223 matches
-
pasiunea le cultivă. După o perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă, trăită în conformitate cu cele mai severe pravili sau canoane călugărești, întoarce brusc macazul și calcă cu frenezie toate aceste pravili și canoane. Ca după altă perioadă să revină pocăit și smerit" (1962, 80). Construirea unei asemenea personalități se realizează prin aglomerarea de fapte extreme frecvente bătăi și beții prin cârciumile din împrejurimi, tâlhării sau siluirea unei țigănci bătrâne "dintr-un sat vecin... despletită ca sfânta Vineri din basme, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mare, de 1.20 pe 1 m. Și pictat în "encaustique", reprezentând o variantă a acestui subiect biblic: "Călăul aducând Salomeei capul Sfântului Ioan". I-am dat o atitudine de înduioșare căci, îmi plăcea să contrariez tradiția, reprezentând o Salomee pocăită, în locul celei inconștiente din biblie"555. În Salomeea (1913) (vezi planșa 3), aceasta se apleacă cu dragoste asupra capului detașat de trup al sfântului Ioan. Este aici ceva din sărutul furtiv transformat uneori în îmbrățișare a trofeului, devenit monedă curentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doliului, are picioarele goale, precaritate asociată mai degrabă smereniei, iar veșmintele sale, cu o mulțime de pliuri, după canonul picturii bizantine, servesc asimilării imaginii sale cu cea a rolului protector, matern, sau a rolului asumat ulterior de Maria Magdalena, prostituata pocăită. Atitudinea sa umilă, încovoiată, precum și un volum mai redus al corporalității sugerează deopotrivă intensitatea suferinței. Sărutul nu pe gură, ci pe obraz sau pur și simplu o atingere a obrazului de chipul emaciat al sfântului, reface acea circularitate maternal-soteriologică. Chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
De asemenea, marele rabin al Pragăi recomandă coreligionarilor săi să se facă avocați sau medici, tocmai pentru a ajunge "la cele mai intime secrete" ale familiilor. La rîndul său, conform mărturisirilor pe care pretinde a le fi adunat de la transfugii pocăiți, abatele Barruel dezvăluie una din exigențele de bază ale educației masonice, în ceea ce privește învățarea spionajului: La iluminați, obiectivul instruirii primelor grade este de a-i forma pe tineri și, totodată, de a-i instrui prin acțiunea de spionare a tot ceea ce
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
neamul Rugineștilor, foarte răspândiți În sat. Trei frați: Dumitru, Andrei (Călugărul) și Constantin se ridică În Preluca, iar al patrulea, Neculai, coboară În Zăpode pentru a scăpa de corvoada aducerii apei. După ce a trecut la cultul baptist, sătenii Îi ziceau Pocăitul. Ceilalți trei din Preluca sunt porecliți Pici. De unde o fi inventat porecla cel care a scornit-o, n-am putu afla. Trei case mai erau până la confluența celor două pâraie: a lui Stan Gheorghe al Todericăi, Căoaciul, adică fierarul, un
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
venit în sat) și de ce face acest lucru că trebuie să fie oameni de treabă cei care s-au mutat. Răspunsul fratelui Cornel „pentru că sunt pocăit” l-a pus pe gânduri. Acest lucru arată mărturia bună pe care un om pocăit o avea în sat. Postul era o armă pe care creștinii baptiști au folosit-o în acea perioadă. Postul și câte trei zile la rând împreună cu rugăciune și părtășie seara era deosebit. Părtășia era fără glume, bârfe și alte lucruri
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
spre cele două mezine. Doamna, la rândul ei, căută sever spre Stanca, cea care se ocupa de deprinderea bunelor purtări de către domnițe. Stanca le atinse ușurel pe umăr și, ducându și degetul arătător la buze, le mustră din ochi. Fetițele, pocăite, plecară capetele în jos, urmărind concentrate flacăra jucăușă a lumânărilor. Vodă încerca să se reculeagă și să urmărească litania monahilor, dar își surprinse în gând o părere de rău că întrerupsese joaca celor mici. Atunci, Bălașa întoarse capul spre el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi”. Așa ați fost și voi, nemișcători la ruga Domnului și va veni El să vă mute pentru a vă mântui, dar trebuie să vă pocăiți. Nu plouă, că nu v-ați pocăit, că sunteți păcătoși. Sfeșnicul e ploaia, ea va fi adusă, mutată de Domnul spre noi. Vorbea fără suflare, dar liniștit urcând glasul la pasajele pe care încerca să le recite fără a se uita în Cărțile Sfinte. De mult nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
