3,259 matches
-
Saadia Gaon tratează toate metodele filozofice și teologice cunoscute până în vremea lui El a adăugat capitolului X al acestei cărți un articol "Maamar Haprishut hashlemá”, care este considerat primul text de teorie etică iudaică (musar). Saadia a scris și lucrări polemice - ca Disputa cu Aharon Ben Meir, response lui Hiwi Habalhi, o carte de response împotriva lui Anan Ben David, fondatorul karaismului, etc
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
neantului, care anihiliează iluziile și miturile individului, distrăgându-l de la viață ingenua și naturală, instinctuala - considerată că un blestem al naturii - si frânata, de asemenea, de legile unei societăți întemeiate pe egoism. Viziunea lirica este predominant idilica, cu unele accente polemice, survenite din acceptarea solitara a salvării și din înțelegerea inutilității revoltei. De asemenea, Leopardi a efectuat traduceri din poeții consacrați ai antichității eline și latine și a lăsat în urmă o bogată corespondență. Infinitul este o poezie de Giacomo Leopardi
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
fost ales Petrus Pázmány. La o săptămână după numirea sa în fruntea ierarhiei catolice din Ungaria, Petrus Pázmány împlinea vârsta de 56 de ani și se bucura de un răsunător renume ca predicator, ca profesor și ca autor de literatură polemică. Prima sa lucrare de seamă fusese publicată la Nagyszombat în 1603 cu titlul " Răspuns la cartea lui Ștefan Magyari, predicatorul din Sárvár, despre motivele căderii țării". Pastorul Magyari căutase cu un an înainte să acrediteze ideea că dezastrul în care
Petrus Pázmány () [Corola-website/Science/300032_a_301361]
-
Arta abstractă este denumirea pe care, începând cu cel de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea, și-o revendică o serie de tendințe, de grupări, de creații - în general diverse, succedându-se nu fără o anumită atitudine polemică - care au la bază un protest împotriva academismului și naturalismului, îndepărtând din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci de așa zisă artă figurativă, și așezând în locul lor un sistem de semne, linii, pete, volume, ce ar trebui să
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
asupra limitelor moralității luptătorilor în război. În special a atras numeroase polemici nuvela „Hirbet Hiz'e”, care evocă împrejurarile evacuării unui sat arab de către armata israeliană în cursul luptelor din războiul de independență al Israelului din 1948 - 1949, iar articolele polemice care se referă la aceasta au fost tipărite într-o culegere. După 1964 nuvela „Hirbet Hiz'e” a fost inclusă în programa de învățământ în școlile din Israel și ulterior și în programa de bacalaureat. La sfârșitul anilor cincizeci a
S. Izhar () [Corola-website/Science/314260_a_315589]
-
l-a tradus în germană, în ședințele "Junimii" de la Titu Maiorescu. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. În 1 ianuarie, la gazetă, Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. Reorganizarea redacției este însă inoperantă, fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. În 13 septembrie, în absența poetului, probabil, se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu. În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
de dus, bani de-ntors", având în distribuție cațiva mari actori: Gheorghe Dinică, Sebastian Papaiani, Adriana Trandafir, Carmen Tănase. În 2009 publică la Editura Minerva pamfletul-eseu "Gașca și diavolul. Istoria bolnavă a domnului Manolescu" care stârnește vii controverse, fiind o replică polemică la "Istoria critică a literaturii române" a lui Nicolae Manolescu, din care Puși Dinulescu a fost omis. Debut în revista Vatra din Târgu-Mureș (1982), datorită lui Romulus Guga, cu piesa într-un act "Suflet de fată". Tot în 1982 apar
Puși Dinulescu () [Corola-website/Science/322428_a_323757]
-
Ministerul Culturii și membru al Uniunii Artiștilor Plastici A debutat cu poezie în "Almanahul literar", 1978 si cu texte despre artă în revista "Arta," 1982. A avut numeroase colaborări cu studii și articole despre arta plastică, poezie, proză, eseu, articole polemice și de angajament civic la revistele:" Arta, "serie veche și nouă", SCIA, Almanahul Arta, Artelier, Balkon, Almanahul literar, Luceafărul "(serie nouă)," Contrapunct, 22, Dilema, România literară, Apostrof, Avantaje, Vineri, Amphion, Ianus, Observatorul Cultural "etc. Din 1992, Pavel Șușară a fost
Pavel Șușară () [Corola-website/Science/314547_a_315876]
-
al latiniștilor ardeleni. Întreaga strategie desfășurată de Maior, din 1809 și până la moarte, a fost orientată spre impunerea unei ortografii latino-românești care să reprezinte concepțiile filologice ale Școlii Ardelene, așa cum fuseseră ele formulate de Samuil Micu și Gheorghe Șincai. Lucrarea polemică a lui Petru Maior, "Censura Lexici Colossiani, Valachico-Latino-Hungarico-Germanici, a litera H, inclusive usque ad finem", sesiza importanța aplicării unor principii solide ale ortografiei în redactarea lexiconului: "Opera este de interes național, cititorii acestui lesicon nu-l vor primi ca de la
