1,687 matches
-
acționează ca niște pompe și o mențin în stare de funcționare. Doctorul dădu să părăsească puntea, dar Scout îl apucă de mânecă. — Stai așa. Ieri barca asta era de nescufundat și acum avem pompe care ne țin pe linia de plutire? — Bine, dacă totul trebuie să fie în alb și negru pentru tine, procedăm așa. Ideea e că bucla asta conceptuală este inexpugnabilă, prin urmare orice pare să se întâmple, nu ne putem scufunda. Înțelegi lucrul ăsta? Pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al doilea război mondial, România se găsea într-o situație disperată: ciuntită și împărțită între sau de către mai marii zilei și secătuită de război, izolată, îngenuncheată, umilită și în regim de ocupație, trebuia să se mențină, totuși, pe linia de plutire și ea a reușit, cu toate acestea, să supraviețuiască împrejurărilor vitrege, urmându-și destinul. Pe baza târgului mișelesc încheiat prin pactul Ribbentrop Molotov, a avut loc ultimatumul de la Moscova cu răpirea Basarabiei, Bucovinei de Nord și ținutului Herței, a venit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
De ce am procedat așa și nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unei situații atît de simple, ai spune ia-ți oamenii și fă ce vrei cu ei, trece țara prin sabie dacă e cazul. Așa ar fi normal, din moment ce sistemul se clatină. Numai Armata va putea ține situația pe linia de plutire. — De ce oare mi se pare totuși că bați apa-n piuă, că de fapt nu prea știi ce vrei, că semeni mai degrabă cu un aventurier decît cu un conducător? — Văd că iar o luăm de la capăt, își dă seama
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iar pentru acest an, unele estim...ri indic... mai mult de trei miliarde de euro. Acești bani alimenteaz... cererea intern... (consum și investiții) și creeaz... o plas... de sigurant... social... privat..., care permite multor familii s... fie pe linia de plutire. Piața valutar... arăt... un surplus constant de la începutul anului în timp ce deficitul comercial se îndreapt... spre 5 miliarde de euro sau aproape 12% din PIB, iar deficitul de cont curent se menține bine peste cota de anul trecut. În momentul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
str...în...țațe. Merit... s... reamintesc unele pasaje. ...transferurile private din str...în...țațe (...) cresc în mod sistematic (...). Acești bani alimenteaz... cererea intern... (...) și creeaz... o plas... de sigurant... social... privat..., care permite multor familii s... fie pe linia de plutire. Piața valutar... arăt... un surplus constant (...), într...rile de capital dep...șesc nevoile de finanțare ale contului curent și ale contului de capital, ceea ce face ca BNR s... acumuleze rezerve valutare într-un ritm rapid. Aceast... acumulare implic... niște costuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Ghiță, a Doriței și a motanului Ipsilanti, așa cum Îi spunea tatăl său, Victor, privea copacii ca pe niște uriași cuminți și scoțând un ciob albastru dosit În buzunăraș admira soarele din Înaltul amiezii până ce zumzetul albinuțelor harnice, mirosul florilor și plutirea celor doi trei norișori Îl adormeau, trimițându-l n Împărăția viselor de unde nu-l putea trezi oarece mică insectă pământeană ce se oprea mirată de rozul obrăjorilor grăsulii și total neinteresanți din punct de vedere alimentar. Adesea, copilul se trezea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ce ai auzit. Am și n-am. Dar tu? Am avut, dar... Dar ce? Nu mai am. Gata, a murit. Chiar? Hai să ne plimbăm. Acum fructul era copt și cele două corpuri se doreau. Plimbarea era de fapt o plutire într-un paradis al simțurilor ascuțite. Mergi pe la mine? Cum vrei... De fapt ar fi acceptat senin și mersul în iad, sau rai, era tot una. Se simțeau prin toate terminațiunile nervoase, iar realitatea din jurul lor era un decor inert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Pentru ei erau permise toate bunătățurile din galantarele cofetăriei. Nu-i speria examenul, la ei mediile se rotunjeau cu plus: 4 era 6, 6 era 8, 8 niciodată 10. Pachetul de B.T., cafeaua, săpunul bun țineau odraslele pe linia de plutire. Erau încă mici pentru a fi sfidători, din nepricepere își dădeau arama pe față, nu din mândrie. Viața privită din exterior uneori are culoarea ambalajelor, gustul cât toate cofetăriile lumii la un loc. Oricât de modest, oricât de împăcat ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de parizer, a împachetat-o într-o pagină de caiet și i-a strecurat-o în geantă. 