201 matches
-
-l oprești, e timp, n-are stații ca tramvaiu’. Ne boșorogim. Ies pe stradă, văd numai fătuci, toate frumoase. Că avem femei, orice s-ar spune, nu ca alții... Țâță de mâță. Te uiți. Rămâi cu uitatul. Poftești. Rămâi cu poftitul. Ai gânduri. Da’ nu perverse, că suntem oameni serioși. Îți pare rău că-mbătrânești și că n-ai decât o viață. Sandu soarbe din paharul cu Tămâioasă și Îi face semn lui Gicu să dispară din decor. Îți plouă-n
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sus, ca al unui leu și cinșpe bani, strigă peste masă senatorul V.: - Ce, doamnă, nu veniți să continuăm discuția? Și-mi face semn spre scaunul din fața lui. Eu i-l arăt pe cel din fața mea: - Dacă vreți să continuăm, poftiți. Și aici e un scaun. - Eu? Să vin eu la dumneavoastră? Ba pardon, eu sunt misogin! - Domnu’ senator, parafrazându-l pe tatăl meu, vă spun că bărbații se împart în trei categorii: feminiști, afemeiați și complexați. Dumneavoastră din ce categorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încet, cu maximă precauție. Nu e Jeny, ăsta nu e stilul ei. Nu, bineînțeles, nu e Jeny. E perechea, simetricul masculin, pacientul mototol. Un pensionar palid, timid. Livrea prăfuită, valet blând, miop, ochi de broscoi casnic. — A, dumneavoastră, da da, poftiți. Domn’ doctor n-a venit încă. Da’ vine repede domn’ Marga. Puteți aștepta. Apasă butonul, izbucnește de peste tot lumina marilor candelabre. A, e seară, s-a și făcut seară! Parcă n-ar fi primăvară, parcă ar fi deja apusul toamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Încet-încet, au golit măsurile. Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da’ rar îl dai ... ―Auzita-i, jupâne, ce spune vărul meu? - a întrebat cu glas înalt Todiriță. ― Am auzit și, ca drept dovadă, poftiți încă câte o cinzeacă - a răspuns crâșmarul, cu vorba și cu fapta. Acum parcă nu mai aveau acea pornire de a goli cinzeaca așa repede. Ar fi vrut să stea mai mult de vorbă... ― Măi Todiriță, știi tu că parcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mă mai uit la televizor de ceva timp”, le zic. Le mulțumesc pentru amabilitate, mă scuz că i-am deranjat și plec mai departe. Sun la uși, mi se răspunde, Îi salut cu zâmbetul pe buze și mă recomand. Sunt poftită Înăuntru cu amabilitate, mi se oferă condiții și sunt Întrebată din politețe, cu ce să mă servească. Le spun că nu am nevoie de nimic decât de buletine și de capul familiei pe care Îl desemnez prin voia lor, să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Scrie, mai Gigele, când îți zic, fire-ai tu al dracu’, că ți-am zis că e fata lui tovarășu’ maior, de când ne-a zis cum o cheamă. Și cu elementul ce facem? Îi dăm drumul deci și lui... Dar poftiți, tovarășa Rodicuța, dar vă rog. Hai, valea și tu, măi artistule, mare noroc ai tu cu tovarășul maior, să nu te mai prind pe-aici, că-ți rup cobza de spinare.“ „Urcați în mașină. Imediat“, ordonă maiorul îmbrăcat în civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vă previn: este de o importanță vitală să nu menționați nominal subiectul despre care vreau să vă vorbesc. Ceea ce vă voi spune va fi raportat lui Enro și o indiscreție din partea dumneavoastră ar putea să aibă efecte dezastruoase. - Da, da, poftiți. Gosseyn nu abandonă. - Am cuvântu-l dumneavoastră? întrebă. Cuvântul de onoare? Răspunsul veni glacial: - Onoarea nu are ce căuta între un om oficial al Ligii și cineva în afara Ligii. Dar, continuă Madrisol, este evident că nu voi face nici o revelație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Joi, vineri. Și sâmbătă. Ora șapte dimineața, ora opt, ora nouă, ora amiezii. Toate se precipitau. Nu conta că cerul era mohorât în drum către Teatrul Popular cât era strada Luca Elefterescu de lungă. Din holul teatrului, Lucian se trezea poftit să intre, împreună cu mama, pentru prima oară pe o ușă laterală, nu pe ușa din fund, ca de fiecare dată când se ducea la film. Aproape în același timp cu ei intra și Călin, pe care doamna Chivu îl ținea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de l-a făcut să se