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
de specialiști, fiind socotit ca ilizibil. În frazele sale, verbul principal este așezat la sfârșit ca în limba latină, iar adjectivul precedă substantivul său ("vărvăriască sălbăticie, "crivățene noroade"). Autorul "Hronicului" are însă deseori vervă naturală, imagini și comparații spontane. Invectiva polemică are forță și ritm: Vino acum aicea, iscusitule în basme, Simioane, și teaca minciunilor, Misaile, vino, zic, aice și te uită la rumînii și la locuitorii Valahiei, pre carii voi basnă bolind și minciună născând , ca pre bureții fără sămânță
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
a fost foarte defectuoasă. Astfel cuvântul grecesc προσκύνήσις, care înseamnă "venerație", fost tradus cu "adorație", ca și cum conciliul ar fi definit adorarea icoanelor. Din inițiativa și sub controlul regelui Carol cel Mare, un grup de teologi a compus o detaliată și polemică "refutatio" a tot ceea ce îl atingea mai puțin favorabil din actele conciliare; această refutatio a fost publicată și este cunoscută sub numele de „"Libri Carolini"”. Atunci papa Adrian I a luat pana întru apărarea conciliului și (să) a furnizat regelui
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
sfârșit, acum că am încercat să răspund, măcar sumar, la o parte dintre problemele adresate de textul lui Andrei Gorzo și al Veronicăi Lazăr, mi se pare foarte important să fac niște precizări despre discurs, ton și manieră de răspuns polemic. În primul rând, este important să conștientizăm în special poziția lui Andrei Gorzo în câmpul intelectual local. Critic, teoretician de film și profesor important, cu grad mare de recunoaștere, apreciat ca atare de regizori ai Noului Val, care a reușit
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
sau complementară în domeniul respectiv (cum sunt cea referitoare la geografia cubaneză și cea referitoare la accentul strident, discutate mai sus), sunt la fel de problematice. Practic, în loc de o polemică cu argumente - solide sau nu, rămâne să dezbatem, că de-asta este polemică, nu-i așa? - avem un fel de nouă punere la colț, o desființare a argumentelor celuilalt prin epitete depreciative, care nu lasă de fapt loc la niciun fel de dezbatere, ci eventual la o luptă surdă despre cine deține adevărul
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
ce nevoie este de recursul la retorica autoritară, depreciativă și agresivă? Pentru mine, răspunsul la aceste întrebări nu e ușor de găsit. Ce este însă sigur, e că se pot construi spații mult mai atente, generoase și stimulative pentru dialog polemic și stimularea reciprocă a gândirii critice. Și că persoanele aflate în poziții de autoritate și de putere nu au doar posibilitățile cele mai mari pentru a imagina și construi astfel de spații, ci au și cea mai mare responsabilitate. [1
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
subversiva. Predecesorul lui Umăr, Suleyman b. ‘Abd al-Malik (96-9/715-7), ar fi vorbit despre „qadar”. Frontierele înăuntrul cărora a existat mișcarea qadarită sunt imprecise, cu atat mai mult cu cât expozeul educației lor este de cele mai multe ori marcat de preocupații polemice. Umăr ÎI nu ia nicio măsură împotriva lor; qadariții care vor intra mai târziu în conflict cu guvernul ocupau funcții oficiale în timpul domniei lui. Al-Walid al II-lea continuă politică împotriva qadariților, politica instituită de califul Hisham. Califul Yazid al
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
a ataca știința, vezi spre exemplu celebra afacere Sokal. Postmodernismul este folosit și în sens foarte larg desemnând cam toate curentele de gândire de la sfârșitul secolului XX, dar și realitățile sociale și filosofice ale perioadei. Criticii marxiști consideră în mod polemic faptul că postmodernismul este un simptom al “capitalismului târziu” și al declinului instituțiilor și apoi a statului națiune. Alți gânditori afirmă că postmodernitatea e reacția naturală la transmisii mediatice și societate. Abilitatea cunoașterii de a fi copiată la nesfârșit oprește
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
secolul XX o perioadă compactă, sau trebuie divizat în alte două epoci distincte? Filosofii postmoderni sunt adesea catalogați drept fiind o lectură dificilă, iar teoria critică a fost adesea ridiculizată pentru sintaxa ei înțepenită și încercările de a combina tonul polemic cu un vast arsenal de termeni nou inventați. Totuși, acuzații similare fuseseră formulate și la adresa operelor din epocile precedente, de la idealismul lui Immanuel Kant, la tomurile voluminoase ale epocii Victoriene, cum ar fi "Nașterea tragediei" a lui Friedrich Nietzsche. Mai
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Cronica moldo-rusă" a încercat să istoricizeze urmările plecării fraților întemeietori din "Roma Nouă", identificată aici cu Italia, arătând că s-au stabilit în "Roma Veche", unde au fondat o altă cetate, "Roman". Se observă în tot textul o acută tentă polemică ecleziastică îndreptată împotriva Occidentului catolic, a bisericii latine, de către necunoscutul autor de confesiune greco-ortodoxă.
