789 matches
-
ați compus până la ora actuală? - Niciodată nu am scris poezie în mod neserios. E ceva neserios în a respira ? De fapt, totul a decurs cât se poate de dramatic, aș spune. Întreaga mea biografie poate fi privită că o corabie plutind pe o mare. Numiți marea această poezie, apoi imaginați-vă toate furtunile și toate pânzele care poartă această corabie până se rup și furtunile, dar și pânzele... Numai susurul blând și subțire al Duhului lui Dumnezeu m-a adus la
UN POET CU O IMAGINAŢIE MEREU ÎN CĂUTARE DE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361229_a_362558]
-
și îți dă aripi rugăciunii. Ei bine, Părintele Daniil n-a murit; avionul s-a prăbușit, s-a rupt în bucăți, dar el a căzut în mare și a rezistat o noapte întreagă fără să fie ajutat de nimeni, doar plutind singur, înotând. Spre dimineață, pe când se lumina, a văzut o bucată din aripa avionului, de care s-a prins, iar peste câteva ore a putut fi recuperat de un echipaj de salvare. Apoi el și-a vândut toată averea, căci
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PEISAJ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului peisaj soare nins de raze dulci, idol eleat sub apii, vine seara să te culci în liturgige agapii. delf plutind pe ape grele, luna beată de alcool, împânzită de zăbrele, lasă-n urmă turnul gol. lujere de fum se-nalță, plopi ogive verticale, se încalță, se descalță, urmărind aceeași cale. seara în oglinzi atol, în azurul viorelii, lasă cerul parcă
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384474_a_385803]
-
Iar în crematoriul frunzelor persistă fumul de tămâie. Să amintească oamenilor că, moartea este veșnicie. Dorințe mor îmbrățișate, când bate-n Toamna vieții mele, un vânt aducător de moarte. Să mi le ducă între stele. MIREASA CODRULUI Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
care eram în stare în acel moment: Călătorind spre Calea Lactee Mi-am luat scara gândului, nebun, Să urc spre Calea-Lactee, de pulbere drum. Îmi caut iubita, rătăcită printre aștri Și steluțe mici, ca ochii ei albaștri. În pulberea de stele plutind liniștită, Fiecare stea - o dragoste neîmplinită. Îmi caut iubita din visele târzii, Din nopți de neliniști, de dragoste pustii. Iubirea - oare după care stea-i ascunsă Și mă cheamă de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, de pe cărări infinite, Cu pași
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
Acasă > Poeme > Meditație > UNDE SĂ UIT TOT CE MI-AI ZIS Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unde să uit tot ce mi-ai zis Plutind în îmbrățișarea cerului albastru ... Mă sorb tăcerile care le mai am , Cănd traversez deșertul că un astru Cu gândul meu dincolo de geam . Iubirea ascunsă între amintiri a încremenit , Cu legături secrete doar în trecut ne-a zidit ... Că doi străini
UNDE SA UIT TOT CE MI-AI ZIS de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382463_a_383792]
-
Că doi străini în timp ne-am pironit Când uitarea și resemnarea au revenit . Rămân la marginea drumului Ca martor al trecerii tale , Cu mâinile cazute-n aerul gândului Ai devenit străinul închis în temple de cristale . Fug de tine plutind cât mai departe Acolo unde-mi mai zboară gândul în vis , Pe cărările goale între sufletele sparte Unde să uit tot ce mi-ai zis ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Unde să uit tot ce mi-ai zis / Gabriela Rusu : Confluente Literare
UNDE SA UIT TOT CE MI-AI ZIS de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382463_a_383792]
-
o alegem... un loc retras, să putem conversa în liniște, spuse Roland. Cei doi au parcurs drumul de-a lungul apei, apoi s-au întors în centru. Decorata cu bârne și mobilier vechi, cu flori la ferestre și în aer plutind în surdină sunete melodioase apăru, deodată, în față,clătităria dorită. - Acesta este locul ideal, spuse Roland îndreptându-se sprea o masă, apoi, retrăgând un scaun, invită pe Cornelia să ia loc și se așeză și el. -Tu, ce crezi că
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
