2,275 matches
-
Z. Ornea E uimitor cît de proaspăt și ademenitor poate fi examenul istoriografic practicat de un cercetător venit din lumea exegezelor literare. Mai ales a celor de natură structuralista și poetica. Cazul se verifică în situația d-lui Sorin Alexandrescu, autor, pînă a se stabili, la mijlocul anilor șaptezeci, în Amsterdam, al unei remarcabile monografii despre Faulkner, al unei introduceri în structuralism, al unor cursuri despre semiotica și alte asemenea. Întîmplarea a
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
actual încă îl mai considera pe formalistul Român Jakobson, de pildă, un pion esențial în formarea intelectuală a unui literat. Nu e nimic rău neapărat într-o asemenea abordare a literaturii, doar pentru că teoriile lui Jakobson sau ale Școlii de poetica de la Praga sînt pierdute de mult în ceață unui trecut care din perspectiva prezentului pare la fel de îndepărtat că și epoca lui Sainte-Beauve sau a lui Taine. Literații, mai ales cei autohtoni, se mîndresc adeseori cu dreptul lor la inactualitate, confundîndu-l
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
E o misiune fie grea, fie ingrata, depinde de cine se încumeta la ea. Lubomăr Dolezel, în cartea recent publicată în condiții editoriale onorabile de Univers, se achită, pînă la un punct, magistral de această dificilă sarcina. Intenția lui în Poetica occidentală este de a elabora o istorie a gîndirii teoretice literare, pe care o echivalează nemijlocit cu o istorie a poeticii că disciplină. Premisa e dubioasă, si astfel demersul devine suspect de la bun început. Doar pentru că autorul pornește de la Poetica
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Poetica occidentală este de a elabora o istorie a gîndirii teoretice literare, pe care o echivalează nemijlocit cu o istorie a poeticii că disciplină. Premisa e dubioasă, si astfel demersul devine suspect de la bun început. Doar pentru că autorul pornește de la Poetica lui Aristotel și ajunge la Școala de poetica de la Praga nu înseamnă neapărat că gîndirea teoretică literară este, într-o durată nu lungă, ci copleșitor de lungă, o tradiție a poeticii. Totuși, Dolezel așa o înfățișează. Strategia lui, de a
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
a gîndirii teoretice literare, pe care o echivalează nemijlocit cu o istorie a poeticii că disciplină. Premisa e dubioasă, si astfel demersul devine suspect de la bun început. Doar pentru că autorul pornește de la Poetica lui Aristotel și ajunge la Școala de poetica de la Praga nu înseamnă neapărat că gîndirea teoretică literară este, într-o durată nu lungă, ci copleșitor de lungă, o tradiție a poeticii. Totuși, Dolezel așa o înfățișează. Strategia lui, de a fixa punctele de pornire și de sosire în
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
o stilistica statistică a textului literar, fiind unul dintre criticii care ambiționau să "scientizeze" abordările literaturii. Nu e de mirare, așadar, că istoria poeticii trebuie situată, crede el, neapărat în vecinătatea istoriei științei, si, ce-i drept, a istoriei ideilor. Poetica este, pentru Dolezel, prin excelență, știința literaturii. Ca atare, istoria poeticii poate fi cercetată conform unui scenariu kuhnian, cu mențiunea că, spre deosebire de stiință propriu-zisă, în poetica modificările spectaculoase, de tip revoluționar, nu pot fi înțelese decît pe fundalul "trudei mărunte
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
crede el, neapărat în vecinătatea istoriei științei, si, ce-i drept, a istoriei ideilor. Poetica este, pentru Dolezel, prin excelență, știința literaturii. Ca atare, istoria poeticii poate fi cercetată conform unui scenariu kuhnian, cu mențiunea că, spre deosebire de stiință propriu-zisă, în poetica modificările spectaculoase, de tip revoluționar, nu pot fi înțelese decît pe fundalul "trudei mărunte" de zi cu zi, a unei tradiții urmărite în pașii ei mici, nu doar în salturile spectaculoase. Ceea ce promite Dolezel cu acest studiu, deci, este o
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
mărunte" de zi cu zi, a unei tradiții urmărite în pașii ei mici, nu doar în salturile spectaculoase. Ceea ce promite Dolezel cu acest studiu, deci, este o a analiza a continuității istorice că background a schimbărilor paradigmatice majore, astfel încît poetica să îi apără cititorului că un proiect intelectual coerent și consecvent, dincolo de fracturile survenite în diverse momente în devenirea să istorică. Cartea în sine este mai mult și în același timp mai puțin decît o împlinire a acestei făgăduieli. Dolezel
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