auzi că nici cruce nu-și fac. Lucrează duminica și stau de vineri noapte până duminică dimineață în casă. - Tu știi că nici carne de porc nu mănâncă, auzi, fa, cică e spurcat. Ptiu, spurcat o fi el și cu pocăiții lui, cine i-o fi adus aici. - ș-auzi una, cică umblă vorba că ar mai căta și alți nărozi ca dânsul, să-i ia la pocăială... - Da’ ce crezi, că nu s-o găsi un prost or doi? - Fa
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
rușine, de mine vă e rușine, bucată din voi, de mine vă e rușine? Cu ce vă e greu, că nu sunt ca voi?... - Ești, ești și copilul meu, da’ așa te-am făcut eu? - Așa cum? Da’ ce am? Așa pocăit? Așa m-am făcut eu, asta e dreptatea. Iar pe cel mic să nu mai prind că... - Lasă, mamă, fie pe a ta, dar rogu-te să te gândești și la noi. Tinculița plecă ușor capul și își șterse lacrima
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Apoi, pentru niște boarfe și o bucată de pâine îți vinzi sufletul? - Da’ și nebunu ăla de Gică a lui Tomoaia, și ăla cică și-a făcut loc pe acolo. - Apoi cred că pentru una din drăcoveniile alea mari ale pocăitului. Ai văzut ce ochi au? Îmbrobodite, îmbrobodite, da’ sticlă au ochii și le fuge ca mărgeaua. - Apoi, din toți, ăla mic ce mai merge la bunică-sa. - Da’ chiar fa, Tinca și Vasile ce zic, ce fac? - Ei... Fumul gros
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Lăcrimă și își strânse nepotul la piept. Andrei auzise pe după gard cum copii din sat, în drum fiind, făceau pregătiri pentru Crăciun și Anul Nou. Trăgea cu urechea, până când era prins și fugărit cu bulgări de ceilalți. - Uite-l mă, pocăitul!! - Pe el! - Pe pocăit, dați-i!! - Nu-l lăsați. - Hai!! Andrei fugea și încerca să se ferească de bulgării de zăpadă pe care ceilalți îi aruncau. Cu o precizie clară, câte unul nimerea ținta. Nu se oprea însă. Ar fi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
smălțuite, pomana porcului era rumenă și răcorită de varza murată, rozalie ca poama văratecă. Bătrânii își făcuseră o cruce își înfipseră degetele în bucatele de frupt. Mecanic, Andrei le urma gesturile, bucuros că acum știe pe dianfară “Steaua sus răsare”. - Pocăitul!! - Pe el!! - Nu-l lăsați să scape. Cu bulgări, faceți bulgări, să dăm cu bulgări. Scapă... - Fuge.... Troienele de zăpadă se deschideau în fața lui Andrei. Nu privea în spate, ar fi vrut să se oprească, să le spună “Steaua sus
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fi plăcut să le văd mutrele descumpănite, astăzi însă m-am depărtat atât de mult de imaginea aceea damnată a artistului care înfruntă lumea, astăzi nu-mi pasă, atenție, Daniel, s-ar putea să mă vezi mine poimâine îngenuncheat și pocăit, Mai că i-aș crede cuvântarea dacă nu i-ar stărui pe buze acel surâs nevăzut ce mă înfiora întotdeauna făcându-mă să plec privirea, Theo, hai afară să te joci cu noi! îl imploră copiii la picioarele lui, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o refac integral, să o reînnoiesc: ar fi însă alta... Alta? Când acel Augusto Pérez al meu de-acum douăzeci și unu de ani - eu aveam pe-atunci cincizeci - mi-a apărut în vis, după ce crezusem că-i pusesem cruce, gândindu-mă, pocăit, să-l readuc la viață, și m-a întrebat dacă socotem cu putință să-l resuscitez pe don Quijote și, când eu i-am răspuns că era imposibil: „Păi în aceeași situație suntem toate celelalte ființe fictive“, mi-a argumentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de mine cu pași vătuiți îmi puse pe frunte o mână mică, rece și albă. - Ai întârziat cu cinci minute, gemea cu un glas care venea parcă de departe, arătându-mi micul ceas de platină ce i-l adusesem odată, pocăit, după o noapte în care o înșelasem. Îmi servi apoi „lactobylul” cu apă, întinse șervetul pe masă și rândui pe el două farfurii, tacâmurile și coșul cu pâine rece, tăiate felii subțiri. Deschise portița de fier a cuptorului și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sandalele afundate în pulberea fină și albă a ulițelor, copleșit de febră, până când îmi dau seama că ceea ce caut este tot marea și atunci tai drumul prin locuri virane și grămezi de bolovani. În una din aceste inutile evadări cu pocăite reîntoarceri o văzui pe Amidé, în fundul unei curți. Era desculță, cu genunchii ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chiar dacă ajunsese s-o facă pe bufonul și să se înjosească. Însă lupta generoasă cu dezordinea de