444 matches
-
din paloșul lui Mărțișor îi fripse scăfârlia și când văzu cum vine spre el, acesta aruncă biciușca, văicărindu-se: Aoleu! Văleleu! Săriți! (Uitase comanda “Atacați, buluc!”). Dar trăsnetul lui Mărțișor în ceafa groasă și lățoasă făcu din general o ceață plumburie, cu dâre negre ca smoala, care gemea în continuare: Aoleu! Văleleu! Împărăteasa era disperată că, sub ochii ei, falnicii viteji erau transformați în fantomele din Țara de Fum pe care ea le însuflețise. Mânioasă, sufla în disperare, aruncând în Mărțișor
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
forma clasică a sonetului 4-4-3-3, pe care le respectă cu strictețe, iar la ultimele 2 strofe, rima e 1-3-5 și 2-4-6. Una din temele care mereu revine este plecarea, absența, despărțirea, așteptarea în zadar, depărtarea. Ceea ce atrage după sine: zarea plumburie, tristețe, vină, regrete, renunțare, vise răvășite ș.a. Tonul, în aceste cazuri este elegiac, tânguitor, melancolic, uneori melodramatic, patetic: „Și-n suflete a început să plouă” (Adio), Sau: „Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă/ Metafora iubirii nesfârșite,/ Să-mi readuci
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
înzestrat pentru istorie cu supremația unui cristal în care, toate razele timpului istoric s-au concentrat într-un punct și apoi s-au proiectat pe cerul viitorului, dând semne că, revenită din adânca istorie a României, națiunea va dezbrăca mantia plumburie, îmbrumată, a toamnei înârziate într-o gară ponosită a timpului, își va curăța curpenii care vor rodi flori, în puritatea zăpezilor, va visa și se va reînnoi în primăvara viitoare. „României i-a fost dat să trăiască 24 de ore
REGELE MIHAI I. UN REGE ABDICAT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352303_a_353632]
-
și țâfne academice. Literalitatea textului poartă o suită întreagă de trăsături omologate sub umbrela liricii moderne, o înnoire trecută prin instanțe poetice proprii, reinventând un limbaj poetic dens, de sfâșiere la nivel senzorial. Până și orașul are o atmosferă bacoviană, plumburie. Întâlnim și versuri silfide cu esențe de lirism calm, deocheate de iele melomanice coborâte pe „Coloana infinitului” pe malul Jiului. Versuri prinse odată cu poetul în rotunduri brâncușiene bolnave de metafizic și abstract spiritual. Dar și poezii ferme în simplitatea lor
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
n-am dori să recunoaștem, anumite filoane structurale privind necesitatea suferinței participative și substitutive, ies la iveală intempestiv, de parcă autorul ar fi smuls din condei, propriile noastre cuvinte. Desigur, atmosfera este cât se poate de bacoviană, cu elementele specifice: atmosferă plumburie, picurii de ploaie care, prelingându-se pe geamuri dau naștere melancoliei, ramuri triste-n tânguire, amintirile care dau năvală pe acest fond înnegurat, gândurile sfărâmă zăvoarele minții, cearceafurile reci care au uitat parcă forma ființei iubite, și în acest décor
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
s-au mai îmbunat de ceva timp,, De când soarele mi-a încălzit parcă Și sufletul cuprins de-amar. Ploua cu vânt, ceața se lasă-ncet Peste pleoapele pădurii, Seară, e-aici aproape și eu privesc, cum norii, Gonesc pe cerul plumburiu, de parcă, Ar vrea, s-ajungă undeva, la timp. Vântul e ploaie parcă, pe el îl simți, nu-l vezi, Doar murdăria lumii, când e prea puternic și nervos Și el o-mprastie, pe unde vrea... Nu-i pasă nici de
PLOAIA E VÂNT de COSTI POP în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350551_a_351880]
-
leagăn îngânând melodic basmul. Comerț fără comercianți. A fost o dată ca-n povești ..... Din nou pe Olimp într-un mic orășel de circa 100 mii de locuitori. A trecut puțin de miezul nopții iar cerul se acoperă treptat cu nori plumburii. Luna și stelele au dispărut de pe boltă, iar puținii pietoni se grăbesc spre casele lor sub primele picături care curând vor deveni șiroaie. Este prima din cele 2 ploi cotidiene care spală străzile urbei. A doua are loc pe la orele
MILENIULM 4 ALT JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350533_a_351862]
-
ce-l oprimă... Eminescu este viu Și nu e mai mare stimă Pentru umbra din sicriu Decât dragostea infimă... Eminescu este viu Și cuvântul lui suprimă Viitorul cenușiu Și speranța o exprimă... Eminescu este viu Contra celor ce decimă Românismul plumburiu Prin trădarea lor sublimă... Eminescu este viu Contra celor ce deprimă Rima celor care scriu Patria cu ritm și rimă... Eminescu este viu În a vremurilor climă Peste geniul lui pustiu De pustiu ce se comprimă... Eminescu este viu După
