261 matches
-
când pe copii doar îi auzeai, nu-i și vedeai, și toată lumea își știa locul. Întreg parcul era verde, îngrijit și fără urmă de gunoi. Rondurile de flori, în culori vii, care ar fi oripilat-o pe Vita Sackville-West, erau plivite și vesele. Pe marginea bazinului pentru copii, se înghesuiau, scoțând țipete de bucurie, fetițe în chiloței, încercând să apuce să se mai bălăcească o dată înainte să se întunece. Lângă ele, mamele stăteau la povești pe rogojini. Totul alcătuia un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe niște „mărturisiri ale unui cititor”. Modesta, aparent umila „registratură” (ambiționînd însă cuprinderea integrală, panoramică) va fi astfel opusă orgolioasei, dar reducționistei, „magistraturi” critice (v. și „În tinda unei registraturi”, Opere, vol. II, Editura pentru Literatură, 1967, pp. 13-16: „Voi plivi... orice prejudecată sectară și mă voi sili să comentez orice operă, din orice zonă ar veni. Este un viciu al contemporaneității (...) de a nu vedea decît parțial (...) criticul trebuie să binevoiască a nu mai considera noutatea ca pe o ciuhă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și țesea, plivea în grădină și avea grijă de focul din cortul Adei, care acum stătea mereu aprins, pentru că oasele o dureau tot mai rău. Rahela petrecea cu Iacob atâta timp cât avea curaj, strecurându-se din grădină sau fugind de la războiul de țesut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scula dintre pături până când Lea nu venea, n-o scutura și nu trăgea de ea să vină și să le ajute pe ea și pe celelalte femei la muncile lor. Doar așa o mai vedeai pe Rahela torcând, țesând sau plivind în grădină, dar le făcea pe toate în aceeași tăcere și fără să i se vadă un zâmbet. Nici Iacob n-o putea ridica din această tristețe. Jignit de tăcerea ei de fier, la un moment dat n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au refuzat să mai toarcă lână pentru mamele noastre și după ce s-au rugat și au implorat, li s-a dat voie să se ducă și ei cu frații mai mari la pășuni. Cele două perechi de gemeni - atunci când nu pliveau în grădină sau nu ajutau la țesut - se jucau doar între ei și cu timpul au devenit un fel de trib închis, dedicat jocurilor vânătorești și trântelor. Iosif și cu mine ne-am apropiat din ce în ce mai mult, dar în doi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aduc un urcior cu apă de la fântână, m-am considerat ca făcând parte din cercul mamelor mele. Oricum copiii nu aveau prea mult timp de joacă. Când puteam să ducem câteva surcele singuri, eram puși să facem diverse treburi, să plivim în grădină, să cărăm apă, să dărăcim lână, să toarcem. Nu-mi amintesc de mine fără un fus în mână. Știu bine că eram certată pentru neîndemânarea mea, pentru că în lâna mea rămâneau cocoloașe și pentru că firul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rostul. Terminasem de tors toată lâna iar războiul de țesut nu fusese ridicat, așa că nu aveam ce să fac cu mâinile. Nimeni nu mă punea să aduc apă sau să car baloți de lână și nu exista nici o grădină de plivit. Eram pe undeva la sfârșitul copilăriei. Și eram liberă cum nu mai fusesem și cum nu aveam să mai fiu vreodată. Așa că am început să explorăm fluviul, Iosif și cu mine. Ne plimbam de-a lungul malurilor și urmăream peștișorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așa că am fost trimiși în grădină, unde mizeria pe care o făcea n-ar fi murdărit podelele, iar gângureala lui n-ar fi tulburat munca scribilor. Așa că îmi duceam zilele în aer liber. Când fiul meu dormita între flori, eu pliveam în grădină și culegeam tot ceea ce îmi cerea bucătăreasa, învățam plantele și fructele locului. Când se trezea, era întâmpinat de cântecele păsărilor egiptene, iar ochii i se măreau de plăcere când le vedea că își iau zborul. Grădina a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fericirea de a fi acasă. După ce m-am întors, nu mi-am mai pierdut niciodată recunoștința față de micile plăceri. Mă trezeam înaintea lui Benia, îi urmăream fața și mă rugam în tăcere, plină de gratitudine. În drum spre fântână sau plivind buruienile în grădină, eram copleșită de faptul că petrecusem o zi întreagă fără ca povara trecutului să mă apese. Cântecele păsărilor mă făceau