417 matches
-
degenerative, inflamatorii și reumatismale (spondiloză cervicală, dorsală și lombară, artroză, poliartroză, dureri articulare, tendinite, tendimiozită, poliartrită scapulohumerală), stări posttraumatismale (după operații vindecate la articulații, mușchi, oase, dupa luxații și entorse), pentru boli ale sistemului nervos periferic (pareze ușoare, sechele ale poliomielitei, polinevrite), tulburări endocrine (hipotiroidie, urmare unui tratament endocrinologic), boli cardiovasculare (ulcerații, acrocianoză). Stațiunea beneficiază de dotări multiple (pentru băi calde, în cadă sau bazin,cu apa minerală sărată prelevată din lacuri; pentru tratamente ginecologice și împachetări cu nămol cald; bazine
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
de academicianul Mihai Ciucă, contribuind la studiul, combaterea și eradicarea malariei în România. A reorganizat activitatea Institutului de Igienă din Iași, contribuind la toate acțiunile de combaterea a unor boli transmisibile în Moldova precum tifosul exantematic, febra recurentă, febra tifoidă, poliomielita, etc. Alături de profesorul Paul Pruteanu a contribuit la formarea studenților și cadrelor de specialitate în domeniile igienei, medicinei preventiva și sănătății publice. Profesorul Cornelson a fost președintele Secției de igienă și sănătate publică a Societății de Medici și Naturaliști.
Dumitru A. Cornelson () [Corola-website/Science/327306_a_328635]
-
la fumat și consumul de vodcă. Începând cu 1958 a suferit o condiție tot mai debilitantă care i-a afectat mâna dreaptă, ceea ce l-a forțat să renunțe la activitatea sa de pianist iar în 1965 a fost diagnosticat cu poliomielită. În anul următor a suferit un atac de cord și încă unul în 1971 iar câteva căzături i-au afectat ambele picioare. Preocuparea față de propria moarte este prezentă în ultimele sale lucrări, printre ele fiind ultimele cvartete de coarde și
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
Basses, Wilson a găsit o epavă pe care a descoperit monede de argint. Planurile de a realiza o scufundare pe epavă în anul următor au fost anulate când Clarke a început să dezvolte o formă de paralizie diagnosticată ulterior ca poliomielită. Un an mai târziu, Clarke a asistat la explorarea epavei de pe țărm și de la suprafață. Nava, identificată ulterior ca aparținând împăratului mogul Aurangzeb, conținea saci cu rupii de argint, tunuri și alte artefacte, documentate atent - elemente care au stat la
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
Poliomielita, adesea denumită și paralizie infantilă, este o boală infecțioasă virală acută, care se răspândește de la om la om, de obicei pe cale fecal-orală. Termenul derivă din limba greacă "poliós"(πολιός), însemnând "gri", "myelós" (µυελός), se referă la "măduva spinării", iar sufixul
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
acută, care se răspândește de la om la om, de obicei pe cale fecal-orală. Termenul derivă din limba greacă "poliós"(πολιός), însemnând "gri", "myelós" (µυελός), se referă la "măduva spinării", iar sufixul "-itis", denotă inflamație. Aproximativ 90% din infecțiile cu poliovirus cauzând poliomielită sunt asimptomatice, indivizii afectați pot arăta o gamă largă a simptomelor, dacă poliovirusul intră în fluxul sangvin. În aproximativ 1% dintre cazuri virusul pătrunde în sistemul nervos central, infectând și distrugând preferențial neuronii motori, având ca efect slăbiciune musculară și
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
poliovirusul intră în fluxul sangvin. În aproximativ 1% dintre cazuri virusul pătrunde în sistemul nervos central, infectând și distrugând preferențial neuronii motori, având ca efect slăbiciune musculară și paralizie flască. În funcție de nervii implicați pot să apară diferite tipuri de paralizie. Poliomielita coloanei vertebrale este forma cea mai comună caracterizată prin paralizie asimetrică, care de cele mai multe ori implică picioarele. Poliomielita bulbară are ca efect slăbiciunea mușchilor care sunt inervați de nervi cranieni. Poliomielita Bulbospinală este o combinație de paralizie bulbară și spinală
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
