200 matches
-
transport în comun? h) La școală, știm să ne comportăm? 1. La orele de curs? 2. În pauză? 3. Știm să ne respectăm profesorii? i) Dar în vizită cum ne comportăm? j) Cum ne comportăm când avem musafiri? 1. Musafiri poftiți și... nepoftiți; 2. Cum ne comportăm cu musafirii? k) Dar în magazine cum ne comportăm? B. Cum comunicăm și ne comportăm în ocazii speciale a) La spectacol, la teatru și la expoziții b) În tren, în avion, în excursii c
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
La plecare avem grijă să nu luăm din greșeală lucruri care nu ne aparțin (haina unui alt invitat, mănușile gazdei). De asemenea, trebuie să avem grijă să nu uităm lucrurile personale. j) Cum ne comportăm când avem musafiri? 1. Musafirii poftiți și musafirii... nepoftiți Musafirii sunt de mai multe „feluri”. a) Cei care vin în urma unei invitații ce le-am adresat-o noi sau membrii familiei noastre. b) Cei care ne anunță printr-un telefon că doresc să ne facă o
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
permaneță alertă și nu din politețe excesivă, nici din teama de a contrazice un posibil nebun periculos: (Ușa se deschide brusc; intră Profesorul) PROFESORUL: Mă scuzați, mai e un loc liber? (Locatarul și Prietenul se privesc nedumeriți) LOCATARUL: Mă rog, poftiți. PROFESORUL: Imediat, să-mi aduc bagajul. Iese și se întoarce cu un geamantan enorm.) Merg și eu cu dumneavoastră. PRIETENUL (încurcat): Noi nu mergem nicăieri... LOCATARUL (Îl trage de mânecă, îi șoptește): Cine știe cine e. Nu te aventura în declarații. (Tare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
folcloric, textul caragialian dezvăluie o surprinzătoare scenă erotică 82, perfect camuflată prin metafora călătoriei nocturne, echivalenta mult mai subtilă a acrobațiilor din idila lui Stamate. Fragmentul următor este elocvent în acest sens: Baba, adică fata de-mpărat, or zâna, cum poftiți, era departe cu Prichindel. Alerga ușor ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și de gusturile ei, și m-am Întrebat dacă Gestapoul prefera să recruteze genul ăsta de femei sau avea acest efect asupra lor. — Înainte de toate, continuă ea, aș vrea să fac să vă fie foarte clar un lucru. — Vă rog, poftiți. — După moartea lui Paul, am făcut eu Însumi câteva Încercări discrete de a o localiza pe Eva, dar fără succes. Dar ajung Îndată și la asta. Înainte de a vă spune tot, vreau cuvântul dumneavoastră de onoare că, dacă reușiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un copil fragil și nefericit. —Vin Într-o secundă, zise Ruby, privindu-i Îngrijorată. Cât de repede s-a putut, a Îndesat un aparat de sterilizare Într-o pungă mare Les Sprogs și l-a Împins pe tejghea către clientă. —Poftiți. Veți primi prin poștă și noul catalog atunci când sosește. Femeia Îi adresă mulțumiri și porni către ușă. Ruby s-a dus spre Chanel și Craig. Ce s-a Întâmplat? a Întrebat, aproape În șoaptă. Și-a dat seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dimineața, probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mîna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, Îndrăznii, salvînd clipa. - Cu plăcere, poftiți Înăuntru. Merserăm Împreună, intrarăm În același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului În care fusesem dimineața, În sufrageria cu o masă ovală maro-Închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părînd mai răsărite. Pe jos un covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mari (de intrare a mașinilor?), alee care se oprea undeva în fața unei case ale cărei ferestre mari reflectau soarele acelei ore a zilei ca niște oglinzi astronomice. Apăru o femeie și ne deschise. Se poate? zise casiera. E cineva?" Da, poftiți, spuse femeia cu un fel de nepăsare care nu ne era adresată numai nouă, ci așa, în general, oricui, chiar și naturii înconjurătoare. Poftiți, repetă, nu e nimeni." Și parcă adăugă: și chiar dacă ar fi, n-ar fi mare scofală
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întrebă apoi dacă ne ducem undeva în seara asta. Cred că nu", îi răspunsei. Dacă totuși nu vă duceți nicăieri, vă invităm la noi. Vin și copiii și o să ne facă plăcere să..." "Domnule Petrini, spuse inginerul din cealaltă încăpere, poftiți câteva clipe... Luați loc... Realmente, adăugă el, ne-ar face mare plăcere să... Dacă bineînțeles n-aveți altă combinație! O să ascultăm muzică bună, bem un pahar de șampanie și la rigoare se poate și dansa... Ce mai faceți?" "Bine, răspunsei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
