785 matches
-
o duse la nas, simți de Îndată mirosul aspru și inconfundabil de chandu. Îi promisese lui Teofilo că se va Întoarce să Îl viziteze. Se hotărî să onoreze acest angajament. Neîntârziat. Când ajunse În dreptul ușii, Îi zări pe cei doi polițai cum soseau cu sufletul la gură. Scânteierea din ochii lor era dovada unui răgaz pe la vreun han, profitând de confuzia creată. Strânse din dinți pentru a-și Înfrâna Înjurăturile care Îi urcaseră pe gâtlej. 3 În aceeași zi, pe la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei, pe care se grăbi să o ridice. Abia Începuse să lovească cremenea când o izbitură violentă primită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de stele și constelații, și figuri geometrice, dintre care chiar pentagonul ocupa o poziție de relief. El fusese cel care Îl interogase Îndelung pe omul acela, Încercând să Îi smulgă o explicație. Pusese să fie eliberat din corzile cu care polițaii se apucaseră să Îi disloce Încheieturile, Însă acesta se mărginise să rostească o cantilenă de neînțeles, acompaniată de un dans straniu presărat cu invocații adresate demonilor. Dante Îl lovise violent peste față, când Își dăduse seama că Își trasa Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Apoi păru să Își dea seama, În sfârșit, de straiele lui fastuoase. Zăbovi cu privirea peste Însemnele prioratului, În timp ce unul dintre străjeri se apleca să Îi șoptească ceva la ureche. Poate că Îl recunoscuse, ori poate că observase escorta de polițai aliniați la intrare. Acum, omul era perplex, dar Încă nu părea să aibă intenția de a ceda. Apoi, cuprins parcă de un neașteptat sentiment de milostenie pentru postulantul care se agita În fața lui, ridică din umeri. — Dat fiind că pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aștepte Înapoia unei coloane din galeria de pe colț, după ce alungase cu violență un milog care și-o alesese ca loc pentru cerșit. Omul se deplasă cu doar câțiva metri, cu toate că el Îl amenințase că va pune să fie biciuit de polițai, și se tolăni la loc pe jos, cu mâna Întinsă la pomană. Lui Dante i se păru că Îl măsurase cu un ochi amenințător. Un alt ticălos din Arta secretă, fără Îndoială. Dacă nu ar fi fost nevoit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la pomană. Lui Dante i se păru că Îl măsurase cu un ochi amenințător. Un alt ticălos din Arta secretă, fără Îndoială. Dacă nu ar fi fost nevoit să o supravegheze pe femeie, i-ar fi chemat de Îndată pe polițai ca să Îl aresteze. Mai azvârli o privire amenințătoare spre zdrențăros, care Își expunea din nou nenorocirile dinaintea trecătorilor. Era ceva aparte la el. După Întâlnirea cu Giannetto, poetul privea altfel acea realitate pe care, Înainte vreme, nu o luase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante În timp ce falsul cerșetor Îi pierea din vedere. Tersit mizerabil! mai avu puterea să adauge, gâfâind de efort și de enervare. Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele fugarului. Părea să poarte uniforma polițailor. Speră că va izbuti să-l prindă. Cine era pungașul acela? Îl Întrebă apoi pe Giannetto, care Încă mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asta, se putea prevala de autoritatea sa. Aruncă o privire spre Porta Carraia, cântărit iute timpii. Dacă s-ar fi grăbit, ar fi putut să ajungă la palat, să de alarma și să revină cu o jumătate de duzină de polițai, Înainte de ivirea zorilor. Le-ar fi ordonat mișeilor acelora să răscolească toate paturile, să se uite Îndărătul tuturor perdelelor. Dar simțea că pe femeie nu avea să o mai găsească. Așa cum i se Întâmplase și În prăvălia lui Teofilo, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
data trecută. Dante făcu un gest de supărare. I se părea că retrăiește noaptea de la San Giuda. Se ridică pentru a-l insulta pe Bargello, dar ceva din privirea omului Îl opri. Îl văzu cum se precipită pe scări, spre polițaii Înarmați cu lănci care Îl așteptau la poartă. I se păru că surprinde o expresie alarmată și pe fețele soldaților. Garda ar fi trebuit să Îl escorteze, Însă Dante, care nu era Îngreunat de armură și de arme, ajunse primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