decît o împlinire a acestei făgăduieli. Dolezel izbutește o istorie a pasului mic magistrală, în care ruta pe care o propune nu e deloc una previzibilă sau clasică, nici măcar atunci cînd respectă reperele convenționale (Aristotel, secolul al XVII-lea, romantismul, poetica formalista). Pe masura ce se apropie însă de Saussure, si apoi de formalismul rus și de Școală de la Praga, studiul său devine din ce in ce mai dezamăgitor, pentru că își trădează prejudecățile și devine uneori militant dincolo de orice subtilitate retorica. Două precizări mi se mai par
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
ele sînt mai curînd naive și totodată manipulative. Dolezel identifica două presupoziții fundamentale în gîndirea poetica, una ontologica, cealaltă epistemologica. Conform primeia, literatura este "artă limbajului produsă în activitatea creatoare de poiesis". Cea de-a doua premisa ne declară că "poetica este o activitate cognitivă, guvernată de cerințele generale ale investigației științifice". Firește, cele două premise autorul le "redescoperă" la formaliștii moderni, între care Jakobson, Mukarovsky și Iuri Lotman, pentru ca, în realitate, de acolo le-a luat. Intenția lui, de a
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
cele două premise, mi se pare a fi centrul de greutate al cărții, măsură care îi decide calibrul teoretic. Din păcate, nu mi se pare ca Dolezel ar fi stabilit într-adevăr o asemenea legătură decît în cercetarea aplicată la poetica aristoteliana și apoi la filozofia leibniziană și semantica lui Frege. Pe masura ce ne apropiem de modernitate, verigă ce unește cele două probleme, cea ontologica și cea epistemologica, e mai mult presupusa decît analizată. Reconstrucția lui Dolezel funcționează prin celebrele, de-acum
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
functie epistemologica (prin capacitatea să de a-și crea propria reprezentare) și că se află într-o relație specială cu limbajul. Cele patru teme, sau moduri, la rîndul lor, nu există simultan, ci sînt stabilite treptat, pe masura ce studiul avansează de la poetica aristoteliana la formaliștii moderni. Nu intru în detaliile cercetării lui Dolezel, pentru că ele ar fi, neîndoios, specioase pentru cititorul prea puțin avizat sau interesat de aspectele tehnice sau științifice ale poeticii. De existență cărții, însă, și acești cititori cred că
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Fața cestui vechi pământ. // Ardem. Căci în lung și-n lat / Nu-i mai tragic nenoroc: / Stea cu foc înstrăinat / și durere fără loc. («Steaua mamei” VRF, 55). Ca simbol izbăvitor-mitic, Mama / Terra Mater, apare și într-o cunoscută ars poetica, asociindu-și simbolul geniului orfeic: Să cânte pot (credeam) și șarpii. I-am pus ca grave strune harpii, / Alăturea de coarda poamei / și sfântul fir de păr al mamei. Cu harpa stam sub mere coapte. Ei blând cântau. Ci-n
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
care ar trebui sa il ridice în lumina apare o labă păroasa, lipsită de îndemânare. Iată-l pe Ion Vitner celebrând rondelurile lui Cicerone Theodorescu: Ideea de la care au pornit rondelurile mi se pare excelentă. Creatorul lor ia o formă poetica fixă, specifică feudalității (...) și toarnă în tiparul ei ritmic spiritualitatea socialistă. Dintr-o pornire de umanism socialist, poetul a luat condeiul �nu o spadă�. El este îndreptat nu împotriva �dușmanilor amari�, ci a Oblomovilor, a celor rămași în coadă, a
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
de anxietate, acesta din urmă tradus de Adrian Arsinevici pentru Editură Amarcord. Adrian Arsinevici reconstituite un temperament stilistic kierkegaardian remarcabil diferit de cel din Boală de moarte, mult mai ușor de urmărit, mai elegant, cu subtile ironii și o splendoare poetica a argumentației. Cele două cărți, Conceptul de anxietate și Boală de moarte au multe an comun, conceptual și tematic, ele trebuie citite ămpreună, nu ca experiment de lectură a unor traduceri, ci pentru că filozofia kierkegaardiană ne-o cere. Cu toata
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
abis reprezentată de ciudatul personaj numit Klein: "Tentația ăntrezăririi./ Klein/ surprins de Klein?" ("ăntrezărim" și un mare ănaintas: Mopete). Klein este eroul "poemului-travesti" - poemul care parazitează diferite texte, care ași ănsuseste textul-model preluându-i ănfătisarea. Procesul are loc printr-o poetica a lui "altceva" sau "altcineva": "Despre conversații, dar și despre altceva, "poem-travesti pentru altcineva". Sunt transmise mesaje prin intermediul unor purtători de sens complet diferiți. "Să te retragi sub chip. Ce desfătare!" Ca un demn reprezentant al Școlii brașovene, poetul exploatează
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
Alexandru Repan. Interpretarea este valoroasă atât an partiturile lor solistice, dar și an relația atât de specială dintre cei doi, cu vibrații emoționale ăntelept dozate de-a lungul spectacolului, pentru a culmina an final, unde tensiunea se dizolvă ăntr-o imagine poetica de intensă trăire scenica. Foarte bine aleasă este și Clară Vodă an Honey, de o inocentă infantilă, adorabila an câteva momente cheie. Din păcate, cel de-al patrulea, Bogdan Vodă an Nick pare un intrus pe scena prin jocul sau