distrugând preferențial neuronii motori, având ca efect slăbiciune musculară și paralizie flască. În funcție de nervii implicați pot să apară diferite tipuri de paralizie. Poliomielita coloanei vertebrale este forma cea mai comună caracterizată prin paralizie asimetrică, care de cele mai multe ori implică picioarele. Poliomielita bulbară are ca efect slăbiciunea mușchilor care sunt inervați de nervi cranieni. Poliomielita Bulbospinală este o combinație de paralizie bulbară și spinală. Poliomielita a fost recunoscută ca o boală distinctă în 1840 de Jakob Heine Agentul care o provoacă este
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
nervii implicați pot să apară diferite tipuri de paralizie. Poliomielita coloanei vertebrale este forma cea mai comună caracterizată prin paralizie asimetrică, care de cele mai multe ori implică picioarele. Poliomielita bulbară are ca efect slăbiciunea mușchilor care sunt inervați de nervi cranieni. Poliomielita Bulbospinală este o combinație de paralizie bulbară și spinală. Poliomielita a fost recunoscută ca o boală distinctă în 1840 de Jakob Heine Agentul care o provoacă este poliovirusul, a fost definit în 1908 de Karl Landsteiner. Deși epidemiile majore de
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
coloanei vertebrale este forma cea mai comună caracterizată prin paralizie asimetrică, care de cele mai multe ori implică picioarele. Poliomielita bulbară are ca efect slăbiciunea mușchilor care sunt inervați de nervi cranieni. Poliomielita Bulbospinală este o combinație de paralizie bulbară și spinală. Poliomielita a fost recunoscută ca o boală distinctă în 1840 de Jakob Heine Agentul care o provoacă este poliovirusul, a fost definit în 1908 de Karl Landsteiner. Deși epidemiile majore de poliomielită erau necunoscute până la sfârșitul secolului al 19-lea, poliomielita
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
Bulbospinală este o combinație de paralizie bulbară și spinală. Poliomielita a fost recunoscută ca o boală distinctă în 1840 de Jakob Heine Agentul care o provoacă este poliovirusul, a fost definit în 1908 de Karl Landsteiner. Deși epidemiile majore de poliomielită erau necunoscute până la sfârșitul secolului al 19-lea, poliomielita a devenit una din cele mai temute boli de copilărie al secolului al 20-lea. Epidemiile de poliomielită au mutilat mii de oameni, majoritatea copii mici, boala a cauzat paralizie și
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
Poliomielita a fost recunoscută ca o boală distinctă în 1840 de Jakob Heine Agentul care o provoacă este poliovirusul, a fost definit în 1908 de Karl Landsteiner. Deși epidemiile majore de poliomielită erau necunoscute până la sfârșitul secolului al 19-lea, poliomielita a devenit una din cele mai temute boli de copilărie al secolului al 20-lea. Epidemiile de poliomielită au mutilat mii de oameni, majoritatea copii mici, boala a cauzat paralizie și moarte în mare parte a istoriei umanității. Poliomielita a
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
poliovirusul, a fost definit în 1908 de Karl Landsteiner. Deși epidemiile majore de poliomielită erau necunoscute până la sfârșitul secolului al 19-lea, poliomielita a devenit una din cele mai temute boli de copilărie al secolului al 20-lea. Epidemiile de poliomielită au mutilat mii de oameni, majoritatea copii mici, boala a cauzat paralizie și moarte în mare parte a istoriei umanității. Poliomielita a existat pentru mii de ani în mod latent ca patogenie endemică până în anii 1880 când în Europa a
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
-lea, poliomielita a devenit una din cele mai temute boli de copilărie al secolului al 20-lea. Epidemiile de poliomielită au mutilat mii de oameni, majoritatea copii mici, boala a cauzat paralizie și moarte în mare parte a istoriei umanității. Poliomielita a existat pentru mii de ani în mod latent ca patogenie endemică până în anii 1880 când în Europa a început o epidemie mare care s-a întins apoi și în Statele Unite ale Americii. Prin 1910, o mare parte a lumii
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
latent ca patogenie endemică până în anii 1880 când în Europa a început o epidemie mare care s-a întins apoi și în Statele Unite ale Americii. Prin 1910, o mare parte a lumii a cunoscut o creștere dramatică a cazurilor de poliomielită și epidemiile frecvente au devenit evenimente regulate, în principal în orașe, în timpul lunilor de vară. Aceste epidemii care au lăsat mii de copii și adulți paralizați a dat un impuls pentru o "Mare Cursă", în vederea dezvoltării unui vaccin pentru poliomielită
