1,637 matches
-
tot mai frecvente, indicii ale alienării: Din pămînt, un strigăt m-a ajuns,/ mîinile-mi umblă pe chip înstrăinate de lacrimi,/ și cine mă va crede?/ Ce noapte mă duce în jos, ce ninsoare zadarnica?" (Din pămînt, un strigăt). Iar somnul pogoară că o redempțiune peste Paradisul în destrămare al Ideii suverane că o revărsare benefică a informului natural: "Atîta somn se cerne peste noi,/ spre vis șunt trecători adînci și moi,/ aproapele, departele, pe rînd,/ trec peste gene, se-mpreună blînd
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
din 1983 și până în 1999, și deși zonele de cultură evocate, cea rusă, sau franceză, sau japoneză etc., erau în mod firesc la mare distanță una de cealaltă, trăsătura lor de unire nu era doar sensibilitatea personajului feminin, care se pogora parcă în străfundurile sale afective, evocându-le, ci și stilul caracteristic coregrafei, preluat cu fidelitate de interpretele sale: o mișcare de o mare delicatețe și, așa cum s-a putut vedea și în lucrarea prezentată prima oară la noi, o alternanță
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
Sensul a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și a colonizării" (135). Contextele în care găsim verbul a descăleca îi atestă polisemantismul: verbul apare ca tranzitiv, cu complement direct - care indică fie ocuparea, fie întemeierea: "au început despre Răsărit a pogorî limbi noao și a împresura și cu sila a descăleca părți de-ale Apusului" (C. Cantacuzino); "acest Roman vodă au descălecat tîrgul Romanul și au mutat scaonul țărîi la Roman. Și de pre numele său să numește tîrgul Romanul, unde
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
de minuni și chiar străduindu-se să le imite? Și pentru ce s-a făcut Dumnezeu om? Ca să mîntuiască creaturile pe care tot el le-a făcut? Ce fel de Dumnezeu e cel care, după ce a dat naștere supușilor, se pogoară apoi cu dragoste asupra lor spre a-i izbăvi, cînd de fapt nu ar trebui să le ceară decît ascultare și supunere? Relația dintre Dumnezeu și credincios, crede musulmanul, nu e una cerînd obligatoriu dragoste, ci supunere. În al treilea
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
de ce, dar simt că mi se face frică. Simt cum îmi răsună în urechi vuietul stihiilor istoriei care au călcat, care au strivit încercările de a privi cerul înstelat de deasupra noastră și care s-au străduit să lase să pogoare legea morală în noi. Simt cum se înfulecă hălci din istoria recentă, hălci din mine, din memoria afectivă a unor momente unice și, se pare, cu neputință de repetat. Simt că doar aceiași insulari mai punem preț, cu disperare, pe
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
huceagul des cu gândurile mele. Când strălucesc sub rouă grea cărări de soare pline, frumoasă ești, pădurea mea, și singură, ca mine... * F1: Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri și poieni? F4: Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi, de vânt, lași în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, bălți albastre și-nsorite de omăt topit abia, și pe dealuri mucezite arături de catifea. B2: Și pornești departe-n sus după iarna ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
FARNACHIE: Văzutu-l-ați cumva pe fratele Mochie? HABACUC: N-a trecut pe-aici. PAFNUTIE: Ce larmă se aude, Farnachie? FARNACHIE: Cum adică? N-ați auzit vestea sfințiile voastre? HABACUC: Care veste? FARNACHIE: Ei nu, că sunteți tari de tot! Sisoe se pogoară pe pământ! Apără-l, măiculiță! PAFNUTIE: Cine ți-a spus? De unde știi? FARNACHIE: Păi dacă sfințiile voastre jucați țintarul... Tot raiul știe și vorbește. HABACUC: Nu se poate! FARNACHIE: Ba iaca se poate! Că s-a înfățișat la Tronul Luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vorbește. HABACUC: Nu se poate! FARNACHIE: Ba iaca se poate! Că s-a înfățișat la Tronul Luminii, și-atâta s-a rugat, și-atâta s-a milogit că s-a înduplecat Cel Prea-Milostiv și i-a dat slobozenie să se pogoare între oameni. Ba zice-se că i-a dat și puterea de a face minuni pe unde-a poposi. (Uimire manifestă a celor doi. Ucenicii se ridică ușor și par a trage cu