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
de casă" (Stăpânita). Ultimul stih trădează, desigur, fundalul de nostalgie al oribilelor inventivități. Socotindu-se "vinovată de construcția abisului" an fiecare lucru pe care-l atinge verbul, "vinovată și nătânga" pentru a fi "obosit an contemplație", Mariana Marin cultiva o poetica substanțial solitara, solitudinea fiind aici implicată că neămplinire, ca melancolie a concretului, ca amar simțământ al unei existente stigmatizate de negativ. Degradarea" e alibiul material al ănsingurării, după cum sorgintea să morală, "despărțirea", reprezintă un alibi al poeziei: "Cu ochii ăngroziti
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
a mai lucra an tehnică trompe l'oeil decoruri fanteziste pe jegul realității. Dar atunci, ăn anii '60, ani ai tinereții lor, poeții născuți an preajma unui război ce avea să fie pierdut de români au câștigat bătălia cu stupida poetica a "realismului socialist" creând an consens cu orizontul de așteptare al lectorului vremii un veritabil "mit al literaturii". ăntr-o "complicitate fertila" - cum spunea unul dintre ei - cu cititorii prinși și ei an ănchisoarea unei realități dictatoriale și avizi de ficțiune
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
transcendentala" a acesteia, interzisă an epoca și ănlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai an gestul sacru al creației. Această stranie "metafizica a artei" dominantă an deceniile șapte-opt, a iscat an rândul generației postbelice o poetica a imaginarului absolut generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori, esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice. Dacă clasicii vedeau categoriile imuabile și reci, romanticii individualitățile onirice, patetic
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
categoriile imuabile și reci, romanticii individualitățile onirice, patetic curgând an durată, iar modernii esențele ultime, neschimbătoare sub forme, cu Nichita Stănescu cuvintele ăncep să se vadă, ăn sine, el vede ănsăsi structura metaforei care configurează altfel lumea*) și prin vorbirea poetica. Acest moment neomodern al generației de la '68 vede prin Nichita Stănescu cuvintele schimbându-se an necuvinte izvorând astfel o "facere a lumii fără lume" (Cain și Abel). Trebuie o ăncăpătânare de citadin, cum ar fi spus Rilke - si Nichita Stănescu
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
decadă de propagandă an rime și reportaj versificat, de o minciună socială și de un fals estetic depășite doar de impostura autorilor, obtuzitatea ideologilor și agresivitatea criticilor, poezia primului volum al lui Nichita Stănescu, Sensul iubirii (1960), constituită pe o poetica a purității adolescentine, a impus o autentică "retorica a diminetei" artei. El marchează editorial ănceputul "dezghețului dogmatic". Tânărul de atunci, pentru a-și vedea tipărită poezia visata, ăn care utopia artei se va arăta mai adevărată decât coșmarul realității, a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
așteptau "patriarhii" proletcultului victorios de la tânărul poet intrat atât de promițător an cetatea literară a vremii nimbat cu mitul prerafaelit al unui "nou Labis", măi angelic și mai seducător. Nimic mai străin ansa structurii artistice a lui Nichita Stănescu decât poetica stihială a "magmei arzătoare" labisiene. Epoca avea ăntr-adevăr nevoie de un mit al poetului tânăr dar una din cele mai persistente erori ale criticii noastre este suprapunerea acestor două mituri ale vremii. Până la apariția Dreptului la timp, eroarea a fost
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
chip enigmatic și "manierist" din substanță abstractă a "gesticulației" eului liric care se descoperă pe șine, se instituie an lume și se salvează din curgerea timpului spre neant prin poezie. Este un mod cu totul nou de a gândi atât poetica epocii, cât și sensul existenței relevate an actul creației și, totodată, o viziune radical nesupusa gândirii oficiale, 11 elegii putând vedea lumină tiparului și grație structurii labirintice, de "mister poetic", a volumului. De altfel, poetul nu a putut ănsela integral
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Că nu a rupt public pactul cu regimul politic l-a costat pierderea premiului Nobel an 1980. an schimb, a rămas acel uimitor "fenomen Nichita Stănescu" luminând meteoric viața semenilor săi, cărora le-a dăruit și cea mai ănsemnată opera poetica a acestei ultime jumătăți de secol. E mult, e puțin? Esență enigmei constă an a descrie ceva printr-o combinare imposibilă de cuvinte; nu poți ajunge aici combinând doar cuvinte; nu poți ajunge aici combinând doar cuvinte obișnuite, ci combinând
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]