553 matches
-
cea din Le Dire et le Dit (Ed. Minuit, Paris, 1984). Reflecția asupra polifoniei, și în special asupra polifoniei literare, a fost detaliată în mod considerabil de lucrările "polifoniștilor scandinavi" din jurul lui H. Nolke; ei publică în Danemarca o revistă, Polifonia lingvistică și literară. 145 "Quelques raisons de distinguer "locuteurs" et "énonciateurs"", în Polifonia lingvistică și literară, nr. 3, 2001 (Samfundslitteratur Roskilde, Danemark), p. 20. 146 Din convenție, vom pune între ghilimele "subiect vorbitor", "locutor" și "enunțător" în momentul în care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
polifoniei, și în special asupra polifoniei literare, a fost detaliată în mod considerabil de lucrările "polifoniștilor scandinavi" din jurul lui H. Nolke; ei publică în Danemarca o revistă, Polifonia lingvistică și literară. 145 "Quelques raisons de distinguer "locuteurs" et "énonciateurs"", în Polifonia lingvistică și literară, nr. 3, 2001 (Samfundslitteratur Roskilde, Danemark), p. 20. 146 Din convenție, vom pune între ghilimele "subiect vorbitor", "locutor" și "enunțător" în momentul în care acești termeni sunt concepte polifonice și nu au deci valoarea pe care o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
București, 1958, II, p. 11. 177 Palimpsestes, Seuil, 1982, VI. 178 Op. cit., p. 24. 179 A se vedea în mod special 121 proverbes mis au goût du jour de B. Péret și P. Éluard. Pentru o analiză a acestei parodii: "Polifonie, proverbe, deturnare" de A. Grésillon și D. Maingueneau (Langages, nr. 73, 1984, pp. 112-125). 180 Voltaire, Candid, (trad. de A. Philippide), Editura pentru literatură, București, 1962, p. 297. 181 Pierre Marivaux, Jocul dragostei și al întâmplării, (trad. de Liana Maxy
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cadre énonciatif" (C. Kerbrat Orecchioni, L'Implicite, A. Colin, 1986, p. 25). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- ANALIZA TEXTELOR DE COMUNICARE Dominique Maingueneau LINGVISTICĂ PENTRU TEXTUL LITERAR Cuprins 408 407 Studiu introductiv Situația de enunțare Planurile enunțării: "discursul" și "povestirea" "Scoaterea în relief" și descrierea Polifonia Discursul raportat Clasificare și non-clasificare Coerența textului Cheia exercițiilor Exercice d'application Index
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
apare, evident, ca un contra-erou. Vom vedea, în continuare, câteva modalități de insinuare a povestirii ficționale în povestirea factuală prin care autorul se distanțează de narator, dar și de personajul principal, printr-un joc al simulărilor ce asigură, până la urmă, polifonia textului polemic literar. Ne întrebăm, firește, cine și cum povestește în textul polemic și observăm că, la nivel global, coerența acestuia este dată de o dominantă narativă responsabilă de ocurența și ligamentarea diferitelor secvențe: descriptive, argumentative, conversaționale (Cornel Munteanu). Intertextualitatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fie lăudat". Întregul text pare scris pentru a fi jucat oriunde și oricând, în genul comediilor stradale care ridiculizează malformațiile unei lumii decăzute, în fond subiecte satirice atemporale: ipocrizia, imoralitatea, abuzurile de tot felul etc. De data asta, nu dialogismul (polifonia internă a textului), ci formula dialogică propriu-zisă dinamizează narațiunea, imprimându-i accente ale unei oralități savuroase, specific argheziene, prin versatilitatea discursivă a personajelor care trec, spontan, de la maniera dogmatic-pretențioasă de a vorbi la cea obscen-colocvială: "A! Dumnezeii m... pușlamale și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe credibilitatea faptică, ci pe manipularea cât mai inventivă a potențialului faptic, în aceat caz, vanitatea ca resursă exploatabilă în pamfletul polemic. După ce am identificat principalele mobiluri ale polemicii antiiorghiste, să adâncim cercetarea pe două coordonate esențiale: dialogismul și, implicit, polifonia discursului și ocurența strategiilor polemice: argumentative, figurativ-expresive sau combinatorii. Dialogismul discursului polemic pune în lumină dinamica și tensiunea creată la nivelul textului de interferența diverselor instanțe locutorii, tot atâtea "voci" pe care enunțiatorul le convoacă în discursul său. Dintre figurile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
