900 matches
-
al doilea război mondial, a avut loc o anumită diversificare, fără a putea însă vedea în asta indiciile unei transformări semnificative (ibidem, p. 101). Noțiunea de poliarhie Oricare ar fi raporturile dintre elitele de la putere, s-a propus ca regimurile pluraliste să fie calificate mai degrabă ca poliarhii decât ca democrații. Noțiunea se înscrie într-o schemă de clasificare propusă de Robert Dahl (1971, pp. 5-16). Această clasificare a regimurilor politice - și a rolurilor elitelor politice corespunzătoare - se bazează pe două
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sociale” (Pareto, 1916, § 2025) -, și nu concepția monolitismului totalitar ce făcuse să dispară complet specificitatea diferitelor segmente ale elitei. Mai mulți autori au crezut că pot identifica și în Franța, într-un context politic și instituțional complet diferit (un regim pluralist deschis competiției libere a elitelor), emergența progresivă a unui „complex dominant”, care ar fi produsul unui sistem de formare reunește pe candidații la posturi înalte în administrația publică cu viitoarele cadre superioare din sistemul privat. S-a remarcat în nenumărate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
inteligența) și care apare ca o formă de elită republicană prin excelență, întrucât face obiectul unei selecții considerate ca fiind democratică, bazată pe concurs și își asumă o funcție democratică, respectiv răspândirea culturii (Clifford-Vaughan, 1960, p. 328). Într-o societate pluralistă și laică, noțiunea de elită purtătoare de valori va putea corespunde pur și simplu cu ceea ce uzul comun definește ca fiind „persoanele cele mai cultivate”. Totuși, slăbiciunea majoră a acestui criteriu constă în faptul că este în mod inextricabil legat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
multe niveluri, existau liste - sau nomenclatoare - ale posturilor influente pentru care era necesară aprobarea unei instanțe a Partidului. Trebuia asigurată de loialitatea politică a persoanelor selectate, oricare ar fi fost, de altfel, domeniul de activitate particular (Voslensky, 1980). În societățile pluraliste, aparatele de partid joacă și ele un rol în selecția candidaților pentru posturi politice. În funcție de importanța postului, selecția putea fi făcută de adunarea militanților sau de instanțele naționale ale partidelor. Aceste proceduri interne ale partidelor politice (deși, în diferite partide
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fi o conversiune rapidă și voluntaristă care ar duce la schimbări de comportamente, în așa fel încât actorii politici să demonstreze disponibilitatea și capacitatea de a adopta în comportamentul lor o serie de reguli - competiția electoral liberală într-un sistem pluralist de partide -, fără să încerce să schimbe aceste reguli. Uneori, acordul dintre principalele partide politice asupra regulilor pe care se bazează sistemul politic se putea formula într-un pact, implicit sau explicit, care presupunea, de asemenea, că orice conflicte vor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în sensul că interacțiunile în care se angrenau nu mai erau filtrate de autoritățile (diplomația) statului de origine. Această perspectivă a stat ulterior la baza modelului „politicii globale”, influent în mediile liberal-instituționaliste contemporane. S-a făcut simțită tendința de inspirație pluralistă de a înțelege relațiile internaționale cu ajutorul metaforei non-ierarhice a rețelei, iar interacțiunile actorilor nu mai sunt constrânse de granițele naționale, ca în modelul realist. Astfel, se poate evidenția un domeniu al politicii globale în care interacționează guvernele, organizațiile internaționale (guvernamentale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
idealurilor politice în prezentul istoric (apud Thies, 2002, p. 165). După cum vom vedea însă, acuzațiile de naivitate nu sunt complet justificate, ceea ce îndreptățește identificarea unei etichete mai puțin încărcate de conotații peiorative. Dintre alternative, merită atenție termenii „liberali internaționaliști” și „pluraliști”, însoțit fiecare de calificativul „interbelic”, pentru a-i separa de teoreticienii liberali ai secolului al XIX-lea și, respectiv, de cei asociați tradiției politico-juridice americane, accentuând varietatea actorilor politici, domnia legii și legătura dintre anarhie și suveranitate. Idealismul utopic - principalele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pentru teoriile funcționaliste. Literatura consacrată integrării europene a adus în centrul atenției un program de cercetare numit „neofuncționalism”, printre ai cărui exponenți s-au numărat teoreticieni precum Stanley Hoffmann, Karl Deutsch și Ernst Haas. Neofuncționaliștii au influențat semnificativ teoretizările liberale (pluraliste) în relațiile internaționale, prin tendința lor de a „dezagrega” statul, punând în evidență importanța birocrațiilor, elitelor sau opiniei publice în analiza fenomenului politic internațional. Din nou, integrarea regională europeană a constituit un domeniu predilect de cercetare: neofuncționaliștii au pus accentul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o alta, extrem de importantă: interdependența ca senzitivitate. În această accepțiune, interdependența presupunea existența unor efecte reciproce între țări sau între actori din țări diferite, o situație generatoare nu doar de costuri, ci și de beneficii. Valorizarea interdependenței în teoria liberală (pluralistă) a anilor ’70 trebuie înțeleasă pe fondul tendinței de a dezagrega raporturile internaționale pe arii tematice și, în acest context, de a contesta primatul specific realist al securității naționale. În domenii precum comerțul, finanțele sau mediul înconjurător, interdependența între societăți
