1,187 matches
-
plat, făcând 250 de abdomene pe zi pentru a arde excesul de grăsime și calorii”, exercitii-abdomen.ro). Imperfecțiunile fizice care ar urma să fie corectate cu ajutorul fiarelor sunt desemnate prin diminutive eufemistice: se vorbește, de exemplu, despre colăcei și aripioare (pliuri de grăsime depusă): „Grăsimi acumulate pe burtică, aripioare, colăcei, fese mult prea pline? Doar muncind poți scăpa de ele. Exersând zilnic, cel puțin jumătate de oră” (csid.ro); „în prag de sărbători, fiecare dintre noi visează să afișeze o siluetă
Fiare și pătrățele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5041_a_6366]
-
scurtă, colantă, cu talia lungă, specifică epocii, dar avantajoasă și pentru silueta unui dansator, marcată de un cordon, încheiat în față cu un vârf ascuțit și având gulerul tunicii răsfrânt și mâneci până deasupra cotului, cu manșete late. Poalele din pliuri scurte ale tunicii lasă să se vadă pantalonii scurți, bufanți și picioarele purtând cizmulițe înalte. Pe sub tunică poartă o cămașă închisă pe gât, cu mâneci lungi, mâneci care par alcătuite din zale (ca o suită de brățări), iar pe cap
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
se ținea încă la locul ei, cenușie, așa cum o vopsise ultima dată Ticu. Iar la sticla geamului se mai afla încă, precum o cămășuță de copil pe catargul unei nave care se scufundă, o perdeluță albă, apretată și călcată în pliuri. O dărîmaseră, deci. Împotriva rugăminților mele. Tinu își urma neabătut planul lui de autoreconstrucție, și nu puteam decît să mă bucur pentru el că are atîta tărie să se reconstruiască construindu-și o casă. Era dreptul lui să se vindece
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
ca și cînd marile lui roluri, aît de variate, nu au existat nicicînd. Și căldura lui, și sensibilitatea, și fidelitatea față de cei cu care lucrează, față de cei cu care este pe scenă. Și forța de a nu se ascunde în pliurile spaimelor care îl bîntuie pe orice actor mare. Sau Claudiu Stănescu, un actor de calibru scos pe tușă de hazard, probabil. Un actor pe care îl însoțești în acest spectacol pentru că nu îți dă pace felul în care, de fapt
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
europeană din epocă. Și, după experiența Holocaustului și a Gulagului, maladii ale unei „gîndiri totalitare a raționalității”, aplicate tiranic tuturor aspectelor vieții, cine oare ar mai putea susține astăzi, ca bun european, că „tentația totalitară” nu mai stă ascunsă în pliurile conștiinței sale, în măsura în care această conștiință a noastră ignoră alte dimensiuni, mai fine, mai adînci ale existenței și se mulțumește cu „tentativa vană de a înmulți fără sfîrșit numărul de bunuri” și cu „creșterea isterică a dorințelor”3, adică o altă
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
al (micro)lecturii, în voia voluptăților analizei. Ceea ce notează, ironic, în debutul capitolului despre Hortensia („căci scrisul autoarei, utilizînd lupa, nu recomandă binoclul”) e valabil pentru fiecare capitol în parte. Explorînd intimitatea ascunsă a poeticilor implicite, detectabile mai ales în pliurile creației propriu-zise, în corespondență sau în marginea eseurilor programatice, autorul procedează ca un arheolog al eurilor creatoare, oferind, în cele șapte eseuri micromonografice, reinterpretări valoroase, cuceritoare printr-un anume detectivism al observațiilor. Foarte incitante sînt considerațiile privind încercarea Hortensiei de
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
amintească) momentele petrecute cu ea, așa cum îndrăgostiții recitesc vechea scrisoare de dragoste păstrată mereu în buzunar, chiar dacă ființa care a scris-o a dispărut pentru totdeauna; și, tot ca în scrisoare, amintirile păleau și îmbătrâneau, fraze întregi se pierdeau în pliurile sufletului, cerneala se ștergea și, odată cu ea, cuvintele frumoase și magice care înfiripau vraja. Și atunci trebuia să-și forțeze memoria așa cum alții își forțează vederea, aducând aproape de ochi hârtia deteriorată și îngălbenită de vreme. Da, da: ea îl întrebase
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
într-o lume coerentă. Transferul mental dintr-o istorie personală în alta e acompaniat, sporadic, de o meditație - nu lipsită de expresivitate - despre timp și hazard, despre felul în care istoria mare devine poveste personală. O meditație strecurată melancolic în pliurile confesiunii lui Stratin: „Urăsc, firește, istoria, ca principiu al nostru, al tuturor, de-a privi trecutul ca pe o fatalitate și de-a pune șirul faptelor pe seama ursitoarelor sau a stelelor de pe cer. Cred eu, ceea ce pare a fi fost
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
