189 matches
-
mele!“ În viață nu mai era nimic în care să mai creadă. Ani de-a rândul plănuise pentru toți și pentru tot și ei acceptaseră fără revoltă, era sigur că așa va continua veșnic. Ieri Benedetto vorbise despre Aldrovandi, despre plonjarea în apele oceanului ca un exercițiu de stil. Cuvinte goale, pe care el le luase în serios. Benedetto abandonase visele lor pentru două picioare lungi de fată. Beppo începuse să râdă isteric, un râs învecinat cu hohotul de plâns. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Destul de multă lume mă întreabă, din când în când, care este lucrul pe care îl regret cel mai mult. Trebuind să mă întorc asupra vieții mele de până acum, pentru că răspunsul la o asemenea întrebare presupune un racurci și o plonjare înapoi, pot să spun cu ochii închiși și cu mâna pe inimă că ceea ce regret cel mai mult sunt prietenii pe care i-am pierdut. Pe unii i-am pierdut din vina mea, pe alții, din vina lor, aproape că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
pervazul ferestrei de la stația telefericului transmite o emisiune-școală pentru tineret. În acordurile finale ale unei fraze muzicale din Mica serenadă, prezentatorul face o scurtă trecere de la Mozart la Beethoven. Apoi, primele acorduri din Sonata lunii umplu liniștea amețitoare ca o plonjare în vis. Mihai continuă să meargă spre rampa de îmbarcare abătut, cu senzația că ceva îl strînge în spate. După cîțiva pași, se oprește dezorientat. În urma sa, Liliana a rămas nemișcată, iar acum, văzîndu-l c-o privește, se întoarce brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
peste alta pe birou. Stă așa mult timp fără să fie în stare de vreo inițiativă. Iar s-a dus naibii cheful de scris! Și-o luase așa de bine în ultimele zile!... Întoarcerea de la București a fost ca o plonjare în plin. L-a așteptat la gară doar Ana plecase de acasă fără știrea Cristinei, pe care i-a lăsat-o în grijă lui Adrian. Cînd s-a apropiat de Mihai, în loc să ia o parte din bagaje, a întins un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Flynn a lui Clive Owen (Sir Walter Raleigh) în luptă cu armada spaniolă. Dar mai bine evitați-l. „RECUPER|RI“ ÎN DANSUL CONTEMPORAN Aveai un corp atunci? Mihaela Michailov Istoria recentă a dansului contemporan românesc are nevoie de surfing. De plonjări în etape care nu au fost programatic structurate, care nțau reușit sățși lase urmele conceptuale și practice pentru că raportarea la ele nu sța făcut destul de aplicat. Ceea ce lipsește fundamental este tocmai o coerență de investigare pe termen lung, un cadru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cu Cruda. Vuelta Y Vuelta. Al Punto. Chamuscada. Activismul politic taie în carnea vie a unei scriituri extrem radicale, pentru că la García ideologia e mai importantă decât orice. Argentinianul își alege actorii în funcție de afinități reactive puternic susținute. Cruda... e o plonjare în copilărie, în timpul fascinant al unui carnaval la care participau oameni din zonele marginale, intrați în vria pregătirilor pentru această formă de cultură arhaic stradală, primitiv exhibiționistă, cu mult înaintea începerii ei. Pojghița festivă e scrijelită de García cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
infinitului care emana din adîncimea foii albe de format a4 încă nescrisă și se arunca apoi în vid. Pentru că aceasta era senzația resimțită de Bernard de fiecare dată cînd scria un nou prim rînd pe o nouă pagină imaculată - de plonjare în vid. Bernard ar fi fost extrem de mulțumit să-și poată prelungi căderea în vid la nesfîrșit, să scrie eventual fără semne de punctuație timp de minute în șir, timp de ore în șir, timp de zile în șir sau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
viziunile terifiante ale literaturii S.F.). În realitate însă, la fel ca și în cazul cărții de debut (intitulată, tarkowskian, Călăuza), și de astă dată, autorul pare să caute mai degrabă un alibi, un pretext care să justifice - în parte, măcar - plonjarea în plină irealitate, etanșeizarea în propriul univers poetic, construit pe eșafodajul unui imaginar al spaimei. Aglomerările de imagini, de o densitate halucinantă, trădează aspirația eului poetic spre totalitate, în vreme ce fluxul sacadat al rostirii, fracturarea versurilor și recurența obsesivă a toposurilor
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
