KorAP: Find »[drukola/base=polemist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...22 >

527 matches

Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594

comunicării performative, în care lexicul figurat asigură expresivitatea textului polemic. Cu tot spațiul normat, subtilele derapaje afective fac deliciul polemicii explicite. Invocând, de pildă, ca argument de autoritate, maxima lui Toma d'Aquino "Ferește-te de omul unei singure cărți", polemistul execută o dublă mișcare: argumentativă, manipulând strategic semnificația citatului prin transplantarea și conotarea sa în textul propriu, dar și afectivă, deturnându-i emoțional sensul primar prin expansiune hiperbolică: "Căci omul care știe o carte, nu o poate ști decât pe

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
de a gusta asociațiile neașteptate. Publicistica polemică argheziană conține nenumărate micro-texte de interpelare directă a adversarului, în care enunțarea exclusiv performativă ("somez", "cer", "vreau", "primesc lupta și pe terenul calomniei"157), devine semnul unei virilizări discursive și, implicit, al intenției polemistului de a-și domina preopinentul pe terenul argumentației logice, în care faptele au statutul unor probe incontestabile. E vorba, așadar, nu de un discurs prin care se încearcă negocierea distanțelor și obținerea consensului, ci mai degrabă de unul în care

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
face obiectul satirei, o voce personificată în discursul ficțional. Imponderabilitatea lui modifică întrucâtva schema actanțială susceptibilă de a deveni bipartită. Uzând de pattern-ul scrisorii, instanța auctorială devine ea însăși personaj în dialogul imaginar, adică un alt rol pe care polemistul găsește de cuviință să-l joace alături de un partener fictiv, care totalizează o sumă de însușiri reale. 5.1.2. Articolul tip manifest. Manifestul, înainte de orice altceva, este, incontestabil, un protest public. Din unghiul pragmaticii, manifestul "descrie, justifică și recomandă

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
axiomatice, afirmînd categoric propriile convingeri, ca o modalitate imperativă de a-și susține și legitima creația; ▪ convingerile privind arta poetică apar ca sentințe inexorabile. Iată și motivul pentru care, la Arghezi, deontologia proprie este afirmată maniheistic. Atunci când stabilește condițiile artisticității, polemistul nu admite degradeuri: ""A scri curățel" e o modalitate de a scri, diminutivă și acceptabilă, ca "a fi drăguț". Sunt, într-adevăr, scriitori drăguți și e un scris drăguț. Dar a scri pur și simplu e ceva cu totul grav

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
de altfel, și în pamfletul publicistic arghezian: sarcasmul ("formă exacerbată a ironiei"), admonestarea ("prin care enunțiatorul se bazează pe un anume defect al adversarului pentru a-l critica"), epiplexis, sau acuzația interogativă, categoria sau acuzația afirmativă directă, proclesis (prin care polemistul "incită adversarul la violență verbală, în speranța de a-l vedea trădându-se prin cuvintele sale și de a pretinde remedierea "pe calea armelor"), abominațio, figură destinată să provoace enunțiatarului o aversiune extremă față de subiectul vizat, cataplexis, prin care enunțiatarul

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
întoarcere în realitatea evenimențială. Strategia de fictivizare apare ca indice intertextual în pamfletul polemic: "La neamul românesc viețuiau alături doi profeți, apostolul Iorga și Cuza proorocul", iar acuza tranșantă are rolul de a reconecta lectorul la realitatea subiectiv asumată a polemistului: "Paginile Neamului Românesc erau o josnică insultă și constituiesc până astăzi cel mai mare monument de incultură sufletească, de analfabetism și demagogie. Școală naționalistă antisemită și demagogie. Școala naționalistă antisemită a d-lor Iorga și Cuza, care și-au propus

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
nu va fi răsturnată cu o bună lovitură de bot de cizmă, cu tălpile sănătoase, Rusia va urma să apere ortodoxismul episcopilor ei imbecili și beți", prima parte metaforizată sugerează, discret, atitudinea germanofilă, iar ultima exprimă, tranșant, sentimentele rusofobe ale polemistului, în concordanță cu restul articolului. Polemistul atacă uzând cu predilecție de armele satiristului ori de câte ori obiectul acțiunii polemice nu este clar delimitat sau definit, ori de câte ori revolta este exprimată prin observații, reflecții cu caracter general sau când vehemența acuzațiilor atinge cote incendiare

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
bună lovitură de bot de cizmă, cu tălpile sănătoase, Rusia va urma să apere ortodoxismul episcopilor ei imbecili și beți", prima parte metaforizată sugerează, discret, atitudinea germanofilă, iar ultima exprimă, tranșant, sentimentele rusofobe ale polemistului, în concordanță cu restul articolului. Polemistul atacă uzând cu predilecție de armele satiristului ori de câte ori obiectul acțiunii polemice nu este clar delimitat sau definit, ori de câte ori revolta este exprimată prin observații, reflecții cu caracter general sau când vehemența acuzațiilor atinge cote incendiare, reflectând solitudinea subiectului vorbitor în luptă

