180 matches
-
cumpărat de la Santen, Jakey și Bing, de la ultimul porțelan de 10.000 franci. Ploaie. Ora 12½ înapoi la hotel. Dejunat cu generalul Greceanu. Ora 1 și 55 minute plecarea, pe calea ferată din dreapta Rinului, prin Rüdesheim, Ober-Lahnstein etc. spre Neu-Wied, plouat adesea, călătorie minunată. Puțin înainte de Neu-Wied o adevărată rupere de nori. Ora 7 sosirea, la gară soacra mea, Elisabeta, Wilhelm și Maria, Roggenbach, suita etc. și enorm de multă lume. Salutare, apoi plecat spre Segenhaus în trăsură deschisă, deoarece ploaia
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
arhiepiscopul Palma, l-am invitat la dejun. Esarcu, eu am dat 10.000 franci pentru Atheneu. După-amiază ploaie. Ora 5 mai bine. Plimbare cu trăsura, cu Elisabeta, spre Bușteni. Promenadă în Valea Iepii. Ora 7 înapoi. Seara biliard. În țară plouat destul de mult. Miercuri, 10/22 iulie Mohorât, ploios. Principesa Știrbey a murit la Buftea. Înainte de amiază cu Elisabeta. Ora 11½ Câmpineanu la mine. Obedenaru, ministrul nostru la Atena, a murit acolo. Ora 12½ la lunch, însărcinatul cu afaceri rus, căpitanul
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
cer, apoi rămâne în vârful unui copac fără îndoială, arborele cosmic al vieții, precum cel al Evei sau al hesperidelor, frasinul Ygdrasil al nornelor, socul din Tirol sau chiparoșii perșilor. Făt-Frumos se urcă în copac, ia săgeata și se întoarce plouat, urmat de șapte bufnițe. Cea mai mare dintre ele se vâră în patul lui, iar el nu îndrăznește să se culce din pricina lighioanei; dar, minunată surpriză, ea se preschimbă într-o prințesă frumoasă. Ca s-o păstreze în forma aceasta
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Ivanca , ipostaza hidoasă a morții este susținută nu prin lipsa apei (Bachelard), ci prin prea-plinul ei, prin acvaticul distrugător în care plutesc „oase...pline de glod”, în care părul (complexul Ofeliei) „se smulge mai ușor decât iarba proaspătă din ogor plouat”(Ivanca, p. 318). Deși Daria și Ivanca nu au constituit o culme a creației blagiene , ele rămân reprezentative pentru modul în care realizează componenta thanatică a poeticii apei. în Daria există o bogată reprezentare psihanalitică, însă o imagine atrage mai
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
acest Bujor, moartea păgânului, spiritul creștinului, atunci când team întâlnit spuneai că ești un biet țăran sărac, cereai bani să te faci bogat, dar acum cu mult teai umilit și la codru ai ieșit ce credeai că noi suntem niște curci plouate, cu flinte ruginite-n spate? La moarte te gândești sau cu mine vorbești, când m-oi enerva, pe toți trei vă voi spânzura. Bucur Haide vorba să lăsăm și un cântec să cântăm! Un cântec de unire pentru a noastră
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
acest Bujor, moartea păgânului, spiritul creștinului, atunci când team întâlnit spuneai că ești un biet țăran sărac, cereai bani să te faci bogat, dar acum cu mult teai umilit și la codru ai ieșit ce credeai că noi suntem niște curci plouate, cu flinte ruginite-n spate? La moarte te gândești sau cu mine vorbești, când m-oi enerva, pe toți trei vă voi spânzura. Bucur Haide vorba să lăsăm și un cântec să cântăm! Un cântec de unire pentru a noastră
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pînă atunci, dădea semne de desprindere, bluza mi se lipise de spinare într-un mod cît se poate de neplăcut, iar din manșetele suflecate ale pantalonilor se revărsau șiroaie de nămol. Toate acestea culminau însă cu mirosul înspăimîntător de capră plouată pe care îl răspîndeam în jurul meu. Și dacă o să-mi replicați că nu știți cum miroase o capră plouată, nu aveți altceva de făcut decît să cumpărați o traistă țesută din părul sus-numitului animal și s-o lăsați un pic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
neplăcut, iar din manșetele suflecate ale pantalonilor se revărsau șiroaie de nămol. Toate acestea culminau însă cu mirosul înspăimîntător de capră plouată pe care îl răspîndeam în jurul meu. Și dacă o să-mi replicați că nu știți cum miroase o capră plouată, nu aveți altceva de făcut decît să cumpărați o traistă țesută din părul sus-numitului animal și s-o lăsați un pic în ploaie. Acest lucru i se întîmpla, pentru prima oară, traistei mele cumpărate cu două săptămîni mai înainte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
