286 matches
-
a interpretării poeziei. Căci în ochii săi o astfel de schimbare nu ține doar de înnoirea superficială a universului imaginar, la nivelul înregistrării unor obiecte sau evenimente inedite, din ambianța noii civilizații industriale, ci de o mutație de perspectivă asupra poeticității textului, aproape indiferent de materialul supus prelucrării; „Materialul poeziei moderne (ca și al picturii) poate fi același ca al poeziei de totdeauna. Îmbogățirea lui printr-o sumă de elemente în urmă apropiate: invenții tehnice, operații matematice sau bancare, e de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
autoreferențială); de unde și definiția dată imaginii poetice, în afara perspectivei mimetice, drept „plăsmuire abstractă ș...ț, raport pur a două elemente cât mai îndepărtate (sau cât mai apropiate) între ele”; interesul particular acordat sintaxei textuale, în defavoarea înțelesului noțional al cuvântului; interpretarea poeticității limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urât; tendința de dinamizare a discursului liric (în consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism în care contează în primul rând surpriza asocierilor, relația
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
intimă a naturii, întemeiată pe sensibilitate și pe o curiozitate intelectuală de autentic naturalist. Plecând de la premisa că excursia poate și trebuie să fie o operă de artă, în bună tradiție rousseauistă, D. redescoperă poezia lucrurilor simple: chiar alimentele capătă poeticitate, precum „zamolxiada”, limonada preparată cu zahăr, lămâie și zăpadă. Muntele dobândește o valență spirituală, transcendentă, încât ,,îndreptarul” de drumeție se construiește ca o meditație inițiatică în care toate întreprinderile călătorului se înscriu într-o armonie morală, în acord cu dimensiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
am putea avea pretenții prea mari, întrucît, vai, eul său "nu reușește să se întrevadă decît uneori, ca voce infuză, hibridată în interstițiile unei alte voci impersonale ce aparține instanței metafizice". "Situarea ambiguă" a autorului Cuvintelor potrivite, "sistemul oscilant al poeticității" sale nu fac decît să valideze "un discurs al cărui obiect este de presupus dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă". Nici cu Blaga nu ajungem departe. "Oscilînd între prima ipostază a unui eu exterior (amplificat artificial într-un cadru cosmic
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
postmodernist tipic, cu toate atuurile și dezavantajele modalității pe care o ilustrează. Biografism, prozaism, accesibilitate, tranzitivitatea dragă lui Gheorghe Crăciun, flexibilitatea sintaxei și ondulatoria de tip prozastic a scriiturii. Pe de altă parte, o figurație săracă și o minimă transfigurare, poeticitate scăzută până la limita debilității, semantism redus, univoc, fără iradiere. Să vedem o mostră de lirică fără lirism, cu o banală gesticulație cotidiană vag amenințată de o întorsătură simbolică: "umblu desculț cu o cană atârnându-mi de degetul arătător/ mai spre
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
descripții și de îndelungi portrete în sepia e una mai degrabă specifică poeziei. Naturalețea rezolvărilor oricărei tensiuni interne, glumele niciodată prea îngroșate, coborârile succesive în subteranele textului, senzația de pamflet calin la adresa deprinderilor scriitoricești, toate acestea ambiguizează până la pragul permis poeticității. Și numai ei. Ce altceva este fragmentul care urmează, circulând liber în carte sub numele conspirativ de "poveste"? Segmentați-l în versuri și încadrați-l abia după aceea: " Când a ajuns la spital, o liniște mare, s-a așezat lângă
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
frumusețea sau urîtul vorbei, la efectul cuvintelor. Poate fi o nerușinare intimitatea evocată, poate ar trebui spusă altfel dragostea bărbat-femeie, evitat carnalul, prea trăitul. Dar eu nu scriu, ispășesc...". Cuvintele totuși și-au făcut efectul, proza e frumoasă, are o poeticitate profundă, fără a fi liricoidă (așa cum se întîmplă la cei mai mulți poeți care scriu și proză), cît despre "carnal", în mod sigur va avea mare căutare la lectură, mai ales printre amatorii de decriptări. Altfel în paginile despre singurătate, boală și
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
fapt, lucrurile stau ceva mai puțin simplu: introducînd o originalitate poetică debordantă în schema preexistentă a Psaltirii, el a pus-o de multe ori pe aceasta din urmă în umbră. Psaltirea în versuri dosofteiană reprezintă o prelucrare asumată. Cantitatea de poeticitate nouă adusă de scriitorul român covîrșește uneori textul-bază. În variantă originală, Psaltirea lui David reprezenta o suită de paragrafe redactate în proză poetică, adică într-o proză cu cîteva trăsături stilistice marcate: repetiții anaforice și epiforice, ritm de diferite facturi
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