chircească, mă, te omor în bătaie, cum vorbești cu mine, i-a zis, dar n-a strigat, s-a dat un pas înapoi, uitându-se zâmbind la Prodan care-și lipise mâinile de burtă, poftiți, vă rog, ce doriți, a întrebat, ținându-se de burtă în continuare. Muncitorul a dat din cap, văd că știi tu să vorbești și frumos, a spus, uitându-se apoi la celălalt muncitor care rămăsese în cabina excavatorului, auzi Traiane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent pînă la trivialitate, cu represiunea instituită în Capitală de trupele Gărzii Demnității Naționale. Toposurile tradiționaliste, denunțate drept mistificatoare, sînt flagelate într-un limbaj scatologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent pînă la trivialitate, cu represiunea instituită în Capitală de trupele Gărzii Demnității Naționale. Toposurile tradiționaliste, denunțate drept mistificatoare, sînt flagelate într-un limbaj scatologic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mult verde în norii de ploaie ne săturăm cu pâine caldă Cuvântul străpuns din nou ne umple de lumină ochi de ciclop sufletul poetului are acces în lumile subtile scoate lumini și umbre din pliurile timpului le așază pe rafturi poftiți serviți-vă avem puf de păpădii ploi de vise cu raze de lună ceruri cu stele din universuri paralele atenție privitul prin ochi de ciclop comportă riscuri majore oricine se poate rătăci pe frecvențe joase infestând netul și bibliotecile căderea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe un sergent aflat în apropiere și-l instrui să-l conducă pe "tovarășul din Italia". Nando Rossi nu avu prea mult timp ca să aprecieze această primire, că se și văzu purtat pe niște coridoare lungi și bine luminate, apoi poftit să intre într-un birou, ocupat de un singur funcționar, care tocmai își scosese dosarele de prin sertare și vorbea la telefon stând în picioare, în poziție de drepți, ca la armată. Tovarășul din Italia! anunță sergentul și se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bună organizare, și deschise ușa principală a navei. În cadrul ei se ivi o arătare. — Să trăiți. Actele la control, vă rog! — N-am înțeles, spuse Felix S 23. Cine sunteți dumneavoastră? — Sunt robotul-major URSU Vasile. Actele la control, vă rog! — Poftiți, spuse nedumerit Felix, întinzându-i actele. — Mda, actele la control... spuse robotul-major ca pentru sine, frunzărind actele. Ați depășit viteza. — Cum s-o depășim?! Avem o viteză standard, n-o putem depăși! — Nu discut! spuse robotul-major. Ați depășit viteza. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ușoare, Acele chipuri mândre în cântec înțelese: Cu chipuri pătimașe se umple ea adese. Când cântăreții nu-i vezi ș-a fi muieri se-ntîmplă, Atunci se bate-n tremur sângele tău sub tâmplă Și-n primitorii creeri îndată el încheagă Poftite chipuri albe - femei cu firea dragă. Nu fluerați de-aceea urechea-n versul iambic: Picioru-ușor se mișcă în saltul ditirambic, Fără de rânduială, și dulce și molatic Ca ceara ea îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
refuz? - Ce refuz, parc-ai avea douăzeci de ani! În cele din urmă, Petrică Cîrcu se ridică matolit, împleticindu-se și se apropie de masa lui Bozoncea. Gheorghe i-a dat un scaun, el a mulțumit și-a spus: - Permiteți? - Poftiți, poftiți, făcu Stăpânul. - Nu vă supărați, doamna dansează? și s-a uitat spre Didina. - Cu plăcere, a râs ibovnica, ridicîndu-se. Cîrcu nici nu apucase să se dezmeticească și s-a și trezit cu țiganca în brațe. Femeia mirosea bine a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ce refuz, parc-ai avea douăzeci de ani! În cele din urmă, Petrică Cîrcu se ridică matolit, împleticindu-se și se apropie de masa lui Bozoncea. Gheorghe i-a dat un scaun, el a mulțumit și-a spus: - Permiteți? - Poftiți, poftiți, făcu Stăpânul. - Nu vă supărați, doamna dansează? și s-a uitat spre Didina. - Cu plăcere, a râs ibovnica, ridicîndu-se. Cîrcu nici nu apucase să se dezmeticească și s-a și trezit cu țiganca în brațe. Femeia mirosea bine a odicolon
