450 matches
-
volumului Un pământ numit România, după cum s-a mai subliniat (supra), Nichita Stănescu a așezat poemul Necuvinte, spre a atrage astfel atenția - cel puțin a criticii literare - asupra „îngemănării“ volumelor publicate în anul 1969. În acest poem, autorul mărturisește - prin poematicul erou - că, în materie de cuvânt / necuvânt, are la porțile visului «acel laser lingvistic / care să taie realitatea de dinainte, / care să smulgă întruna luminii / partea ei de apă cu pești, // [...] / ...și s-o lase / tot mai pură și mai
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
satană./ Curățam și săpam/ Plângând,/ Sfășiindu-mi cămașa/ Tăiată oricum/ În semn de doliu”. Cutremurător este, în mod deosebit, și poemul „Numai pentru ofițeri(1)”! Îl voi cita fără a reda versurile, ca și cum ar fi un poem în proză, un reportaj poematic din memoria colectivă a lui Shaul Carmel: „Mamă! Mamăăă! Strig din somn. Mamă, ești goală! Unde e capotul pe care ți l-am pus pe umeri când ai căzut în baie? Ce-ai făcut cu el și de data asta
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
imagine și nefiind o simplă materie ce a suportat amprenta unei imagini și o entelehie, ca noțiune indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. Faptul că acest roman-poem are o rimă în interiorul textului dinamizează acțiunea, printr-o incantație poematică, estetică și stilistică. Devenită obiect universal și “transubiectiv“, Creația se desprinde de Dumnezeu, autorul ei, pentru a-și trăii, uneori, împotriva Creatorului, propria evoluție și viață. Autorul acestei cărți reușește să exprime un adevăr, că ceea ce trăim este fondul comun
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
public, și o face scriind pentru cei care se hrănesc, citind, din pâinea nemuririi. Cu o tehnica a scrisului distinctă, defel cameleonică, așa cum se mai întâmplă astăzi în Literatură,- Viorela Codreanu Tiron ne atrage atenția prin acuratețea sintagmei, prin firul poematic pe care îl trage în iglița silabelor. Totul se leagă, are esență, consistența care conferă versului tonus dar și timpi de liniște pentru gândire. Cititorul nu poate trece brusc de la un poem la altul fără să insiste, să rămână o
VIORELA CODREANU TIRON, VRAJ(B)A CLIPEI de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366059_a_367388]
-
nume ale poeziei universale, Damian Petrescu - „staroste de Paris”, „graphist” genial și profesor unic de Artă imaginară, ilustrează Muzeul de păstrăvi - Scrisori din lazaret. În următoarea carte, Poștalionul de seară - File din jurnalul unui heruvim (2005), Theodor Răpan continuă tripticul poematic, încredințând cuvântului scris, în chip de spovedanie lirică, toate formele trăirii, de la înfrângeri și șovăieli, așteptări și îndurerări, speranțe, până la biruințele frumosului etern, căci, așa cum spune poetul: „Cuvântul prin care voi (re)naște nu are glas! Are doar simțire! Jertfirea
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > BORIS MARIAN - CUI APARȚINE PAUL CELAN? Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului Unul dintre ciclurile poematice ale lui Paul Celan poartă titlul „Niemandrose”, adică „randafirul nimănui”, volum apărut și în românește, în 2007, la Editura „Samuel Tastet”, traducerea fiind semnată de Nora Iuga. Firea tragică a poetului a purtat două amprente „autoînvinovățirea” pentru că nu a fost
CUI APARŢINE PAUL CELAN? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366115_a_367444]
-
am fost născut / Nouă sute nouăzeci și nouă / sunt răgușite de cântecul, unul / pentru care am fost născut / Nu mă înjumătățiți voi timpuri ! / S-ar putea, înalt cum este / cântecul, unul, / să fie la urmă... Psihosfera / zoosfera nu-i îngăduie protagonistului poematic din Animal sideral să cerceteze stelele: Clanul sufletelor înghesuite / și murind de frig, sus / în zoosferă, / ciuruite de raze și străbătute / de meteoriți, / nu mă lasă, ah, / din pricina istoriei, să mă uit / la stele ! // Am să plec în Antile / și-