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei: cel literal și cel figurat, mizând pe forța de sugestie și persuasiune a reprezentării iconice. El își disimulează, în fond, ideologia în spatele unei imagini cu mult mai grăitoare decât orice explicație sau descriere

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
obiectivă este complet suprimată la nivelul structurii de suprafață a textului, lectorului revenindu-i sarcina de a o recompune în funcție de un întreg complex de factori metadiscursivi (disponibilitate afectiv-intelectivă, nivel de instruire, cunoaștere a situației de enunțare etc.), în ficțiunea augmentativă polemistul păstrează contactul cu elementul real care a declanșat-o. Revenind la un exemplu invocat mai sus, vom preciza că ficțiunea augmentativă, realizată prin intermediul hiperbolei, joacă un rol-cheie în discursul polemic arghezian, fiind, alături de alegorie, una din digresiunile ludice favorite. Tendințele

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
chiar dacă nu a intuit întotdeauna corect mersul istoriei, a anticipat, cu siguranță, consecințele dezastruase ale extremismului ideologic de orice fel. În pasajul citat, prozopopeea duce tensiunea descrierii hiperbolice la un nivel de maximă eficacitate retorică. Din punct de vedere tactic, polemistul simulează retragerea din enunț, plasând exclamația incriminantă în gura adversarilor săi. Așadar, aici, pluralul persoanei întâi nu-l include pe autor, ci apare ca autodescalificare imperativă a personajelor negative ale microficțiunii. Un alt procedeu de fictivizare a obiectului polemicii este

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
duală, ca și în cazul alegoriei, mizând însă pe imaginarea unei situații comice, de data aceasta la limita verosimilului, în care adversarul sau adversarii devin protagoniștii expunerii. Decodarea intenției polemice este mult mai dificilă, pentru că, în planul suprafeței textuale, implicarea polemistului este nulă. Forma incipitului trimite la construcția narativă a bancului, ceea ce face mai ușor inteligibilă intenția deriziunii: "Trei episcopi s-au întâlnit în București: episcopul Gorgonie, episcopul Ghelasie, episcopul Dionisie. Fiecare din ei e însoțit de un prieten, doctor în

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
dintre cei trei episcopi o afișează, în particular gândind în cel mai pervers mod despre confrații săi. Comicul rezidă aici tocmai în această competiție a discursurilor: mai întâi, când are loc întâlnirea "în plen", personajele manevrate cu tactică regizorală de polemist, dezvoltă un discurs vid de conținut, axat pe recuzita de ansamblu a oricărui "limbaj de lemn", adică pe clișee, truisme și redundanțe inutile: "Ne-a învrednicit Dumnezeu să ne mai întâlnim în capitală. Grele sunt căile Domnului și trebile eparhiei

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
aspectele sale, drept o atitudine fundamentală a pamfletarului ale cărui percepții senzoriale s-au dereglat: "simte enorm și vede monstuos", fiind predispus la a-și situa întregul demers polemic, prin exagerare, "sub zodia hiperbolei negative"207. Mai mult, atunci când armele polemistului devin nepotrivite, poetul și pamfletarul recurge la infinita forță a imaginarului metamorfozant: "Intră insul pe "poarta neagră" a laboratorului infernal arghezian și iese "împielițat" în vierme politic, în gândac puturos, în ploșniță cu târtița ardeiată, în păduche cultural, în cornută

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
care ne-a provocat și pe care-l vom considera ca punct de plecare al demersului nostru: "Eminescu vrea neapărat nu numai să-și delecteze sau să-și convingă, ci și să-și "miște" auditoriul într-o direcție anume. Reputat polemist, colorat, incisiv, inventiv, Arghezi ține cu orice preț să încânte dacă se poate chiar pe victimă (cum declară, de altfel, el însuși). Dincolo de cuvânt se află, la Arghezi, o morală universală; la Eminescu un program de acțiune. Pe urmă, Arghezi

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
putut să se bucure România de fericita oblăduire a partidului Brătianu". Incipitul reia, așadar, printr-o pseudoaserțiune ideea de bază a discursului opozit, adăugându-i o subtilă tușă ironică, detectabilă de către cititorul familiarizat cu background-ul acestei dispute, pentru ca, apoi, polemistul să denunțe, fără dubii și în cel mai direct mod cu putință, neadevărul: "Argumentul este fals în mod istoric și deducțiunea absurdă". În dispositio, urmează un discurs de tip demonstrativ par excellence, în care probele incontestabile, argumentele cvasi-logice și elementele