orizont mai larg, deși a trăit cu un secol înaintea poetului român. Forța creatoare și fantezia lui Dosoftei vor fi însă superioare, chiar dacă prețul l-a reprezentat îndepărtarea, uneori sensibilă, de proza ritmată și uniformă a psalmilor biblici. Resursele de poeticitate găsite de Dosoftei în Biblie nu prezentau un evantai prea larg, în comparație cu nivelul de subtilitate a mesajului poetic atins de literatura secolului al XVII-lea. În traducerea slavonă de la care pleca (coroborată, poate, cu cea grecească, eventual chiar cu originalul
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
insufle interesul pentru opera lui Eminescu. Ana Maria Minuț: "De la domnul profesor Irimia am aflat că inocența este fundamentală în actul de lectură și inițiere și că educarea pentru lectura poeziei presupune capacitatea de a distinge între ceva încărcat de poeticitate și altceva încărcat de retoricitate. Nu metaforele prezente într-un text fac din el poezie, căci sensul poetic se poate construi și în afara unei figuri de stil." Din același număr Andrei Brezianu se distinge prin eseul despre monseniorul Vladimir Ghika
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
autorul creației nu este o persoană, deși o presupune, ci "mașina de fabricat prin cuvinte starea poetică", un mecanism lipsit de identitate. Oricât de ciudată ar părea această afirmație hiperrealismului acaparant al contemporaneității noastre, ea semnifică o Ultima Thule a poeticității, pe care, ca să facem recurs la interculturalitate, așa cum procedează cu inteligență Marius Ghica, o putem asemăna concepției indiene asupra Vedelor, lipsite de autor, întrucât Divinitatea nu gândește, fiind (inclusiv) gândirea. În acest context, nu ni se pare disjunctă includerea în
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
ale speciei sînt sau convenționale (privind presupusul său rol formativ, educativ, de exercițiu al inteligenței, ba chiar ca „expresii ale năzuinței neabătute a poporului spre lumină”), sau centrate asupra mecanismului metaforic. le populare au fost adesea elogiate pentru ingeniozitate și poeticitate în invenția metaforică; interesul pentru această latură semantică fiind exagerat în dauna altui mecanism, cel puțin la fel de important - și mult mai bogat în consecințe în planul interacțiunii dialogale -: cel al echivocului. Multe ghicitori sînt în primul rînd ingenioase capcane verbale
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
de la începuturile poetice în slavonă, latină sau greacă până la cele dintâi forme ale lirismului în limba română. Curentele și orientările literare (clasicismul, eminescianismul, macedonskianismul, simbolismul) nu sunt considerate ca ipostaze dihotomice, cât, mai ales, ca avataruri plurale și multiple ale poeticității. Nu se poate discuta despre un singur simbolism, de pildă, tocmai datorită modalităților cu totul diverse și eterogene în care s-a manifestat la noi simbolismul. În volumele trei și patru este circumscrisă poetica modernismului, accentul fiind plasat asupra poeziei
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
lui o fascinație a ororii. De altfel, ea nu rezidă strict la nivelul evenimentelor narate, altminteri ar alunecă în gratuitate și sațietate, ci la acela al scriiturii. Isaac Bashevis Sînger scrie o proza superbă, cu incantații frisonante, încărcată de o poeticitate discretă, austera. E adevărat, însă, că aceleași vîrtuți stilistice sînt de găsit în practic oricare român al scriitorului, nu e obligatoriu deci să le descoperim laolaltă cu o poveste atît de deprimanta. Dar, pentru cei ce se încumeta să citească
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
pe lângă viața lui Eminescu, traducătorul a consacrat mai multe pagini unei analize asupra măiestriei artistice a poetului. Renunțând la unele asocieri forțate, formulate cândva după conceptele literaturii proletcultiste, a modificat acum perspectiva interpretării operei orientându-se mai mult spre analiza poeticității. În ziua de 20 august anul acesta, la sediul Asociației de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea, a avut loc, într-o atmosferă sărbătorească, ceremonia lansării cărții Mihai Eminescu, poezii și proză literară, versiunea chineză. La solemnitate au participat președintele
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
poate să stea pe jos, să facă viermi și să adune muște! Dar iepurele nu moare niciodată!". Tipul de limbaj înlemnit și acela de raționament frust spun totul, fără ezitări. De fapt, ceea ce face acest roman plăcut la lectură este poeticitatea sesizabilă în fiecare rând. Deasupra a tot ce se întâmplă sau nu în roman, privirea este lirică, atentă la elemente uneori marginale, cu un efect stilistic fermecător și insolit, fiind totodată precisă în descriere : "Picioarele se goliră de tot ce
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