22. Un necaz nu vine niciodată singur. Cuza, Unirii, Lăpușneanu, Sărăriei, Copou, drumul spre casă mereu era mai scurt. Mersul, un fel de plutire: Așa ar trebui să zboare toți când ies de la biserică: plumbul din picioare să curgă, spinii din inimă să ardă, norii din suflet să plouă. Am fost în casa ta, Doamne, nu m-ai văzut. Biserica era plină de Sfinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prins fără bilet, Bătrâne, cobor din mers sau mă abandonezi în prima gară? Petru, când nu mai credea, căuta; când nu mai căuta, nădăjduia; când nu mai nădăjduia, se resemna; când nu se mai resemna, se revolta. Mersul de la biserică plutire. Duminica era zi de zbor. 23. Singurul pasaj pietonal al Iașilor, pe sub străzile Lăpușneanu și Cuza Vodă. Duminica lumea își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de mușuroaie; între ele, termitele căutau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pas: el se număra, ea se număra. În stânga viață, în dreapta viață, la mijloc o cusătură cu un fir de lumină. Între ei, iubirea, aer respirat direct de pe buze, mai aproape, tot mai aproape, pașii se atingeau, se suprapuneau, o singură plutire: Mângâierea este înaintea atingerii, înaintea atingerii ce este oare? Cum se numește lumina ce topește doi munți într-un ocean de lavă și cum se numește lava ce se întrupă într-un munte de lumină? S-au oprit la mijlocul întunericului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înghițea secundele ca pe niște semințe cojite de floarea soarelui, pendulul oscila între două nedefiniri; ceasul, precum clopotul, precum comandantul de vas, moare ultimul. Dumnezeu, atent, a schimbat discul. În ritm de vals, flăcările imitau legănatul corăbiilor deasupra tăciunilor aprinși, plutirea era precum o curgere între două incertitudini. În orgile heruvimilor, cântau cenușa pentru foc, focul pentru vânt, vântul pentru uitare. Aleluia! Deasupra prăpădului, nimeni nu mai ploua pentru nimeni. Dansează, Genia mea, dansează! Este nunta noastră. Am așteptat-o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Privind după el, cum mergea sprijinindu-se În baston, Lia reflecta: “Uite ce a putut să facă războiul dintr-un om deosebit!. Important Însă e faptul că el nu a disperat, ci se luptă să se mențină pe linia de plutire”... Când a ajuns la poarta spitalului, a intrat cu grabă. A dat bună seara portarului, vrând să treacă mai departe, dar s-a trezit apostrofată: ― Unde mergi? ― La soțul meu, profesorul doctor Nicu Hliboceanu. ― Dă buletinul. Fără să obiecteze - “de unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acel doctor Cuc, pe care Îl știți foarte bine ca lipsit de capacitățile profesionale ce se cer unui medic, este un informator al Securității. ― N-am știut acest lucru, dar de când m-ați rugat să-l aduc la linia de plutire, mereu am avut dubii asupra atitudinii față de noi a acestui individ. Și ce e de făcut, domnule profesor? ― Ne-am gândit - eu, Împreună cu doctorul Gruia - că din moment ce am descoperit cu ce se ocupă cu adevărat acest individ, să nu-l
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ne-am gândit - eu, Împreună cu doctorul Gruia - că din moment ce am descoperit cu ce se ocupă cu adevărat acest individ, să nu-l expulzăm din colectivul clinicii noaste, deși nu are pregătirea profesională necesară, ci să-l aducem la linia de plutire - adică să-l instruim un pic - și să rămână În clinică. Dacă l-am scoate, Securitatea nu va lăsa locul gol. Va găsi pe altul - posibil chiar dintre vechii membri ai colectivului nostru - care să-l Înlocuiască... Nu vreau să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
folosească cu dexteritate și vizibilă plăcere. Trăsăturile chipului ei palid capătă deîndată contururi și culori neînchipuit de frumoase. "Acum seamănă cu... seamănă cu actrița ei preferată, cu Marcia..." gândește Dora. Ușa se deschide și un fotoliu rulant înaintează într-o plutire ușoară. Este împins de o bătrână puțintică, adusă de spate, cu o coroană de păr argintiu în jurul creștetului. Mamă, ce bine că ai venit ! Ai o coroană albă ca și a mea ! Dar unde e Jules ? întreabă nerăbdătoare tânăra. Jules