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
meritele reformei lui Mavrocordat la sfârșitul veacului 18-lea?". De remarcat antifraza eufemistică atunci cînd e vorba de liberali și expresia pseudopeiorativă în caracterizarea conservatorilor, pentru un efect ironic garantat. Citarea bumerang face parte, de asemenea, din arsenalul strategic al polemistului, fiind cel mai uzual mod de a discredita raționamentul advers. Cea mai întinsă parte a articolului este o retrospectivă istorică, în manieră tipic eminesciană, extrem de punctuală, în care datele și cifrele vorbesc de la sine, iar raționamentul nud exprimă o realitate

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
mucigai nu recurge la ficțiune, pentru a cosmetiza când și când argumentul, ci face din acesta o trambulină pentru plonjarea în imaginar. La Eminescu, prin convocarea unor surse eterogene textul se dilată concret, în planul ideilor, iar una din virtuțile polemistului rezidă tocmai în armonizarea informației eclectice într-un tot unitar impresionant. Fără a-și pierde coerența și acuratețea, demonstrația eminesciană e asemănătoare bulgărelui de zăpadă rostogolit în aval: se consolidează prin adăugare. La Arghezi în schimb, avem de-a face

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
depista impostura, iar emoțional, el va priza indicibilul. Această combinație face din ironie figura predilectă a polemicii literare urbane: nici vehemență în exces, nici violență ostentativă, ea menține discursul în arena deschisă, unde competiția este indisolubil legată de norme. Pentru polemist, ironia este singura modalitate de a "fenta" rigorile cadrului polemic și de a-și asuma libertatea creativă. Iată o definiție care plasează sintetic ironia într-o perspectivă poliedrică, etalându-i valențele: "Ironia este un mod de a scrie, dar și

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
actul reîntemeierii lumii sale ori de câte ori aceasta este amenințată direct sau indirect. De aceea, polemicitatea poetului stă sub semnul acțiunii revendicative a unui ethos agasat de anomia lumii exterioare, dominante, căreia nu i se poate, nicicum, conforma. Când o va face, polemistul din el va fi murit, autodenunțându-se: "O să mă resemnez". Dar acesta este începutul unei alte povești despre un îndelung și alienant "somn al dialogului". 7.2. Strategie și artă în pamfletul polemic. Ipoteza de la care plecăm, în cercetarea polemicii antiiorghiste

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
285. În gazetăria interbelică, sunt bine cunoscute atacurile argheziene împotriva altor doi iluștri reprezentanți ai naționalismului autohtonist: A.C. Cuza și Nichifor Crainic, cărora le impută, de asemenea, tentativa de subjugare ideologică a literaturii, precum și obtuzitatea etnico-religioasă. Plecând de la acestă temă-pretext, polemistul construiește, pe un fundament empiric, o veritabilă redută argumentativă, un contra-discurs, a cărui forță persuasivă rezidă în intensitatea asertivă a enunțării. Într-un pasaj de acest fel, violența acuzațiilor este atenuată de suita interogativă. E o stratagemă prin care polemistul

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
polemistul construiește, pe un fundament empiric, o veritabilă redută argumentativă, un contra-discurs, a cărui forță persuasivă rezidă în intensitatea asertivă a enunțării. Într-un pasaj de acest fel, violența acuzațiilor este atenuată de suita interogativă. E o stratagemă prin care polemistul se sustrage atacului direct și pasează, subtil, lectorului această sarcină. Aici, interogația retorică incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o evidență. "Naționaliștii nu pierd niciun prilej ca să speculeze pentru ochii prostimii

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
centrală. 2. Talentul literar îndoielnic constituie o culpă pe care Arghezi nu scapă nici un prilej de a o amenda. Obiecțiile principale sunt: lipsa de stil și originalitate, prozaismul sau prolixitatea scriiturii iorghiste, în genere, iar tehnica favorită este a retorsiunii, polemistul plasându-se pe terenul advers, pentru a-i divulga vulnerabilitatea. Din acest unghi, "Cu prilejul revoluției chineze" este un text antologic de respingere polemică, bazat, aproape exclusiv, pe citarea tip bumerang, citarea comentată prin glosa ironică și / sau ficțională și

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
mobil colateral al disputei și, totodată, pretext ofensiv, pentru Arghezi, ține de percepția personalității plurivalente a lui Iorga și va constitui una din principalele surse ale argumentației ad hominem; din această perspectivă, vanitatea e o trăsătură de caracter pe care polemistul o va denunța indirect uzând, în principal, de figuri ale disimulării și concesiei. Formele pe care le îmbracă refutatio sunt foarte diverse, în acest caz, însă există câteva predilecte, cum ar fi, de pildă, antonomaza, o armă a pamfletarului-ironist care

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al tuturora" etc. Pamfletarul, expert în portretistica satirică sau alegorică, în care imaginea hiperbolică e figura de bază, recurge, aici, la tehnici descriptive specifice polemistului, bazate pe ironie subversivă, cum ar fi acumularea: "la domnul Iorga, profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu "metodă", cu "ordine", cu acces la tribuna întâietăților; rând pe rând poet, critic, istoric, reformator, conducător etc. etc. etc., (De omni

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]