lăsase seara, umedă și răcoroasă. Trecînd prin fața unui birou de schimb, mi-am amintit că nu mai am bani nici cît să iau tramvaiul pînă la gară. Și am intrat, udă și nepăsătoare, purtînd după mine insuportabilul miros de capră plouată. În fața mea, la ghișeu, două făpturi rotofeie, roșcovane și... uscate mașinile fiind parcate în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză și ridicaseră niște priviri scandalizate spre silueta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mea, la ghișeu, două făpturi rotofeie, roșcovane și... uscate mașinile fiind parcate în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză și ridicaseră niște priviri scandalizate spre silueta de cocostîrc plouat care aștepta în spatele lor să schimbe... un dolar. În hainele mele muiate, cu dolarul jilav în mînă, pentru nimic în lume nu aș fi făcut schimb cu privirea blazată a acelor ochi lipsiți de entuziasm și de voioșie. Imperturbabil, funcționarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
penibil. Doctorul Pacienza a dispărut. Frigul și televizorul au devenit insuportabile. Se plânge soțului ei. Mi-e până-n gât, du-te și cere-i escrocului ăla de Sinus o pătură! Și să mute hârâitoarea de-aici!" Soțul ei se întoarce plouat: "Doctorul Sinus nu are pături, lui îi e suficient un cearșaf să se învelească noaptea." "Ipocritul! Și televizorul?" "Cu neputință de mutat, are un rol medical." "E un spion! Mă spionează tot timpul!" Noapte profundă ca un abis. Din conversațiile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
terminau aperitivul când ușa s-a deschis cu zgomot. Un câine mare, negru înaintă până în mijlocul sălii. Salută pe toată lumea, în dreapta și-n stânga, dând vesel din coadă. "Hector, nu ți-e rușine, închide ușa!", îi porunci șeful de gară. Plouat, câinele se întoarse ca să împingă ușa cu botul, apoi veni să se așeze dinaintea șefului de gară, privindu-l drept în ochi. "Hai, nu mai fă mutra asta, mergem!" Câinele se duse atunci să amușine cizmele locotenentului și, mulțumit de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
luminoase brăzdau toloaca, care clocotea sub descărcările tunetelor. Sub zgomotul ploii, șanțurile dintre ogoare s-au umplut cu apă, s-au umflat și-au început vaietul. Urlau degeaba. Nimeni nu le putea veni să le ocrotească. Arătam ca niște mâțe plouate, din creștet până-n tălpi. Ne-am fi întors să ne adăpostim sub podul de la Posen, dar, distanța era prea mare. Așa că, ne-am luat inima-n dinți și ne-am continuat mersul. Apa curgea de pe noi ca dintr-o varză
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
n-a putut-o face; l-a scos pe Drăgușanu [18] și iar nu, apoi pe Ionescu și tot nu. Și atunci preotul Săvel m-a scos pe mine și eu am făcut-o. Și când au plecat toți trei plouați că fiii lor n-au știut, i-au zis: "Bună ziua părinte!" Și preotul Ioan Săvel n-a zis nimic. S-a uitat pe fereastră ca și cum ar zice: " Ați venit să mă controlați că eu mi-s drept?" Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
internații vor fi liberați în schimbul celor sosiți din Moldova, chiar cei din Bulgaria trebuiau să sosească. Știrea era plăcută, dar nu mă bizuiam pe simple vorbe și cerui o confirmare scrisă. Trecu în cabinetul faimosului Hartenstein, Oberpolizeimeister, și reveni destul de plouat, ca să-mi spună că pentru noi nimic nu era hotărât; îmi aduse însă prelungirea cerută de dr. Elias, declarând că va fi ultima. Noi depindeam de poliția militară politică de sub conducerea contelui Addelmann. Bărbatul meu, care mă însoțise, se bucura
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prelungirea cerută de dr. Elias, declarând că va fi ultima. Noi depindeam de poliția militară politică de sub conducerea contelui Addelmann. Bărbatul meu, care mă însoțise, se bucura deja de buna știre, dar avu o mare decepție și ieși de acolo plouat și turtit. Eu mă așteptam la așa ceva. A doua zi, la orele 10, mă pomenii cu căpitanul Jelkmann acasă pentru a-mi anunța din nou punerea în libertate, de vreau să merg în Moldova. Am refuzat să părăsesc pe soțul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