surprinde o expresie alarmată și pe fețele soldaților. Garda ar fi trebuit să Îl escorteze, Însă Dante, care nu era Îngreunat de armură și de arme, ajunse primul la prăvălia lui Teofilo. Poarta era larg deschisă, străjuită de un singur polițai cu lancea pusă de-a curmezișul, pentru a-i ține la distanță pe curioșii ce Începuseră să se Înghesuie În preajmă. Omul se grăbi să se dea la o parte pentru a-l lăsa să treacă pe prior, de Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a crea un spațiu gol pe mijloc. Apoi, cu mânerul dăgii, Începu să lovească În fundul de scândură. Un sunet Înfundat răspunse la aceste lovituri. — Aici, În spate, peretele e gol, zise el. Se Înapoi câțiva pași, În timp ce Îi Îndemna pe polițai să Înainteze. — Dărâmați aici! Poate că era numai fantezia lui, dar i se păru că deslușește o mișcare dincolo de peretele din lemn. Era sigur că pe undeva exista un mecanism care să Îl deschidă, dar nu avea vreme să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înainteze. — Dărâmați aici! Poate că era numai fantezia lui, dar i se păru că deslușește o mișcare dincolo de peretele din lemn. Era sigur că pe undeva exista un mecanism care să Îl deschidă, dar nu avea vreme să-l caute. Polițaii se apucară să izbească În scânduri cu spadele. Stejarul Învechit rezista, descompunându-se Încetul cu Încetul Într-un nor de așchii. Apoi, trosnetele sporite semnalară că structura era pe cale să cedeze. Îndepărtând oamenii cu un gest, Dante Începu să Împingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cale Întoarsă. — Supune-i proiectul lui messer Lapo Salterello, colegul meu. El a adunat multă uree, la viața lui, iar acum ar avea prilejul să o strângă și pe cea comunală. Apoi se grăbi să iasă din Palat, trecând printre polițaii speriați, care dăduseră fuga din pricina zgomotului. Pe stradă, apelă la Întreaga sa energie ca să-și potolească turbarea din minte. Se gândi Încă o dată la misiunea sa. Mai era Încă timp, Înainte de ora stingerii. Străzile ce duceau spre San Marco mișunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
două calități, totuși, în afară de noi, nu-l suporta nimeni. Preotul pentru că dădea bani la biserică, Amália pentru că știa totul despre alde ăștia, țăranii pentru că nu cumpăra slănina lor râncezită, partenerii lui de afaceri pentru că nu trăiau pe spinarea lui, apoi polițaiul pentru că afla întotdeauna doar din auzite când era prădat, fiind că nu-i scria niciodată reclamații ca lumea. În ziua aceea am văzut prima oară un om îndrăgostit. Iosif și Fratele său m-a luat de braț: — Hai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fim împreună. Ia spune-mi, nu-l slăbi inspectorul, alaltăieri, cam tot pe vremea asta, unde erai? E polițist, explică Ileana, de asta întreabă. L-a rugat taică-meu să se ocupe de o anchetă aici. Unde să fiu, domnule polițai? Pe ici, pe colo... umblu și eu, cât mă mai lasă bătrânețile să mă mișc. Nu cumva erai tot aici, pe Muntele Rău? No, d-apoi vezi dumneata, mă cam lasă ținerea de minte. Câteodată nu mai știu ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mere, mai rar bani, Sărbătorile și Obiceiurile de Sărbători (de la Crăciun la Bobotează) nu erau o afacere ca acum, făcută pentru bani, nu din suflet. În lumea satului, urările de sărbători erau adresate oficialităților satului, domnului învățător, preotului, primarului, notarului, polițaiului sau jandarmului, nu mai vorbim de boierul locului, proprietarul. La Anul Nou se organizau de către oameni în toată firea, echipe de urători, cu „buhai”, clopote, chiar plug cu boi care trăgea o brazdă prin zăpadă. Pentru cine dintre muritorii de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nesiguranța În rîndul nostru. Am hotărît să nu-i fac jocul. Pe de altă parte, insinuările În privința trecutului lui Fermín mă alarmau. M-am rușinat de mine Însumi cînd mi-am dat seama că, o clipă, am dat crezare spuselor polițaiului. După ce m-am gîndit mai bine, am hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre casă, am trecut pe dinaintea ceasornicăriei din cartier. Don Federico mă salută de la tejghea, făcîndu-mi semne să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
