177 matches
-
scopul studierii modului în care se formează, înregistrează, transmit, analizează, procesează, percep și se stochează imagini ale organelor sau țesuturilor, prin diferize tehnici, cu scopul de a le folosi pentru a diagnostica bolile. Anatomia radiologica are ca obiect studiul organismelor pluricelulare cu ajutorul razelor X. Este una dintre metodele curente de explorare in practica medicala. Radiologia/Imagistica medicală<br> Folosește metode fizice pentru a diagnostica bolile.<br><br> Subramuri<br> Radiologia Diagnostică<br> - Radiologie convențională (folosește raze x). Cel mai simplu exemplu
Imagistică medicală () [Corola-website/Science/299712_a_301041]
-
și tomein=tăiere)" nu este o ramură a biologiei morfologice care studiază formă și structura organismelor, ca și ale părților lor componente. În mod curent, termenul are mai ales o conotație medicală deși metodele anatomiei sunt aplicabile pentru orice organism pluricelular (inclusiv animale, plante, unele ciuperci). Studiul anatomiei este strâns legat de cel al fiziologiei, iar cu timpul (mai ales în secolul XX) din anatomie s-au desprins discipline complementare: histologia, embriologia, biologia celulară. Există mai multe variante ale anatomiei, care
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
sursă de energie lumina solară și în prezența pigmentului verde clorofilă, sintetizează substanțe organice. Majoritatea algelor sunt organisme acvatice, dar se întîlnesc și pe uscat: pe sol și pietre, pe copaci etc. Corpul algelor (talul) poate fi unicelular, colonial sau pluricelular. Celula algelor este protejată de un perete din celuloză și pectină. În citoplasmă se află unul sau cîteva nuclee, mitocondrii, reticul endoplasmatic, vacuole, dictiozomi, cloroplaste (cromatofori). Cromatoforii pot avea formă de cupă, panglică, stea, spirală, numărul oscilând de la unul până la
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
de un perete din celuloză și pectină. În citoplasmă se află unul sau cîteva nuclee, mitocondrii, reticul endoplasmatic, vacuole, dictiozomi, cloroplaste (cromatofori). Cromatoforii pot avea formă de cupă, panglică, stea, spirală, numărul oscilând de la unul până la câteva sute. Corpul algelor pluricelulare nu este diferențiat în țesuturi și organe. În funcție de dispoziția celulelor, el poate fi filamentos sau lamelar. Cu numele de alge sunt denumite atât organisme procariote (fără nucleu individualizat), cât și organisme eucariote (cu nucleu individualizat). Din categoria procariotelor fac parte
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
emisfera nordică sunt speciile de Halictidae, sau albinele atrase de transpirație, niște albine mici care adesea sunt considerate în mod greșit viespi sau muște. Cea mai cunoscută specie de albine este albina europeană (Apis mellifera). Regnul: Animalia (organisme eucariote și pluricelulare cu mod specific predominant de hrănire pe baza regnului vegetal). Subregnul: Eumetazoa (animale fără coloană și fără sistem osos intern). Încrengătura: Arthropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) Subîncrengătura: Mandibulata (artropode cu mandibule). Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcătuit din trei
Albină () [Corola-website/Science/303084_a_304413]
-
ul "(lat.: caput)" ca termen din punct de vedere anatomic înseamnă partea anterioară a unui animal, sau partea cea mai superioară a unui om, la vertebrate în craniu este adăpostit creierul. Între animalele pluricelulare primitive sunt unele ca de exemplu celenteratele care nu au cap. La om, capul cuprinde majoritatea organelor de simț și sistemul nervos central. El este susținut de coloana vertebrală și acoperit cu păr. Este protejat de oasele craniului. La nivelul
Cap () [Corola-website/Science/302190_a_303519]
-
Regnul Protista este un grup parafiletic eterogen de microorganisme eucariote cu organizare celulară simplă. Acestea pot fi fie organisme unicelulare, fie pluricelulare; nu prezintă țesuturi specializate superioare. În arborele filogenetic al organismelor eucariote, protistele au format grupuri monofiletice separate, sau au inclus membrii care sunt strâns înrudite cu oricare din celelalte 3 regnuri de eucariote. Termenul a fost propus de Ernst Haeckel
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
multă vreme în regnul Fungi. Prezintă multe caracteristici ale fungilor, precum absorția substanțelor în celule prin difuziune (destul de rar întâlnită) și hrănirea cu materie organică aflată în descompunere. Este dificil de spus, dacă mixomicetele sunt organisme unicelulare sau dacă sunt pluricelulare. Au fost identificate până în prezent în jur de 1000 specii de mixomicete. Acestea sunt răspândite pe soluri umede și neluminate, precum și pe resturi vegetale aflate în descompunere (ex: trunchiul unui copac). Mixomictele sunt bacteriofage active și au un rol în
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