McDonald’s. Eu nu știu unde stai, dar cred că în București. La mine acasă nu e așa gălăgie ca la București. Raluca Ciobanu, str. Izvoarelor, nr. 45 Dar la D.V. să revin, la întâlnirea aceea din Romană. O Piață Romană înghețată, plouată, un noiembrie căcăcios, gri și grăbit când slalomezi printre băltoace vineții. Ce a fost ciudat - că D.V. din euforia inițială cu care mă întâmpinase, cum a auzit întrebarea, și-a pus coada pe spinare și m-a lăsat cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Dresat să-și urmeze instinctele, corpul li se transformă în unealtă de atac. Unul dintre primele mele colaje de texte în care descopeream rima și regele suna astfel: și-ntr-o palmă sta iaca regele îl plouă și-i tare plouat treaba stă și-așa ce să-i fac am intrat nevrând să dau ochii cu mine și-n cealaltă palmă sta iaca regele jocu-i pierdut n-are un’ să fugă ce să-i fac am intrat și m-au tuns
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Oricum, eram foarte prevăzător. Cum se întîmplase, atunci, să uit de asta tocmai în mo mentul pentru care mă pregătisem cu atîta logistică ? Dacă tipa rămîne gravidă ? Am încurcat-o ! Tocmai cînd gîndeam așa, apare și Ioana cu o față plouată și îmi zice : „S-a întîmplat o nenorocire“. „Cum, chiar ai rămas gravidă ?“ - sar eu. „Care-i chestia cu «gravidă» ?“ „Păi, dacă ai rămas gravidă, sîntem terminați amîndoi !“ Tipa se repliază imediat și începe, zîmbind condescendent, să marșeze : „și dacă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aista, îngână el, dar nimeni nu deslușește ce bolborosește el acolo. Simte răsuflarea caldă aburindă a calului ce-și freca botul de umărul lui. Îl mângâie pe coamă cu drag și recunoștință. Ridică privirile: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! izbucnește el. Am izbândit doar! Să lăsăm morții să-și îngroape morții! Boierii atâta așteptau; se dezlănțuie: Strălucită izbândă!! Strălucită-strălucită, mormăie Ștefan. M-or blăstăma moldovencele de atâta "strălucire", oftează adânc mângâind fruntea calului ce nechează a mulțumire. "Pentru Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bucățică ruptă, zâmbește cu drag Sora. Cu cine să semene oare? Niște "Năzdrăvani". Îți amintești, Ștefan, câte năzbâtii făceai? spune Sora, îmblânzită, cu nostalgia unor amintiri. Doamne! Speriaseși Borzeștiul... Amarnic și neastâmpărat mai erai. Pe lângă tine, eu eram o curcă plouată. De atunci ți s-a tras porecla "Năzdrăvanul". Și așa ai rămas... Ștefan, în capul oaselor, cu un zâmbet blând, patern: Copii, Sora, copii... Le arăt eu "Năzdrăvanilor"! își recapătă Sora autoritatea, agitând amenințătoare nuiaua. Le arăt eu!... Pleacă. Boierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ibovnică? Măria sa râde de mine... Ba mă întreabă de mă mai joc cu păpușile, ba zice că-s regina veverițelor, că m-am dat de trei ori peste cap și m-am făcut o zână, ba, că-s o mâță plouată... Râde de mine. Maria, în panică, schimonosită, vrând să fie ironică: Nu s-a atins de tine?" Ștefan?!... Mira-m-aș! Haida-de! Lui nu-i scapă niciuna!... Jur! Să jur pe icoana Sfintei Fecioare?! țipă Voichița. Maria pălește: Adică... adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tăcut, n-a ridicat ochii din pământ. Ștt!... Vine!... Boierii, cu capetele plecate, așteaptă într-o tăcere apăsătoare... Ștefan se apropie șchiopătând, gârbovit, urmat de câțiva boieri. Îi privește lung, crispat, stacojiu... Se răstește: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! Ați aflat și... și v-a căzut nasul în gură! Mă întreb și eu, ca prostu' fie-mi iertată obrăznicia -, replică Stanciu, unde o fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stârnit decât interesul câtorva studenți și al câtorva români care aflaseră oarecum întâmplător de evenimentul acesta, redus la niște proporții infime. Nu pot să jur, dar parcă fuseserăm invitați la Târgul de carte. Așa că ne-am dus, triști și puțin plouați, să ne vedem cărțile. Nu erau expuse. Nu le-am văzut decât într-o singură librărie din Budapesta. Bine că le-am văzut și acolo... Nici pomeneală de interviuri, televiziune și alte delicatesuri ale mass-media. Eu, unul, m-am consolat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
este alcătuită numai dintr-o combinație obiectivă de proverbe și zicători, plină de nuanțe invizibile, de o truculență genială. Iată tipul sintetic al indolentului: Când umblă prin poticele Umblarea-i e-ncovoiată Parcă e luat din iele. Ca la pisica plouată. Te uiți la dânsul și parcă La o treabă când se scoală Tot prin străchini goale calcă. Parcă are ouă-n poală. Umblă parcă treieră la mărăcini. Pîn-a se găti mireasa, Ochii ginerelui iasă. Când te uiți la el și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]