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
admit că studiul lor venea pe fondul preocupărilor liberale asupra interdependenței, încercând să evite argumentele de factură teleologică. Însă excluderea acestui tip de argumentație, prezentă în alte variante de reflecție liberală, nu însemna absența oricăror preocupări normative din partea teoreticienilor liberali (pluraliști) ai interdependenței și, ulterior, a neoliberalilor. Cooperarea internațională este un obiectiv ce trebuie promovat, inclusiv prin recomandările de politică publică transmise de cercetători decidenților politici. Cooperarea internațională după hegemonie Tema cooperării internaționale este fundamentală pentru teoriile neoliberale. Cooperarea este definită
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ideea folosirii violenței între ei. Deutsch identifică două tipuri de astfel de comunități: pe de o parte sunt cele amalgamate, care dezvoltă și o formă de guvernare comună (cauză a apariției statelor federale), iar pe de altă parte sunt cele pluraliste - ale căror unități componente își păstrează independența totală una față de alta. În cele ce urmează, discuția se va concentra asupra comunităților de securitate pluraliste, în care state suverane nu concep posibilitatea izbucnirii unui războiul între ele. Deutsch și colaboratorii săi
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
formă de guvernare comună (cauză a apariției statelor federale), iar pe de altă parte sunt cele pluraliste - ale căror unități componente își păstrează independența totală una față de alta. În cele ce urmează, discuția se va concentra asupra comunităților de securitate pluraliste, în care state suverane nu concep posibilitatea izbucnirii unui războiul între ele. Deutsch și colaboratorii săi afirmă că o asemenea formă de agregare poate fi atinsă prin integrare, adică prin atingerea unui „sens al comunității”, prin edificarea unor instituții și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a lui Deutsch să fie practic abandonată în literatura academică de profil timp de aproape 40 de ani. Conceptul a fost relansat în anii 1990, mai ales prin opera lui Emanuel Adler și Michael Barnett, pentru care, în forma sa pluralistă, comunitatea de securitate desemnează o regiune transnațională compusă din state suverane, ale căror popoare mențin așteptări întemeiate asupra schimbărilor pașnice (Adler și Barnett, 1998, p. 30). Pornind de la opera lui Deutsch, ei identifică două forme ale acesteia. În funcție de natura legăturilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de către state. Abia după ce interacțiunea societăților devine cu adevărat semnificativă se poate vorbi despre imposibilitatea militarizării conflictelor. Prin creșterea intensității legăturilor se poate ajunge la asumarea în comun a provocărilor și amenințărilor, securitatea devenind împărtășită de către toți membrii unei comunități pluraliste. În esență, se poate spune că există trei elemente fundamentale care trebuie luate în considerare în discutarea instituției comunității de securitate. Mai întâi, faptul că, spre deosebire de alte forme de gestionare a securității internaționale, aceasta se bazează pe încrederea și identitatea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ordine bipolară poate servi perioada „războiului rece” (1945-1990), în care Statele Unite și Uniunea Sovietică - ultima compensând inferioritatea economică prin paritate nucleară - în ciuda rivalităților, au asigurat stabilitatea sistemului. În timp ce Statele Unite și aliații săi europeni au creat o adevărată comunitate de securitate pluralistă (NATO-UE), Uniunea Sovietică a investit enorm în asamblarea unui bloc politco-militar și economic rigid (Pactul de la Varșovia, CAER). Cele două superputeri au evitat o confruntare directă, dar au purtat războaie prin procură în Africa, America Latină, Asia. De asemenea, prin întâlnirile
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Guide, Dorsey Press, Homewood. Schmidt, Brian C. (1998), „Lessons from the Past: Reassessing the Interwar Disciplinary History of International Relations”, International Studies Quarterly, 42. Schmidt, Brian C. (2002), „Anarchy, World Politics and the Birth of a Discipline: American International Relations, Pluralist Theory and the Myth of Interwar Idealism”, International Relations, 16, (1). Schroder, Paul W. (1992), „Did the Vienna Settlement Rest on a Balance of Power?”, The American Historical Review, 97 (3), iunie. Schweller, Randall (1994), „Bandwagoning for Profit: Bringing the
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Woodrow Wilson în fața Senatului („Cele 14 puncte”), până relativ recent, literatura convențională a Relațiilor internaționale ignoră contribuția intelectualilor americani, continuând să se limiteze (pe linia deschisă de Carr) la contribuția reprezentanților britanici. În acest fel se pierde din vedere contribuția „pluraliștilor” americani și, mai ales, argumentele acestora împotriva separării între principiile de organizare ale sferei interne și cele ale sferei externe, precum și fascinanta legătură între suveranitate și anarhie. Această pierdere a ușurat misiunea asumată de Carr în a denunța „naivitatea idealismului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