procedeului proleptic sau independentă de acesta, prozopopeea argheziană, întrebuințată în diverse scopuri (surplus de persuasiune, de pildă, când vorbește Coco, convingător, când sunt invocate personalități absente, comic, când cuvintele sunt puse în gura adversarului), constituie o altă sursă aparte a polifoniei discursului. Recuzând, de pildă, pretențiile de critic consacrat ale lui Iorga, Arghezi demontează, pas cu pas, teza adversă, prin retorsiune, o tactică extrem de eficientă, care suplinește, cu succes, raționamentul demonstrativ. Vedem cum discursul citant exploatează segmentele vulnerabile ale discursului advers
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
formulă telegrafică, turnura semnificativă pe care poetul Cuvintelor potrivite a dat-o literaturii române. Inserția acestei voci critice, unanim recunoscute, echivalează, aici, cu proba irefutabilă deținută de un martor-cheie, convocat la momentul oportun. Dimensiunea dialogică a polemicii literare și implicita polifonie a discursului rezidă nu numai în structura specifică a comunicării tripartite, ci și în jocul disimulărilor, al echivocului și paralelismului revelator, pe care le induc, în special, ironia, sub toate formele ei, și parodia, ambele fundamentate pe o dubă enunțare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în textul propus de noi spre analiză, dar și în multe altele aparținând acestei polemici, o constituie eterogenitatea textuală sau, mai precis, modalitatea prin care diferitele secvențe textuale sunt intercalate, generând o dinamică aparte, care pune, din nou, în lumină polifonia discursului. Enunțarea propriu-zis performativă avem, de pildă, cvadrupla inserție într-un singur paragraf a noțiunii de apărare ("apăr", "mă apără", "nu-mi fac apărarea mea", "această apărare ne privește") combinată cu asertivitatea retorică prezentă prin cele mi importante figuri ale
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
textului privit global. Practic, dialogismul este indisociabil de ceea ce noi am numit strategiile polemicii literare, însă, tratându-le separat, am încearcat să punem în lumină prestidigitația artistului-polemist care, prin convocarea diferitelor secvențe, imprimă o tectonică specifică discursului polemic, accentuându-i polifonia. Înainte de a aborda, în detaliu, strategiile polemicii argheziene, vom "ieși" din textul restrâns, pentru a arunca din nou o privire de ansamblu asupra întregului discurs arghezian antiiorghist; această perspectivă de ansamblu ne va permite să facem câteva observații cu caracter
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
simptomă ideologică și, la limită, ca un acte manqué revelator de presupoziții imperfect asumate", op. cit., pp. 258-259 ș.u. 310 Tudor Arghezi, "Neamul românesc și Facla jidovească", în Scrieri 23, p. 111. 311 Marc Angenot, invocând definiția dată de Bahtin polifoniei, și anume "unitatea de interacțiune a conștiințelor multiple", demonstrează potențialul dialogic al subjecției (prin care cititorul este luat drept martor), al comunicației (prin care cititorul este invitat să judece în locul enunțiatorului), al sermocinației (prin care cititorul sau adversarul este pus
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scării pentatonice, la expresivitatea vocalmelodică a modurilor cantus planus, la evitarea deliberată a anumitor trepte (do, fa) și folosirea insistentă a parafoniilor intervalice în stilul medieval al organum-ului (sec. XII). Acesta din urmă reprezintă o practică medievală consacrată a polifoniei occidentale, în care melodiei gregoriene i se atașează o altă voce, cu un traseu melodic identic, ce evoluează paralel la interval de cvartă, cvintă sau octavă. Printr-un pentatonism specific limbajului debussyist, tema apei aduce în debutul preludiului înlănțuirea prelungită