visului poate întreaga ei viata.Langa pat trona o vaza încărcată de dalii albe, ușa se deschidea aproape fără zgomot și în salon intrau că două fantome albe , lungi și subțiri, diafane, două femei: Ana și Georgiana, se mișcau parcă plutind într-un vals delicat după o muzică numai de ele auzită. Diana, femeia din pat, deschidea ochii triști că două fântâni părăsite și le privea prin pâcla dată de medicamente. Parca ar fi alergat o mie de metri, așa ostenise
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
-ntâlnească vise și speranțe, Fericire și lacrimi în suflet frânt, Împletite-n dulci-amare romanțe... Parfumuri învelind roze tremurând Adie-n zare, inimi lin atingând, Sub clar de lună, tristeți ușor stingând, Stelele, deasupra lor, vii luminând... Sub magia astrelor nopții plutind, Se înseninează priviri umbrite, Roua ochilor, fermecător sclipind, Curge prelung, în clipe infinite... O lume-n care vin și pleacă gânduri, Străbătând calea timpului efemer, Ce-mpart cugete și suflete-n rânduri, Aleargă neîncetat spre porți din cer!... Trecerea-i
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
Strofe > Delicatete > SCRISOARE PRIMĂVERII Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului o pitulice și o rândunea / un cântec ne aduce-n dar, / prin ciripit, cirip - cipa / martie primăvărar. / sub pleoapa soarelui plutind / în zarea albă de năframă,/ martie cel drag zâmbind / muguri, crengilor destramă./ primăvara așteptată / ne învăluie-n iubire - / dorul de tine se-arată / când la trup și a ta fire !/ lasă timpul să străbată / pe calea pământului, / nu mai fi
SCRISOARE PRIMĂVERII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383453_a_384782]
-
visele-i mărunte a zărit Prin largile vârtejuri de cuprins O floare prea albastră în zenit. Din suflet de-i îngăduie mărita Să plece-acum îndată ar zbura, E floarea lui albastră, mult dorita, În fluture s-ar metamorfoza. Cu pas plutind prin aer ireal Mireasa delicat l-a-mbrătisat: -Tu poți să pleci, că ai un ideal, Mă bucur să te știu de dor purtat! Pornind încet, micuțul ciob de astru Prin spirele de stele tot căzând, Trecu fără popas de Zoroastru Și-
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
eu deosebita plăcere de a cunoaște o fată atât de încântătoare. Murmură Victor cu o voce baritonală, foarte seducătoare. El se îndepărtă repede iar Miranda rămase un timp privind în urma lui gânditoare, apoi se întoarse în cort, cu mintea deja plutind pe norișori pufoși roz, căzută într-un vis euforic cu ochii deschiși. Visarea îi topise deja toate neajunsurile, incluse durerea de cap și spaima ce o trăsese cu câteva minute mai devreme. Deodată noaprea înstelată începu să-și cearnă farmecul
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
George Bacovia, un nume plutind printr-acest univers (cum singur și-ar fi dorit) sau „un cuib de inimă” - în inima iubitorilor de poezie?! În mod cert, George Bacovia rămâne pentru fiecare iubitor de poezie - un prinț al tăcerii și-al intimității singularizate. Retras (din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
căci roșul cel aprins rescrie povești trăite în alte vremuri care îi stârnesc poetului profunde amintiri. “ În seara când se scuturau salcâmii” se scuturau și amintiri printre miresmele lunii și, rătacind printre petale tainice, poetul se cufundă în vraja înserării plutind pe valuri de lumină. Luna îi cântă la fereastră, iar “ norii vânt vălătucesc” și, printre brazii care oftează, poetul își odihnește simțurile lăsând doar tăcerile să murmure o iubire veșnică, asta fiindcă “nimic ca și iubirea nu mă-mbată!”. Tăcerile
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
