531 matches
-
în zona de pescuit. Doar câte un pescăruș ce-și spăla aripile în răcoare apei, mă întâmpina din când în când. Câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul ramelor ce tăia apa și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii nesfârșită de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
arate mai frumos. Las în urmă pădurea cu stejarii scârțâitori și pensionarul așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit de toți românii. Ies din desișul codrului și dau peste o poieniță plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor, fără orizonturi, într-un dans al
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus, de se poate dirigui toate aceste destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
înțeapă cerul cu înălțimile sale, mână-n mână cu Parâng, domolul senior care, trecând prin multe în viață, și-a domolit asprimile transformate în imense pășuni alpine. Între ei învolburatul Jiu care și-a tăiat cheile lăsând spre sud o poieniță pe care minierii cărbunari și-au înălțat falnicul municipiu Petroșani. La est de Parâng, munții împăduriți ai Lotrului, un afluent al Oltului. Dincolo de splendidele chei ale Oltului, mai puțin spectaculoase decât cele ale Jiului, masivul Cozia care, văzut de pe înălțimile
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
-l plesnească-n cai, Doar din când în când tresare și mai strigă: „Dii măi, hai!’’ Că nu știe cum să-njure, e birjar, dar, totuși... domn. Mâna-i este amorțită, ochii-n gură-i cad de somn. Într-o poieniță strâmtă, jos în vale după deal, Iată, au zărit hotarul, au scăpat de boreal! Caii se opresc din trudă, nu mai vor sa tragă-n ham; Cât or sta să nu-și dea duhul, vor fi înveliți c-un hram
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
purtând peceți de suflet, zbateri și liniști, lumini și umbre, în care nimeni, mai bine decât autorul, nu știe câte întrebări și câte răspunsuri, câte lacrimi și câte zâmbete a adunat: ele, “urmele” trecerii noastre prin timp ... Fânul cosit din poienița strânsă-n îmbrățișarea codrului, freamătul frunzelor și-amurgul răsfirând liniște încremenită pe crestele Apusenilor m-au întâmpinat în urmă cu mai bine de 51 de ani în Săcuieul meu de la poalele Vlădesei, atunci când Dumnezeu a hotărât că trebuie să dau
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
care ți le poate oferi tehnica nouă. A doua povestire, intitulată cât se poate de sugestiv, “Făt-Frumos”, are ca protagoniști aceeași copii: Tudor, Andreea, Viorel și Alexandra și ca loc de desfășurare Dealul Mușculeștilor, cu păduri de stejari și aluni, poienițe cu mure negre și flori de toate culorile și miresmele, un fel de rai care se desfășoară în toată splendoarea. Un pui de căprioară care are un picior rănit, ne duce direct cu gândul la fermecătoarele povești ale lui Emil
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
țările calde. Alexia se întrista de fiecare dată când plecau... Acum, rândunelele erau aici... Oare a venit Primăvara? - Țup, țup, a venit Primăvara! - exclamă un iepuraș chiar lângă ea. Vrei să ne jucăm? - Da, răspunse fetița! Când se îndreptau spre poieniță, la joacă, în fața lor a apărut o zână asemănătoare celor din povești. - M-ați chemat? întrebă femeia cu chip de înger. Am venit! Cei doi priviră mirați spre ea. - Sunt Primăvara! Voi cine sunteți? - Eu sunt Alexia iar el este
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
asemănătoare celor din povești. - M-ați chemat? întrebă femeia cu chip de înger. Am venit! Cei doi priviră mirați spre ea. - Sunt Primăvara! Voi cine sunteți? - Eu sunt Alexia iar el este prietenul meu, Țup-țup. Voiam să ne jucăm în poienița cu flori și tocmai ne întrebam a cui o fi pădurea asta, atât de frumoasă?! - Pădurea, cu toate minunățiile ei, este moștenirea dată de către Împăratul Ținutului Verde, Verde Împărat, celor patru zâne, fiicele lui: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Ca să
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
chemat, am venit! E rândul meu să domnesc! - Cine ești tu? insistă fetița... - Sunt Vara! Hai să ne răcorim, nu vezi ce cald este... - Nu știu să înot! Și nici n-am chef, răspunse mâhnită fetița. - Unde sunt florile din poieniță? - Cum, unde? Au plecat odată cu Primăvara. Privește, au înflorit lăcrămioarele, s-au copt frăguțele și zmeura. Hai, gustă! Vara îi întinse un coșuleț cu tot felul de fructe, aromate și dulci. Așezându-se la umbră, fetița mâncă pe săturate. - Acum