urechea, interesați.) PAFNUTIE: Mare-i minunea Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a cui învoire ai pornit, cuvioase, să faci minuni pe la casele oamenilor? SISOE: Învoirea mea e mai presus decât voi toți și decât mitropolia. Și împreună cu acea învoire am primit și dezlegare pentru a purcede pe pământ spre binele oamenilor, pogorându-mă cu hârzobul din Rai. NIȚĂ: Din Rai? Văzutu-l-a cineva Raiul cu ochii? Ia să nu-mi umbli mie cu balivernele astea, că eu nu-s muiere. Și să te cam cărăbănești urgent de la noi, dacă nu vrei să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la Sisoe) Ia de ici, sfinția ta... SISOE (bănuitor): Da' ce-i acolo, în ulcică? ILINCA: O leacă de lapte, cuvioase, pân-om pregăti altele... SISOE (mânios): Lapte? Ia-l de-aici, să nu-l văd! Pentru asta m-am pogorât eu din cer pe pământ? Și aici tot de lapte și de smochine să dau? ILINCA: Nu te supăra, părinte, îl duc numaidecât dacă nu-ți place. (iese, către babe) Ați auzit? Nu vrea lapte și gata! Dacă mai zăboveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un scriitor. Unde a fost? Întâlnirea cu un scriitor? S-a Întâmplat prin anul 2005 sau 2006 ( nu-mi amintesc cu exactitate). Am fost invitată de către o cunoștință apropiată la o lansare de carte, care avea loc la Iași ( Casa Pogor). Au fost, de fapt, trei lansări de carte În aceeași zi. Îmi amintesc că la masa juriului se afla și regretatul Alexandru Husar, care a și făcut o prezentare a volumului de poezie, aparținând poetului Ion Beldeanu, necunoscut mie, până
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tot timpul vieții, pentru a se instrui și perfecționa în pedagogie, lucru de mână, desen, muzică, dirijorat ansambluri corale și teatru de amatori. La un an după cel de-al treilea infarct, fatal, al tatei, când îngerul morții s-a pogorât ca să curme firul unei vieți greu încercate, mama s-a grăbit, la 52 de ani, în ajunul Anului Nou 1980 să treacă Styxul, în taina liniștii de veci, în vreme ce din întunecatul cer cădeau fulgi imenși de zăpadă. Dumnezeu s-o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și o avertizare. Ilustrul scriitor sintetiza prin câteva fraze simbol întreaga operă: ... Un vânător întinsese o plasă în deșert, pe nisip. În ea se prinsese o pasăre, un fluierar. Vânătorul își dădu seama că era o femelă, fiindcă bărbătușul se pogorî din zbor asupra plasei și rupse ochiurile unul câte unul până ce făcu o deschizătură prin care perechea lui putu să scape. După numai câteva momente însă, vânătorul văzu cum fluierarul împleticindu-se se încurcase el însuși în plasa pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de foraj pentru o lungă perioadă de timp, figura uleioasă, Împodobită acum cu o grimasă de durere, a fost trimisă pe teren să constate dimensiunea pagubelor. Nu suficient de repede Încât să scape de urmărirea sticlei de Absolut care se pogora din Înalt, purtată de o mână care, ca să vezi!, era a mea. Muntele de carne a rămas o secundă În poziția briceag, apoi s-a scurs lent pe podea, Într-o baltă de alcool și de cioburi, stârnind un ușor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în vremea comunismului covârșea, adeseori, paginile revistei, reducând literatura la câteva pagini pipernicite, "Orizontul" era citit pentru acei câțiva quadrați care nu fuseseră maculați de jegul ideologiei comuniste. Am prins în plin perioada anilor '80, când asupra Timișoarei s-a pogorât din senin ciuma. Sinistra molimă avea și un nume: Eugen Florescu. Am văzut atunci pentru prima oară chipul unei bestii negre la suflet, capabilă să calce peste cadavre doar pentru a-și sluji mai bine stăpânii din Comitetul Central. Nu știu cum
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
pe cap. Acuș’, trebuie să ți-o pui pe cap și să te plimbi prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
