231 matches
-
un muzeu în aer liber, de natură unică și de atracție turistică. Fiecare cruce din acest cimitir este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn înfățișează în mod naiv una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo, iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși. Tot în Săpânța am vizitat și Mănăstirea Peri. Aceasta, așezată fiind pe malul românesc al râului Tisa, în Parcul Dendrologic Livada, în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
un muzeu în aer liber, de natură unică și de atracție turistică. Fiecare cruce din acest cimitir este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn înfățișează în mod naiv una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo, iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși. Tot în Săpânța am vizitat și Mănăstirea Peri. Aceasta, așezată fiind pe malul românesc al râului Tisa, în Parcul Dendrologic Livada, în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
civilizat. Oricum, dacă le-aș fi scris aici nu ar fi apărut. Nu le-ar fi suportat hârtia. Vorba unui poet despre greutatea cernelei pe hârtie. Spunea cineva că, dacă în WC-urile bărbătești sunt mai multe inscripții, mai multe poezioare obscene decât în cele femeiești, asta ne poate da o idee despre originea artei. Nu există femei-filosof și nici prea multe femei-scriitor. Asta însemnă. O întrebare se naște totuși: ce a căutat individul în budele pentru femei? O mașina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
credeți că mă impresionați? Am încercat să-mi țin cumpătul, vă rup oasele, manglitori nenorociți, dispăreți de aici cît vă e bine, am început să țip, dar degeaba, că erau destui să le ia apărarea. Așa a început Timișoara cu poezioara lui, la noi în Piața Operei au murit cu miile pentru asta, lasă-i să-și facă singuri dreptate, le ținea partea din interes, marș cu toții de aici, am început și eu să țip. Pe la ora aia Dendé hoinărea deja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
reușit să scape nici pînă în ziua de azi, la mititica unde a stat șapte ani bătuți pe muchie a dat peste tot felul de camarazi care au avut grijă să-i bage în cap o grămadă de alte prostii. Poezioare, spovedanii, convertiri, lepădări, rebotezări, zice Curistul, am auzit și eu povestioare berechet despre floarea intelectualității și alte alea, răbdare, posturi, rugăciune, izbăvire și ură, nu-i așa Părințele? Numai așa putea să le vină de hac, își dă seama Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
alea. S-a dezvoltat intelectual, nu glumă. A citit tot ce i-a picat în mînă, s-a pus pe studiu împreună cu ceilalți care pățiseră la fel. Gîndiți-vă numai cît de mult înseamnă să memorezi sau să scrii cîte o poezioară pe zi. Nu vreau să intru în mai multe detalii, mărturisește. Cît despre întărirea fizică a organismului pe timpul detenției, nu mai încape nici o îndoială. Pierzi în greutate, dar cîștigi în rezistență, după o vreme ești cu totul alt om, e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
alea fragede, la măgarii ăia pe care-i durea în cot de tot ce o să se întîmple, care fuseseră atît de ușor transformați în masă de manevră. Căzuse în păcat. Las-o mai moale, Părințele, îți cunoaștem pe de rost poezioara, că au turnat gaz pe foc cînd nimeni nu se aștepta. Cine să-i mai fi verificat pe toți, fiecare ce hram purta, la prima vedere toți păreau că sprijină aceeași cauză. Credulule, adică ați băgat țara în anarhie, concluzionează
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
soluție, că tot n-am avut ocazia să auzim pînă acum versiunea voastră, zice Roja, nu-i așa, Nepoțică? adaugă, răsucindu-se în direcția lui Patru Ace. — Nici o problemă, zice Bulgarul, dacă țineți morțiș să mai auziți înc-o dată aceași poezioară plictisitoare, eu pot să dau drumul la bandă la orice oră. — Numai să nu aveți impresia că-mi faceți mie vreun serviciu, zice Roja, oricum am suci-o e numai în interesul vostru, nu-i așa Nepoțică? Uite că m-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Karin i se tăie răsuflarea în fața acestei prime dovezi că undeva în adâncuri Mark pricepea încă sensul. Fratele ei, care cu doar câteva săptămâni în urmă reparase un utilaj complicat de la abator, putea acum să completeze primul vers dintr-o poezioară pentru copii. Își apăsă falca, murmurând Ura! Bonnie continuă, susurând ca apa unui pârâu. — Deschide ușa că vine... —... mătușa! —Ala-bala, porto... —... caca. Karin izbucni într-un râs chinuit. Bonnie îl încurajă pe Mark, care era dezamăgit. — Hei, două din trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
