601 matches
-
care suportă criptarea WEP pe 64 și 128 biți. Browser-ul WEB Opera suportă HTML, XHTML, WML și Flash. Are camera VGA cu rezoluție maximă de 640 x 480. Smartphone-ul suportă formatele audio: MP3, AMR, WAV, MIDI, AAC, AWB și sunete polifonice MIDI. Redarea fișierelor video se realizează cu aplicația Real Player care suportă: 3GP și MP4.
Nokia 9500 Communicator () [Corola-website/Science/325640_a_326969]
-
muzica de film. Se folosesc efecte de ecou, amplificarea suprasaturată (care duce la distorsionarea sunetului de chitară, orgă) ș.a. Părțile vocale au o scriere pe mai multe voci, în cele mai multe cazuri omofonă (ritmul coincide, doar înălțimile diferă), însă uneori și polifonică (cazul celebrei formații americane Beach Boys, dar și a românilor Sideral sau Phoenix). Forma muzicală este de cele mai multe ori simplă, strofică, permițând însă intervenția unor momente instrumentale de amploare. Sub aspect armonic (acordic), rock-ul psihedelic se arată foarte bogat
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
Misă (din ) este o compoziție muzicală polifonică religioasă pentru cor și soliști, pe textul tradițional al liturghiei catolice care se cântă, cu sau fără acompaniament instrumental, în bisericile romano-catolice în cadrul liturghiei. Etimologic, termenul misă provine din , însemnând „trimitere” și se referă la forma obișnuită de trimitere a
Misă (muzică) () [Corola-website/Science/333356_a_334685]
-
1982 se ocupă de formele din Septuaginta pentru nume proprii care conțin literele ain și het, ח/ע. Unele nu transcriu aceste litere de loc, altele le transliterează prin chi și gamma, ceea ce arată că literele het și ain erau polifonice în vremea transliterării . Această carte este în principal o culegere de articole din domeniul lingvisticii istorice a ebraicei biblice publicate anterior în reviste și antologii științifice. Li s-au adăugat două articole noi, unul din ele (p. 66-71) subliniind locul
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziția 68. Deși este cunoscut în principal ca un virtuoz al viorii, George Enescu era și un pianist rafinat, apreciind posibilitățile polifonice pe care i le dădea pianul, în comparație cu vioara. Într-un articol prilejuit de debutul recent al sezonului muzical bucureștean din 1936, în care George Enescu avea programate 10 recitaluri, patru concerte simfonice și șase camerale, cronicarul Mihail Sebastian scria: „George
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
(n. 25 august 1887, Stavanger, d. 14 decembrie 1952, Sveio, Norvegia) a fost un compozitor norvegian, cunoscut mai ales pentru compozițiile sale polifonice atonale. a crescut într-o familie de misionari, el însuși fiind toată viața profund religios. Valen a locuit cu familia câțiva ani în insula Madagascar, unde tatăl său era misionar. În 1895 familia se reîntoarce în Norvegia, la Stavanger, unde
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]
-
Sunt prezente elemente ale unor orientări neorenascentiste și neobaroce (în prima perioadă de creație); pentru ultima perioadă este caracteristică orientarea spre eterofonie și spre un modalism intens cromatizat. Se remarcă un stil elaborativ, de natură simfonică, și tendința spre articularea polifonică. Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal. "Muzica vocal-simfonică" "Muzică simfonică și
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
cu anul 1560, două orientări domină viața muzicală a Veneției: una progresistă, condusă de Baldasare Donato (1525-1603), alta conservatoare în jurul lui Gioseffo Zarlino (1517-1590). Compzitorii conservatori, printre care Cipriano de Rore (1515-1565) și Claudio Merulo (1533-1604), tindeau să urmeze stilul polifonic franco-flamand. Din grupul progresist făceau parte Giovanni Croce (1577-1609), Andrea (1510-1586) și Giovanni Gabrieli (1555-1612). Disputa între cele două grupuri nu se limita doar la stilurile muzicale, ci și la ocuparea postului de "maestro di capella" la "San Marco": în
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
sistemul MIDI. Unui număr mai mare de eșantioane îi corespunde o mai mare fidelitate a sunetului generat. Eforturile producătorilor se concentrează pe mărirea capacității memoriei interne (pentru a avea eșantioane de o mai bună calitate) și pe mărirea numărului vocilor polifonice. Un număr mai mare de voci polifonice face posibilă o folosire naturală a pedalei drepte, ce prevede rezonanța tuturor corzilor. În plus, o valoare înaltă a polifoniei permite adoptatea unor eșantioane stereofonice (fiecare eșantion are nevoie de două voci polifonice
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
