306 matches
-
nici nu am auzit de ei vreodată prin literatura română. Și să nu credeți că dacă nu-i cunoaștem ei nu există, ci sunt din ce în ce mai mulți Pârțaci și Afumați, și pe fondul unui occidentalism prost înțeles, s-au prăsit precum ploșnițele înțepând din orice poziție, numai pe cei care au un nume mare în literatura română. Eu nu aș fi scris rândurile de mai sus, dacă nu aș fi găsit scris într-un articol, ce se voia de înaltă ținută literară
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de fel pensia, deși punga o pusesem la muiat, ehei, de când... Eram amărât și lejer deprimat, (cum ar zice prietenul meu X, deprimatul de serviciu pe oraș), gândindu-mă intens, trebuie să recunosc, nu la nemurirea sufletului, ci la nemurirea ploșnițelor și a căpușelor cele grase, ajunse la guvernarea României. Aș fi dat orice, ca să găsesc și eu în noianul acesta de melancolie aproape suicidară, un subiect care să mă înveselească. Țuica și vinul, ar face probabil ceva în privința asta, dar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
singur pat jos, cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum, pe un suport jos din bronz, pe trei picioare. Pentru a evita confruntarea cu ploșnițele cuibărite în saltea, o lăsase neatinsă și își aranjase un culcuș pe pământ, într-un colț, pe păturile ce le avea cu el, pe care Vitalius deja le împăturise și le pusese lângă lighenașul cu apă, pe lemnul vechi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alt constructor nu putea fi găsit...? Cum ți-ai permis să colaborezi cu acest hoț, tâlhar, periculos excroc ce a jefuit visteria țării aducând’o În stare de faliment...? Maiorule, mâine dimineață să te prezinți la raport iar tu mă ploșniță, pieri din fața ochilor mei! Câtă Îndrăzneală, domnule! Să ai curajul să reclami un ofițer superior al miliției...!? Bine mă câine jegos - ridică el vocea de se sgâlțâiră geamurile - dorești să te măsori cu mine...? Curând, am să-ți arăt cine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spusese că, din clipă în clipă, se va aprinde lumina în odaia dinspre stradă și aveam să vedem curva. Venise de câteva săptămâni în orășel. Stătuse câteva zile la hotelul lui Robinsohn, lângă Poștă, apoi își căutase gazdă, speriată de ploșnițele din rufărie, de pe pereți, din mobile și de pisicile din bucătărie. A venit în casa părinților lui J. Pentru bani, săracii, acceptaseră oprobriul mahalalei. Nu știam ce face curva. Nu înțelegeam de ce toți cei de pe strada noastră, femeile mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și intrat aici. Pufni. Havana... Măcar de s-ar fi cărat acolo prostovanu’. Dar așa, Mexic... Pufni iar, și mai amuzată, cu vădit dispreț. Mai calici ăia decât noi. Am văzut și la cinema cum mănâncă la piață clătite cu ploșnițe. Le fugea alea pe obraji și le aduna cu palma și le băga la loc în gură. Îți dai seama? Și cu dulceață, magiun sau marmeladă de-aia de-a lor. Să te mai sărute după aia careva, nu dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i dator să cunoască și să judece dacă eu eram beat sau treaz când scriam. Sunt nimicuri, desigur. Dar ele există. Sunt neplăcute. Pot fi ușor ignorate. Așa cum, de pildă, poți ignora faptul că ai descoperit în casa ta o ploșniță. Ai găsit-o, ai distrus-o și gata. Dar rămâne neliniștitoare întrebarea: dar dacă nu a fost singura, mai este și o alta, și o alta, și o alta? De aici ușoara mea sfială în fața scrisului: obsesia gândului că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
John Lennon și Paul McCartney N-am aruncat decât o privire fugară cu coada ochiului, dar mi-am dat seama imediat că acea creatură maronie care fugea ca o săgeată pe podeaua mea din lemn de esență tare era o ploșniță. Și nu orice fel de ploșniță - cea mai mare și mai cărnoasă insectă pe care o văzusem vreodată. Supergândacul era cât pe ce să treacă peste picioarele mele goale Înainte de a dispărea sub bibliotecă. Tremuram, dar m-am forțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am aruncat decât o privire fugară cu coada ochiului, dar mi-am dat seama imediat că acea creatură maronie care fugea ca o săgeată pe podeaua mea din lemn de esență tare era o ploșniță. Și nu