oarecare. M-am dus În bucătărie și mi-am turnat un pahar cu lapte rece. M-am Întrebat dacă Fermín o fi fost În siguranță la pensiunea lui. Întorcîndu-mă În camera mea, am Încercat să-mi alung din minte imaginea polițaiului. Am Încercat să ațipesc la loc, Însă am priceput că pierdusem trenul. Am aprins lumina și am Început să examinez plicul adresat lui Julián Carax pe care i-l sustrăsesem doñei Aurora În dimineața aceea și pe care Îl aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
e consultant acolo, și e și unul dintre membrii fondatori ai Institutului Göring. — Și cine finanțează Institutul? — Frontul Muncitoresc și Luftwaffe. — A, normal. Cutia cu mărunțiș a primului-ministru. Ochii Mariannei se îngustară: — Știți, puneți cam prea multe întrebări. Ce, sunteți polițai sau ceva de genu’ ăsta? M-am dat jos din pat și mi-am pus halatul. — Ceva de genu’ ăsta, i-am răspuns. — Lucrați aici la un caz? mă întrebă ea cu ochii măriți de uimire. Ceva în care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ochii închiși, respirând adânc pe nas, cu mintea concentrată asupra unei forme simple, am reușit să rămân calm. Atât de calm, că nici măcar nu am auzit ușa. După o vreme, am deschis ochii și am dat nas în nas cu polițaiul care intrase. Dădu încet din cap: — Măi să fie, ce sânge rece ai, zise el, luându-mi revista. — Nu-i așa? Mi-am privit ceasul de la mână. Trecuse o jumătate de oră. — Da’ știu că nu te-ai grăbit deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
step pe el. — Ce solicitante, metodele astea polițienești moderne. Unde-și găsesc energia băieții ăștia? — Găsesc energie numai pentru asta. E trecut de mult de ora de culcare a lui Deubel, după cum deja mi-a pus în vedere. Unii dintre polițaii ăștia trăiesc cu impresia că au program de lucru ca la bancă. I-am făcut un semn cu mâna lui Deubel să vină la mine, apoi am adăugat: — Ai observat vreodată că majoritatea infracțiunilor din Berlin par să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se zice că mintea e la fel de rară cum e blana pe un pește. Deși poate că n-ar fi fost în stare să ortografieze Wittgenstein, darămite să explice filosofia acestuia, Tanchistul era un bun polițist, unul din vechea școală de polițai în uniformă, genul ferm dar corect, care aplică legea cu un box prietenos în urechea tinerilor violenți care tulbură liniștea publică, și care este mai puțin înclinat să aresteze un om și să-l zorească violent în celulă, decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aresteze un om și să-l zorească violent în celulă, decât să-i ofere o simplă poveste de noapte bună, în manieră eficientă și administrativă, cu pumnul său cât o enciclopedie. Se zicea despre Tanchist că era cel mai dur polițai din Orpo și, privindu-l așezat în fața mea acum, doar în cămașă, cu imensa curea scârțâind sub greutatea burții sale și mai imense, nu mi s-a părut deloc greu de crezut asta. În mod sigur timpul se oprise în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aflat și apoi poți să o ștergi. Se așeză pe marginea biroului meu și își încrucișă brațele: — Îmi pare rău, domnule, era cât pe-aci să uit să vă spun altceva mai întâi. — Chiar așa? Îmi pare că, mai nou, polițaii uită cam multe aici, la Alex. În caz că ai nevoie să ți se aducă aminte, asta este ancheta unei crime. Acum dă-te jos de pe biroul meu și spune-mi ce dracu’ se întâmplă. El sări de pe birou și luă poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
i-a spus că da, el pur și simplu a pornit mașina și a plecat fără un cuvânt. — Ți-a dat o descriere? Se strâmbă și scutură din cap: — Era prea speriată ca să zică prea multe. Aveam cu mine doi polițai în uniformă și cred că ei au speriat-o. — Poți să o condamni? A crezut probabil că ai de gând să o arestezi pentru oferire de favoruri sexuale sau ceva. Totuși, trebuie să fie o fată deșteaptă dacă este la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]