359 matches
-
de tine! E o poruncă! "Să am grijă!", se dezlănțuie ea. Cine vorbește! Cel ce se aruncă în luptă cu moartea! Promite-mi că n-ai să... să mori, Ștefane, se roagă ea și își mușcă buzele să n-o podidească plânsul, dar i s-au înrourat ochii și o lacrimă se sparge șiroind pe obraz. Ștefan zâmbește trist: Care oștean ar putea promite... Doar lașii! Bine, bine, o să am! o împacă el văzând că zăgazul lacrimilor s-a rupt. Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
teamă... Stinsul stelelor e aproape... Cucoșii stau să cânte... Voichițo, să ne despărțim ca doi oșteni; acu, doar, ești într-un fel -, ești oștean în oastea lui Ștefan Vodă. Să ne cerem iertare... Voichița își mușcă buzele să n-o podidească iarăși, plânsul... Ște... Ștefane, Măria ta! Să te întorci sănătos, victorios! O să te apăr cu rugăciunile mele. O să te ocrotesc cu... cu dragostea mea... Știu de la maica... știu un descântec pe care îl știe de la bunica, care îl știe de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tata a venit de la primărie să servească prânzul, nu mai contenea cu laudele pentru mama c-a făcut o mâncare pe cinste. La masă eu n-am putut servi nimic din bunătățile pregătite din boboc. Ba mai mult, m-a podidit plânsul când l-am văzut pe farfurie. Clăcile De multe ori, familia fiind depășită de rezolvarea unor treburi mai dificile, recurgea la sprijinul sătenilor, prin așa-zisele clăci. Din timp tata anunța prin cumetri, rude, subalterni, câțiva gospodari mai omenoși
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au tăiat picioarele. Curtea era ticsită de lume. Pe sub grajd, pe lângă bucătăria de vară erau numai femei și copii. Tinerii jucau de zor, iarba devenise una cu pământul. Deodată, când deschise poarta, Grămeștii au început să cânte un marș. O podidiseră lacrimile. Asta da, surpriză! Prețul învățămintelor De mic copil, m-am simțit fericită ori de câte ori reușeam să fac o faptă bună. În viață, nu ești bun de nimic, dacă nu ești bun decât pentru tine" (Voltaire). M-am întrebat adesea: "Aici
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
îl mai supără, nici azi nu prea mai are nădejde în această mână. Dar Mihăiță care s-a ridicat îi este de mare ajutor, deși nici nu a împlinit zece ani iar cu vremea se va ridica și Gheorghiță. O podidiră din nou lacrimile când își aminti de cei patru copii pe care i-a pierdut tot în vremea războiului, răpuși de boli, pe vremea aceea neputând să primească îngrijiri medicale, asistența sanitară fiind aproape inexistentă la sate. îi pare rău
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Costache, cred că n-am uitat ceva...ia să văd...pânză albită este, ceară de albine pentru lumânări mari și toiag am pus. Am luat și zahăr și bomboane și busuioc și tămâie...tot ce trebuie la o înmormântare... O podidiră iar lacrimile acestea scurgându-se pe obrajii crestați de riduri, parcă mai adâncite de durerea mare ce o îndura acum. își șterse lacrimile cu amândouă palmele și apoi își zvântă mâinile cu șorțul cel nou, cusut de Emilia la atelierul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-i mai pară rău. Dimineață toți din familie s-au răspândit fiecare la treburile lor. Pe la amiază când copiii sau întors de la școală Maria privi spre ei și își aminti de spusele lui Costache și de visele ei și o podidi din nou plânsul. Maricica se apropie de dânsa și își aminti de o poezioară pe care o învățase la școală, recitând în gând : De ce plângi, maică, de ce plângi/ îți curg p e față în broboane/ Atâtea lacrimi, să le strângi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unde îi lăsase pe Roibu și Steluța la păscut, Cuța se opri. Privind spre fundul râpei, Dumitru îl vede pe Roibu culcat, cu capul într-o parte. Privind cu atenție, vede și urme de sânge, coboară în râpă și-l podidesc lacrimile, când vede carnea sfâșiată la crupa calului și la gât. îi pare rău că i-a lăsat singuri de dimineață, dar așa i-a spus taică-su să se întoarcă și să-și facă lecțiile. Dar unde o fi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Japonia; suntem la cea de a doua călătorie. Avem deja o experiență. Vom zbura cu un avion JAL-777 300-JAPANESE AIRLINES ultramodern, nou introdus pe liniile aeriene, Paris-Narita; Narita-Paris. Ca și data trecută, când am urcat la bordul avionului, m-au podidit lacrimile din cauza emoțiilor intense. După ce bătăile inimii s-au potolit, m-am uitat în jurul meu... luând seama la tot ceea ce mă înconjoară, mai ales la fețele oamenilor, tovarăși de zbor cu noi. Japonezii sunt veseli, glumesc, avionul pare a fi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