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
ȚENE DUMITRU VELEA : XERXE Apariția piesei de teatru XERXE la editura „Sitech”, Craiova, 2004, a cunoscutului dramaturg, poet și eseist Dumitru Velea se constituie într-un eveniment editorial de excepție. Având peste 60 de personaje, piesa este o amplă frescă poematică, în viziunea cinematografică despre istoria perșilor din jurul anilor 480 î.Hr. După o documentare făcută cu acribie, Dumitru Velea a recompus și recreat cu talent, secvență cu secvență, o istorie încărcată de semnificații și implicații decisive în evoluția societății omenești din
XERXE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361725_a_363054]
-
dădea expresie viziunii românești a perspectivei unității europene. Prin publicarea la Madrid a ediției bilingve (româno-spaniolă) a "Rapsodiei Iberice" cu o prefață semnată de Jose Camón Aznar, poetul înalță "cânt de glorificare a pământului �i națiunii spaniole", al cărui traiect poematic curbează, prin restituire barocă, �i prin prelungirea catenelor în spații limitrofe, înțelesul și reînțelesul poemului. Încununat cu premiul Mallorquin, în 1952, poemul "Cântec lui Ramón Lull", este o refulare a unor stări similitudinice. Aron Cotruș, poet ca și Beato Ramón
ION CRISTOFOR-ARON COTRUŞ, EXILATUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350960_a_352289]
-
de Al.Florin ȚENE Apariția piesei de teatru XERXE la editura „Sitech”, Craiova, 2004, a cunoscutului dramaturg, poet și eseist Dumitru Velea se constituie într-un eveniment editorial de excepție. Având peste 60 de personaje, piesa este o amplă frescă poematică, în viziunea cinematografică despre istoria perșilor din jurul anilor 480 î.Hr. După o documentare făcută cu acribie, Dumitru Velea a recompus și recreat cu talent, secvență cu secvență, o istorie încărcată de semnificații și implicații decisive în evoluția societății omenești din
XERXE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356462_a_357791]
-
Cine mi-l aduce veste?// -Este VERBUL, măi copile!/ E-n viu grai sau scris pe file./ Tu-i admiră frumusețea/ Și-l învață cu strictețea/ Ca la tine și-n mulțime/ Doar frumosul să-l exprime!” Poveștile, toate, sunt poematice, ele au un ritm susținut, o candență fermă și o rimă întâmplătoare. Dar păstrează epicul povestirii și acel realism magic specific poveștilor de azi. Aceste jocuri didactice și încă altele, la fel de interesante și folositoare, pot servi copiilor la învățarea cu
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355498_a_356827]
-
Un mai bun dozaj al prea-plinului interior și al referințelor mitologice, ca și o exigență sporită a selecției textelor ar pune mai bine în valoare scenariile calofile ale tânărului autor, care, pe lângă imaginația lirică, vădește usurința de a rula registre poematice diverse, pendulând de regulă între nostalgia unei copilării "naturiste"și reveria urbană." La secțiunea de proză scurtă, competiția a fost acerbă, cu 11 lucrări nominalizate. Petru ALBU, din localitatea Simeria, județul Hunedoara, a câștigat, cu volumul "Trestii". Radu Paraschivescu, membru
CARTEA CU PRIETENI XVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356943_a_358272]
-
un singur bun adevărat, iar bogăția, gloria, sănătatea etc. ca lucruri neimportante și indiferente” Într-un alt eseu se pune în evidență preferința filosofului Martin Heidegger pentru analizarea poemelor lui Hőderlin, motivul fiind că acesta stăpânea arta translării poeticului în poematic, avea capacitatea de a crea „poezie gânditoare” Blaise Pascal, matematician, fizician și filosof francez, adversar al raționalismului cartezian este prezentat ca spirit pozitivist, cu mari merite pentru contribuția sa în domeniile științifice, dar și pentru ipostaza sa de gânditor, care