testă cu o poezie pe care Bonnie n-o auzise niciodată. Dar pentru cei doi frați Schluter, cele patru versuri conțineau chiar esența fiorului înghețat al copilăriei. Văd luna, începu Karin, pe același ton cu mama ei, de pe vremea când poezioarele lui Joan Schluter nu erau încă exorcizări de diavoli. Iar luna... Ochii lui Mark se măriră, într-un val de înțelegere. Buzele sale se închiseră în jurul unei grimase pline de speranță. — Mă vede pe mine! — Domnul să aibă-n pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa departe și sunt mândru de voi. Lisa ne-a salvat de prea multe sentimentalisme. — Da, și eu sunt mândră, dar în același timp sunt însărcinată și trebuie să ajung urgent la toaletă, deci credeți că vă puteți recita fiecare poezioara și apoi să deschideți ușile cât mai repede? Kieran și Mark cunoșteau amândoi tonul acela și s-au pus repede pe treabă. Mark și-a spus discursul. —Mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat să ajungem aici: lui Phil, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
De fapt mă cheamă Jeni. De aceea n-ați știut că mă cheamă Otilia. MINISTRUL: Da, probabil că asta e cauza. Deci cum te cheamă? JENI: Jeana. În copilărie mai mergea. La școală, în clasa întîi, copíii făcuseră și o poezioară. Mă strigau: "Jeana, Jo-ia-na / ară par-ce-la". MINISTRUL: Căcat. Nici nu rimează. JENI: Așa le-am spus și eu; "Căcat. Nici nu rimează". Dar de cîte ori le atrăgeam atenția că nu rimează, mă băteau. Mă pocneau cu o riglă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și o predispoziție nativă pentru asta. De pildă, am avut dintotdeauna o foarte bună memorie a versurilor. Tot ce mi-a plăcut am învățat spontan pe de rost. înainte să împlinesc trei ani știam pe de rost câteva sute de poezioare și chiar o carte întreagă de aventuri în versuri numită (de, eram în '59...) "Unchiul Stiopa Milițianul". în liceu și facultate am învățat pe de rost și îi mai știu și acum (cine mă cunoaște știe că nu exagerez) pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și risipitor. Aceeași dezordine stupefiantă: par a fi mai multe cărți amestecate aici fără nici o regulă. Un poem-prefață, ca "Aventura începe", e plasat la mijlocul cărții; poemele mai slabe "Bună dimineața" și "Felix Labisse/ Fata risipitoare" sânt așezate chiar la început; poezioarele numite "High-Fidelity" sânt evident din altă carte. Chiar în aceste condiții, volumul rezistă. Asta pentru că, o mai spuneam, poemele lui Iaru sânt "de sticlă", adică amorfe și cu puncte de topire variabile în cadrul aceleiași compoziții, în magma verzuie plutesc și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și-ar dori o ceață groasă, groasă de tot, eu încercam ca blegul să aflu de ce, iar el mă lămurea („ca să nu te vadă nimeni cum mă pupi în fund“); în poieni ori în lungile drumuri prin păduri, recitam nenumăratele poezioare cu Artur, toate conținând rima potrivită. Cu mâna pe inimă, declar că lucrurile astea (care-i contrariază pe mulți, fiind vorba de maniere, de educație, de felul în care se poartă un bunic cu nepotul lui) erau chiar izvorul bucuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Vasile... „Herr Heidegger, in einer Lichtung,/den zweiten Band des Buches Dichtung/und Wahrheit las;/das Blau war blass,/die Vögel flogen ohne Richtung.“ — Dar Martin Heidegger nu este traductibil, ripostă Carmen, cu un aer doct. — Păi, Heidegger e autorul poezioarei? — Nu, zise,-n locul domnișoarei Carmen Carpen, profesorul Vasile Elisav, care prinsese șpilul, în sfârșit, al replicii celei dintâi. Domnișoara Carmen vrea să spună că Lichtung, care-i o noțiune de prim ordin a doctrinei filosofului german, ar fi un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