persoane fiind vorba, cu o încredere fără de margini; dar n-a trecut de aceste margini fără să se molipsească de prisosul de crime care stătea în firea preceptorului său. Revenit mai asiduu la Curte, după moartea lui Monsieur, l-a podidit urâtul, care i-a deșteptat curiozitatea pentru chimie despre care am vorbit în altă parte, și de care apoi s-au folosit împotriva lui cu atâta cruzime. Îți vine greu să crezi în ce măsură acest principe nu era în stare să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în „himere” și, deopotrivă, în construirea unui univers cristalin și transparent (sintagma titulară a cărții nu se voia doar o alăturare șocant-suprarealistă), dominat de lumină. Aer, cer, zbor, aripă, ninsoare se instituie în cuvinte-cheie, metamorfozând și diafanizând teluricul: „Ninsoarea iarăși podidește cerul/ și drumul se transfigurează/ pierdut înspre real”. Acum apar mai clar direcțiile pe care va evolua lirica sa: proiecția unei lumi solare, din ce în ce mai îndepărtată de materie, și, în paralel, amintirea satului natal tradițional și resuscitarea valorilor lui agresate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
statul are o mulțime de obligații în privința bunei desfășurări a vieții comunitare, dar nu poate face nimic pentru fericirea individuală a cetățenilor săi, dacă prin „fericire“ înțelegem altceva decât „pâine și circ“, bani la teșcherea și legi funcționale. Cel care, podidit de mâhnire, nefericit în plan personal, destrămat sufletește, iese pe stradă și dă foc caselor din jur nu duce o luptă politică, nu se opune „sistemului“. Nu are un scop înalt și altruist. Își exprimă, pur și simplu, într-o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și o hrănesc fetele cu lingurița. Când a venit acasă i-am întins scrisoarea și nu a mai putut scoate o vorbă. Amintindu-mi de tovarășa ta de viață, de bunătatea ei, de felul ei de a fi, m-au podidit lacrimile. Nici Lorica nu a mai putut să citească scrisoarea ta și am plâns amândoi de durerea ce s-a abătut asupra ta. Petrecerea de la Rășcanu ne-a cimentat pe toți sufletește și nu o vom uita pe ea niciodată
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
că peste tot ploua, iar eu nu eram capabilă să înțeleg nici măcar ploaia. În vecii vecilor. O să mor și n-o să fiu în stare să înțeleg un singur camfor, o singură ploaie. Bineînțeles că m-am întristat și m-au podidit lacrimile. În timp ce plângeam, mi-aș fi dorit să mă îmbrățișeze cineva. Dar n-avea cine. Mă simțeam singură pe lume. De aceea stăteam în pat și plângeam. Între timp s-a înseninat, apoi s-a întunecat și n-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am realizat că ultima dată când fusesem aici era de Halloween: ziua în care Clayton mi se prezentase, apoi m-am dus și m-am așezat pe scaunul meu lângă fereastra care dădea spre Commons și aproape că m-a podidit plânsul pentru că în aceiași zi Aimee Light pretinsese că nu-l cunoaște. Afară, norii negrii care împânziseră Midland County se destrămau, priveliștea devenind atât de strălucitoare încât puteam vedea dincolo de Commons în valea de sub campus. Caii pășteau pe un câmp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deschide, larg-larg, lumina în cameră se aprinde, iar dumnelui, cu zâmbetul pe întreaga-i față, cu sticla de șampanie în mână, ne spune tuturor « La mulți ani » și ne tratează pe fiecare cu câte un pahar, ciocnind împreună cu noi. Mă podidesc lacrimile, dar ne face bucurie să rămânem la o vorbă, noi între noi, cei care mai putem să o facem. Ne simțim bine, ca și el, într-un fel. Îi mulțumim că nu ne-a lăsat singuri nici de data
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
