266 matches
-
nou, Ori bătrân sau tinerel, Trage plugul după el De cu zori și până-n seară, Fie toamnă, fie vară. Strânge grâul una-două, Stă pe loc numai când plouă; Ba chiar îl și treieră, Lanul cât cutreieră, Și-ți oferă drept plocon Grâu în lăzi de camion. Mic, dar mare năzdrăvan: E făcut din sticlă fină, Se agață de tavan Și împrăștie lumină. E privirea lui discretă, Sunt și roșii, dar și verzi, Însă numai tu îi vezi Și se pun la
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
creioane colorate, rupându-le apoi și mai rușinați, doar la spovedanie nu te duci ca la piață sau la examenul de doctorat; în sfârșit, toți își fac faptele grămăjoară, cum se adună toamna în grădini frunzele uscate, și le aduc plocon părintelui să le dea el foc, să ardă. Cu toate astea, de fiecare dată rămân uluiți când părintele îi ațintește cu privirea lui care vaporizează totul ca laserul. Faptele, urmele, chiar și nașterea pier ca și cum n-ar fi fost. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Bine. Bine, zic și eu, Însă, mai zic ceva. Ce? Unde-i moara, ați adus-o? Da. Unde este? La mine acasă. Las-o acolo. Dar unde credeai că o s-o duc? Nicăieri n-o s-o ducem. Ăsta va fi ploconul nostru, ploconul familiei noastre, de la revoluția calicilor. Descărcăm, dosim bine totul, apoi, stăm liniștiți, cât vom crede că va fi necesar să stăm așa , iar, pe urmă, vom acționa În funcție de situația dată. Dar, oricum, moara nu o va mai vedea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zic și eu, Însă, mai zic ceva. Ce? Unde-i moara, ați adus-o? Da. Unde este? La mine acasă. Las-o acolo. Dar unde credeai că o s-o duc? Nicăieri n-o s-o ducem. Ăsta va fi ploconul nostru, ploconul familiei noastre, de la revoluția calicilor. Descărcăm, dosim bine totul, apoi, stăm liniștiți, cât vom crede că va fi necesar să stăm așa , iar, pe urmă, vom acționa În funcție de situația dată. Dar, oricum, moara nu o va mai vedea, nu o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
exact ce trebuie! Este sănătatea ta în joc, nu uita! - Bine, bine! gata, m-ați convins... Tu când trebuie să pleci, Iuliana? - Nu mă grăbesc. Am concediu și am venit pentru tine doar. Vom pleca împreună, să te pot oferi plocon mamei. E bine? - Cum crezi tu... Mulțumesc mult! Dar..., dar cu Laura ce mă fac? Am vorbit un ceva anume, foarte important și mă amână... - Este problema voastră, frățioare. Laura este aici și poate oricând să-și explice atitudinea. Dacă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
iubitele ale celor mai de seamă poeți români. Cum scria unul ceva mai ilustrativ. Mai valoros. Mai destinat să înfrîngă nepăsarea timpului. Madam Nicolici îi răpea ăluia femeia de-acasă și-o vărsa, ca pe-o cană de apă fierbinte, plocon, la picioarele și-n brațele Sinistratului său! Costa o căruță de bani. Nu voia femeia să i se înfățișeze fără vreo bijuterie ori fără vreo garderobă mai acătării. Unele, mironosițe, prin vrăji, pentru a nu-și denatura ambientele în care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să fie deștept ca vodă! zicea trecîndu-i degetul mare peste frunte. A lui Matei i-a înnodat buricul, legîndu-i-l cu sfoară roșie, 1-a închinat la sfântul Gheorghe din perete și 1-a uns cu untdelemn. Au trimis, după aceea, ploconul la naș pentru botez: două gâște fudule, cu gâtul lung, albe ca laptele, legate cu funde albastre, împiedicate cu inel de cositor, o ploscă veche, împletită cu tei și cu rafie în care se afla vin negru, portocale, alviță, bomboane
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se oprise în loc și privea convoiul cel vesel. Cocoșată sucea dosul, răcnea o dată, pocnea degetele lăutărește. Ieșiseră și negustorii afară din dughenele lor să se uite. Oltenii suflau în palme de frig, bătând opincile. Au trecut podul de fier după plocon. Locuința brutarului se vedea de departe, odăi lângă odăi, cu acoperișul înțigluit și geamuri verzi la cercevele, deasupra, de 99 Îndulceau lumina soarelui. Câinii au început să latre, Aglaia a strigat la lăutari și vioristul a zdrăngănit la ăilalți arcușul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