EMINESCU ESTE VIU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351319_a_352648]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iarna cu potcoave argintii de gheață Plânge după colțuri cant de despărțire, Șuieră-n tăișuri vântul alb subțire Soarele-și ascunde razele în ceață. Lacrimi plumburii varsă un nor sarcastic Păsări să-nfioare din grăbite triluri, Care joacă farse iernii-n vodeviluri Cu orchestra prinsă-n peisajul rustic. Fluturii îndrăzneți ce sfidează timpul Caută flori întredeschise-n pripă, Le pudrează visul sub a lor aripă Bucuria urcă
GÂNDURI DE PRIMĂVARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351410_a_352739]
-
Autorului TREPTELE VREMII Amintiri din al vremii crematoriu, Le pun în saci, plante medicinale, Rupând tot ce a fost iluzoriu, Visător prin aceleași spații astrale. Despre mine citiți noi mărturii, Acoperite până astăzi de mister, Din acele zile în culori plumburii, Prin care am trecut cu voință de fier. Am iubit ca și astăzi dulcea lumină, În adâncuri o aveam de la lampa de carbid, Cu ea m-am călăuzit mulți ani prin mină, Răzbătând prin acel întuneric perfid. Astăzi tot ce
TREPTELE VREMII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351594_a_352923]
-
păsările setoase-un fir de apă; și mi se sting simțirile-n surdină, și-nebunesc etapă cu etapă. Te aștept nesățios în absența obscură, când se prăbușesc în mine sihăstrii; de simt cum crește-n mine o arsură, asemenea zărilor plumburii. Te aștept prin atâta timp prezent, suflare scumpă și comoară; căci fără tine pământul mi-e absent și viața este tristă și amară. Referință Bibliografică: Așteptare / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 695, Anul II, 25 noiembrie 2012
AŞTEPTARE de GEORGE PENA în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351112_a_352441]
-
de factura bacoviană în fundal, poezia care dă și titlul volumului de față derulează imaginea “Celei ce nu mai este” în filmul trecerii ei prin viața autorului, lăsându-și vizibil amprenta în existența acestuia: “Privesc cum picuri năvălesc / din înălțimea plumburie / pe ramuri care se-oglindesc / în geam, născând melancolie... / Atunci îmi amintesc de tine / și numele-ți șoptesc cu dor [...] Când te-ai născut erai curată, / tu, floare-n câmpul plin de flori, / și te-ai păstrat imaculată / printre atâtea
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNTECUL PĂMÂNTULUI Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să ascultăm murmurul pământului ... O dimineață înnorată și rece de toamnă învăluie pământul! Norii grei, plumburii așteaptă un semn, să se dezlănțuie! Nu simt răceala, când merg cu tălpile goale prin iarba plină de rouă. O liniște nefirească s-a lăsat peste pădure, frunzele copacilor foșnesc, transmițând mesaje secrete. Cerul se dezlănțuie, furtuna izbucnește furioasă. Acolo
CÂNTECUL PĂMÂNTULUI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356403_a_357732]
-
par ca niște pete de smoală aruncate pe pânza unui pictor iscusit. Crăiasa toamnă ne oferă un tablou emoționant pictat în culori vii și stacojii. Cerul e încărcat de nori posomorâți, trândavi și obosiți. Soarele stă pitit după această perdea plumburie, probabil odihnindu-se, fiind moleșit de atmosfera de toamnă. Respir intens aerul încărcat de emoția toamnei. Frunzele îngălbenite s-au desprins din pomii triști, vântul hoinar îmbrățișându-le și purtându-le în pași de vals, în dansul ritmic al Naturii
EMOŢIE DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356877_a_358206]
-
Autorului Peste codri azi trece septembre Împroșcând peste verde arama, Unui soare timid îi face dojana De frigul ce-l simte-n vertebre. Un bucium sună-n noapte târziu, Pe ceruri trec vrăbii în zbor cenușiu, Văraticii nori de-acum plumburii Brumele-și cern peste morți, peste vii. Trec zilele ca un zbor de hulub, Picuri de ploaie, de-amor văduviți Cad de-acum peste tot, rătăciți, Triști amorezi cu aripi de plumb. Referință Bibliografică: Septembre / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare
SEPTEMBRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355676_a_357005]
-
lest, o mână de plumb gata-gata s-o răpună, nu altceva! Ah, acum observ! Grumazul se oferă din ce în ce mai mult privirii. Probabil că fruntea i se coboară sub gânduri. Desigur! Și umerii, înclinați înainte, de parc-ar vrea să se-adune. Plumburiul cerului insuflă sentimentul nevolniciei. Mă-ngrozesc! Nici tânărul, nici eu nu suntem Atlas să-l putem susține! Mă strâng veșmintele, deși mă ia cu frig! Dar ce mă plâng? Port și loden peste costum. El, doar în cămașă, ce-o
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