arborat o expresie stoică, începe brusc să-l provoace prin gîfîieli excitate ? Singurul sens al comportamentului ei e un pornosens : șerbănescu se înfierbîntă scriind despre gagici torturate de comuniști. Sigur că n-ajunge niciodată prea departe din cealaltă direcție îl podidește mereu literatura. De ce s-a sinucis marinarul ?, zbiară Vișan, referindu-se la un personaj din cartea Milenei. Cum Milena ne-a regalat la începutul filmului cu un pasaj din cartea ei, din care reieșea clar că marinarul s-a sinucis
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pe dealul cu locul fără stele, deși se spune că se pleacă în ceruri, între stele, în realitate se merge sus la infinit, în pulberea văzduhului, de unde nu se mai revine. Am avut un impuls de revoltă și invidie, mă podideau lacrimile, îmi venea să plâng, dar mi era rușine, deși plângeam din plin în sinea mea, fără să mă manifest pe față. Pentru că această funcție de rezervist nu este de invidiat; însă trebuie să ne resemnăm și să privim realitatea vieți
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Dar nu trăgea. Poate de frica unui glonte care ar fi putut să ajungă chiar în el, scutindu-l de griji. Spunea cui vroia să-l asculte că omul fără griji e ca pădurea fără copaci sau că atunci când te podidesc grijile e mai bine să nu dai cu pălăria de pământ, ci să stai cu ele la taclale, însă astfel de vorbe nu lăsau urme în ochii ascultătorilor. De la un timp, nu-i mai trecuse nimeni de poarta aia legată
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
privise până acum pe omul care trăgea să moară, se uită la nasul său ascuțit, la ochii afundați în orbite cu pleoapele atât de străvezii încât te- ai fi așteptat ca să vezi prin ele limpezimile ochiului. Fără veste lacrimile o podidiră, se lăsă în genunchi lângă bancă. Ce îngrozitor puțea nebunul, pară nu se spălase de un veac. Plânse îndelung și de abia într-un târziu își dădu seama că nu plânge pentru ceva anume, pentru omul acesta care de abia
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
rupt; răsuflarea i se auzea ca un șuierat iuțit. Și-a apropiat mâna la un deget de-a mea, după care și-a retras-o; s-a întors și s-a îndepărtat domoală și șovăielnică în beznă, de unde m-a podidit cu ultimele sale cuvinte: - Ești doar un nebun, nu un credincios. Un lucru puteai totuși să-l spui, dar nu te-ai priceput: „Ca om mi-e milă de tine!“. Doar atât trebuia să-mi spui, nu să-l invoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a chemat pe Rotari și că a petrecut cu el câteva ceasuri. M-am simțit prost, deoarece prietenul meu nu-mi spusese nimic. Gundeperga a continuat: - E într-adevăr un bărbat inteligent și are planuri interesante. După care m-a podidit cu întrebări despre el și despre Gaila. La sfârșit mi-a spus: - Deși știi foarte bine să te prefaci, Stiliano, văd că ești surprins de acest interes stăruitor al meu. Uiți că tu mi l-ai recomandat? Încurcat, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cărui nume nu mi-l mai amintesc, care ne aducea haine și fierturi de ierburi când ne Îmbolnăveam. După nouă luni am născut un băiat. Era atât de frumos și de bine făcut, Încât când l-am văzut m-au podidit lacrimile. În sfârșit voi avea o mângâiere În viața mea - m-am gândit. i l-am arătat călugărului iezuit, care l-a luat În brațe și l-a binecuvântat, promițându- mi că-mi va face rost de hăinuțe. la nici
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
De la ea răzbește Întotdeauna un damf de țigări Carpați. Din când În când mă invită la o cafea și-mi povestește, proba- bil ca să se autoîncurajeze, despre viața mizerabilă pe care o ducea În țară. Dar de fiecare dată o podidesc lacrimile pentru că i se face dor de viața ei „reală“. Aici, ca student, se duce o existență sublimată, redusă la esențial, anonimă, aproape ima- terială. Ești suspendat Între lumi, una din care ai plecat și alta În care n-ai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
apropii iarăși de El ? De câteva ori În viață l-am simțit foarte aproape. Dar acum mă simt pierdută, atât de departe de... Aș fi vrut să spun „de ai mei, de mine, de Dumnezeu“, dar am simțit că mă podidește plânsul, așa că m-am Încruntat și mi-am mușcat buza de jos. — Nu-ți pierde nădejdea, când ești cel mai departe, atunci ești de fapt cel mai aproape de El. Ți-a fost trimisă această suferință tocmai ca să-l regăsești pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]