eșantioane îi corespunde o mai mare fidelitate a sunetului generat. Eforturile producătorilor se concentrează pe mărirea capacității memoriei interne (pentru a avea eșantioane de o mai bună calitate) și pe mărirea numărului vocilor polifonice. Un număr mai mare de voci polifonice face posibilă o folosire naturală a pedalei drepte, ce prevede rezonanța tuturor corzilor. În plus, o valoare înaltă a polifoniei permite adoptatea unor eșantioane stereofonice (fiecare eșantion are nevoie de două voci polifonice) și o reproducere acustică mult mai realistă
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
polifonice. Un număr mai mare de voci polifonice face posibilă o folosire naturală a pedalei drepte, ce prevede rezonanța tuturor corzilor. În plus, o valoare înaltă a polifoniei permite adoptatea unor eșantioane stereofonice (fiecare eșantion are nevoie de două voci polifonice) și o reproducere acustică mult mai realistă. Pe lângă ieșirile MIDI prezente la aceste instrument, mai există și ieșirea pentru carduri de memorie, o mufă pentru căști, o ieșire dublă pentru cablurile pentru amplificatoare și o altă ieșire, prezentă numai la
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
chestiunea acordajului a suscitat nenumărate controverse, fiind mai mult sau mai puțin o problemă asociată școlilor muzicale naționale. Din Spania musulmană, luth-ul oriental a ajuns ușor în Europa în sec. XIV, evoluând ulterior conform cerințelor muzicale europene de tip polifonic și armonic. Se ajunge în acest fel la luth-ul de tip renascentist, apogeul fiind însă atins în perioada barocă, atunci când se dezvoltă o familie extinsă de instrumente de tip luth. Al doilea instrument ca importanță în ierarhia organologică a
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
un tub, de suflul executantului”. Aspectul instrumentului aduce mult cu acela al unui saxofon, fiind descris chiar astfel („saxofon de jucărie”) în brevetul de invenție obținut de către fabrica Couesnon. Totuși, construcția instrumentului determină o distincție importantă: couesnofonul este un instrument polifonic (capabil de a produce mai multe înălțimi în mod simultan), în vreme ce saxofonul este monofonic (produce o singură înălțime la un moment dat). Nu există un consens în ce privește numele inventatorului instrumentului. În vreme ce unii autori consideră grăitor faptul că couesnofonul a fost
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
luate interviurile (ar putea fi important, de exemplu, dacă o discuție a avut loc la începutul anilor '90 sau după 2000), sau informațiile despre persoanele intervievate este, probabil, o opțiune strategică (și criticabilă) în interiorul metodei sale pe care o numește „polifonică”. Acest tip de tratare prea puțin individualizată a materialului permite însă concentrarea pe tonul comun al mărturiilor și pe câteva elemente recurente, a căror identificare și analiză ne ajută să rămânem, după ce am citit cartea, cu ceva mai mult decât
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
dominant în muzica barocă. Contrapunctul a fost tehnica compozițională preferată în perioada de tranziție de la cântul Evului Mediu la sonata clasică. Arta contrapunctului a început să se dezvolte în secolul al XV-lea, compozitorii dobândind o libertate în mișcarea vocilor polifonice, libertate care a mers până la nesocotirea textului literar. Vorbind despre rădăcinile școlii franco-flamande, unul dintre cei mai notorii teoreticieni ai vremii, flamandul Johannes Tinctoris (1435-1511), arăta că: Această "Ars nova" (arta nouă) reprezintă o cotitură hotărâtoare în istoria muzicii prin
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
este minimală. Pentru individualitate, variația simultană a vocilor în aceeași direcție este evitată. În special, la primă, cvintă perfectă și octavă se ajunge prin mișcare contrară sau oblică. Contrapunctul la mai multe voci presupune o mai mare complexitate a ansamblului polifonic și, implicit, mai multe posibilități de expresie și combinare ale liniilor melodice de sine stătătoare.. Relațiile armonice care se stabilesc între voci sunt de tip "consonant" și "disonant": Distanțele dintre voci nu trebuie să fie exagerat de mari pentru a
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
posibilități de expresie și combinare ale liniilor melodice de sine stătătoare.. Relațiile armonice care se stabilesc între voci sunt de tip "consonant" și "disonant": Distanțele dintre voci nu trebuie să fie exagerat de mari pentru a nu afecta omogenitatea țesăturii polifonice. În contrapunctul la mai multe voci liniile melodice pot fi răsturnate realizându-se astfel un "contrapunct triplu" sau "contrapunct cvadruplu". Realizarea unui contrapunct bun este un test standard. Urmând exemplul pedagogului vienez J. Fux (1660-1741), se începe cu o melodie
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