urni din loc. România pierdută, a cărei nostalgie bântuie fără contenire, forfotește pretutindeni în paginile cărții. Istoria, punctul de fugă al romanului, va atrage spre lectură oameni pe care nu-i captează în mod obișnuit ficțiunea - pasionații de istorie, cu pliurile ei, îndrăgostiții de România interbelică. Dar cei fascinați de ficțiune găsesc topite miraculos într-o singură carte, de peste 440 de pagini, aventurile unui om căruia istoria îi fracturează viața, istorisirea unor iubiri, suita de inițieri ale unui străin în „misterele
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
în presa care a așezat în prim plan apariția proaspătului volum. Așadar, nu trebuie să ne surprindă faptul că textul este șlefuit în detaliu. Fiecare povestire are cap și coadă, propriul nucleu narativ și urmărește câte un personaj în toate pliurile minții și sensibilității lui. Spectacolul este, de cele mai multe ori, dureros. Poveștile nu sunt spuse să împresioneze, ci să mărturisească adevăruri personale trecute. Autoarea a croit, dincolo de piesele individuale, o imagine de ansamblu complexă a volumului. Personajele sunt aduse în prim
Povestiri din comunism by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3792_a_5117]
-
tine misterul ca un pîlc de răchiți la marginea unui fluviu interior ce-ți răsfață chipul chiar dacă ar vrea, ochii tăi nu mă mai pot zări pe partea nevăzută a lunii. Uită-mă spre a mă regăsi - poate - într-un pliu al memoriei din vremea cînd nopțile aduceau dinaintea noastră prietenoase incertitudini de timp guraliv peste care însă plana spaima frîntă între noi ca o pîine nici dăruită și nici primită. Ne uram reciproc cu iubirea, formă abrazivă a imposibilității de
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
cum de tutun. A ști A ști să cazi să treci de la ceea ce e nou la ceea ce e tînăr de la graffiti la sunetul în care geme secunda lor voluptuoasă de la metonimie la lunecarea Soarelui de-a dreptul pe limbă de la pliurile curcubeului la veșmîntul văzduhului pur și simplu de la pavăza ușii la casa în care căldura ei ospitalieră nu se mai poate apăra. Semn de carte Întreaga eternitate în tine cum prînzul pe care abia l-ai luat o zi crescînd
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
fi reconfirmate". Deși operează sintetic, neocolind generalitățile inevitabile, sistematizările de bun-simț, țelul d-sale fiind de-a oferi segmente de istorie literară, imagini "rotunjite" ale operelor/autorilor, dl Tudor Cristea are grijă de-a releva de cîte ori are ocazia pliuri ale textelor nebăgate-n seamă de exegeza anterioară, fațete ce reverberează într-un chip aparte în zilele noastre. Apăsînd pe "maneta" prezentului, scoate pe ecran un citat din Ion Ghica, incontestabil util pentru diriguitorii sistemului de învățămînt actual: "în loc de a
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
de ea în literatura americană la tot pasul. Ca să nu mai zic că reprezintă o angoasă predictibilă: e firesc ca America, cîndva o țară a spațiilor largi, să trăiască tarată de pericolul buzunarelor de anormalitate comunitară care se creează în pliurile acelorași spații. Paradoxul filmului e că von Trier are milă de audiență și-l reduce la vreo 138 de minute, dar nimeni nu-i ceruse să dilueze și conținutul. Repet: joc psihologic, deci singurul cîrlig oferit spectatorului e cerebral. Dialogurile
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
a înlătura toate piedicile ci și a antrena materiale eterogene, a-și contura identitatea cu ajutorul acestora. Un vertij vizionar biruitor în pofida oricăror reguli, preconcepții, delimitări. Stihialitatea imaginarului pare sans rivages. Și totuși o asemenea poetică dezlănțuită tînjește după formă. în pliurile referențialității sale expansive se pot găsi notele unui ideal formal acut, matematizant. Note îndeajuns de numeroase spre a fi simptomatice: "Figuri geometrice ciudate au început să apară în lanurile mele./ Unele le-am recunoscut a fi gîndurile și sentimentele noastre
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
unul descriind cafeaua (ca Brumaru) ori chiuveta (precum Cărtărescu). Vizionarism poetic înseamnă un mod insolit și omogen de a vedea structura inaparentă a lumii; și o abordare multiplanară, în varii registre literare și lingvistice, folosite creator pentru a descoperi fiecare pliu al unui imaginar desfășurat pînă la autosaturare. Să luăm un exemplu, un singur poem din Totul: „în fața gării de nord venea spic de zăpadă./ de frig, se-ncolăciseră coloană cu coloană, hotel cu hotel și stradă cu stradă,/ prin pielea
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
invente din nou? Cine și-ar da drumul pe funia razelor ca să le cuprindă și dintr-un sărut să le redea lumii în chip de abur ori de nesfârșit și vizibil ecou? Stau și pictez aici de milenii imagini, unghiuri, pliuri, priviri. Dar ce drum, Domine, mai am să parcurg până la surâsul iscat dintr-un sfânt! - gheizer de foc din nepăsare ivit, vis neajuns pân'la scrâșnetul morții cu botul umed de miel; curată risipă în agonie, față recunoscută pretutindeni de