să plâng și fiecare răsărit mi se părea un cadou desenat doar pentru ochii mei. Când mesagerul vizirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o familie. În preajma sfârșitului, Ravelstein se arăta adeseori agasat de mine. Învățase de la profesorul Davarr că oamenii moderni - și, Într‑un fel, eu eram o persoană modernă - simplifică prea mult lucrurile. Și le prindea bine să fie muștruluiți - puși să plivească puzderia de bălării a amăgirilor. Așadar putea fi direct cu mine fără teama că mă jignește. Adeseori muribunzii devin extrem de severi. Pentru că noi vom continua să fim acolo când ei nu vor mai fi și nu e ușor să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
invizibil undeva în preajma acestei mătuși iubitoare de morți, și să aud toate conversațiile sale cu ei. Pentru că tanti masek chiar vorbea cu morții, sau mai bine zis îi interpela fără nicio reținere. — salut, Guță. Ce faci, dragule ? Hai să te plivesc puțin. te-ai mai liniștit, da ? măi, dar cît ciment ți-au mai turnat... tanti masek avea alergie la buruieni, mai ales la cele care creșteau pe morminte. Considera probabil buruienile ca pe niște intruși, un fel de plante nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mult prea curioase. Și atunci se apleca și le smulgea imediat ce se simțea deranjată de ele. eu aș fi vrut să o ajut și încercam deseori să-mi ofer serviciile, dar tanti masek spunea „nu, pe Guță trebuie să-l plivesc eu”. ea îi plivea însă și pe alți domni cu care avea ceva de împărțit. Foști notabili ai orașului, foști colegi de serviciu sau pur și simplu cunoștințe îndepărtate. Cum de cunoștea tanti masek atîția morți, era un mister pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atunci se apleca și le smulgea imediat ce se simțea deranjată de ele. eu aș fi vrut să o ajut și încercam deseori să-mi ofer serviciile, dar tanti masek spunea „nu, pe Guță trebuie să-l plivesc eu”. ea îi plivea însă și pe alți domni cu care avea ceva de împărțit. Foști notabili ai orașului, foști colegi de serviciu sau pur și simplu cunoștințe îndepărtate. Cum de cunoștea tanti masek atîția morți, era un mister pentru mine. Pentru că în zilele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se scrie. Îi percepeai țignalul ore întregi, în sus și în jos, pe scările Prefecturii, Baby, Baby. Nu era deloc fată rea. Dacă ar fi avut și ea, din timp, grijă de sâni, să le dea cu îngrășămînt, să-i plivească, să-i ude. Dacă s-ar fi rugat, cel puțin, de tramvaie să o șteargă, izbind-o cumva și să-i îndrepte nițel indiscreta paranteză a picioarelor. Mai era și născută, nenorocita, în comuna aia, Elicia, și ăsta, în opinia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
supărată de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate ce se pierdeau în orizon, la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbătăcită, care-și înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm; sau alte dăți, pierzîndu-se pintre aleele umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță. În zile calde ea se dezbraca și, lăsîndu-și hainele-n boschet, se cobora la mare. Chip
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
supărată de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate ce se pierdeau în orizon, la priveliștea * grădinei frumoase și sălbăticite care-și înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm sau, pierdută pintre aleele umbroase ale grădinei, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță. In zile calde ea se dezbrăca și, lăsîndu-și hainele-n boschet, se cobora la mare, chip
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate ce se perdeau în orizon, la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbătăcită, care-și înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm - sau alte dăți, pierzîndu-se pintre [prin] aleele umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare, sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără, de speranță. În zile calde ea se dezbrăca și, lăsîndu-și hainele-n boschet, se coborea la mare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un ceas la Corpul de inscripții. Vara, pe la cinci, dacă nu ieșea în oraș, își punea un șorț al Aurorei peste indigentul său costum de casă și se cobora în