peisajele, ambianța, oamenii în mijlocul cărora ea își petrecuse copilăria la început de secol, în București. R.B.: Am putea vorbi de un fel de transfuzie, chiar de un transplant de memorie de la mamă la fiu și invers! Un procedeu plin de poeticitate. Pe de altă parte, mi s-a părut că elementele de atmosferă predomină în comparație cu galeria de portrete... C.H.: Nu, nu neapărat. Cum se întîmplă uneori, printr-o fericită potrivire a întîmplărilor, pe cînd mă ocupam intens cu pregătirea aceste cărți
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
unelte critice, istoricul literar putea avansa în lucrările ulterioare, Poezia lui Eminescu (1948) și Romantismul românesc (1952) în formula criticii de sinteză. Aceste ultime studii citate recompun tabloul sinoptic al epocii culturale eminesciene, motivând un interior și prin raportare comparată, poeticitatea viziunii și creației. Dacă ar fi să cităm doar capitolele Poezia mitologică sau Poezia titaniană din studiul rezervat poeziei lui Eminescu, am găsi punctele de rezistență ale unui discurs critic echilibrat, ale cărui argumente își trag substanța din studiul de
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
destinul unui autor căruia PCR i-a retras din librării tirajul volumului de debut, dîndu-l apoi la topit, pe motiv că "oferea o imagine neagră asupra realității socialiste" (Laurențiu Ulici - Literatura română contemporană, București, Eminescu, 1995, p. 364); prea puțină poeticitate și în filarea și avertizarea sa de către Securitatea ceaușistă, "ca urmare a adeziunii sale la programul lui Paul Goma" (Mihai Pelin -Opisul emigrației politice, București, Compania, 2002, p. 220); încă mai puțin lirism în greva foamei pe care autorul o
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
neatractivă pentru istoricii literari postdecembriști. Deși, după mai bine de trei decenii de la apariție, prozele de debut ale lui Monciu-Sudinski continuă să pună probleme criticii și istoriei literare, ele pot fi delimitate ca un melanj original de violență, mizerie și poeticitate. Acesta îngăduie "realității" să derapeze într-o zonă a grotescului sordid, ce amintește de filmele lui Quentin Tarantino sau de Punch-Drunk Love -ul lui Paul Thomas Anderson. Pe linia absurdului vieții cotidiene, ele pot fi asociate Paginilor bizare urmuziene, dar
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
etaj, sub privirile condescendente ale trecătorilor; indivizi care, după ce discută amical despre vreme, se bat pentru un calup de unt; bărbați care își calcă în picioare nevestele, fără motiv etc.) se regăsesc și la Monciu-Sudinski. În combinația de violență și poeticitate umană, ele trimit deopotrivă la literatura Angry Young Men și la nuvelele de debut ale lui Petru Popescu (Moartea din fereastră, 1967). În sfîrșit, pe coordonatele umorului negru (ce stăpînește viziunea autorului despre o lume socialistă prăbușită în cea mai
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
poate că revoluția lui poetică, dacă e o revoluție, este sintetizabilă în formula pulverizării eului, a oglinzii sparte? Nu ar servi teza cărții cunoașterea participativă din poezia lui Lucian Blaga? Unde îl situăm pe Bacovia? Nu schimbă și el paradigma poeticității? Nu ar fi mai potrivit să vorbim în cazul modernității, dacă Ion Barbu este un model al ei, de o revoluție colectivă avangardism-Arghezi-Blaga-Ion Barbu-Bacovia, cu accepții personalizate, dar cu declanșarea relativ simultană, într-un sens particular al radicalităților? Nu are
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
într-un oraș nenumit, prilej cu care își amintește de mama sa, cu care mai fusese odată acolo, în copilărie, pe vremea când fratele lui mai mare Emil Ivănescu, mai trăia. Ceea ce surprinde aici este renunțarea la orice fel de poeticitate manifestă - nici măcar (auto)ironia sau aluziile intertextuale nu mai sunt evidente - în favoarea prezentării nude, neutre a unor amintiri aparent insignifiante. "Cadrul", reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
aventura cunoașterii să treacă drept erezie și poetul inventează capcane semantice pentru starea de liniște, el fiind întîi om și apoi, în poezie, zeu păstrător de sensuri. Textul singurătății ține de o operare în mod clar textualistă asupra conceptului de poeticitate în critica și istoria literară. Reluînd aplicația asupra textelor, poetul decodează planul cultural și înțelege să-și apere supremația față de lucrurile (metafore în text) care îl înconjoară dar nu cuvîntă. Cu supărare mare el se adresează iubitei (cea care îl
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
dat să trăim. Deși numele lui Joyce e legat de experimentalism, de explorarea tehnicilor monologului interior și ale fluxului conștiinței, Oamenii din Dublin e o scriere care nu depășește cu mult granițele realismului victorian. Punerea accentului pe analiza psihologică și poeticitate indică, totuși, existența intențiilor reformatoare. Finalul cărții - respectiv al ultimei secvențe a volumului, povestirea Cei morți - sugerează pătrunderea într-un mediu al visării și neantului, descriind scufundarea întregii Irlande sub zăpadă, deși în Irlanda zăpada aproape că nu cade niciodată
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]