obicei nu dura prea mult; și generalul era un om prea „impetuos“, chiar dacă în felul său; de regulă, nu putea suporta să trăiască pocăit și trândav în sânul familiei și sfârșea prin a se răzvrăti; se înflăcăra, lucru pe care, poate, îl regreta de îndată, își făcea reproșuri, dar nu se putea stăpâni: căuta ceartă, începea să vorbească bombastic și cu elocință, pretindea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a emis Decizia nr. 4781 din 17 aprilie 1937 prin care au fost scoase în afara legii mai multe secte: Stiliștii, Asociațiile Mileniste (Asociația Internațională a Studenților în Biblie, Martorii lui Dumnezeu-Iehova, Societatea de Biblii și Tratate), Penticostalii, Biserica lui Dumnezeu-Apostolică, Pocăiții, Nazarenii, Adventiștii reformiști, Secerătorii, Hliștii și Inochentiștii. În continuare, sectele religioase au rămas în atenția sporită a autorităților și, uneori, au fost luate măsuri legale de interzicere a acestora, în principal datorită propagandei care, în anumite zone ale României, a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
umblat pe jos! cinci copii, ultimul aici, la Hagieni, lîngă pădure, e sat lîngă Mangalia, da, pe graniță, aici stau de 20 de ani, da' mă duc la Drăgășani la copiii mei, trei fete acolo, ei s-au trecut la pocăiți, da' fac rele, zice că de ce faci tu cruce, că răstignești iar pe Hristos! și un băiat, iar băiatul mai mic, Sorin, e cu tătarul din Hagieni, cu care am rămas, l-am botezat, n-am vrut să-l taie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lei, limbajele solidificări, vorbiri obiecte cei care le folosim, m-am mai dus în Grecia, am o fată măritată la Pitești, la Bacău, Pașcani. Luni, 11 decembrie, ora 0,03, în sala de așteptare a gării Pașcani, creștini după evanghelie, pocăiți, nu mai făcea cruce, mă-nțelegi? bineînțeles că am fost! eu am fost la haholi șî am spus măi băiete, nu e vrednic! avem de-a face! de la Botoșani pentru București, mergi încolo? hai! cu ăsta mergem! Ploiești București, numărătoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Florin, cu care s-a-nsurat! mă duc la o pronunțare la Pitești, porumbele negre, turle de tablă toate bisericile, asta e casă! din lung pe ulița țigănească din margine, biserici cîmpul pe centre energetice, Leordeni, mamaie, ne-am urcat la locomotivă! pocăită, mamaie, 34 de nepoți, nu sîntem la ortodocși, că n-avem voie să-i omorîm! să vă trăiască, foarte bine, treceți la ortodocși, nici la ortodocși nu e voie! mai umblați și cu bilet! cinci inși, 6 lei sau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nr. 9) și nicidecum pe listele de candidați la Președinție" ... În ceea ce privește pe domnul Adrian Păunescu, "Acest Rasputin român. Acest lt; lt;porc gt; gt; cum singur s-a autointitulat cu falsă pocăința atunci cand M. Tatulici (un alt securist și comunist pocăit) l-a scos (pe A.P.) de la lada de gunoi a isteriei unde îi era locul pe deplin meritat", se contesta candidatura să pe motiv că el ar fi "reprezentantul (continuatorul) Partidului Comunist Român", avîndu-l ca președinte pe Ilie Verdet, "mină
HOTĂRÎRE Nr. 64 din 14 octombrie 1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114407_a_115736]
-
îmbrăcarea hainelor bărbătești - pantaloni”. Invitația se încheia cu un mic ghid de comportament destinat pelerinilor-model așteptați să răspundă acestei chemări : „Pentru cele circa 15 ore consecutive de nevoință nocturnă, în picioare, cântat în surdină și/sau tăcerea Rugăciunii, vă așteptăm pocăiți, odihniți, îmbrăcați și hrăniți plus cu ceva provizii pentru veselirea și întărirea trupului de la așezarea la rând și până pe la miezul nopții, după care urmează fireasca înfrânare trupească până după prânz, după terminarea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, pentru dobândirea harului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
loviturile de bici (groaznicele nagaici ale poliției rusești) credința în nația sa164. Nu există nici urmă de ură în corespondența lui Gore față de celelalte naționalități din Basarabia, nici măcar față de ruși. După ce Basarabia s-a întors la "Patria mumă", un Gore pocăit i-a scris lui Iorga, în calitatea sa de director al Arhivelor de la Chișinău, rugîndu-l să-l ajute să împiedice pierderea unor importante documente istorice din cauza abuzurilor și a neglijenței. În 1919, cînd Iorga s-a întîlnit cu Gore, a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]