ocazie pentru studenții și elevii din școlile de muzică de a se implica creativ prin introducerea în limbajul rock a unor elemente avansate (instrumente muzicale atipice - cum este cornul francez în formația Sfinx, armonii elaborate, aranjamente pe voci în stil polifonic cult - renascentist la Sideral, Phoenix, înregistrarea alături de orchestre simfonice sau de cameră). Atracția către rock manifestată de mulți „conservatoriști” va aduce, îndeosebi în anii șaptezeci, la rezultate indiscutabil superioare din punct de vedere estetic, în comparație cu formațiile aclamate din Vest (precum
Muzică rock românească () [Corola-website/Science/313108_a_314437]
-
prin care Musil însuși judecă și analizează lumea cu personajele sale. Caracteristica acestor personaje este că fiecare în parte reprezintă în felul ei o idee, ceea ce l-a făcut pe Stéphane Gödicke să califice opera lui Musil drept un "roman polifonic". După Anschluss-ul din martie 1938, editorul lui Musil părăsește Viena. Începând din luna iulie, Germania refuză publicațiile editurii Bermann-Rowohlt, ceea ce conduce la prăbușirea vânzării cărților lui Musil. Se refugiază împreună cu soția sa, Martha, la Zürich, în Elveția. Rămas fără venituri
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
Roxana Buracu) a fost executată în premieră de către solistele Miriam Fried (vioară) și Françoise Netter (harpa). Sergiu Natra este considerat ca având o orientare europeană, cu un stil de scriere caracterizat de un flux melodic,o limbă atonala, o gândire polifonica și o dezvoltare gradata a motivului.El folosește uneori folclorul evreiesc ca sursă de inspirație. În afara activității de compozitor, Natra și-a închinat o parte din activitate celei didactice.Între anii 1975-1985 el a predat ca profesor oaspete la Academia
Sergiu Natra () [Corola-website/Science/335416_a_336745]
-
singurele registre discursive posibile pentru a vorbi despre practicile culturale, „ceea ce nu Înseamnă Însă minciună sau fabulație”. Cultura ficțională introduce principiul relativității punctelor de vedere În ora de limbi străine și sacrifică iluzia referinței unice În favoarea unei lecturi cu adevărat polifonice a faptelor de cultură. Cei doi autori se pronunță astfel Împotriva oricărei forme de predare a unor cunoștințe preconcepute, indiferent care ar fi acestea. Antropologia este, de fapt, o hermeneutică, În măsura În care efectuează o muncă de interpretare, și nu de explicare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
iulie 1912-29 martie 1989) va finaliza testamentul său literar la începutul lui 1972; rememorările cuprinse în volum acoperă un interval larg cît o viață: Viena 1928 București 1971. Un moment care va marca definitiv biografia celui care a scris Monolog polifonic este arestarea, în iarna lui 1960, de către Securitate și condamnarea la 13 ani muncă silnică pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale. (De remarcat o schimbare față de anii '60 în '89, pe mandatul nostru de arestare motivația era de propagandă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
civilizare îl îndepărtau, credea cu fanatism în misiunea poeziei sale. Primul nostru simbolist declarat, P. a transformat poezia în căutare superioară, desfășurată ca un delir obsesiv și muzical - „mistică înfiorare”, rugăciune, murmur, strigăt de spaimă. Ciclurile de poeme sunt construcții polifonice, cu laitmotive ce aduc la suprafață dureri ascunse. Emoția intelectualizată, senzațiile rafinate deșteptate de arte intră prin P. în poezie în stilizări când manieriste, când încărcate de o grație naivă. Imagini picturale și sonore se înlănțuie în asociații de simboluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
mult mai mult decât țiganii care merg cu autobuzul în Irak. Am ales acest subiect. Tehnic a fost bine făcut, pentru că l-am turnat pe peliculă de super 16mm. Am avut și echipamentul de sunet necesar, pentru că ceremoniile acelea sunt polifonice: pupitru de mixaj cu 16 canale etc. Era opusul aventurii mele solitare de la Kabul. Iată cum am construit filmul, adaptându-mă la o situație neașteptată, care putea fi catastrofală pentru proiectul meu. În tot acest parcurs ați făcut vreun sinopsis
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
dacă ar fi fost înzestrat cu puterea sintezei dintre Proteu și Narcis, cum s-a întâmplat cu Eminescu sau Caragiale" (p. 112). Liviu Rebreanu este fixat cu dreptate între marii romancieri europeni: "Din alchimia "obiectivității" de formulă balzaciană cu pluralitatea polifonică dostoievskiană s-a născut un nou tip de obiectivitate, pe care am numi-o totală și pe care doar câțiva au știut s-o dobândească în proza europeană modernă, fiecare cu originalitatea sa. Un Th. Mann. Și mai aproape de lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]