orice fel de ploșniță - cea mai mare și mai cărnoasă insectă pe care o văzusem vreodată. Supergândacul era cât pe ce să treacă peste picioarele mele goale Înainte de a dispărea sub bibliotecă. Tremuram, dar m-am forțat să pun În aplicare respirația chakra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Încă mai dădeam cu el după zece minute, când a sunat telefonul. Ecranul se lumină cu numărul lui Penelope. Aproape că i-am respins apelul Înainte de a-mi da seama că ea era unul din cele două refugii posibile. Dacă ploșnița supraviețuia intoxicării și se apuca să mai facă o excursie În livingul meu, va trebui să mă duc la ea sau la unchiul Will. Pentru că nu eram sigură unde era Will În seara aceea, m-am hotărât că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de când plecase Cameron, și chiar dacă spațiul era lung și atât de Îngust Încât, dacă-mi Întindeam picioarele, aproape că atingeam peretele din față, chiar dacă se afla În Murray Hill și chiar dacă scândurile podelei erau așezate ușor anapoda și mă invadaseră ploșnițele, cel mai important era că stăpâneam propriul meu palat. Clădirea era o monstruozitate de ciment Între 34th și 1st Avenue, un mamut cu mai multe aripi, care adăpostea locatari iluștri, cum ar fi un adolescent, membru al unei trupe muzicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și am semnat pe linia punctată. Astăzi, din fericire, cutia mea poștală conținea ultimul număr din In Touch, care avea să-mi ocupe cel puțin o oră. După ce l-am recuperat, am descuiat ușa, am cercetat podeaua În căutarea eventualelor ploșnițe și m-am pregătit pentru istericalele obișnuite ale lui Millington. Ei i se părea Întotdeauna că aceasta era ziua În care o voi abandona pentru totdeauna și mă Întâmpina când veneam acasă cu un vârtej de gâfâieli, fornăieli, adulmecări, sărituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mizilul îi păreau simpatice suburbii mărunte: erau vestigii de moravuri, pe care Je pipăia delicat cu mintea: erau fișe de caracterizări mărunte, pe care le strămuta pentru nevoie cu gindu 1. Amica Nory nu putea suferi provincia mică: "Cuiburi de ploșnițe", la figurat ca și la concret, zicea. Nu simțea pitorescul orășelelor scunde, in care fiece om pitulat, reprezintînd disproporția unei aspirațiuni prea mari pentru adăposturile lui, este deci o energie la pândă. Nu se gândea că acele puteri mărunte, dar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să... Ce s-a întîmplat, întrerup eu acest torent de lamentări. Podul... Podul... Un miros infernal, tone de gunoi zac acolo de la război încoace... Animalele care s-au refugiat în el... paisprezece pisici moarte a numărat... și câini uscați... și ploșnițe care îți cad în cap ziua în amiaza mare de pe plafon. Și în plină vară caloriferele ard, și instalația electrică complet deteriorată, clanțele de la uși, ferestrele, storurile, putrezite, parchetul, o cocină... Întrerup șuvoiul de cuvinte. Cum se poate, cine a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
eroului accidentat. DESPRE TEATRU Există piese de teatru și există scenarii teatrale. De pildă, piesele lui Maiakovski. Citindu-le nu înțelegi mare lucru, văzute însă la teatru (și în special jucate de ruși) sânt fascinante! Am văzut odată, la Kiev, Ploșnița. Deși nu știu limba, m-am dus de două ori la spectacol, atât de tare m-a atras creația regizorului, subtextul creat de el pe scenă, inexistent în piesă. ... Ar fi interesant de discutat de ce actorii români suferă pe scenă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
unul în altul și, în miros de usturoi, facem copii. Vara? Vara e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înduioșez până la lacrimi, de inocența și prospețimea lui, în comparație cu mlaștina și molozul ce ni-l așterne înaintea noastră, o guvernare care a devenit portocalie la față, de ura contra celor mulți. Voiam, ca măcar pentru o zi, să uit de ploșnițele care sug zi de zi sângele națiunii acestea, obidite, nu numai de Dumnezeu, ci și de oamenii planetei și să colind iar pe potecile dragi ale amintirilor. Dar se pare, că nu mi-a fost dat să ating această culme