forța de a spune până la capăt o poveste personală vulnerabilă. Pe curajul de a „fraza“ subiectiv accidentele, incertitudinile și nemulțumirile camuflate din relații. Afrim și Herescu au reușit să spațializeze obsesii, frustrări, anxietăți, delimitând locul propriu al fiecărei săpături mentale. Plonjarea psihoterapeutică are drept corespondent locativ un fel de perne-fotolii din piele albă, așezate față în față în semicerc, spații-aspirator în care corpurile se afundă, respectând principiul conform căruia psihicul este excavat. Scufundarea psihică și cea fizică se suprapun perfect printr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
a vieții sale pentru a nu o compromite și el, în niciun fel, pe mama copiilor lui care s-a compromis de una singură de dragul unei răbufniri erotice întârziate. Că părăsirea valvârtej a domiciliului conjugal pentru o iubire ipotetică și plonjarea într-un necunoscut ostil este o faptă de neînțeles ce afectează grav reputația personală și imaginea întregii familii. Mai mult, în eventualitatea negocierii unei posibile reveniri la normalitate, s-ar evita păguboasa patimă și încrâncenarea juvenilă. Așa că a mângâiat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
traficanții de droguri și de gangsterii care trag din mersul mașinii. — Asta-i încă perioada ceam mai frumoasă din viața mea, spune ea, dar știu că nu poate dura la nesfârșit... Deja noua agendă socială e aproape plină. Toată această plonjare în mizerie. Nici nu se pune problema să poată face ceva marți seara, pentru că are de gând să se ducă la cules de zdrențe cu Dinky și Cheetah. După aia Packer și Cercetașul se întâlnesc să sorteze dozele de aluminiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a timpului trebuia să-mi încarce lumea compensatorie, onirică, cu imagini de genul patului din petale stacojii de trandafiri din American Beauty; la mine, patul era roșu de gândacii pe care ți-am spus că venirea frigului îi revigora. După plonjarea în realitate, un corp continuă să îmi alunece pe spinare, între omoplații zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-nvățăm să simțim direcția, odată m-am izbit de bara porții, iar nea Gică mi-a tras o minge-n burtă, de mi-a venit să vomit, iar Janika plonja mereu în direcția falsă, așa că eu am câștigat concursul la plonjări, Janika era deja alb ca varul, știa ce înseamnă asta, însemna că eu voi începe să șutez, ca să exersăm șuturile, nea Gică alinia unsprezece mingi, apoi unul dintre portari se așeza la trei metri de ele, iar celălalt, luându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui bântuit de dorințe, iluzii deziluzii, amintiri, speranțe, totul o luptă continuă a vieții în aceste vremuri tulburi. De multe ori împreună poet - cititor își continuă peregrinările , cercetând și lăsându-se cercetat, trecând din ce în ce mai des de la starea de reverie la plonjarea în real, amplificând un cuvânt, o privire, un gest, rătăcind la nesfârșit în căutarea fericirii. Unul dintre cei mai avizați colegi ai poetului criticul literar Mihai Marinache spunea: „Poetul tulcean Mircea Marcel Petcu condensează în poeziile sale, voit sau nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dacă era în tura de mai târziu, începea la prânz și termina cam pe la opt seara. Desigur, habar n-aveam în ce tură era în ziua aceea: fără a fi planificat anterior - de fapt, fără a fi planificat deloc - această plonjare în necunoscut din siguranța cursului previzibil al vieții mele. Nu conta: aveam s-aștept până primeam vreun fel de indiciu. Nimeni n-avea să mă găsească acolo- și nimeni, în afară de Judy și de copii, nici măcar n-ar încerca: după ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
greu de modificat, de îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să amesteci mai bine încărcătura încremenită a acestei lumi cu posibilul paradis imaginabil, astfel încît lumea să nu mai semene cu o plonjare într-un mediu înghețat care a uitat esențialul? Cine n-ar vrea o viață ideală, liniștită, fără probleme, fără complicații, limpede și clară, plină de fericire, plină de bucurii, de însorire, de sublim, de nectar, de feerie și de înseninare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