arcușul, făcând un Mulți ani trăiască pentru cei din casă. Vecinii nașului au ieșit la porți, s-au uitat la muiere și au strigat la proprietar. Acesta era, ca omul după somn, cu ochii mici. A deschis porțile, a poftit ploconul în curte. Gâștele, blânde, nu scoteau nici un strigăt. Aveau numai niște ochi mari, albaștri, mirați. Brutarul a încercat vinul din ploscă, a gustat alvița, a cântărit în brațe darul și-a rostit: - Bun, botezăm! - Să fie într-un ceas fericit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lung suspin, toate evenimentele importante ale erosului sînt anticipate sau urmate de un mare, adînc suspin. CÎnd se deșteaptă la miezul nopții să-și tînguiască nenorocirile, tînguirea Începe „cu lacrimi și cu suspin”. Poetul se gîndește să facă ibovnicei un plocon și-i dăruiește un stih „făcut din suspin”. Avînd insomnii atroce din cauza dragostei, Conachi Își petrece noaptea plîngînd și suspinînd: „Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng, oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere”. LÎngă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
experiență că mulțimile nu-i urmează aceluia care promite libertatea. Mulțimile îi urmează pe cei care promit și oferă hrană trupească, nu pe cei care făgăduiesc o hrană spirituală: ”Ai să vezi că pănă la urmă ne vor aduce singuri plocon libertatea, și depunănd-o la picioarele noastre ne vor spune: Înrobiți-ne, dar astămpărați-ne foamea! Abia atunci vor înțelege că libertatea și faptul de a avea păine în realitate și cu prisosință, așa ca să ajungă pentru toată lumea, sunt două lucruri incompatibile
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
un prozaism care-i denotă educația: un mănunchi de usturoi din grădina pe care o lucra el singur, un coș cu mazăre, o legătură de ceapă verde sau arpagic. Când întâmpină un refuz, este gata să sporească avansurile cu alte plocoane: ciuboțele, podoabă cu beteală, material pentru o rochie, ba chiar își lasă zălog giubeaua, pe care va ști însă, cu viclenie, să o recupereze. Alteori (IV. 2), profită de vanitatea și prostia feminină, așa cum face fratele Alberto din Imola, dânduse
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un prozaism care-i denotă educația: un mănunchi de usturoi din grădina pe care o lucra el singur, un coș cu mazăre, o legătură de ceapă verde sau arpagic. Când întâmpină un refuz, este gata să sporească avansurile cu alte plocoane: ciuboțele, podoabă cu beteală, material pentru o rochie, ba chiar își lasă zălog giubeaua, pe care va ști însă, cu viclenie, să o recupereze. Alteori (IV. 2), profită de vanitatea și prostia feminină, așa cum face fratele Alberto din Imola, dânduse
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de famile bună. Aprodul, mai dibaci, îi explică că a greșit. Boierul, scăpătat, a ucis găina în scop alimentar iar procesul avea rolul de a-l umili pe conaș. Dacă i-ar fi dat dreptate, țăranul ar fi oferit ca plocon judecătorului zece găini! Justiția era deci coruptibilă atunci ca și azi. Judecători mituiți condamnă doi tâlhari patentați, în Groapa, la numai un an de închisoare. Paraschiv e prins din nou, prin denunțul unuia, Sandu, din banda lui, și de astă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Cănuță care o părăsise revine la ea. În schimb Cănuță, trădat de un amic, se enervează rău și moare de congestie cerebrală. O mică schiță de Brăescu prezintă un director care trezește noaptea un dentist. Îi promite tot felul de plocoane extravagante care sporesc până la momentul extracției. Ușurat de măseaua vătămată, îi oferă numai un pol spre consternarea medicului și cu observația acră: „Cu cinci lei mi-o scotea orice bărbier.” Medicii militari din povestirile lui Bacalbașa sunt indiferenți („moft, dă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
mai foloseau de elevi și pentru alte mici comisioane [cum ar fi]... trimiterea la cumpărături. [...]. Implicarea tovarășei în viața noastră era foarte mare. [...]. În gimnaziu și în liceu puterea tovarășelor slăbea [...]. Orice ocazie era destul de bună pentru a oferi tovarășelor plocoane" (Mărturii orale. Anii '80 și bucureștenii, pp. 326-327). 156 "Bătaia în școală era generalizată" (Ibidem, p. 327). 157 "Noi așa eram de învățați cu disciplina, cu ordinea, că n-ai voie aia, că n-ai voie aia, că trebuie să
