189 matches
-
istorie, în cele din urmă formă. Nu cu mult timp în urmă, Magda Cârneci publica, în România literară, câteva poeme noi, dintre care unul, remarcabil, Poetesa, pare, la rândul lui, o tatonare a confesiunii despre FEM: „Nu voi fi marea poetesă a lumii.// Nici revoluții nu voi cânta, nici pe altare nu voi oficia,/ cu sânii goi nu voi înflăcăra baricade, cu virginitatea mea/ nu voi mântui mărunte popoare;// tineri bărbați nu se vor sinucide pe ascuns pentru mine,/ nici sclavi
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
a eului, acolo unde se desăvârșește și lumescul și celestul. Chipurile ei poetice, și ele nede finite, sunt scoase parcă din dalta lui Brâncuși. Dumnezeul ei - o identitate poetică, un principiu suprem, ca și cel arghezian, și totuși existent pentru poetesă, chiar și când insistă să rămână nepipăibil. Când o preocupă problema timpului și a deșertăciunii, poeta se adresează numai și numai, cu o proprie și specifică pocăință poetică, acestui zeu lipsit de o ipostază mistică. Relația între suflet și trup
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
strig gratitudinea mea?" întreabă poetul pe Dumnezeu, care-i răspunde: "Prin dragostea ta, prin felul tău de a fi, prin rugăciunile și prin actele tale." 3 Oenologic vorbind, 1942 a fost "un an bun", căci s-au nascut poeți și poetese "de vită": Virgil Mazilescu (sorbit, prea devreme, în "lacrima unitară a zeului"), Ana Blandiana, Gabriela Melinescu ș.a., dar și un filosof editor, Gabriel Liiceanu. 4 Grimoire: alterare a lui grammaire, dar și carte de magie cu formule misterioase, spre/încîntarea
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
ales, Ultima. Mari surprize nu prea mai putem avea. Am raportat și visat aproape totul. Mutări și mutații, mutanți și muțenie. Poeții mai găsesc totuși câte ceva de cântat. Iar când răgușesc, joacă fotbal, precum odinioară, Cioran, cu craniile lui Yorrick. Poetesele, și mai brave, își ridică tot mai tulburător poalele-n cap - țin neapărat să ne arate Adevărata Stemă. Și păci asurzitoare și Europele vesele ciupindu-se, chicotind. Și zâmbetul Generalului, până dincolo de urechi, care-ți taie urechile cu arcul lui
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
plâns neconvingător. Făcea însă parte din categoria femeilor adevărate: eu nu le vreau exotice, îmi trebuie europence deștepte și cu toate accesoriile la locul lor. Pe deasupra, îmi plac obosite și, dacă se poate, cu ceva talent. Șoldurile sunt opționale. Harpiste, poetese ratate, artiste conceptuale cu pălării bărbătești, locul vostru e lângă mine. Sunt unul din puținii oameni care posedă un dicționar pali-german și care au băut cu generalul Dudaev în forma sa terestră. Mai am și o colecție de bile de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
deduce că filmul și poezia sunt două arte incompatibile, singura excepție fiind Casa e neagră a lui Farrokhzad. Deși îi dau dreptate în principiu, mi-a plăcut Sylvia, cel puțin din punctul de vedere al metodologiei. În primul rând, povestea poetesei era un magnet pentru filme, dar și o capcană "a melodramei". Americanca Plath și Ted Hughes, poetul laureat al Angliei (titlu care se decernează pe viață), au fost Făt-Frumosul și Ileana Cosânzeana ai comunității literare a secolului XX. Până când el
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
mare disident din România, ăsta e grupul de care oricine care vrea să facă revoluție ar vrea să se lipească. Ceilalți care fac pe opozanții împotriva sistemului sînt niște nimeni. Ce crezi că pot face o băbuță senilă sau o poetesă răsuflată, de exemplu, împotriva Piticului? Nimic, doar frecții din astea fără nici un rost pe la Europa Liberă, unde și așa jumătate din scrisorile trimise sînt aruncate la gunoi fără nici măcar să fie deschise plicurile. Și știi de ce? Pentru că jumătate din cei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Pur și simplu îl lași să se sedimenteze, imagine cu imagine, albăstriul ftizie al Pădurii de mesteceni, griul perlat al Dueliștilor, roșul murdar al Iluminării, vernilul și sepia și brunul celor Cinci seri. Ei, da. Îmi place să te ascult, poeteso. Țin minte cum la ceaiul ăla de la care ne cunoaștem ți-am zis, ca să fac pe nebunul: "Nu cred că există în lume un lucru mai ridicol decât să fii poet." Iar tu mi-ai răspuns imediat, ca și cum te gândiseși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cunoaștem ți-am