telefonat ieri și am vorbit cu gazda ta, inginerul Cucu, nu erai acasă, și i-am spus că trec astăzi pe la prânz să ți-o aduc pe Silvia... Și acum când am sunat mi-a deschis același domn Cucu și "poftiți!", mi-a zis, cu aerul cel mai natural din lume - așa, ca între oameni "civilizați", adăugă cu o nuanță sarcastică în glas, observând în sfârșit că în patul meu era o femeie... Am crezut că ne aștepți, șuieră de astă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
strigând din cabinet. Ia vino încoace! Gavrila Ardalionovici îi făcu prințului un semn cu capul și intră grăbit în birou. Peste vreo două minute ușa se deschise din nou și se auzi vocea sonoră și afabilă a lui Gavrila Ardalionovici: — Poftiți, prințe! IIItc "III" Generalul Ivan Feodorovici Epancin stătea în picioare în mijlocul cabinetului său și privea cu imensă curiozitate spre prințul care tocmai intra; făcu chiar și doi pași către el. Prințul se apropie și se recomandă. — Ei bine, răspunse generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un apropo. Eu unul n-am suflat o vorbă despre asta. — I-ați dat biletul? Aveți un răspuns? îl întrerupse Ganea cu nerăbdare febrilă. Însă chiar în această clipă se întoarse Aglaia și prințul nu mai apucă să-i răspundă. — Poftiți, poftiți, spuse Aglaia, punând albumul pe masă, alegeți o pagină și scrieți-mi ceva. Aveți aici un toc și o peniță nouă. Vă deranjează dacă-i din oțel? Am auzit că de obicei caligrafii nu scriu cu penițe de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
apropo. Eu unul n-am suflat o vorbă despre asta. — I-ați dat biletul? Aveți un răspuns? îl întrerupse Ganea cu nerăbdare febrilă. Însă chiar în această clipă se întoarse Aglaia și prințul nu mai apucă să-i răspundă. — Poftiți, poftiți, spuse Aglaia, punând albumul pe masă, alegeți o pagină și scrieți-mi ceva. Aveți aici un toc și o peniță nouă. Vă deranjează dacă-i din oțel? Am auzit că de obicei caligrafii nu scriu cu penițe de oțel. Discutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am simțit îndurerată și jignită pentru el. Nu râdeți. Dacă râdeți, nu sunteți demnă să înțelegeți toate acestea... Vedeți că nu râd, spuse cu tristețe și asprime Nastasia Filippovna. — De altfel, mi-e indiferent, n-aveți decât să râdeți cât poftiți. Când am început să-i pun întrebări, mi-a spus că de mult nu vă mai iubește, că până și amintirea dumneavoastră îl chinuiește, dar că îi e milă și, când își amintește de dumneavoastră, își simte inima parcă „străpunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ridicolă și la braț o "țoașcă" tocită din piele, circulând cu tramvaiul la clasa a doua și privind cu dezgust lumea grăbită și vicleană din vacarmul urban, madam Delcă ajunge la casa Ivonei, unde mai degrabă se strecoară decât e poftită. Dintr-un amestec de milă și obișnuință, Ivona îi oferă Vicăi odată la două luni o pensie de 50 de lei, supliment binevenit la cei 650, care abia îi ajung pentru a plăti "și chiria, și lumina, și televizoru...". Însă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în Cuba nu sînt probleme rasiale. Statul a înăbușit orice tendință de rasism încă din fașă. Mai sînt urme, mai sînt sentimente înăbușite de ură rasială? Să vedem. Bună ziua, spun eu cu un surîs larg, binevoitor, intrînd în locuința doctoriței. Poftiți, așteptați cîteva clipe... Familia Nguno trebuie să se întoarcă din clipă în clipă mă asigură o asistentă. Doriți o cafea? Cu plăcere, spun eu cu bonomie. Rămîn cu o fetiță de șase ani, neagră ca smoala, și cu un băiețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ovidiu Georgescu, urându-i- se o strălucită carieră.”. „Se Împart pahare de șampanie fruntașilor” politici la banchetul popular din grădina primăriei În cinstea lui Dandanache, În timp ce restul lumii e „cu borcane de băutură În mâini.”. Moftangioaica, tip generic, participă - poftită sau nepoftită - la toate balurile curții și... abuzează de mâncare și de băutură. În taverne, fiecare muștiriu de la aceeași masă bea altceva: coana Zamfira - Țuică, domnul Iancu Bucătarul - „rachiu de drojdii cu picături de pelin”, iar domnul Tomița Barabanciu - „rachiu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