a fost smuls din indiferența malefică a profitorului. "Fii fără grijă! i-a spus femeia cu care s-a întîlnit. Pot sta cu tine mai mult. Soțul meu vine acasă tîrziu. E la cenaclu. L-a apucat damblaua literaturii. Publică poezioare prin reviste. Om în toată firea!..." Mihai a încremenit; nu apucase să spună prietenei de ocazie că și el scrie. Apoi s-a scuzat politicos... A condus-o pînă în stația de tramvai, după care a intrat în restaurantul gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în acest caz că imită literatura. 46. Versuri din comedia Prea multă minte strică de Griboedov (v. și n. 22). 47. Se face aluzie la scriitorul M.E. Saltâkov Șcedrin (1826-1889), autorul unei epigrame răutăcioase la adresa lui Dostoievski, scrisă în anul 1863; poezioara de mai jos parodiază epigrama respectivă. 48. Aluzie la romanul Ce-i de făcut? de Nikolai Cernâșevski (1828-1889), în care eroina principală își ia cam în acest fel rămas-bun de la mama ei. 49. „B-n“ - Serghei Petrovici Botkin (1832-1899), renumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ultimele cuvinte. Deci unii ascultă, se bucură Vipsania. Își dau seama că are dreptate. Emfaza a devenit insuportabilă. La ce servesc stilul umflat și jargonul sentențios? Singura lor putere este să atragă atenția și să rămână întipărite în memorie, așa cum poezioarele sunt ușor de învățat pentru copii. — Doresc ca vremurile noastre să nu mai fie sterpe și istovite... Vipsania face o grimasă amuzată. Vezi să nu! Tocmai într-o lume ca a noastră, în care comentariile politice sunt periculoase și fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rândunele în ea și le-am dus acasă. Aici aveam un cuib gol, pe care îl construisem în primăvara aceasta pentru o rândunică oarecare. De atunci, zilnic rândunica ne povestește bucuriile și tristețile ei. Copiii i-au compus chiar o poezioară: ,,Coada ca o furculiță, Albișoară sub bărbiță Iarna, ea pleacă din țară Primăvara vine iară, Lângă noi stă fără frică Și o cheamă ...rândunică!” Adina Ciomaga, clasa a III-a C Primăvara Pe meleagurile țării noastre a sosit o stimată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iubita, mama, soția, alinătoarea noastră umbră. Deja președintele statului, Emil Constantinescu, a declanșat operațiunea „flori, mărțișoare, omagii”. Politicienii nu se vor lăsa mai prejos. Polițiștii la fel. Ziariștii ne vor da atenție. Televiziunile ne vor închina emisiuni de modă și poezioare. Ne vor arăta fața frumoasă întrupată în exemplare cu picioare lungi, ten de piersică și bluze mulate pe busturi impecabile. Câte una dintre noi, scăpată din rolul de entitate invizibilă și mută, va da interviuri despre cariera ei. Președintele actual
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
fix ca-n filme. Cipi a descoperit că exact pe marginea blocului se lăfăia un ditamai panou roșu pe care scria TR|IASC| TOVAR|ȘUL NICOLAE CEAUȘESCU cu litere mari, albe, din scârțâietoare. Cipi a șutit câteva, așa că din toată poezioara a rămas T |I SC| TO AR|ȘUL, așa, cam cum vorbesc copiii mici. Diriga zicea că la intrarea în stadion le confiscau plăsuțele cu sendvișuri și sticlele de suc. I-a întrebat pe părinții ei de ce și i-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
aprozar. Poate fusese mai bine așa; dacă l-aș fi văzut, grăbită cum eram, m-aș fi împiedicat de o piatră și aș fi căzut. Și asta mi-a dat motiv să mă uit la întoarcere. Începusem să recit toate poezioarele umoristice absurde care îmi treceau prin cap, ceea ce m-a ținut ocupată o vreme. Apoi am auzit pe cineva pe stradă. M-am aplecat în față și am tras cu ochiul prin tufișuri. —Tom? am spus neîncrezătoare. Ce faci aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
grele, ani sălbateci moncher, dictatura proletariatului, cine-și mai amintește astăzi de ea? Nu pe mine m-a supărat Bibire, pe ei, așa că m-am pitit sub Genaru, să mi se piardă urma. Eram naiv, ale tinereții valuri. Am semnat poezioare luminoase și Codrin, un pseudonim cam haiducesc, vezi Eugen Frunză, care știm că nu era o frunză nici cât negru sub unghie. O anume Codrina, frumoasă, nu mi-a împărtășit dragostea și am așezat-o în numele meu. Firește, tot degeaba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și elevi purtau cu mândrie și cu un fel de complicitate simbolicele pălării și băști românești... Atunci, în acel context, am început să scriu, trimițând la Zorile Bucovinei, pe atunci unicul ziar de limbă română ce apărea la Cernăuți, primele poezioare și articole. Părinții mei, mama Catrina și tata Vasile, au fost oameni de rând, agricultori, trecuți prin malaxoarele războiului și ale terorii staliniste, prin colectivizarea forțată. Obișnuiți cu greutățile și având un suflet ales, ei ne-au educat pe noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]