zis, ca să fac pe nebunul: "Nu cred că există în lume un lucru mai ridicol decât să fii poet." Iar tu mi-ai răspuns imediat, ca și cum te gândiseși de multă vreme la asta: "Ba există: să fii poetesă." Și prima dată când am fost la tine mi-ai arătat tăieturile tale din reviste, mai ales din Luceafărul. Păcat că mi le-ai arătat doar și că nu m-ai lăsat să le citesc. Mi-ai arătat și placheta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Elisabeta, mai demult... — Invitat de Iliescu? — Nu de Iliescu, nici de Constantinescu. La Elisabeta te-a invitat Buzura, când voia să te atragă să publici la fundația lui. Ai uitat? Mai erau Breban și o cuconiță plină de ifose, o poetesă căzută în admirația marelui romancier. — A lui Breban? Nu, nu-i vorba de Breban, celălalt mare romancier. Hai, nu mai face pe prostul, că înțelegi tu ce vreau să spun! Nu mai suport să mă bată la cap și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
terenurile de joacă precum roiurile de albine, despre vieți fără griji și despre bucurii eterne. Scrierile lui Alice aveau finaluri fericite. Alice scris despre orice, numai despre ea nu. Despre ea nu voia să vadă scris nici un rând. Bunica ei, poetesa Norma Meyer, nu era de acord cu ea. Atunci când nu era în vreun spital pentru spălături stomacale sau în stare de prostrație din cauza medicamentelor antidepresive, bunica îi verifica urmele de lacrimi de pe obraji. Număra colile de hârtie boțite și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
știa că însemna că bunica urla pe dinăuntru și că, imediat după încheierea discuțiilor, avea să bea până la pierderea cunoștinței. John a scos-o pe Alice la o cafea, sperând c-avea să afle și alte amănunte din viața marii poetese. Bărbatul se întreba ce părere avea Alice despre scrisul ei prin comparație cu poeziile bunicii. Alice și-a ascuns opera de el până când, două luni mai târziu, John i-a dat papucii. Abia atunci l-a cadorisit cu un rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
chiar cu bucurie - de pildă să-i dea copilului biberonul - Alice se cocoșa de spate, mușchii gâtului i se încordau, iar palmele îi transpirau. După ce bunica s-a împușcat, mama lui Alice a reluat coșmarul de a fi progenitura unei poetese, în vreme ce Alice suferea din cauza rușinii de a vedea în moartea bunicii un act inevitabil, ba chiar aproape o ușurare. Amândouă au trecut prin toate etapele doliului, inclusiv prin aceea pe care nimeni nu îndrăznește s-o pomenească: copiii unui sinucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
începuse să se umfle atât de repede încât nici nu mai știau pe ce să cheltuiască banii, John fusese la fel de încântat ca și ea. Bărbatul îi fusese alături la fiecare pas de pe chinuitorul drum către succes și întotdeauna o numise poetesa lui. Se angajase la o companie de asigurări - un post care nu-i plăcea în mod deosebit - astfel încât să aibă un salariu constant care să intre în casă. Astfel încât Alice să aibă posibilitatea să continue să facă acel lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Florin Iordache face aluzii nerușinate la una dintre cele mai demne și admirate poete ale românilor, Ana Blandiana: „Nu se mai întoarce timpul din trecut, / Chiar de vor lichele titluri de eroi! / Cabotinii scenei văd ce n-au văzut: / Sânii poetesei linși de un pisoi. Plânge poetesa cu lacrimi de noroi... / Nu se mai întoarce timpul din trecut!“ (Rondelul lui Arpagic) Lacrimile unei ființe omenești nu pot fi de noroi. În schimb, există mult noroi în această carte, ceea ce ne face
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
una dintre cele mai demne și admirate poete ale românilor, Ana Blandiana: „Nu se mai întoarce timpul din trecut, / Chiar de vor lichele titluri de eroi! / Cabotinii scenei văd ce n-au văzut: / Sânii poetesei linși de un pisoi. Plânge poetesa cu lacrimi de noroi... / Nu se mai întoarce timpul din trecut!“ (Rondelul lui Arpagic) Lacrimile unei ființe omenești nu pot fi de noroi. În schimb, există mult noroi în această carte, ceea ce ne face să credem că prefațatorul, atunci când îl
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tăiata de jur-Împrejur a viziunii, Înconjurat de pelerinii acelor de ceasornic, levitînd printre narcotice orchestre , bat tobele , ridicînd un nor de praf din care nu reușesc să mă ridic. Simt mirosul de femeie nebotezată venit din hainele grele ale bătrînei poetese, Simt mirosul de piele Încinsă al tobelor ce bat În cutia craniană, răsunînd În scrinul maeștrilor, aud ucenicii batînd pe nicovală pielița de fată mare a bătrînei visătoare, care ar putea să-mi fie mamă. ...Dar o mamă nu face
