181 matches
-
și a trupului, de blândețea nesfârșită și de dorința intensă de a o proteja, ceva ce nu mai simțise niciodată în viața lui. Ce este? întrebă ea. Încă stătea cu fața la fereastră ca și cum nu se putea detașa de silueta înaltă și plouată a așa-zisului Chavel. Sunt aici de mai bine de două săptămâni, zise el. Nu știi nimic despre mine. Așa este, se arătă ea de acord. —Te-ai gândit ce-ai să faci când o să moară ea? Nu știu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci puțin și să te ferești de apa care curge de sus. No, uită-te la tine, ești ud ca un mâț plouat. Într-adevăr, cămașa inspectorului era leoarcă. Nu fusese atent cum procedase bătrânul comisar. El trecuse de-a dreptul prin pânza de apă a cascadei. Sunt sigur că n-ai nimic de schimb la tine, nu-i așa? Cristian dădu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de București, la clasa Întâi, puși la costum și cravată. Dumitrică și Stănică aveau niște mutre murate de se speriau și câinii când Îi vedeau. Numai Mărin radia de bucurie. - Da’ ce-aveți mă’, de aveți mutrelea astea de curci plouate? - Nu prea am avut somn! răspunse Dumitrică. - Mărine, mie Îmi vine să nu mai fiu de acord să vină americanii! - Și mie la fel! spuse și Dumitrică, mai cu jumătate de gură. - Mă’, pă mine să nu mă Întoarceți de la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
adormit acasă imediat). - De la hotel i-am trimes o carte de vizită. A venit imediat sin-gură. A venit la mine și m-a sărutat. (Nu se cunoșteau decât din vedere.) E foarte dulce și prietenoasă. Părea un puișor de găină plouat. Prima întrebare i-a fost: "Unde e Sandu?" Nu pricepea cum erai întors și n-ai venit s-o vezi. Parcă nu-și da seama de tot ce i se întîmplase și de obligațiile ei noi. Mi s-a plâns
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca un cal care dă din copite fără să știe de ce, de foame sau de slăbănog ce e, ca să arate și el că poate fi un armăsar adevărat, dacă țara i-o cere. Se Îndreptau agale către oraș, În dezordine, plouați cu toții de efort și de mascaradă, unii se amuzau dându-și șuturi În fund sau glumind cu vajnicul plutonier Morteci, care Își distribuia cu Îngâmfare rudimentele de Înțelepciune. Aveau de trecut printr-un lan de grâu care dădea șapte mii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
postsimbolism, avangarde, modernism și noile spiritualisme). În ce privește Sburătorul, este semnificativă diferența de opinii dintre momentul 1923 („Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de trei ani cu indiferența publicului”, cf. nr. 24) și momentul 1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În realitate e deghizat. În cenaclu dogoare de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai F. Aderca simulează controversa, strigînd prin colivie: «Eu sînt independent... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca să mă întâmpine. și el arăta ca și cum abia s-ar fi trezit din somn. O parte a părului îi stătea lipită de cap, iar cealaltă era ridicată vâlvoi - arăta ca o combinație între Johnny Rotten și un pui de găină plouat. Da, eu sunt, i-am răspuns zâmbind și întinzându-i mâna. Puștiul mi-a strâns-o moale. — Eu sunt Milton. Sunt asistentul lui Vivian, a mormăit el. Vino după mine. — Mă bucur să te cunosc, Milton, i-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest miros. Un miros peste care se așezase, pentru o vreme, unul de brânză puturoasă ori de oaie plouată de care el uitase, cum uitase și de sania care se Îndepărta de fată pe măsură ce mașina lui Marcovici se apropia de poarta doamnei Ster. Spuse tare, răspicat, convins de adevărul său: Fata fost violat. Se poate spune și așa ceva, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acoperită de râsul său ștrengăresc, risipit În toată casa. Fotografia când era pe cântar Îl distra teribil fiindcă Îl vedea pe tata cum se chinuia să-i ia greutatea, iar el stătea În covățica aceea de plasă "ca un mâț plouat" (cum Îi spusese "mama mama", adică bunica după cum o botezase verișoara sa, Alexandra), cu boticul Încrețit a plâns. Cred că eram tare ușor, spuse el mai mult ca pentru sine, și cred că... Erai un plângăcios și un pișorcos, Îl