erau toate statele europene independente, mai puțin Albania, plus Uniunea Sovietică, Statele Unite și Canada. Ca observație, acești doi autori folosesc opera lui Deutsch pentru a discuta liberalismul sociologic, de tipul celui promovat de John Burton în anii 1970. Termenii „comunități pluraliste de securitate slab conectate” și „strâns conectate” sunt traducerile destul de aproximative ale formulelor loosely și, respectiv, tightly coupled pluralistic security communities. NATO a solicitat un studiu privind lărgirea, aprobat în 1995, în care sunt expuse condițiile pe care viitorii membri
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
deoarece este vorba despre prima unificare „reală” care a avut loc aici, în timp ce în celelalte țări ea se suprapune, cu o anumită logică, unificării monarhice și unificării ulterioare înfăptuite de revoluția burgheză și industrială. Trauma italiană a contactului dintre „arhaismul” pluralist și nivelarea industrială are, poate, un singur precedent: Germania dinainte de Hitler. Și aici valorile diferitelor culturi regionale au fost distruse de omologarea violentă a industrializării, fapt ce a avut drept consecință formarea acelor mase enorme care nu mai erau vechi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
explicative (vezi caseta 1, despre lucrarea lui Allison și Zelikow, Essence of Decision: Explaining the Cuban Missiles Crisis, 1999 - s.n.), cât și descriptive (vezi caseta 2, despre lucrarea lui Whyte, Street Corner Society, 1943/1955)2. O vedere generală și pluralistă asupra acestor strategii este mult mai potrivită. Oricare din strategii poate fi folosită pentru toate cele trei scopuri - explorativ, descriptiv sau explicativ. Pot exista studii de caz explorative, descriptive sau explicative (Yin, 1981a, 1981b). La rândul lor, experimentele pot cuprinde
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
preferabil, să zicem, unui sondaj. În anumite circumstanțe, esteposibil să nu existe o strategie preferată, deoarece plusurile și minusurile diferitelor strategii se pot suprapune. Totuși, scopul principal este să le luați În considerare pe toate, Într-un mod cuprinzător și pluralist, ca făcând parte din repertoriul dumneavoastră, din care puteți extrage ceea ce vă trebuie pentru a realiza cercetări sociale, În funcție de situația dată. În fine, au fost descrise criticile majore aduse acestei metode de cercetare și s-a sugerat faptul că ele
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de victime, colaboratori, criminali și spectatori. Istoricii și oamenii de cultură contemporani ce tratează această perioadă trebuie să evidențieze astfel de complexități. Acest efort nu este doar crucial, ci și extrem de urgent dacă se dorește construirea, precum și menținerea unor societăți pluraliste democratice viabile În această regiune. Deși obiectivul lucrării de față nu este acesta, intenția mea este de a oferi o perspectivă complexă asupra modului În care etnicii germani au devenit victimele atît ale politicilor sovietice, cît și ale celor românești
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dinspre blocul comunist. După cum se știe, conformismul stîngist domina În Franța În perioada aflată În atenția autoarei. Cu toate acestea, au existat glasuri solitare precum cel a lui Raymond Aron care consideră că „În secolul nostru filozofiile istoriei au devenit pluraliste și că singura filozofie a istoriei unitare, adică «singura interpretare a trecutului uman În ansamblul lui, În funcție de o metafizică», marxismul aparține secolului trecut, nu numai prin data constituirii sale, dar și pentru că nu mai este În stare să explice evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
depline. Imperialismul său este problema. După cum scria Pascal, marele eșec al raționalismului nu este „recunoașterea cunoașterii tehnice, ci nerecunoașterea nici unei alte forme de cunoaștere”. Mētis-ul, dimpotrivă, nu Își asumă nici un risc, nu are pretenții de universalitate și, de aceea, este pluralist. Desigur, anumite condiții structurale pot duce la respingerea acestui imperialism al pretențiilor epistemice. Uneori, presiunile de ordin democratic sau comercial Îi obligă pe cercetătorii din agricultură să se ocupe de probleme practice definite de cultivatori. În timpul revoluției Meiji, echipe tehnice
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
eu nu discut organicitatea și viabilitatea existențială a sistemului (respectiv calitatea de a avea sau nu o esență ontologică), ci modelul teoretic după care el este construit (care poate fi arhetipal, adică centrat, esențialist, sau anarhetipal, adică descentrat și relațional, pluralist). Nu Îmi propun, prin conceptele de arhetip și anarhetip, să discut natura realității sociale, ci doar teoriile și scenariile prin care ideologiile respective Își propun să explice aceste realități. Nu discut istoria, ci modelul prin care comunismul explică istoria (evoluționismul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]