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
un accent personal inconfundabil ne ofera acum o suită de obiecte, alt aspect al încordării sale cu metalul. Creațiile recente sînt situabile în descendentă suprarealist-dadaistă. La vremea lor, Man Ray, Marcel Duchamp, Kurt Schwiters, Max Ernst confecționaseră, recurgînd la asocieri polemice, obiecte plastice prin care proclamau „metafizica banalității” și elogiul deșeului. Deși fac și ele apel la valențele expresive ale deșeului, obiectele lui se abat însă de la linia inaugurată de promotorii amintitelor direcții prin intenționalitate și printr-o uvrajare atentă care
Florin Ciocâlteu () [Corola-website/Science/314457_a_315786]
-
fost publicat în revista Vatra. Vasile Baghiu a publicat și alte texte teoretice asupra "himerismului". Ele au avut ecouri reale în lumea literară și uneori au dus la mici polemici, în care autorul își apără invenția literară. În legătură cu aceste pusee polemice, criticul Al. Cistelecan crede că "nu există nici un complot contra lui Baghiu și nici contra "himerismului"" și spune că "iritarea poetului, psihologic de înțeles, estetic devine cel puțin excesivă". În același articol, criticul de la "Vatra" lasă, totodată, și o ușă
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]
-
la o idee a lui Tudor Vianu despre „subtonul dureros” și valoarea unei opere literare. Dincolo de polemici, Vasile Baghiu simte necesitatea unor delimitări. Într-un articol din revista "Mozaicul", "inventatorul himerismului", cum îl numește Roxana Sorescu, încearcă, pe un ton polemic, să clarifice relația himerismului cu postmodernismul: "Himerismul este o alternativă la postmodernism din următoarele motive: 1) nu face din ludic un scop în sine; 2) își îngăduie o utopie ("transfigurarea", "bovarismul", "călătoria"), rămânând în același timp în realitate și poate
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]
-
Ovid Densusianu, membru al Academiei Române, după ce-i propusese candidatura la Academie, își retrage propunerea. De asemenea, întâmpină dezaprobări publice din toate părțile, găsindu-se, iarăși într-un "bellum contra omnes". În anul 1919 își concentrează toate răfuielile într-o broșură polemică "Zacherlina în continuare". În octombrie 1919 a scris "Sonetul puterii", în care își expune crezul său politic. În martie 1920 este pensionat din slujba pe care o deținuse cu largi intermitențe la Comisia Monumentelor Istorice, dar în urma protestului scriitorilor bucureșteni
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Varlaam reprezenta un pericol și pentru ortodoxie, din punctul de vedere al lui Grigore Palamas. Prin aceleași argumente s-ar fi putut, la o adică, arăta că nici propozițiile ortodoxiei nu au valoare apodictică. În momentul în care Varlaam devine polemic cu practica isihastă, Palamas se implică public și combate scrierile lui Varlaam, arătând că acesta nu înțelege Isihasmul sau sursele sale de informare sunt îndoielnice. Varlaam a scris "Logistica", în șase cărți, în limba greacă, în care a tratat numeroase
Varlaam Calabrezul () [Corola-website/Science/305550_a_306879]
-
despre care Cotidianul afirmă în 2008 că nu există. Există însă Asociația „Orbiș Tertius” / „A treia lume”, singura persoană juridică fără scop patrimonial din România al cărei nume conține cuvintele „Orbiș Tertius”. În volumul "Războaie culturale" (2007) Sorin Antohi abordează polemic șase teme: „Școală” de la Păltiniș, istoria intelectuală recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficțiune și ideologie, comunitarismul că utopie, atracția intelectualilor față de tiranie și criza spiritului american. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanță
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298979_a_300308]
-
despre care Cotidianul afirmă în 2008 că nu există. Există însă Asociația „Orbiș Tertius” / „A treia lume”, singura persoană juridică fără scop patrimonial din România al cărei nume conține cuvintele „Orbiș Tertius”. În volumul "Războaie culturale" (2007) Sorin Antohi abordează polemic șase teme: „Școală” de la Păltiniș, istoria intelectuală recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficțiune și ideologie, comunitarismul că utopie, atracția intelectualilor față de tiranie și criza spiritului american. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanță
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]