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere în aceeași plutire ușoară cum intrase. Încăperea este cuprinsă de o liniște totală. După scurt timp, pe coridor se aud pași grăbiți, apoi alți pași șovăitori și în fine, niște clinchete din ce în ce mai aproape. Ușa se deschide : La masă ! Cu ce vă servim ? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aici. Prin acest vis Cel Atotputernic îți acordă clemență. Ce rol vor fi având oare Omul cu Umbrela și această misterioasă Minodora ?" Respirația îi devine dintr-o dată mai ușoară și readoarme cu gândul la visul misterios. Se trezește în timpul unei plutiri ușoare pe culoarele întortocheate ale spitalului : stânga-dreapta-stânga, ascensor jos, dreapta-stânga-înainte... Zgomotul făcut de rotilele patului care o transportă pe Dora spre sala de operații se transformă în urechile ei într-un cântec în care se repetă un refren obsedant : "Clemență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de un nimb cu irizații violet își oprește plutirea, se apropie și o atinge ușor. Locul contactului devine cald, din ce în ce mai cald. Dora percepe un mesaj, din care deslușește : Sunt..., sunt Mino... sunt Minodora..." "Nu cunosc nici o Minodora... decât poate cea din vis..." gândește Dora și, spre marea ei mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fulgere albastre au devenit un firmament pe care strălucesc puzderie de sori care au chipuri de oameni, asemănătoare cu cele din desenele făcute de copii. Unul din sori emite o lumină orbitoare. Pe undeva, între firmament și sori trec în plutire lină stele și comete. Este atrasă ca de un magnet și se regăsește încălecată pe coada unei comete alături de forma roșie care începe să redevină violet. Dora și-a redobândit capacitatea de înțelegere și de percepere a gândurilor Minodorei căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
eu... De la mama, ea știa multe... Ne aflăm într-o lume a antimateriei, o lume opusă celeia din care venim, de care ne desparte inversul gravitației adică antigravitația, dacă vrei... Putem să ne deplasăm oriunde gândim, într-un fel de plutire la care visează omenirea ferecată în lanțurile gravitației. Deși nu chiar oriunde... Sau mai exact, sunt și aici niște reguli și niște ierarhii... Eu, de pildă, am statutul de suflet reîncarnabil. Cu puțin efort mă pot întoarce în lumea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
artificială. Cum, cum a fost ? Ai suferit mult, micuța mea ? Victor simte absurdul întrebărilor lui și totuși o liniște binefăcătoare îl cuprinde atunci când ea îi răspunde cu vocea ei dintotdeauna, doar puțin diminuată : Nu am simțit nimic decât ca o plutire... Apoi ca un zbor printre aștri și în fine am auzit respirația monitorului și am simțit strânsura aparatului de tensiune... Prima durere, te asigur că fără importanță, a fost în coapsa stângă... În coapsă ? Ce are coapsa cu capul ? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spus că Nineta avea glagorie. Zis și făcut. Vă imaginați, mai întâi, că nu mi-am dat prea mult silința ca să nu par tocilar. Era culmea să-mi stric imaginea din prima zi. Dar trăiam pe o linie decentă de plutire. Furam notele cu amintirile din vechea școală. Punctul forte al clasei, dar și al școlii, am înțeles, era orchestra. Cei mai mulți dintre puradei trăiau periculos cu instrumentele-n mână. Și cântau ziulica întreagă. Ghiozdanul unora era cutia de scripcă, de acordeon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
hrănesc prin pasivitate. Eu acum mă bucur de ce găsesc. Cu cât diversitatea e mai mare, cu atât libertatea e mai mare. De aceea atingerea infinitului te face atotputernic. Momentan, am nevoie de ceva care să mă aducă pe linia de plutire. Îi trimit mulți bani (foarte mulți mi-a trimis și Adam ) lui Nasti, alături de o scrisoare în care îi spun să mă ierte. Simplu. Îi explic că nici acum nu știu ce s-a întâmplat, că de-abia recent m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]