Acasă > Poezie > Amprente > AMURG DE TOAMNĂ Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Autor Maria Sarchizian Într-un amurg târziu de toamnă Și-o zi tot tristă, plumburie, Se contura destin, de-o viață Ce nimeni,nu avea să-l știe. Din prima zi, la geamul casei, Un ger puternic a pictat Dantelărie de zăpadă Ce-o frunză verde,a mușcat. Se anunțase, iarna grea Cu vânt tăios
AMURG DE TOAMNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370001_a_371330]
-
Acasa > Orizont > Portret > JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Umbra Pietricicăi e azi și dintotdeauna o armură plumburie ce-mbracă orașul de la gleznele muntelui, Piatra Neamț. Nu e adânc văzduhul căci muntele-l ajunge și-l sărută cu sărut împietrit din timpuri fără ani, mai vechi decât omul! Cât văzduh învăluie Pitricica de când s-a născut copilul fluid al
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
Doar anotimpul l-am înrămat/ În fauna mută”. (Glasul Deltei) deși toamna este însoțită uneori de vânt și de ploi șuierătoare: „Septembrie picură livezile prin ochii aurii, pierzători,/ Copacii dansează-n brațe durerea în roșu. Arzători,/ Coboară și cerul, tresărind plumburiu, o dată cu ele/ Cad frunze... și iar le rotesc, tot mai departe de stele...(Șuieră toamna). Există și o altfel de muzică a toamnei, aceea a zilelor luminoase, pline de rod. Cuvintele mele nu reușesc să redea valorile artistice, care se
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
de pielea pruncului, tot ar fi îndrăgită; dacă nu ar cânta frumos ca zânele din mitologia fermecărilor, tot ar fi îndrăgită pentru chipu-i cuceritor ca al frumoaselor din odiseele iubirii! Bacăuancă, fiică dragă a orașului cu faima decadenței și plumburiului, cândva oglindă vie a simbolismului pesimist, Vasilica Tătaru e una din oamenii frumoși și de valoare ce-aduc bucuria! În miezul verii lui 2016, cu focul furnalului ceresc fierbinte până la insuportabil, de Hramul Bacăului au cântat artiști admirabili, cu atât
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
ta. Ești un templu în fața căruia mă închin, ești rază de soare pe al meu orizont întunecat, iar lumina ta îmi străpunge bezna firii. Cum să pot trăi fără tine? Ești sensul meu de drum, ești o stea pe cerul plumburiu al existenței mele, ești o făptură de vis cu care pornesc în drumul către necuprins și-aș vrea să-ți pun lumea la picioare. Îl voi ruga pe Dumnezeu să facă o excepție, ca nimeni, niciodată, să nu te poată
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
iar blajin Undeva adânc și cald Rotunjindu-ne cu chin Pentru mâine alt smarald. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 37, din 13 septembrie 1942 PREFAȚĂ Gingaș întâi, un ger îmi crește’n oase O iarnă rea, cu-aromă plumburie. Din piscuri mari de piatră și trufie Mă râd, bălane, stele somnoroase. E chinul meu trudind între hotare Nelimpezi înainte, nici în urmă Ca să culeg din vreme ce se curmă O zestre-abea, cu boabele amare. Visai un pod pe veacuri
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 179 din 28 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Mai era puțin până la revărsatul zorilor. Barca se mișcă metru cu metru pe luciul apei înspumate. Am plecat de la mal cu teamă și neîncredere. Norii plumburii și fulgerele ce brăzdau cerul, nu prevesteau nimic de bun augur. Dacă avansam prea mult în larg, exista riscul să nu mai ajungem la mal, în caz că se pornea vântul dinspre sud-est. Acolo este malul, iar vântul și valurile ne puteau
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
cunoștinței binelui și răului. În jurul orei 17, ridicând privirea spre cer ni se dezvăluie un adevărat miracol cromatic. La asfințit cerul încărcat de nori se colorează în galben strălucitor, în galben cu nuanțe de mov sau într-o combinație de plumburiu, galben, roșu, mov. Treptat culoarea galbenă se estompează și cerul devine roșu cu nuanțe de mov. În spatele muntelui pare a izbucni un vulcan care aruncă pe cer rotocoale de lavă incandescentă, care se stinge treptat, locul roșului de foc fiind
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
mov. Treptat culoarea galbenă se estompează și cerul devine roșu cu nuanțe de mov. În spatele muntelui pare a izbucni un vulcan care aruncă pe cer rotocoale de lavă incandescentă, care se stinge treptat, locul roșului de foc fiind luat de plumburiul norilor. Într-o altă parte a cerului, deasupra muntelui se profilează o dungă de culoare crem-banan deasupra căreia domnește nestingherit cenușiul norilor. După ce spectacolul de lumini se stinge, mai aruncăm o ultimă privire asupra curții Mânăstirii Crasna și munților dimprejur
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]