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Smochini s-ațin pe verzi cărări în floare. Din prund înalță trunchii lor arinii În lunce risipiți, sub stânci ce pică Isvoare sar prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur Iar căile-s cu marmură podite Și fără porți sunt sfintele dumbrave. Pe scări înnalte flori de foc sădite. Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
haios când i-am zis. N-am mai văzut niciodată pe cineva așa - cum dracu-i cuvântu-ăla?, ăla idiot de-l folosește el. Siderat. Așa era. Știam de câteva zile că tre’ să-i zic. Doar că arătase așa plouat c-am tot amânat. De fapt, e mereu supărat în ultima vreme, cum am zis și-nainte, da-n ultima vreme m-a cam - ce? - speriat, aș zice. Mai ales c-a plecat Crystal, am rămas io și mama contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu s-a mai întors decât după mai bine de o jumătate de an, când respectivul s-a săturat de ea și a abandonat-o. Rămasă fără tain și fără acoperiș deasupra capului, cu coada între picioare ca o mâță plouată, s-a întors acasă. Mă-sa a primit-o bucuroasă crezând că fetița ei s-a lecuit. A reușit chiar să o înscrie la niște cursuri de calificare de scurtă durată în croitorie și a încadrat-o la Fabrica de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că omulețul împinge. Pune-le în șopron, dom' Niculiță, ordonă din ușă doamna Mardare. Dar... un rachiu întîi, că-s țapăn de frig. Sigur, imediat, dom' Niculiță. Paharul este oferit din toată inima, ceva mai plin decît la plecare și, plouat și transpirat, omulețul îl soarbe cu socoteală, după un ritual doar de el știut. Întîi își umple gura, apoi îl plimbă de ici-colo, avînd două boalfe umflate ca la hîrciog și, într-un final, se deschide intrarea spre stomac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
jos, spre prag. La picioarele mele era o cutie udă leoarcă. — O, am făcut. Așa-i. Bărbatul ridică bărbia într-o exclamație tăcută iritare, apoi se întoarse și, strângându-și în continuare haina în jurul trupului, se îndepărtă șontâcăind pe strada plouată, galbenă în lumina felinarelor, fără vreo altă vorbă. Cutia din prag era mare, precum cele pe care le iei de la Tesco atunci când te muți. Era ambalată în hârtie maro și muiată de ploaie. Era de asemenea foarte grea. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu tratatele unor filozofi și teologi excentrici din secolul al XVII-lea, - bunăoară Newton, despre poziția geografică a iadului sau Calea spre perfecțiune a lui Jeremiah Whiteley. Încăperea mirosea a vechi, a paie de ambalaj și a haine prea des plouate. Stînd lîngă rafturile care cuprindeau loturile numerotate de la 1 la 35, Rowe putea observa toate persoanele ce intrau sau ieșeau pe ușa clădirii unde-și avea biroul domnul Rennit. Chiar În dreptul ochilor lui se afla un liturghier fără o valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îmi spusese, dar sunt ghețuri care te vor duce spre Apus. Ghețuri.... Pfuuuh... Le vedeam cum pluteau, precum munții, ciocnindu-se Între ele, bubuind și scârțâind - unele erau albastre precum cerul după ploaie, altele erau cenușii precum blana unui lup plouat zile În șir, iar altele erau albe precum cel mai nou omăt, la Început de iarnă... Malul se arcuia spre Miazănoapte și Într-o parte și În alta, așa că nici să mai fugim Înapoi nu mai puteam: În spate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și toată suflarea câtă a mai rămas în sat s-a tras la umbră. E către amiazi și soarele e ca o bobotaie de argint. Câinii și-au căutat umbră de dimineață și nu s-ar mișca de acolo [...]. Găinile, plouate ca vai de capul lor, s-au scăldat o vreme în țărâna de pe lângă gardurile cu streașină, iar acum, cu penele burzuluite, stau pe-o dungă, cu un picior și o aripă întinsă”. (Ion AgârbiceanuNepoata lui Moș Mitruț) Cerințe: 1. Citiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