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
că „Ram, un tânăr blând și grav, care se pregătea pentru preoție, numit de druizi „cel care știe” sau „pacificatorul inspirat”, și-a vindecat poporul, atins de ciumă, folosind vâscul. Ram obișnuia să mediteze sub un bătrân stejar, într-o poieniță, ascuns de vederea curioșilor, reflectând la boala ce se abătuse asupra poporului său. Într-una din seri,după ce s-a retras la rădăcina arborelui sub care obișnuia să mediteze, l-a furat somnul, adormind profund. În timpul somnului, s-a auzit
TRADIŢII LA ROMÂNI-POMUL DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365773_a_367102]
-
în această aventură a cunoașterii naturii. Nu lipsesc nici întâmplările amuzante, cum e cea a băii în Cascadă și a nudității lor de după aceea, surprinsă de mecanicul și de conducătorul unui tren forestier plin cu bușteni. Decorul de vis, cu poienițe, cu izvoare, cascade, arbori și flori de tot felul, încântă orice privire. Aerul tare este inspirat prin toți porii. Se vede aici și pofta autorului de a descrie toate aceste peisaje aproape miraculoase, care dau farmec și consistență scriiturii. E
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
ademeni să le îmbrățișați. Nu cedați tentației că sunteți pierduți! Cei patru călăreți se strecoară tiptil printre fantasmele care dansează în jurul lor și care le șoptesc: FANTASMELE:Vino iubitule!... Sărută-mă!... Te invit să facem dragoste!... Drumeagul pătrunde într-o poieniță. Călăreții, continuă să înainteze. CĂPITANUL ARNĂUTU:După hartă aici trebuie să fie comoara. În mijlocul poieniței se află un stejar secular cu coroana bogată. Dintr-o dată o flacără galben-roșiatică se ridică de la rădăcinile sale. CĂPITANUL ARNĂUTU:(într-o explozie de bucurie
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
tiptil printre fantasmele care dansează în jurul lor și care le șoptesc: FANTASMELE:Vino iubitule!... Sărută-mă!... Te invit să facem dragoste!... Drumeagul pătrunde într-o poieniță. Călăreții, continuă să înainteze. CĂPITANUL ARNĂUTU:După hartă aici trebuie să fie comoara. În mijlocul poieniței se află un stejar secular cu coroana bogată. Dintr-o dată o flacără galben-roșiatică se ridică de la rădăcinile sale. CĂPITANUL ARNĂUTU:(într-o explozie de bucurie)Iată comoara! Călăreții se apropie, descalecă și lasă caii în grija boierilor care îi țin
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
de bucurie)Iată comoara! Călăreții se apropie, descalecă și lasă caii în grija boierilor care îi țin de frâie. Sasu scoate de la șa două unelte de săpat, un fel de hârlețe. Căpitanii încep să sape în jurul acelei flăcări. De la marginea poieniței se apropie aceleași fantasme îmbietoare care dansează în jurul lor ademenitor. Caii se sperie și nechează ridicându-se în două picioare. Cei doi boieri abia reușesc să-i strunească. Căpitanii continuă să sape, în timp ce boierii privesc cu ochii holbați, dornici de
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
POIANĂ / NOAPTE Peste muchia dealului își face apariția luna. „Vânătorii de vampiri” înaintează la pasul cailor pe o potecă, printr-o vale cu un torent străjuit de arbori. În scurt timp valea se deschide și călăreții se opresc într-o poieniță. La lumina rece a astrului nopții se observă că pajiștea este presărată cu movilițe de pământ. CĂPITANUL SASU:Căpitane Arnăutu, cred că movilițele astea sunt mormintele vampirilor. CĂPITANUL ARNĂUTU:Așa-i căpitane Sasu. Cu jumătate dintre oșteni și grupați câte
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
trebuie să rămână nici o urmă că am fost aici. CĂPITANUL ARNĂUTU:Să nu scape nici un vampir! CĂPITANUL SASU:La treabă! La un semn oștenii se împart în două grupuri și o parte îl însoțesc pe Arnăutu în partea cealaltă a poieniței. Oștenii se încep să sape pământul. Cam la o palmă dau de coșciuge, cărora le forțează capacele. În coșciuge găsesc făpturi umane care par că dorm cu fața în sus. Cu sânge rece vânătorii înfig în cadavre câte o țepușe
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