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Politehnic din Cluj-Napoca (1973-1985), expune totodată lucrări de pictură în numeroase expoziții colective și personale. Debutează cu versuri în revista „Steaua” (1963) și editorial, cu volumul de versuri Chiron sau Răni permanente (1997). Pentru A., poezia este, înainte de orice, o polifonie armonică de cuvinte, neinteresându-l altceva decât comunicarea în sine, sonoritatea verbului așezat în structuri de rostire alambicate, după metoda suprarealistă. Discursul confesiv are tensiune vizionară, înscrisă în metaforismul baroc al angoasei dezintegrării în ordinea cosmică a firii: „Moarte putrezită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
adune din toate câte sunt”, el tinde „a face grădina din toate cele” și „a fi muzică din creștet până-n tălpi”. M. este un maestru al sonetului. Poemele lui de dragoste se caracterizează prin atitudini romantice și subtilitate psihologică, prin polifonia sentimentelor și arta sugestiei muzicale. A tradus din poeți pe care i-a simțit apropiați: Vergiliu, Ovidiu, Rainer Maria Rilke, Paul Verlaine și Paul Valéry, N.A. Nekrasov, M.I. Lermontov, A. A. Blok ș.a SCRIERI: Preludiu, pref. Mircea Streinul, Cernăuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
un element nou, zămislit de poet și posedând valoare estetică.” În volumul Sporind a lumii taină. Verbul în poezia lui Lucian Blaga (1981), analizele din Corola de minuni a lumii sunt reluate, pornind de la statistică verbului. Alternative bacoviene (1984) și Polifonia persoanei (1986) deplasează interesul către antropologie și, nu în ultimul rând, catre sociologie. În primă, literatura bacoviană e descoperită prin trei modele: expresionist, simbolist, socialist. Noutatea e a comparatismului dezinvolt al autoarei. Polifonia persoanei reia, dintr-un unghi nou, studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
de la statistică verbului. Alternative bacoviene (1984) și Polifonia persoanei (1986) deplasează interesul către antropologie și, nu în ultimul rând, catre sociologie. În primă, literatura bacoviană e descoperită prin trei modele: expresionist, simbolist, socialist. Noutatea e a comparatismului dezinvolt al autoarei. Polifonia persoanei reia, dintr-un unghi nou, studii mai vechi publicate în revista „Orizont”. Atenția se îndreaptă acum către cercetările lui Eduard Pamfil, liderul cercului timișorean de bionica. Cutia de chibrituri (1987), „român scris între 7 decembrie 1979 și 28 noiembrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
în gol, Timișoara, 1973; Corola de minuni a lumii. Interpretare stilistica a sistemului poetic al lui Lucian Blaga, Timișoara, 1975; Sporind a lumii taină. Verbul în poezia lui Lucian Blaga, București, 1981; Alternative bacoviene, București, 1984; Două-trei minute, București, 1984; Polifonia persoanei, Timișoara, 1986; Cutia de chibrituri, București, 1987; Un sertar întredeschis, Timișoara, 1995. Repere bibliografice: Șerban Foarță, „Saltul în gol”, O, 1973, 43; Laurențiu Ulici, Viața în proza, RL, 1973, 45; Livius Ciocârlie, „Corola de minuni a lumii”. Alexandra Indrieș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
Corola de minuni a lumii”. Alexandra Indrieș - dificultăți învinse, Ț, 1976, 19; Ciobanu, Însemne, ÎI, 326-329; Adrian Dinu Rachieru, „Alternative bacoviene”, O, 1984, 36; Brândușa Armanca, Efecte geometrice, O, 1984, 48; Șerban Foarță, „Alternative bacoviene”, O, 1986, 49; Al. Călinescu, „Polifonia persoanei”, CRC, 1987, 10; Aurel Sasu, Literatura prin gaura cheii, TR, 1988, 12; Gheorghe Grigurcu, Confesiune deghizata, RL, 1988, 16; Nicolae Manolescu, Polifonie romanesca, RL, 1988, 16; Ioan Holban, Textul și ciornele, CRC, 1988, 31; Cornel Ungureanu, Perpetuum românesc, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