s-a ascuns și el în nori. Plouă, plouă, ce furtună! și când tună, bum, bum, bum, parcă îi e nu știu cum! Nu-i nimic, așa-i la mare râde doamna învățătoare și vă rog nu-mi mieunați ca niste pisoi plouați! Mâine va fi iarași soare! Astăzi stăm frumos acasă, facem lună-n dormitoare, scriem acasă fiecare o scrisoare de la mare . Eu cu dor și drag închei prima mea scrisoare. Doamna doar m-a ajutat un pic la adresa de pe plic. Îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
apar și cîteva secvențe uluitoare, secvențele cu scaun. E un scaun așezat de cei doi Îndrăgostiți, Savage și Mary, undeva la mama dracului pe-un deal. Și scaunul ăsta nu apare oricînd, apare cînd vrea el, cînd se schimbă anotimpurile, plouat, nins, plin de flori, strălucind În soare, un scaun de nuiele, din recuzita lui Cehov, un scaun pe care nu stă nimeni, pentru că vîrsta aia s-a dus, odată cu prospețimea pielii, a sufletului, a voastră, stă singuratic pe deal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pâcule? a întrebat cu naivitate prefăcută Mitruță. Așa se zice, băiete. De ce se spune așa, nu ți oi putea tălmăci. Nu știu nici de ce se spune că te învârți bezmetic ca o curcă chioară sau că arăți ca o curcă plouată. Așa sunt ele. Nu știi încotro se uită, nu știi dacă li-i foame sau li-i sete, nu știi dacă sunt treze ori dorm. Parcă ar călca mereu în urzici...Lasă că și tu, Mitruță, când nu pricepi sau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani... De ce m-ați ales tocmai pe mine? Își permise să zâmbească în gând. Intenționam să te transform într-un agent imobiliar pervers și drogat, plouatule, cum ai reacționa dacă ți-aș oferi astfel de informații ascunse în manuscris, la doi pași de moaca ta pleoștită? Iar finalul va fi apoteotic, te vei sinucide fără să apuci să cheltuiești vreuna din bancnotele alea mici... Rosti cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întâi catarama din dreapta. Apoi pe cea din stânga - îți tremură degetele din cauza băuturii, în rest nu ai nicio emoție, nu??? Culcă geamantanul pe covor, apoi verifică dacă era cumva încuiat cu cheița. Asta ar fi culmea, să alerg după idiotul ăla plouat și să îi cer cheia. Nu era încuiat. Ridică încet capacul, convins că s-ar putea aștepta ca vreo mănușă de box fixată pe un arc să îl lovească în plină figură. Banii erau așezați în teancuri legate cu hârtie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
reci, buzele unui cadavru umblător care aduce împreună cu el și o frică terifiantă. Vocea magicianului își făcu simțită prezența. - Nu ești un criminal, de unde naiba ai scos-o și pe asta?! Nu ai cum să fii un criminal. Agentul acela plouat n-a venit din lumea reală, a venit din (pfui, nu e formidabil?)... manuscrisul tău. Dacă aș judeca după logica ta așa-zis impecabilă, toți autorii de romane polițiste sunt niște criminali. Și toți ar fi trebuit să umple pușcăriile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap până în picioare, ca o găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și care scârțâia înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă din piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cât se poate de sever cu el. Dar novicele repeta mereu răspunsul cu plăcerea celui ce știe că aplică o pedeapsă. În puținii ani pe care-i am, am crezut întotdeauna în cărți ca în niște daruri venite din rai, plouate direct din mâinile Domnului pentru a-i mângâia pe oameni. Cine era băiatul ăla? Și cuvintele-alea rostite cu atâta cumpătare, în pofida mâniei lui, erau oare rodul ingenuității sau cu totul altceva? Gândul despre cărți ca dar dumnezeiesc era totuși
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]