și nu mai știu de când nu mai pot desena pe marmura tablei de șah șoapta aceea caldă a răsadului verde ... sunt prea multe ploi și furtuni în Martie 2013 ... că nu mai pot picta lumina fluturilor și florilor tale din poienița de mâine ... nicicând nu mai pot râde de râsul fructelor din grădina fructelor tale ... de-atâtea umbre ciobite se strânge ceru-n sicrie cu încă o stea căzătoare n-am cheie nici lacăt și clopotul turnului bocește a clopot ... de
PARTIDĂ DE ŞAH ÎNTRERUPTĂ ... (BUNICULUI MEU DECEDAT ÎN 18 MARTIE 2013) de DORU CIUTACU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352079_a_353408]
-
și nu mai știu de când nu mai pot desena pe marmură tablei de șah șoaptă aceea caldă a răsadului verde ... sunt prea multe ploi și furtuni în Martie 2013 ... că nu mai pot pictă lumină fluturilor și florilor tale din poienița de mâine ... nicicând nu mai pot râde de râsul fructelor din grădina fructelor tale ... de-atâtea umbre ciobite se strânge ceru-n sicrie cu încă o stea căzătoare n-am cheie nici lacăt și clopotul turnului ... Citește mai mult Ți-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
numere amestecateîn cubul alb-negruale taleale mele plâng ...și nu mai știu de cândnu mai pot desenape marmură tablei de șahșoapta aceea caldăa răsadului verde ...sunt prea multe ploi și furtuniîn Martie 2013 ...că nu mai pot pictalumina fluturilorși florilor taledin poienița de mâine ...nicicândnu mai pot râdede râsul fructelordin grădină fructelor tale ...de-atâtea umbre ciobitese strânge ceru-n sicriecu încă o stea căzătoaren-am cheienici lacătși clopotul turnului... VIII. ȘI AI PLECAT ... (DEDICAT BUNICULUI MEU CARE A PLECAT FULGERĂTOR DINTRE NOI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
sar pe trup și o-nfioară, / Dând Tursanului viață, râs cristalin de fecioară. / Prinde pânză udă-n mâini și o strânge ca-ntr-un clește, / Trupul său ca o mlădiță, ușurel se arcuiește. / Voioșia de pe față pentru un moment dispare, / Până-ajunge-n poienița scăldată din plin de soare. / Iată pânzele cum stau, răsfirate jos, pe iarbă, / Puse una lângă alta, îi fac Tursanului salbă! / Sfântul Soare face glume, se joacă zvântându-le, / Ca-n pârâu să fie duse, și iarăși udându-le. / Timpul
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
că strivește sub el furnicuțele harnice, libelulele care semănau cu niște aeroplane în miniatură, lăcustele sprințare sau chiar ciupercuțele fragede și pe care, dacă nu erai atent, puteai oricând să le strivești cu piciorul. Umbra era răcoroasă și odihnitoare iar poienițele, pline de flori și lumină. Undeva în apropiere se auzea o ciocănitoare, dar unde s-o fi ascunzând oare că Rică nu reușește deloc să ajungă la ea? Găsește o potecă și care, speră el, îl va duce fie la
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
nu își dădu seama că soarele trecuse de partea cealaltă a muntelui, decât atuci când acesta apuse, umbrele dispărură cu totul și se făcu dintr-odată rece. Continuă să meargă și exact când întunericul devenea din ce în ce mai dens, pătrunse într-o poieniță de unde se auzea o muzică minunată. - Bună seara, micuțuile. Ai venit să ne faci o vizită? De unde răsărise această făptură de vis? Și ce frumoasă era, cu părul ca spicul de grâu, cu câte o pereche de cireșe la urechi
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
Cosânzeana? Ai văzut-o tu? - Sigur, mamă. Era așa de frumoasă cu părul bălai ca spicul grâului, cu o rochie albă ca spuma laptelui, avea cercei de cireșe la urechi. M-a luat în brațe, a alergat cu mine prin poieniță, am cules amândoi flori. - Cu... Ileana Cosânzeana? - Da, mamă. - Și era și zmeul? - Da. - Cum arată un zmeu adevărat, că eu nu am văzut nici unul până acum? - Nu mi-a plăcut. Balaoacheș și buzat. Avea și mustăți. - Și de unde știi
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
poate era tragic? Plecai acasă și nu dormii toată noaptea. O visai crăiasă prin pădurea Bucovului și eu o duceam în brațe, îi culesesem flori și-o împodobisem ca pe-o zână și pluteam cu ea pe valea Bucovului, prin poienițele de pe malul râului, într-o nespusă fericire; o sărutam și-o strângeam la piept și ea mă săruta și-mi mângâia cu mâinile ei fața mea de copil. Trupul ei cald se lipise de mine și dulcele ei alint mă
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]