iarăși, dar cu un alt text : „Icoana de aici ajută pe cei în șomaj, pe cei cu copii și rude plecate în străinătate. Pachetul costă trei lei și conține o iconiță, Maica Domnului Siriaca, o bucată de veșmânt, mir sfințit. Poftiți creștinilor, poftiți !”. Nu vindea mare lucru, fără nicio îndoială, l-am văzut dând ocol de mai multe ori rândului, uneori hărțuit de jandarmi și de paznicii locali. Mai târziu, l-am surprins mâncând sarmale, mai multe porții deodată, în timpul distribuției
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de oțel”, contra tancurilor. În ziua când americanii erau la Erfurt noi ne-am eliberat singuri, cu arme, am prins și vreo două sute de S. S. -iști, pe care i-am dezarmat... Când au venit americanii: „Poftiți două sute de SS-iști, poftiți și armele...”. - Ce funcții ocupau În general S. S. -iștii În lagăre? - Erau Lagerführer, Lagerführer-adjunct, Raportführer-ul ținea evidența... Erau comune peste tot. Erau mulți medici care experimentau... - Știați? Ați asistat la așa ceva? - Nu am asistat, dar știu ce au făcut acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-Ia-ți ceva și strânge pe aici. Femeia care mi-a adus mâncarea a coborât în grabă scările, iar doamana asistentă se îndrepta spre mine. Când a ajuns suficient de aproape i-am deschis ușa ca un adevărat donjuan și am poftito la mine. A surâs. Am așteptat-o sa intre și apoi am închis ușa. -Ar trebui să deschidem geamul. Și îndreptându-se spre geam a dat cu ochii de tavanul meu, către care am lungit și eu privirea în același
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
cunoașterii individualității copilului, ca unul din principiile de bază ale educației. La lecții "învățătorul să nu vorbească mai mult decît trebuie, din contră, pruncii să vorbească mult. Învățătorul numai să conducă vorbirea. Pruncii să se dedea [...] a afla înșiși cele poftite; dînșii să arate, să măsoare, să deseneze, să numere, să compare, adică să lucreze de sine"289. "Acei care au învățat sub conducerea lui Borgovan recunosc că școala sa a fost o adevărată școală a muncii; nu numai în grădina
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
neputințele, nevoințele și orbecăirile ființelor deopotrivă (nu însă în doze egale) alcătuite din întuneric și lumină. În cele din urmă căci Hyperion e un astru Luceafărul se dovedește a fi un poem al restaurării prințului, geniului în lumina originară. (Pe când poftita făptură se cocoloșește mai abitir în cotloanele fiziologiei de uz comun). Ne revine (ori poate ne incumbă) nouă, celor de dincoace de barieră, să realizăm amendând stoic resemnata soluție a poemului, nouă care nu suntem turiști pe acest pământ, dificila
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Ceahlăul nostru!) și munții Pindului (cu ,,Răsunetul” lor în Carpați Odobescu) și mai ales mănăstiri și biserici slujite de... inclusiv, români!? Un fel de Cheile Bicazului, la Meteora, o călugăriță din Suceava auzind că n-am bani de intrare: ,,poftiți, poftiți, intrați...!” Am AUZIT: Nivelul de trai al grecilor e de peste 1.000 euro/lunar. Peste 10 milioane de etnici greci trăiesc în afara țării. Parlamentul e ,,Casa de nebuni” iar portocalii din preajma președinției nu sunt culeși ca să aibă poporul nemulțumit cu
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
formule de uz, care sunt ca semnalul sfârșitului și începutului, un ite missa est al acestor ședințe recreative: "Eram și eu pe acolo și căscam gura pe dinafară pe la toate serbările, căci nici pomeneală nu era să fiu și eu poftit, și apoi se știe că nepoftitul scaun n-are. Încălecai pe-o șa și v-o spusei D-voastră așa". Sau: "Trăiește și acum, dacă n-o fi murit". Sau: "Nunta ține și acum, dacă nu s-o fi sfârșit
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Pitic. Peste un minut sunt în fața ușii pe care scrie 104. Bat la ușă, că așa m-a învățat mama. Aud niște pași, apoi ușa se deschide. O femeie. O doamnă. O întreb dacă aici e cabinetul de masaj. Da, poftiți, intrați, făceți-vă comod. Îi mulțumesc, mă așez pe un scaun. Ce vă doare? Îi povestesc doamnei despre vertebra mea neprietenoasă (aia din zona lombară), apoi despre vertebra mea dușmănoasă (aia din zona cervicală). Se rezolvă, sunteți pe mâini bune
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]