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
documentelor de arhivă, dar și un iubitor al istoriei neamului. Mesajul amplului studio publicat se poate esențializa în ceea ce spunea Nicolae Iorga: “Biruința ta începe când dușmanii întrebuințează armele tale “. Doina Drăgan, prezentă atât cu poezii dar și cu proză poematică de tip reportaj, este un scriitor polivalent al cărui eu vibrează pe măsura “culorile “ mediului înconjurător. Scriitoarea are o încredere superioară în rolul mesianic al literaturii. Are gustul pentru relatarea directă și reflecția gravă, inclusive nostalgia locurilor ce și-au
CRESTOMAŢIA CA REPREZENTATIVITATE ÎN MIEZUL CUVÂNTULUI LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370934_a_372263]
-
finalul lecturii, parcurgând citatele și argumentele autoarei am realizat că studiul făcut abia deschide perspectiva unei analize profunde, că această interpretare este o alegorie la unitatea scrierilor dorcesciene, a evoluției unui scris, a unui limbaj, mai mult decelate psihobiografic decât poematic. -MIB: Toate visele sunt posibile căi spre Nirvana. A cărei intuiție Poetul a avut-o foarte devreme. În timp și spațiu fiind, el a încercat mereu să acceadă veșnicia „nespațiului și a netimpului”. Râul îl va duce până în pragul Nirvanei
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
fi secționat „în două, de viu“, grație laser-cuvântului (cf. Corpul secționat, p. 12), neîndoielnic, si cu „ancestralul alfabet“ cu tot (v. p. 13), chiar dacă laser-neologismul - nu de puține ori, la „greșirea dozei“ - îl narcotizează (pe neutral-viul corp, însă pe „eroul poematic“, firește, îl „debordează“, chiar dacă substituie rațiunea cu națiunea, în ultimă instanță aforismică) pentru un „eșec al lumii“: «Peste-nșelătoare liniști, vârf de aisberg imperial [...] / browniene smuciri în haosul ce lumi înghite / șed non satiata entropia bulimiei ancestrale / triunghiul bermudei... / [...] / cele
IERNI „TRECUTE FIX“)... de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370592_a_371921]
-
umblă prin lume ca să se reîntregească“ (este vorba de prim-căutarea androginicei jumătăți - cf. Căutare, 1, p. 8), observă (în „căutarea-i secundă“) că moartea-i «mai harnică / decât un mușuroi de furnici» (Căutare, 2, p. 9); femeia / „jumătatea“ eroului poematic este așteptată - într-o Gară pentru unu (p. 10) -, făcând noapte albă ca să afle în capătu-i („albiu-nocturniu“) „numele singurătății“, în ciuda frigului existențial; constată că poezia-i «o vânătoare la sfârșitul căreia inelul de pe piciorul păsării» îi „strălucește pe deget“ până
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
17); paradoxizează în șoc plasticizant-revelator ninsoarea văzută-ntâia dată: «Când am văzut întâia ninsoare m-am speriat. / O zi întreagă am plâns, credeam că explodaseră / țâțele pline cu lapte ale mamei» (Alb, p. 20); etc. Impresionanta frumusețe / originalitate a „întregului poematic“ din Risipitorul de hârtie, de Costel Stancu, provine - în majoritatea textelor - din cele mai alese rafinării estetice ale paradoxismului - ctitorit de Vasile / Vasko Popa, Nichita Stănescu, Marin Sorescu ș. a., între anii 1965 și 1970 -, îndeosebi, din știința / talentul acestui excepțional
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
degajată, plină de milă și iubire...» (p. 9); «...există și un poem, 13 Octombrie rece, care dă și titlul întregului volum, dedicat zilei de naștere și de moarte a mamei sale, și care exprimă, trecând de la zi la an, timpul poematic al ființei: adică toamna rece [...]; dar prin evocarea discretă a zilei de naștere a mamei sale, semnifică și faptul că prin sfârșitul unui ciclu natural, apare speranța că începe un altul - totul este un proces dureros de naștere și renaștere