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nesigur și hârtie trasă prin ulei, apoi lipită în locul geamurilor. Un cotlon strâmt și mizer în care abia încăpeau patul, masa, scaunul și stiva de cărți. Citea mai tot timpul. Ziua, ca să uite unde se afla. Noaptea, ca să scape de ploșnițe și de țânțari. Întocmise o grămadă de fișe. Era plin de idei, parafraze, elegii, citate și versuri din Metastasio, Millevoye, Gilbert, Delille, Rousseau, Parny, Voltaire, La Fontaine, Florian, Condorcet, Condillac, preferații lui, pe lângă Homer, Tucidide, Platon, Aristotel, Tasso și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se clasifică În ortoptere, ca lăcusta, blatide, ca gândacul, mantide, precum călugărița, neuroptere, precum chrysopa, odonate, ca libelula, efemeroptere, ca efemerul, tricoptere, ca frigana, izoptere, ca termita, sifonaptere, ca puricele, anoplure, ca păduchele, malofage, ca păduchele de păsări, heteroptere, ca ploșnița, homoptere, ca păduchii de plante, diptere, ca musca, himenoptere, ca viespea, lepidoptere, ca fluturele-cap-de-mort, coleoptere, ca scarabeul, și, În sfârșit, tizanure, ca peștișorul-de-argint. După cum se poate vedea În imaginea din carte, fluturele cap-de-mort e chiar un fluture, și numele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
filmat bine? — Nu prea. Pe noi ne-ai văzut? — Unde? — Atacul de la fermă. La trei și douășcinci după-amiaza. — A, da, am văzut. — Ți-a plăcut? — ĂĂĂ, nu. — Nici mie, spuse. Ascultă la mine, toată treaba asta e enervantă ca o ploșniță. De ce ar vrea să atace frontal poziții ca alea? Cui dracu’ i-o fi venit ideea asta? — Unui tîmpit, Largo Caballero pe numele său, spuse un tip scund cu ochelari groși care stătea deja la masă cînd ne așezaserăm. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Puia deveni translucidă ca o unghie în lumină, am văzut spânzurați atârnând de-o salcie și o mie de oi sacrificate pe malul unei lagune și un țăran mâncând rinichi de câine și telemea. Și un ciclotron invadat de ploșnițe, și o pălărie cu pana ftimulită, și doi ochi albaștri, încrezători, de lepros. Și o ciupercărie termonucleară, și o tăbăcărie de piei de păianjen, și un adolescent înfruntîndu-și părintele. Și un incendiu mistuind un depozit, și o mare de oameni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-tu a rămas stupefiat. De ce-ai făcut-o? — Ah, n-are importanță. — N-are importanță. Asta-i tot ce știi să spui. Asta-i ce-ai să spui și când am să-mi dau duhul. Ești o lipitoare, o ploșniță, un parazit care-mi suge sângele. Picătură cu picătură îmi sugi liniștită sângele, îl absorbi în trupul tău. Ai să mă usuci până n-o să-mi mai rămână strop de vlagă și atunci ai să mă proptești într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în libertate Dobru. L-am poftit să părăsească locuința împreună cu ceilalți porci.. Două camere, o bucătărie și o săliță, toate neîngrijite, murdare. Am luat tot varul, toată tencuiala până la zid, am dezinfectat, am pus fum de ardei iute pentru stârpirea ploșnițelor și am făcut adevărată risipă de Flit, un insecticid lichid. În tot acest timp de neodihnă lucram și dormeam într-o sală de clasă întreaga familie plus Maria Nedev care nu ne părăsise. La 15 septembrie 1939 școala, frumoasă, reparată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
veni. Asta m-a făcut să-mi țin gura pîn-acuma - 100 de fr. am pe lună; din ce dracu să plec? Am și bagajie: cărți, manuscripte, ciboate vechi, lăzi cu șoareci și molii, populate la încheieturi cu deosebite naționalități de ploșnițe. Cu ce să transport aceste roiuri de avere, mobilă în sens larg al cuvântului. În acest sens îi scriu și maistrului nostru: A nu munci și a nu avea - just A nu munci și a avea - superb! A munci ca
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ăsta era un tembel ce nu s-a văzut. La o lecție de citire cu fai moasa bătrânică ce alunecă iarna pe-o pojghiță de gheață și copiii o ajută să se ridice, Puică citise „...și bă-trâ-nica a-lu-ne-că pe o ploșniță...“ Era dezastru. El a văzut primul IDR-ul meu, la vreo două zile după ce ni-l făcuseră. Cu al lui mi l-am comparat și eu și m-a apucat frica. La el, abia se cunoștea puțină roșeață în jurul înțepăturii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]