36; Brândușa Armanca, Efecte geometrice, O, 1984, 48; Șerban Foarță, „Alternative bacoviene”, O, 1986, 49; Al. Călinescu, „Polifonia persoanei”, CRC, 1987, 10; Aurel Sasu, Literatura prin gaura cheii, TR, 1988, 12; Gheorghe Grigurcu, Confesiune deghizata, RL, 1988, 16; Nicolae Manolescu, Polifonie romanesca, RL, 1988, 16; Ioan Holban, Textul și ciornele, CRC, 1988, 31; Cornel Ungureanu, Perpetuum românesc, O, 1988, 31; Ion Simuț, „Polifonia persoanei”, F, 1988, 10; Ruja, Parte, I, 160-163; Cornel Ungureanu, Alexandra Indrieș - primul român postum, O, 1995, 3
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
Aurel Sasu, Literatura prin gaura cheii, TR, 1988, 12; Gheorghe Grigurcu, Confesiune deghizata, RL, 1988, 16; Nicolae Manolescu, Polifonie romanesca, RL, 1988, 16; Ioan Holban, Textul și ciornele, CRC, 1988, 31; Cornel Ungureanu, Perpetuum românesc, O, 1988, 31; Ion Simuț, „Polifonia persoanei”, F, 1988, 10; Ruja, Parte, I, 160-163; Cornel Ungureanu, Alexandra Indrieș - primul român postum, O, 1995, 3; Dicț. scriit. rom., ÎI, 588-590. C.U.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
3.1. Parcurgerea textului muzical conform partiturii, cu sprijinul profesorului textul muzical; citire la prima vedere. 3.2. Diferențierea în redarea partiturilor a unor lucrări care fac parte din epoci stilistice diferite elemente specifice de structură a lucrării muzicale (armonie, polifonie etc.) 3.3. Sincronizarea execuției cu ritmul citirii textului elemente de limbaj; exerciții de citire la prima vedere. SUGESTII METODOLOGICE Varietatea tematică a repertoriului abordat oferă elevilor posibilitatea de a se familiariza cu trăsăturile stilistice caracteristice lucrărilor citite, într-o
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
în formarea viitorilor muzicieni instrumentiști”. Parteneri: Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași Universitatea de Muzică „Mozarteum”, Salzburg, Austria Realizarea acestui proiect a condus la dobândirea de cunoștințe, abilități și competențe. Cunoștințe ce vor trebui dobândite pentru încadrarea „instrumentist” armonie, polifonie (contrapunct), forme și structuri ale piesei muzicale, în concordanță cu genul și spiritul acesteia; posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentului; agogica, dinamica, pedalizarea - pentru instrumentistul pianist, presiunea pe coardă - pentru instrumentistul cordar, coloana de aer - pentru instrumentistul suflător; Abilități: perfecționarea
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
Biblia, doctrinele mistice, poetul Odysseas Elytis), empatice din perspectiva efectului scontat, poemele din volumul Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul?, subintitulat Fabula rasa II (2003), aduc în prim-plan oscilațiile eului liric aflat în căutarea disperată a unei identități. Polifonie, schimbări de registru stilistic, abundență de simboluri (porumbelul, statuia, oglinda etc.), teatralitate, toate acestea atestă disponibilitățile poetei pentru îmbinarea tehnicii cu emoția și viziunea. În ordinea apariției lor, cărțile par a se înscrie într-un fel de proiect al cărui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
Proza, 307-311; Petre Theodoru, În legătură cu M. Blecher, ATN, 1978, 2; Protopopescu, Romanul, 227-242; Manolescu, Arca, III, 55-75; Țeposu, Viața, 98-107; Constantin Trandafir, Destin tragic și conștiință modernă, RL, 1984, 52; Constantin Trandafir, M. Blecher și existențialismul, RITL, 1986, 2-3; Indrieș, Polifonia, 200-220; Mirodan, Dicționar, I, 180-193; Zamfir, Cealaltă față, 139-175; M. Blecher. Histoire d’un oubli, „Dialogue” (Montpellier), 1988, 17 (semnează Jacques Bouet, Georgeta Horodincă, Nicolae Balotă, Carol Iancu); Ramona Fotiade, M. Blecher și proza lucidității, RL, 1989, 38; Constantin Trandafir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]