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
renasc mireasma și dulceața // [...] // Mă simt copil și tremur, simțind pe cerul gurii / Dulceața mușcăturii din măru-acela roșu...» (Mărul văratic, p. 101); etc. Lăsându-se la o parte „contractul“ eroinei lirice cu aleatoriul realității „eruptiv-pretutindenare“, ori „trăirile“ permanente ale protagonistei poematice sub pecețile ineluctabile ale thanaticului, cu speranța de a îmbrăca „odată-și-o-dată“ «cămașa nemuririi» (O singură bătaie, p. 20), „cămașă“ / „armură“ cogaionică, poate, făcându-se abstracție de „impresia de absență“ a vreunei macrostructurări, ori a vreunei structurări pe cicluri tematice / motivice
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
reușită petrecere a peștilor / din acvariul cu pierderi decente...» (Chef la cantina săracilor). Câteodată intră în „colimatorul nic-sârbu-idal“ și „ambiguitatea“ cu toate ciorile-i „de înaltă reacție“, cameleonic-vopsite, de peste un nerafinat-arghezian «tsunami de flegmă», tsunami ajuns până la „termopanele inimii“ eroului poematic al lui Nicolae Sârbu: «Dați buzna cu grijă, așa cu năduf, / grijania mamii ei de ambiguitate, / [...] / scapă cine poate de valul uriaș / de ziare ce vine spre mine / râzând, prostule, stai / în picioare pe acest transparent / tsunami de flegmă / strălucind
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
de Distinsul Receptor și în următorul op de poeme, Piscina cu pioneze Stradivarius (Timișoara, Editura Brumar, ISBN 978-973-602-910-3, 2013), având în „deschidere“ și de „închidere“ alte două „șocant-interesante“ arte poetice, Vampir în vrie, sug sângele poveștii (p. 5), unde protagonistul poematic se vede / vrea drept spăimos ins mort, blestemat a-și părăsi mormântul în fiecare noapte, înfigându-se ca un burghiu („în vrie“, înspiralându-se / răsucindu-se „ca un avion pe axa-i longitudinală“, dar nu în niscaiva „turnuri gemene“, ci așa
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
întărâtat al florii de cactus, / într-o piscină cu albastre pioneze» și, mai profund oximoronizând „realitatea piscinei“, «prea nelimpedea apă, e clar / mă făcu să le confund cu viori / pisate mărunt în plină orgie muzicală» (s. n.); de fapt - constată eroul poematic - albastrele pioneze cântătoare (mai exact spus, acel soi de cântărețe „nechelioase“ în formă de „pioneze-Stradivarius“) calchiau «de minune mușcătura regală, / de cobră regală a versului» (p. 54); în penultima „declarație“ / „strofă“, eroul mărturisește minunea chemării - « În mușcătura regală a muzicii
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
spicuim: «Prin aceste rânduri țin să-l felicit pe poetul Miron Țic, locuitor al comunei Ilia, pentru împlinirea lui sufletească și să-i aduc un cuvânt de mulțumire pentru poezia pe care o scrie în [...] „Cuvântul în Sfânta Lumină“»). Textele poematice „dimensionate psalmic / liturgic“, din volumul Cuvântul în Sfânta Lumină, de Miron Țic, relevă o structurare triadică: (I) Rostiri din Crez (28 de texte, pp. 9 - 38), unde semnificanții se lasă locuiți cu grație divină de „rugăciune“ («Fie-ne acum și
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
fiecare op mă face să tai cu maceta minții o vremelnică potecă prin liane și hățișuri, repede crescută la loc de vigilența vegetală a naturii ce nu dorește ca o simetrie aleatorie să-i tulbure “propria orânduială “. Opera de filosofie poematică “Așa grăit-a Zarathustra “, scrisă între anii 1883-1885, este un astfel de” ținut amazonian” în care este concentrată, ca un transfocator, întreaga gândire filosofică a lui Nietzsche. Treptele de gândire și creație ale unei biografii complicată până la infinit, ce provoacă
CĂLĂTORIE PRIN VEGETAŢIA LUXURIANTĂ A EXEGEZELOR NIETZSCHEENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354394_a_355723]