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
sărbătoare și-ți voi semăna-n măruntaie toată vrăjitoria și toată tehnica Încuibată-n aur și safire, te voi Învăța tehnica poemului adevărat pe care numai noi poetele bătrîne o cunoaștem pe de rost." Și-n patul de brocart bătrîna poetesă mi-a străpuns, cu gheara sa lungă, roza inimii, urinînd, mai apoi, Îndelung ca o iapă bătrînă... Am țipat pînă cînd am simțit că mi s-a Întors din sărbători moartea ca o lucrătură de mînă, moartea În ritmul căreia
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lui de pelerin în jurul mobilelor din interior. Spune-mi ce invitați avem, acum, în salonul de oaspeți? Îmbufnată de dialogul anterior, doamna lăsă trecerea unor secunde bune, înainte de enumerare: În living, se află câteva dintre prietenele mele, pe urmă, timida poetesă, care, totdeauna, șede, ascunzându-se lângă șemineu, Fernanda cu soțul ei, inginerul feroviar... De asemenea, o tânără hippy, adusă de îndepărtatul tău nepot. Ei! și directorul de la colegiu... Profesorul o fixă cu gândul aiurea peste lentilele rotunde ale ochelarilor. Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca și asupra Buharei, și care merge apoi să se piardă În deșert, nici o mare nefiind vrednică să-i primească apa. Ai cuvântat frumos, fie ca gura ta să se umple cu aur, spune Nasr, după cum Îi stă În obicei. Poetesa se apleacă deasupra unui taler imens, plin cu dinari de aur, Începe să vâre monedele, una câte una, În gură, În vreme ce asistența numără cu glas tare. Atunci când Djahane Își Înăbușă un sughiț, gata să se Înece, Întreaga curte, În frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mare disident din România, ăsta e grupul de care oricine care vrea să facă revoluție ar vrea să se lipească. Ceilalți care fac pe opozanții împotriva sistemului sînt niște nimeni. Ce crezi că pot face o băbuță senilă sau o poetesă răsuflată, de exemplu, împotriva Piticului? Nimic, doar frecții din astea fără nici un rost pe la Europa Liberă, unde și așa jumătate din scrisorile trimise sînt aruncate la gunoi fără nici măcar să fie deschise plicurile. Și știi de ce? Pentru că jumătate din cei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
niște periodice obscure. Profesorul meu de literatură din școală, Vladimir Hippius, un poet de prima mână, dar cam esoteric, pentru care aveam o mare admirație (o depășea după părerea mea, ca talent, pe vara lui mult mai cunoscută, Zinaida Hippius, poetesă și critic) a adus un exemplar În clasă și a provocat ilaritatea delirantă a celor mai mulți colegi ai mei, aplicând sarcasmul lui usturător (era un bărbat fioros, cu păr roșcat) celor mai romantice versuri ale mele. La o ședință a Fondului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fată, pînă ce s-a enervat și l-a dat afară. O certitudine există. Margareta și-a scos pîrleala și chiar măritată fiind, n-a putut păzi prea bine darurile acelea date de Dumnezeu. Dar gura lumii este slobodă. O poetesă Roxana scria poezii de cînd se știe și în liceu a avut norocul să aibă un profesor de limba română care, la rîndul său, era și el un fel de poet. Nu putea oricine să aprecieze talentul fetei, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poezie, noutate care îi făcea pe masculi fie să chicotească, fie să-și dea coate. Era extrem de interesant să auzi, mai ales să auzi, din gura mică a Roxanei, ce simțea o femeie cînd făcea dragoste. Dacă anonimele, mediocrele, ne-poetesele chițcăie mii de "oh" și "ah", mai mult la cerere decît din imbolduri și instincte, Roxana vorbea cu sine și își descria trăirile. "Erai în mine și te simțeam copil Te zămislisem parcă și-ți ofeream un sîn Plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
își descria trăirile. "Erai în mine și te simțeam copil Te zămislisem parcă și-ți ofeream un sîn Plin de lichidul vieții... Te declaram stăpîn." Poeții, care se credeau adînci ca Eminescu, chițcăiau pubertin și se uitau fie la picioarele poetesei, fie la sînii ei frumoși, fiind gata oricînd să-i înhațe și să o soarbă pe Roxana cu totul. Pentru că fata aceasta era într-adevăr frumoasă tare. Profesorul acela din liceu a sorbit lacom din eu-l Roxanei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]