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O luase pe Aglaia și, într-o seară ploioasă, când nu se zărea nimeni pe ulițele pustii, au intrat amândouă pe ușa joasă a casei dărăpănate. Marița le-a ieșit în prag. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată, cam slinoasă. - Poftiți, poftiți pe aici... le-a spus. 325 În odaia igrasioasă, plină de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul scund
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
personajului dintr-un vechi film al lui Sergio Leone... Ajuns În fața unei uși capitonate În negru, Însoțitorul meu s-a oprit, a apăsat butonul plantat pe perete și, pentru prima oară, a schițat un vag zâmbet politicos În direcția mea: - Poftiți, sunteți așteptat. Așteptat? De cine, mă rog frumos? Dacă m-am mulțumit să Întreb doar În gând, a fost numai pentru că taciturnul mă călca pe nervi inclusiv când se chinuia să pară cât de cât amabil. Am intrat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nu auzeam bine ce vorbeau, dar am auzit bine când vecina zise: - Mulțumesc mult, mătușă Alexandră, cu plăcere, dar nu sunt singură, arătând cu privirea spre mine. Mătușa Alexandra se apropie de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire a celor răposați. Haideți, veniți cu Maria împreună. Eu am acceptat cu plăcere. Când am intrat în ograda mătușei Alexandra, mirosea a sărbătoare. Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa. Mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
reflex spre odaia Melaniei Lupu. Maiorul clătină din cap: ― Nu sînteți un partener de nădejde, domnule Popa, și tare mi-e teamă să nu fiți abandonat pe parcurs... CAPITOLUL X CONTRAOFENSIVĂ ― Când ați văzut-o ultima oară pe Valerica Scurtu? ― Poftiți? ― Întrebam, și dumneavoastră ați auzit foarte bine, când ați văzut-o ultima oară pe domnișoara Valerica? Cristescu se uita la obiectele ciudate așezate pe trepieduri și polițe. Sculptorul călărea un scaun sprijinindu-și bărbia în pumni. Părea să mediteze. ― Știți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și să admir eroismul, dar, mai cu seamă, vigilența civilă, militară și de alte naturi, ale jandarmilor puși să însoțească trenul cu focoasele periculoase. Nu mai puține aprecieri, șefilor acestora, și, chiar, întregului sistem. Cu asemenea vigilență, dragii mei domni, poftiți, cu toții, cât mai rapid, la podiumul de decorare! Hai, încolonarea! Altă cale nu e Sinistră veste a străbătut iute orașul, stârnind: ba groază, ba umor, ba neluare în seamă. Elena; statuia vie a însăși dreptății, cinstei și corectitudinii; Elena, deci
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care ar oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea... muncită de el. Omul și-a pus în cap să fie dom' primar și așa a ajuns să dea cu piciorul în agoniseala sa de o săptămînă. Poftiți, poftiți, dom' Parpanghel. Și oamenii? Vin, acușica vin. Norii sînt de vină, i-a speriat. Dinspre vest praful ridicat de vîrtejuri începe să umple văzduhul. Cerul pare roșietic și găinile fug spre poiată. Praful fierbinte din grătare se înghesuie spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea... muncită de el. Omul și-a pus în cap să fie dom' primar și așa a ajuns să dea cu piciorul în agoniseala sa de o săptămînă. Poftiți, poftiți, dom' Parpanghel. Și oamenii? Vin, acușica vin. Norii sînt de vină, i-a speriat. Dinspre vest praful ridicat de vîrtejuri începe să umple văzduhul. Cerul pare roșietic și găinile fug spre poiată. Praful fierbinte din grătare se înghesuie spre ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spun că sînt afectat de necazul dumneavoastră. Bărbatul își aburcă rucsacul și pare gata să plece. Aneta se pomenește vorbind tîmpenii: Dormiți în sat? Cred că da. Puteți dormi și la mine, se trezește Aneta vorbind. Aș fi încîntat, dar... Poftiți, intrați. Puteți face și o baie. În mintea sa Aneta se înjură, își atribuie toate jignirile speciale pentru femeile "rele de muscă" și, mai ales, îl anunță pe Gavril că n-a știut ce destrăbălată și-a luat. În timpul jocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]