o confirmare pentru acea ipoteză, dar nimeni nu părea să aibă nimic de spus. — Îl puteți chema la masa noastră pe proprietarul localului? continuă priorul. Undeva În fundul cârciumii, capul lui Baldo se ițea peste ale comesenilor săi aidoma unui dovleac plutind În voia valurilor. Veniero, care până În acea clipă rămăsese tăcut, se ridică și se duse spre cârciumar. Schimbară câteva cuvinte. Dante văzu cum cruciatul Își Îndrepta de mai multe ori privirea spre dânșii, cu o expresie perplexă. Apoi cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și acum dispăruse după un cot al drumului. Calistrat îl îndemnă din nou să se grăbească, nu aveau voie să o scape din ochi. Când o ajunseră din urmă, arăta mult mai diluată, nu mai era decât o pânză subțire plutind la suprafața drumului și răspândită de ambele părți în pădure. Viteza cu care se deplasa scăzuse foarte mult, lui Toma chiar îi făcea impresia că aproape stă pe loc. Trecură fără probleme pe deasupra și se opriră dincolo de ea. Ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blînd al cerului cîțiva nori alburii, ce n-aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscînd, ci doar a fuioare de lînă albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atît cît ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atît cît sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrîu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișînd familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sîsÎind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tînărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într-un suflet pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la bordelul unde cînta la pian făcuseră o chetă pentru a-i plăti o Îngropăciune cumsecade. CÎnd sosi momentul plății, cadavrul fusese deja Înmormîntat Într-o groapă comună, lîngă trupurile unor cerșetori și ale unor oameni fără nume care apăreau plutind În port sau care mureau de frig pe treptele de la metrou. Fie și numai ca să nu se dea bătut, Monsieur Roquefort nu-l uită pe Carax. Unsprezece ani după ce descoperise Casa roșie, hotărî să le Împrumute romanul celor două eleve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pînă cînd am ajuns la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri și m-am așezat pe treptele care se scufundau În apele tenebroase, lîngă cheiul șalupelor. Cineva organizase o excursie nocturnă și se puteau auzi rîsetele și muzica plutind dinspre procesiunea de licăriri și reflexe din bazinul portului. Mi-am adus aminte de zilele cînd tata și cu mine făceam traversada În șalupe pînă la capătul digului. De acolo se puteau zări coasta cimitirului de pe muntele Montjuïc și orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-au strecurat pe vreo fereastră spartă și au cuibărit aici. Să știți că mie-mi fac silă păsăroaicele astea, zise portăreasa. La cît ajung să se cace. Stați liniștită, doña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a calma toate neliniștile. Dar nu și îngrijorarea sau, pentru a fi mai literar, neliniștea interioară a primarului. Ceea ce simte el, și poate că, printre toți acești oameni care trec, este singurul care simte așa ceva, este un fel de amenințare plutind în aer, acea amenințare pe care temperamentele sensibile o percep când masa de nori care acoperă cerul se crispează în așteptarea deflagrației tunetului, când o ușă scârțâie în întuneric și un curent de aer înghețat vine să ne atingă chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți ca o vrăjitoare tânără care și-a scos gluga și are părul cam Încâlcit (mâinile Myrei s-au repezit la păr). O, lasă-l așa, e grozav! Au urcat scările, parcă plutind, și Myra l-a condus În micuțul bârlog al visurilor sale, unde ardea un foc plăcut, În fața unei canapele pe care te cufundai până la pământ. Peste câțiva ani acesta avea să fie marele decor al lui Amory, leagănul multor crize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sine, dacă nu de cunoașterea de sine, sentimentul că oamenii sunt niște automate supuse voinței sale, dorința de a „depăși“ cât mai mulți băieți și de a ajunge pe culmile nebuloase ale lumii... iată bagajul cu care a intrat Amory, plutind, În adolescență. ANTRENAMENT PENTRU MAREA AVENTURĂ Trenul a Încetinit la Lake Geneva cu o lentoare de miez de vară și Amory a zărit-o pe maică-sa așteptând În automobilul electric, pe aleea cu pietriș din dreptul gării. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]