grădină, unde, prevăzut cu toate instrumentele, tăia și curăța trandafirii, plivea florile, stropea cu furtunul. Surprins de vreun amic, Suflețel avea totdeauna la îndemînă vreun citat dintr-un poet agrest. Seara, clasicistul asculta la radio unele posturi străine numai pentru concerte din muzica clasică. Fără a fi meloman, își nota numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în substanțe corozive"265. Pentru Monica Lovinescu, critica este artă și știință, studiu sistematic al literaturii diferit de literatură, prilej de îndrumare al cititorului și scriitorului. Pentru C. Petrescu, critica "trebuie să aleagă, de vreți cu plasticitate exprimat, trebuie să plivească, să călăuzească, să prevină rătăcirile, menținând acel climat care e propice creațiilor autentice"266. Omagierea criticului nu se oprește la preluarea titlului și la utilizarea aceleiași game de instrumente analitice, ci merge până la utilizarea muncii lui Camil Petrescu drept punct
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
persiflare. Marele inventator a născocit "un burete care ar absorbi toate prostiile lumii", inclusiv un "manual de zbor pentru fluturi" și altele ca acestea. Un subtil suflu voltairean trece peste finalul conferinței de presă: În rest, sap grădina, sădesc crizanteme, plivesc pătrunjelul, cultiv mușcate, mai și mor din vreme în vreme... (Aplauze vii și îndelungate). La maturitate, deși persistă comandamentul "înmoldovenirii", mișcarea interioară învederează, totodată, apetența pentru universalul uman. Limbajului sacralizant, dicțiunii liturgice li se asociază altfel de cântece, o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
despre bucurii și tristeți. Făceau, așijderea, haz de necaz, fără, însă, a uita să dea binețe celor pe care îi întâlneau pe drum. Treceau pe lângă oameni cu sapa și bocceluța pe umăr, care se îndreptau spre țarina satului pentru a plivi. Ajunși la tarla, cei trei se despărțiră, fiecare văzându-și de treaba lui. În fața ogorului sfânt, Ion se închină cu evlavie, mulțumind Domnului. Apoi, se apucă, de îndată, de iujdeală. Deshămă boii de la car și îi înjugă la plug. Își
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
plină natură. Cum a cunoscut-o, ne-o va spune însuși poetul, ceva mai tîrziu, la persoana a treia: "A ierburilor spice stau sure-verzi în soare Crescute ajung la brîul unei copile. Lin Prin iarba mare trece, și-aminte luătoare Plivește flori de aur și fire de pelin. Cunună-și împletește și-o 'ncaieră sălbatec În pletele înflate, în păru-i încîlcit Și ochi-i rîd în capu-i, și fața-i e jăratec A lanurilor zînă, cu chip frumos rostit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că viața din ei e Înzestrată cu simțire și cu putința să sufere cînd e rănită. De aceea nimeni nu poate să rupă sau să smulgă ceva fără să provoace durere. Din pricina aceasta ei cred că nu e Îngăduit să plivești un ogor. În prostia lor, ei Învinuiesc cultivarea pămîntului, cel mai nevinovat meșteșug, de nenumărate fărădelegi”120. În altă parte, Augustin relatează că maniheenii respingeau ideea că un suflet omenesc s-ar putea reîncarna Într-o vietate mai mică decît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și poate că tocmai de aceea... Mihai: Cum adică tocmai de aceea...! Delegatul: Un pic de mișcare... după masă... mai ales durpă o masă ca asta... Nu-i greu, zău! Azi, cu precădere, ne ocupăm de napi. Îi udăm, îi plivim, îi prășim... E foarte plăcut. Nici nu simți cînd trece vremea... Și mai uiți de necazuri... de altele. Odihnă activă... știți doar... Noi vă așteptăm... (pleacă) Maria: (după o pauză în care se așteaptă dizolvarea atmosferei stranii creată de delegat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dintr-un suflet de muntean; Cântec răsărit din joc / Ca floarea de păpădie, / Ca cântul de ciocârlie / Ce se-nalță pe câmpie. Foaie verde de sulfină, / Pe-a Moldovei apă lină / Strălucește lună plină."158 Alternanțele verbale am răsădit / am plivit / am lăcrimat / am adunat / am dat pun în valoare predicația discursivă a structurii metonimice care întrupează universul: Câte flori pe deal în sus / Toate cu badea le-am pus, / Cu mâna le-am răsădit / Și cu dorul le-am plivit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]