill plecase trîntind nervos ușa, Naggie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ne punem și noi cîteva întrebări, nimic mai mult, spune Părințelul, oricine ar face la fel. Vreți cu tot dinadinsul să recunosc că am pus la cale ceva ce nici prin gînd nu mi-a trecut, spune Roja făcînd pe plictisitul. De ce nu vă împăcați cu situația? Asta este, și gata. Ne-ați înțeles greșit, n-am vrut să vă supărăm cu nimic, spune Curistul. — Ba din contră, îl întrerupe Părințelul, sîntem de acord că nu are nici un rost să mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a dat uitării și că cineva i-a trecut numele pe noile liste fără să-l verifice, să se întrebe cine-o fi, cu ce s-o fi ocupat înainte de Revoluție? — Nu-i nici o noutate, se aude din nou vocea plictisită a lui Dendé, ca ei sînt cu sutele de mii în țara asta. — Eu zic că mai bine ar fi să-i lăsați în pace, i se pare lui Gulie, să nu vă mai bateți capul cu ei, sînt prea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prieten cu directorul școlii, care-mi dădea voie să mă relaxez, când trupul meu amorțit simțea nevoia de puțină mișcare. De obicei plecam spre bazinul de Înot al liceului, când orele de sport se Încheiau, și portarul, cu un aer plictisit Îmi deschidea ușița gheretei În care rămânea peste noapte, afundându-se apoi cu același aer plictisit În citirea gazetelor de sport din ziua aceea. Intram În liceu, străbătând În fugă un culoar lung pe pereții căruia erau atârnate fotografii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai mult picioarele celor care trec. Pentru că pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cercetași, la Sinaia. Vicii de construcție făcuseră ca imobilul cu două etaje să se prăbușească, deși era de dată relativ recentă. După cincisprezece ani, tatăl meu avea să se căsătorească cu cea care m-a născut. Iartă-mă, dar pari plictisită de istoria familiei mele... Întunericul dens al nopții a cuprins grădina de trandafiri sălbatici din spatele blocului. Cei doi s-au apropiat de fereastră și, prin perdelele transparente disting o bucată de cer luminată de stele. Un strigăt de ajutor aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se făcuse prea cald. M-am așezat pe un scaun Chippendale chinezesc, ținînd tava pe genunchi. După o discuție cu Antonia în care ea fusese foarte hotărâtă, în ciuda faptului că stătea să plângă, iar eu adoptasem un ton frivol și plictisit, ajunsesem la concluzia să împărțim în mod egal între noi planșele de Audubon. Antonia se dovedea a fi plină de o energie debordantă iar compania ei mă obosea îngrozitor. În efortul ei sincer de a păstra pentru ea acele planșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dinții au și anumite avantaje. Erau prezenți doar zece oaspeți sau cam așa ceva. Rigoberto tocmai se așeza la bar. Văzându-mă, s-a Întors Într-o parte și a Început să vorbească cu Gertie, care Își Încheia bluza cu degete plictisite. Am trecut de doi tineri plini de coșuri, care nu prea păreau majori, stând cu paharele pe jumătate goale În față. S-au oprit din vorbit până când am găsit o masă Într-un colț. Aveam impresia că le simt privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am scos cămașa. Înfigându-și acul În jachetă, mama Îmi Împături Îmbrăcămintea cu grijă. Apoi, aparent obosită, Își scoase degetaru. — Despre nume o să discutăm altă dată. Și asta a fost tot. Nimic despre Pfefferkorn, Apfelbaum sau Schneider, Îmi spuneam plictisit. Nici o vorbă despre Blume, Krug sau Winkler. Nimic despre Fischl, Krankl, Seidl sau despre ceilalți băieți din școală. Și nimic despre Knisch. Mi-am dat seama că ar fi trebuit să folosesc o altă tactică. De pildă, m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]