altul. Etapele evoluției sînt la rîndul lor drumuri: mai există călătoriile interstelare, cele spirituale, cele între dimensiuni paralele ale universului, cele în subconștient, cele în trecut, cele în viitor, cele înspre imposibilul devenit posibil, mai sînt și cele care înseamnă plonjarea în abisul privirii cuiva și înălțarea interioară a sufletului, în același fel... Orice fel de deplasare e destul de importantă, în felul său. Chiar numai o deplasare de aici pînă acolo. Fiecare drum are particularitățile lui. Așa cum e de exemplu și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a face o incursiune în împrejurimile șantierului și a le descrie sub semnul resemnatei cuviințe. Laur, cel de-al doilea personaj, atletic, care se urcă cu ușurință în copac pentru a culege nuci verzi, identificat într-un fel cu simțământul plonjării în viață și hotărât lucru, dar nu în cele din urmă un al treilea personaj, demn de luat în calcul și poate cel mai bine construit, rămâne Radu. Cartea vine, indiscutabil, să aprecieze, întru fermitatea unicității, stimulii personalității domnului Aurel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sau victorie, ce părea În același timp dominație protectoare, căreia Încercam să mă sustrag, dar pe care nu Îndrăzneam s-o Îndepărtez. Eram descumpănit s-ar fi putut să Înceapă, Îmi spuneam, nu fără teamă, sentimentul marilor Înotători În preclipa plonjării Într-o apă necunoscută, de a se afla Într-o aventură a existenței, iar eu nu eram, nici mai tîrziu n-am fost, un asemenea Înotător, abia dacă puteam să dau din mîini, să plutesc sau nici atît. Ea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și neajutorat, cu pleoapele strânse puternic, într-un extaz al limbii". Pentru tânărul scriitor, care se simțise mereu prins în vâscozitatea unei "mări a Sargaselor", împotmolit în zbuciumările sale sexuale ca într-un hățiș de alge, sărutul acesta era o plonjare bruscă în ape mai fluide. Această Veneră născută din ape și transformată acum în sirenă, jumătate femeie, jumătate pește, fragilă și înfricoșătoare, devorată și devorantă, îl atrage în mijlocul curenților vijelioși ai pasiunii. Mai mult chiar decât April, amanta studentului străin
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
traseului antropologic, în care "hermeneutica reductivă" și "hermeneutica instaurativă" nu sunt suficente. Dacă "hermeneutica reductivă" limitează simbolul la un "epifenomen", la o "suprastructură", "hermeneutica instaurativă" augmentează simbolul până la un supraconștient trăit. Paul Ricoeur vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă civilizația a căzut, într-un anumit context istoric, într-un iconoclasm endemic, confundând demitizarea cu demistificarea, societatea contemporană are un mijloc
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
anticomuniști din temnițe și din Mișcarea de Rezistență de Munți, pe relevarea ideii lor de jertfă ca răscumpărare a tuturor păcatelor națiunii. Să încetăm cu acele predici de preamărire a călăilor și criminalilor națiunii române, cu acele predici căldicele de plonjare în trecutul cât mai îndepărtat cu putință, pentru a fugi de istoria recentă punctată de crimele și ororile comunismului. Preoții români ar trebui să aibă mereu în vedere afirmațiile Părintelui Justin Pârvu potrivit cărora nerecunoașterea și necinstirea memoriei martirilor și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
recuperabil atunci cînd ajungi să-l înțelegi întru-totul. Toți purtăm în noi teatre mai vechi de unde uneori scoatem actorii, îi dezvelim și vedem cu certitudine că acele chipuri sunt chipurile noastre, jubilante sau întristate. Teatrul este recunoaștere. Ieșirea din teatru. Plonjarea în timp Filigranat, scenariul oferă o serie de oportunități teatralizante. Textualismul face referință la două planuri: unul în interiorul platoului, iar celălalt, exterior acestuia. Cutia scenei în miniatură pe care a amenajat-o în apartamentul său fostul actor face posibilă încarnarea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
practică nedemnă din punct de vedere uman? Dincolo de această apropiere îngrozitoare, dar, la urma urmei, explicabilă prin circumstanțe, piesa lui Weiss risca să fie explozivă în măsura în care dezvăluia eșecul supravegherii acolo unde totul miza pe resursele ei coercitive. Desigur, aceasta presupune plonjarea în delir, în nebunie, dar Hamlet, pentru a acționa, nu îmbracă oare haina bufonului? În Est, opera lui Weiss nu putea decât să îngrijoreze puterea instalată, căci ea dezvăluia un adevăr: la un moment dat, nimic nu mai poate ține
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dafinii în floare și bolțile de vie,/ cântări crepusculare de liră și de flaut". Majoritatea actanților din cartea de debut trăiesc însă irepresibila seducție a călătoriei pe axele sus-jos, înalt-adânc. Tiparul fundamental al textelor privilegiază în fapt iluminarea, mediată de plonjarea în acvatic, ca spațiu ideal al "transmigrării". Doar la o primă, neatentă vedere, finalitatea acestui gen de revelații pare a fi prin urmare înecul, prăbușirea actantului ("M'am prăbușit în fântâna întunecat de adâncă/ de lângă poartă,/ cu apa ce clocotește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]