copac). Mixomictele sunt bacteriofage active și au un rol în menținerea echilibrului bacterian a solului. Mixomicetele formează un plasmodiu, o substanță asemănătoare citoplasmei, cu multe nuclee. Ciclul de viață a mixomicetelor reprezintă o alternanță a formelor unicelulare și a fazelor pluricelulare. Mixomicetele se hrănesc în special prin fagocitoză. Au un perete celular alcătuit din celuloză. Se reproduc asexuat prin spori. Celula "protozoar" este alcătuită din membrană, citoplasmă și nucleu. Unele protozoare prezintă "organite de mișcare" numite cili sau flageli. Altele se
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
pământ,totodată și cele mai simple. Denumirea de spongieri vine de la substanță numită "spongină" care se găsește între cele două straturi de celule și formează scheletul buretelui. În total se cunosc 9.233 de specii de spongieri. Acestea sunt organisme pluricelulare care au corpul format din un numar variabil de pori și sisteme canaliculare dezvoltate pe un schelet direct amplasat în mediul marin, pe fundul căreia aceștia proliferează. Structura lor poate fi rezumata din punct de vedere structural că un strat
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
celule capabile de diferențiere și specializare. Pe lângă această particularitate, spongierii nu posedă nici sistem nervos, digestiv, circulator ori excretor, majoritatea funcțiilor necesare vieții fiind asigurate de puținele tipuri de celule specializate existente și de circuitul apei în cadrul acestora. Sunt organisme pluricelulare organizate pe un sistem de exoschelet anorganic, care asigură substratul fixării acestora, din un corp didermic, format din ectoderm și endoderm, separate printr-o masă gelatinoasa care conține spongină și spiculi de carbonat de calciu și siliciu care formează scheletul
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
apoi se fixează pe substratul mineral. Înmulțirea asexuata se face prin înmugurire. Datorită naturii structurale ale acestora, spongiferele sunt organisme acvatice într-o proporție covârșitoare marine, dar există și specii de spongifere de apă dulce. Spongierul (buretele) este un organism pluricelular care se asociază și își duce viața în colonii împreună cu un număr mai mare de indivizi. Corpul spongierelor constă în un corp gelatinos format dintr-un mezohil pe bază de colagen numită spongină și care se atașează unui schelet format
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
organism (agenți patogeni), cât și distrugerea unor structuri proprii dăunătoare, alterate. Agenții patogeni care pot pătrunde în organism, generând reacții ale sistemului imunitar, pot fi: substanțe biologice (toxine, veninuri), organisme infracelulare (virusuri), organisme monocelulare (bacterii, ciuperci microscopice, protozoare) sau organisme pluricelulare (viermi paraziți). Structurile proprii cu modificări anormale, care sunt recunoscute și distruse de sistemul imunitar, includ celule tumorale, celule cu defecte sau moarte. Este sistemul de apărare prezent la majoritatea organismelor vii, încă de la începutul existenței organismului (imunitate înnăscută, moștenită
Sistemul imunitar () [Corola-website/Science/310886_a_312215]
-
înseamnă că celulele sistemului imunitar înnăscut sunt capabile să recunoască și să reacționeze la agenții patogeni în mod general, fără a conferi o imunitate protectoare sau de lungă durată gazdei. Este sistemul imunitar dominant la plante, fungi, insecte și organisme pluricelulare primitive. El este constituit din structuri și mecanisme cu rol protector. Unul din mecanismele este fagocitoza, realizată de celulele macrofage, limfocite și granulocite neutrofile, care prezintă receptori celulari cu care recunosc agentul patogen pătruns în organism. Alarma este declanșată și
Sistemul imunitar () [Corola-website/Science/310886_a_312215]
-
anteridie, sunt răsuciți în spirală și poartă în partea anterioară numeroși cili. Pe fața inferioară, dinspre sol, a protalului se menține apa, fiind protejată contra evaporării, astfel încât anterozoizii ieșind din anteridie pot înota până la arhegoane. Arhegonul este organul reproducător feminin, pluricelular, în care se formează oosfera, gametul feminin imobil. Oosferele se află câte una într-un arhegon, așezată în partea bazală, cufundată în țesutul protalului. Prin gâtul arhegonului, aplecat înspre protal, iese un mucilagiu, prin care străbat anterozoizii până la oosferă pe
Feriga comună () [Corola-website/Science/310892_a_312221]
-
de catabolism de la țesuturi încărcate cu bioxid de carbon se numesc "vene". Fiecare celulă pentru a supraviețui este nevoită să recurgă la o serie de schimburi de substanțe cu mediul în care se află.Prin procesele de evoluție apar organismele pluricelulare, prin această formă nu toate celulele au contact direct cu mediul înconjurător, ci indirect prin proces mai îndelungat prin procesul de difuziune dintre celule.La nevertebratele cele mai inferioare (spongieri, unele celenterate) prevăzute cu sistem gastrovascular, o parte din mediul
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
Structura aparatului respirator este adaptată modului de viață al animalului și tipului de respirație. Ființele unicelulare nu au un aparat respirator, ele fiind ușor pătrunse de gaze și de lichidele care le înconjură. Nu același lucru se petrece la ființele pluricelulare, unde absorbția oxigenului de către lichidul circulant (sângele) și eliminarea bioxidului de carbon are loc la nivelul unor organe special diferențiate, care constituie aparatul respirator. Multe nevertebrate inferioare (spongieri, celenterate, oligochete, hirudinee, platelminte, crustacei inferiori) nu au un aparat respirator diferențiat