neasemuită. Unul dintre ei este Sui, omul care a aprins pentru prima dată focul, prin frecarea a două crengi de copac. Haideți să aflați povestea lui. În vremuri demult apuse, omenirea nu știa ce este focul. Odată cu lăsarea serii, se pogora întunericul, iar oamenii erau cuprinși de o panică cumplită. Peste tot se auzeau doar strigătele fiarelor sălbatice. Oamenii mâncau alimentele crude în lipsa focului și din această cauză se îmbolnăveau mereu și viața lor era scurtă. Un zeu din cer, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe mijlocul trotuarului de pe strada Cambridge și cîntau. Însă eu nu făceam asta. Eu mă ciuceam cît puteam de aproape de clădiri ori În șanț și mă făceam că nu le cunosc. De fapt, păstram distanța cu gîndul că, dacă o să pogoare cine știe ce calamitate din cer asupra lor, eu am să scap. Încerc să relatez povestea adevărată a vieții mele și, credeți-mă, nu e deloc ușor. Citisem o mare parte dintre cărțile de la FICȚIUNE Înainte să pricep cît de cît ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu litere de mînă, VĂ ROG ȚINEȚI ACEASTĂ UȘĂ ÎNCHISĂ. Și lumea se conforma. După zgomotul apei trase și Înainte ca pașii să urce iar treptele, intervenea mereu barajul unui clic de zăvor tras. În ziua În care s-a pogorît brusc liniștea, mai asurzitoare decît orice clic, dintre apa trasă și pași, mă aflam În colțul din spatele boilerului. Am știut imediat ce s-a Întîmplat și, În noaptea aia, după ce s-a Închis prăvălia, m-am strecurat afară din adăpost. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cîte ori mă zăream razant În vreuna dintre acestea, eram pe loc oripilat, de parcă aș fi văzut un monstru. Firește, Îmi dădeam seama imediat că monstrul sînt de fapt eu, și n-am cuvinte să descriu tristețea copleșitoare ce se pogora asupră-mi. Așa că am apelat la un mic truc mental : ori de cîte ori se Întîmpla asta, În loc să zic „ăsta sînt eu” și să izbucnesc În lacrimi, ziceam „ăsta e el” și o luam la fugă. În acele zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu mi-l Închipui Îmbrăcat În uniforma Wehrmachtului, după care l-am promovat la gradul de general. Și viața a mers mai departe. Am rămas cu un ochi la treabă și unul la generalul Logue, și asupra noastră s-a pogorît un sentiment al pierzaniei, ca o ceață otrăvită. CAPITOLUL 6 Pembroke Books era o librărie foarte cunoscută, genul de loc pe care Îl vizitează uneori celebritățile. Îl auzisem, nu o dată, pe Norman povestind cum Jack Kennedy, care devenise președinte al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
văzuseră niciodată așa ceva, un Înger dezbrăcat plutind cu un șobolan În brațe. Am dansat timp Îndelungat, am dansat tot mai repede, muzica se auzea tot mai tare, era nebunie și frenezie. Apoi totul s-a oprit brusc. Liniștea s-a pogorît violent peste lume și pereții au reapărut, Înconjurîndu-ne. Ea s-a lăsat spre spate, pe pat. RÎdea, Încă ținîndu-mă strîns. Îi simțeam pieptul ridicîndu-i-se și coborînd. Și i-am simțit degetele cu care mă strîngea de spate relaxîndu-i-se și, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spune: — Pe câmpia din țara Șinear, toți oamenii munceau împreună. Întreaga omenire împărtășea același vis măreț și nobil, și toți lucrau cot la cot să-l îndeplinească, în vremea aceea de dinaintea armelor și armatelor și bătăliilor. Apoi Dumnezeu s-a pogorât să vadă turnul, visul împărtășit de toți, care se înălța încet, ajungând cam aproape ca El să se simtă în siguranță. Și Dumnezeu a spus „Iată, ei sunt un singur popor ... și iată de ce s-au apucat...acum nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
n-am făcut-o. P: Ai făcut foarte bine. Foarte bine ai făcut. Așa a fost mult mai frumos. Pentru că a fost o singură dată. M: Boul de mine s-a temut de inefabil. Și iată cum inefabilul s-a pogorât asupra mea, eu, cel ales. Nici nu trebuie să-ți aud glasul, pentru că-l am mereu în cap. Nici chipul nu am nevoie să ți-l văd, căci îl port în ochii minții. P: Oprește-te. Nu mai pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-au aprins lumânări. Îngerii au început să cânte prohodul: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l l-a pus. Când te-ai pogorât la moarte, cel ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii tale; și când ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate puterile cerești au strigat: "Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]