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
unui prezent în care descoperă intimitatea celuilalt cu nespusă voluptate și trăiesc fiecare clipă ca și cum ar avea o prospețime de first time. În preajma relației lor, în viața lor, apar broderii care mai de care mai ciudate, povestea începe să capete pliuri nesfârșite și surprinzătoare. De la conspirații mondiale care amintesc de romanele lui Thomas Pynchon (cu mici iradieri în linia comercială a lui Dan Brown), la personaje din lumea interlopă, de la realități virtuale și cyber-literature la colecții de benzi desenate Pif, toate
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10065_a_11390]
-
unui prezent în care descoperă intimitatea celuilalt cu nespusă voluptate și trăiesc fiecare clipă ca și cum ar avea o prospețime de first time. În preajma relației lor, în viața lor, apar broderii care mai de care mai ciudate, povestea începe să capete pliuri nesfârșite și surprinzătoare. De la conspirații mondiale care amintesc de romanele lui Thomas Pynchon (cu mici iradieri în linia comercială a lui Dan Brown), la personaje din lumea interlopă, de la realități virtuale și cyber-literature la colecții de benzi desenate Pif, toate
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10064_a_11389]
-
sprijineam de pereți, să nu leșin, iar tipele de la magazin ridicau din umeri: “N-avem ce să-i facem!”. Până la urmă, tot eu am găsit soluția. Le-am cerut să dubleze cordonul din talie cu încă unul care să acopere pliurile nefirești și am plecat acasă cu groaza în suflet. “Oare se va schimba ceva? Dacă nu e bună soluția, ce mă fac? Amân nunta? Declar cod “trening” și se îmbracă toată lumea așa, în frunte cu mine? Mă omor? Nu mă
Cum mi-am ales rochia de mireasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18619_a_19944]
-
parcă nu m-a convins. Era bine, dar parcă nu era perfect! Am probat-o pentru ultima oară și am plecat acasă cu ea în pachet și inima sfâșiată de îndoieli. Mai era o săptămână și încă nu știam dacă pliurile alea vor sta OK sau nu, dacă rochia e OK sau nu, dacă o să fie bine sau nu... Și mai aveam încă o problemă: brusc, mi se părea și prea simplă. Criteriul principal al alegerii rochiei fusese simplitatea și acum
Cum mi-am ales rochia de mireasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18619_a_19944]
-
încet, o contopea cu carnea lui moale, întunecată, cu animale tăcute, cu plante fosforescente, cu nimfe cu trup de cărbune?” Cel de-al treilea grupaj de poeme, Capricii de altă dată, amestecă în mod deliberat sonorități de folclor infantil între pliurile descântecului erotic, cum se întâmplă în Baba Naia: „Baba Naia Papagaia/ dinți stâlciți adormiți/ trei pisoi la ușă prinși nenăscuți încă nelinși/ soarbe-n oale/ numai scrum numai boli/ e de fum îți dă târcoale/ e de foc îți dă
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
liber, pentru weekend și de seară. Piesa-vedetă a colecției este bluza, respectiv rochia gen „baby doll” din voaluri mousseline, fine și ușoare, în culori pastel, în combinație cu pantalonul drept. Nu lipsesc fustele din tafta și stofă, conice sau cu pliuri, sacourile de stofă cu elemente vintage, pardesiele și taioarele din brocart, cambrate, cu revere largi, ultramoderne, rochiile de seară abundând în detalii (combinații îndrăznețe de voal cu tafta, stofă, brocart), cămășile din dantelă cu jabouri involte de organdi, cămășile cu
Agenda2005-22-05-general8 () [Corola-journal/Journalistic/283747_a_285076]
-
Articolele Autorului Luminile escaladau trupurile și gândurile, robite de imperfecțiunile vremii, ca un fulger. Linii de dantelă scobeau eternul așezat fățiș, pe fiecare dram de existență. Părea un fel de pledoarie a bunului simț insignifiantă. Domni și doamne, scuturau în pliurile scobite ale obrajilor, amintiri și lacrimi. Trecuseră douăzeci de ani, de la ultimul lor sunet de clopoțel, împreună. Se adunaseră cu toții, în aula în care își gustaseră primii fiori ai dragostei, primele gelozii, întâiul ,,te iubesc,, ... Florin, își ținea ochii ațintiți
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
îngălbenite de vreme. Și asta o neliniștea. Se simțea pendulând cumva între un trecut care devenea brusc prezent și un prezent tot atât de efemer, ca licărirea unei raze de lumină în unda apei. De parcă ar fi fost o gâză pierdută printre pliurile aflate într-o permanentă rearanjare ale unei țesături, conștientul ei făcea eforturi de a răzbate la suprafață, hotărât să rămână ancorat în real, cu toate că n-ar fi putut spune cu certitudine în ce anume consta realul. Și versurile pe care
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]