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
toate formele de viață existente. Excreția reprezintă un proces total opus secreției, prin care substanțele secretate pot avea sarcini specifice după ce au părăsit celula. La organismele unicelulare substanțele rezultate în urma procesului de descompunere se elimină direct de pe suprafața celulei. Organismele pluricelulare posedă un aparat excretor mult mai complex. Plantele superioare elimină gazele prin intermediul stomatei sau a porilor de pe suprafața frunzelor. Animalele au organe speciale de excreție. La mamifere procesul de excreție reprezintă formarea urinei în rinichi și formarea de molecule de
Excreție () [Corola-website/Science/318985_a_320314]
-
personal actual (2008) poate cuprinde în memoria sa rapidă de lucru cantități de informație de ordinul câtorva gigabaiți (miliarde de baiți). Prin informație genetică se înțelege informația codificată în materialul genetic cu care este înzestrat orice organism viu, (unicelular sau pluricelular) de pe planeta noastră. Totalitatea informației genetice dintr-un organism se numește genotip. Informația genetică este stocată în structura macromoleculară complexă a acidului dezoxiribonucleic (ADN), care este prezent atât în nucleul fiecărei celule (ADN nuclear care are rolul principal în stocarea
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare. Etajul sublitoral cuprinde porțiunea de fund marin permanent imersată, situată între limita inundării permanente și adâncimea care permite existența organismelor fotosintetizante. Etajul elitoral se situează de la limita inferioară a algelor unicelulare sau pluricelulare (60 m) până la marginea platformei continentale. În Marea Neagră, din cauza euxinismului, nu există etajele batial, abisal și hadal, apele adânci fiind anoxice. De la o anumită adâncime, apa mării nu mai conține oxigen decât în cantități neglijabile. Există totuși microorganisme care folosesc
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
cădere, termen referitor la "căderea frunzelor" toamna) este o formă a morții celulare programate, proces prin care celulele declanșează propria lor autodistrugere ca răspuns la un anumit semnal. Apoptoza este o moarte celulară fiziologică, programată genetic, necesară pentru supraviețuirea organismelor pluricelulare, în echilibru constant cu proliferarea celulară. Termenul a fost propus în 1972 într-un articol publicat în "British Journal of Cancer" de către John F. Kerr de la Universitatea din Queensland (Australia) împreună cu Andrew H. Wyllie și Alastair R. Currie de la Universitatea
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
și organe ( organogeneza ). În funcție de locația de celule multicelulare, thallus algelor poate fi reprezentat de formele filamentoase sau lamelare. Înmulțirea algelor poate fi vegetativă, asexuată și sexuată. Înmulțirea vegetativă se realizează prin diviziunea celulelor solitare sau prin fragmentarea talului la algele pluricelulare. Înmulțirea asexuată se face prin spori, care pot fi: zoospori cu flageli, mobili și aplanospori, neflagelați, imobili. Foarte des se întâlnește înmulțirea prin zoospori care se formează într-o celulă transformată în zoosporangs; nucleii acesteia se divid, se înconjoară cu
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
multă vreme în regnul Fungi. Prezintă multe caracteristici ale fungilor, precum absorția substanțelor în celule prin difuziune (destul de rar întâlnită) și hrănirea cu materie organică aflată în descompunere. Este dificil de spus, dacă mixomicetele sunt organisme unicelulare sau dacă sunt pluricelulare. Au fost identificate până în prezent în jur de 1000 specii de mixomicete. Acestea sunt răspândite pe soluri umede și neluminate, precum și pe resturi vegetale aflate în descompunere (ex: trunchiul unui copac). Mixomictele sunt bacteriofage active și au un rol în
Mixomicete () [Corola-website/Science/316104_a_317433]
-
și au un rol în menținerea echilibrului bacterian a solului. le formează un plasmodiu, o substanță asemănătoare citoplasmei, cu multe nuclee. Există trei tipuri de plasmodium: Ciclul de viață a mixomicetelor reprezintă o alternanță a formelor unicelulare și a fazelor pluricelulare. Mixomicetele se hrănesc în special prin fagocitoză. Au un perete celular alcătuit din celuloză. Se reproduc asexuat prin spori.
Mixomicete () [Corola-website/Science/316104_a_317433]
-
20000 de specii de licheni, care cresc pe scoarța copacilor, pe pământ, pe stânci golașe. La exterior lichenii par a fi un singur organism, în realitate însă prezintă o conviețuire a două organisme - "alga verde" sau "albastră unicelulară" și "ciuperca" pluricelulară. După natura substratului pe care trăiesc lichenii pot fi: saxicoli (pe stânci), endolitici (cresc în masa stâncii) și epilitici (cresc pe suprafața rocilor); corticoli (pe trunchiul și ramurile arborilor), endofloiodici (cresc în grosimea scoarței) și epifloiodici (cresc pe suprafața scoarței
Lichen () [Corola-website/Science/317367_a_318696]