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lumină fragmente disparate din trecutul lui Zare și Radu (capitolul 19, T. Raportul complet al „comisiei Gelu Popescu“). Se dezvăluie astfel faptul că părinții lui Zare Popescu sunt Florea și Speranța Popescu. În 1952 însă, familiei Popescu îi este adus plocon un copil, Radu Grințu, fiul primului soț al Speranței, pe care aceasta îl crezuse mort pe front. După nașterea lui Zare, Speranța înnebunește. Radu și Zare sunt crescuți în casa bătrânului învățător Popescu, până când fiul acestuia, Florea, este arestat, victimă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Vasile Iurașcu. Dar Eminovici era om ambițios; voia să urce tot mai sus, pe scara socială. Pentru aceasta îi trebuia un rang mai mare. De aceea, după alte intervenții făcute de boierul Costache Balș și bineînțeles după alți bani dăruiți plocon domnitorului Mihail Sturza, Eminovici a căpătat rangul de căminar, la 12 mai 1841, domnitorul "luînd în băgare de samă slujbile ce au săvîrșit patriei în deosebite vremi, dar mai ales sub vremelniceasca ocîrmuire". A căpătat un rang mare. De la rangul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
băieți. 5) Rețelele de sprijin reciproc la nivelul rudeniei și al vecinătății sunt activate în cazul evenimentelor deosebite: nunți, botezuri, înmormântări sau parastase. La nunți, toate femeile din vecinătate și toate rudele, chiar și cele de grad foarte îndepărtat, duc „plocoane” (alimente de bază) în anumite zile stabilite prin ritual și participă la pregătiri. La înmormântări și parastase, de asemenea, vecinătatea este prezentă cu contribuții materiale și în muncă. Rețeaua de sprijin în acest ultim caz s-a lărgit în anii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
certare a lui, aducere a lui în fața mulțimii sau ca lăsare „în plata domnului”, „să-l judece Dumnezeu”. Dreptatea se reduce în cele din urmă la o chestiune de bunăvoință a celui care o împarte și se poate cumpăra cu plocon, atenție, cadou, mită, șpagă, sfănțuială, șperț, mâzdă, rușfet, bacșiș, simonie, procent, dar, peșcheș, prosforă, donație, prinos, ofrandă, „ceva cât de cât”, „un flec, un nimic, cât să fie ceva”, sensibilizare, „dreptul lui”, „partea lui”, „un plic”, contribuție, sponsorizare; chiar și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mai bine / Cu gândul la tine / Iconiță mică / Într-o biserică. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace. Că și eu m-oi face / Un mic dăscălaș / La cel sfânt locaș. / Și pe la icoane / Oi duce plocoane, / Și m-oi închina / Și le-oi săruta / De luni care pică / Până duminică. / Iar când te-oi zări / Astfel ți-oi grăi: "Sfântă iconică, / Fă-te păsărică, / Ca să ne iubim, / Să ne drăgostim / La nouri, la soare, / În frunzi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aparentă dezordine pitorească, simbolizată printr-un bâlci care amintește mereu de Isarlâkul lui Ion Barbu, este,de fapt evocarea unui spațiu familiar poetului, întărit de-altfel de invocarea de nume ale câmpiei natale, Frecăței, Cotarca, Vădeni: "De acolo sunt eu plocon/ elevul G. A. Ion care a scris Zoosophia cu parigoria/ mare comedie mai mincinos cine nu crede". Legendele și miturile sunt fixate într-un spațiu bogat, prilej de admirație și elogiu: "la soare/ s-au dat cu multă vărsare/ boc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumină fragmente disparate din trecutul lui Zare și Radu (capitolul 19, T. Raportul complet al „comisiei Gelu Popescu“). Se dezvăluie astfel faptul că părinții lui Zare Popescu sunt Florea și Speranța Popescu. În 1952 însă, familiei Popescu îi este adus plocon un copil, Radu Grințu, fiul primului soț al Speranței, pe care aceasta îl crezuse mort pe front. După nașterea lui Zare, Speranța înnebunește. Radu și Zare sunt crescuți în casa bătrânului învățător Popescu, până când fiul acestuia, Florea, este arestat, victimă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Gușa de găină și rînza cu rachiu sunt bune de vătămătură*. Fetei ce se mărită nu i se dau găini, căci se crede că apoi ar uita de casa părintească așa de curînd ca și găinile. Găinile care se duc plocon la nuntă de părinții fetei e bine ca muma ginerelui să le azvîrle pe casă, ca mireasa să facă lesne copil. Pomana făcută cu o găină abia atunci e primită dacă i se spală găinii picioarele. Cînd dai găină de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]