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
poliomielită și epidemiile frecvente au devenit evenimente regulate, în principal în orașe, în timpul lunilor de vară. Aceste epidemii care au lăsat mii de copii și adulți paralizați a dat un impuls pentru o "Mare Cursă", în vederea dezvoltării unui vaccin pentru poliomielită. Dezvoltat în anii 1950, vaccinurile de poliomielită sunt creditate cu reducerea numărului de cazuri de poliomielită la nivel mondial, de la mai multe sute de mii la aproximativ o mie de cazuri pe an. Eforturile de vaccinare îmbunătățită conduse de către Organizația
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
regulate, în principal în orașe, în timpul lunilor de vară. Aceste epidemii care au lăsat mii de copii și adulți paralizați a dat un impuls pentru o "Mare Cursă", în vederea dezvoltării unui vaccin pentru poliomielită. Dezvoltat în anii 1950, vaccinurile de poliomielită sunt creditate cu reducerea numărului de cazuri de poliomielită la nivel mondial, de la mai multe sute de mii la aproximativ o mie de cazuri pe an. Eforturile de vaccinare îmbunătățită conduse de către Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF, și Rotary International
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
Aceste epidemii care au lăsat mii de copii și adulți paralizați a dat un impuls pentru o "Mare Cursă", în vederea dezvoltării unui vaccin pentru poliomielită. Dezvoltat în anii 1950, vaccinurile de poliomielită sunt creditate cu reducerea numărului de cazuri de poliomielită la nivel mondial, de la mai multe sute de mii la aproximativ o mie de cazuri pe an. Eforturile de vaccinare îmbunătățită conduse de către Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF, și Rotary International, ar putea duce la nivel mondial la eradicarea bolii
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
nivel mondial, de la mai multe sute de mii la aproximativ o mie de cazuri pe an. Eforturile de vaccinare îmbunătățită conduse de către Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF, și Rotary International, ar putea duce la nivel mondial la eradicarea bolii. Termenul "poliomielită" este utilizat pentru a identifica boala cauzată de oricare din cele trei serotipuri de poliovirus. Sunt descrise două modele de bază de poliomelită: o boală minoră care nu implică sistemul nervos central (SNC), uneori numită poliomielită abortivă și o boală
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
la eradicarea bolii. Termenul "poliomielită" este utilizat pentru a identifica boala cauzată de oricare din cele trei serotipuri de poliovirus. Sunt descrise două modele de bază de poliomelită: o boală minoră care nu implică sistemul nervos central (SNC), uneori numită poliomielită abortivă și o boală majoră care implică SNC, care pot fi paralitică sau nonparalitică. La cele mai multe persoane, cu o sistem imunitar normal, o infecție cu virusul polio este asimptomatică. Rareori infecția produce simptome minore, acestea pot include infecția tractului respirator
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
cinci, în 1000 de cazuri de boală progresează spre paralizie, în care mușchii devin slabi cu slăbirea controlului și, în cele din urmă pacienții devin complet paralizați, această condiție este cunoscută sub numele de paralizie acută flască. În funcție de locul paraliziei, poliomielita paralitică este clasificată ca: Encefalita, o infecție a țesutului cerebral în sine, poate să apară în cazuri rare, și este de obicei limitată la sugari. Acesta este caracterizată prin confuzie, modificări ale statusului mental, dureri de cap, febră, și mai
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
infecție a țesutului cerebral în sine, poate să apară în cazuri rare, și este de obicei limitată la sugari. Acesta este caracterizată prin confuzie, modificări ale statusului mental, dureri de cap, febră, și mai puțin frecvent, criză și paralizie spastică. Poliomielita este cauzată de infecția cu un membru al genului "enterovirus", cunoscut sub numele de poliovirus (PV). Acest grup de virus ARN colonizează tractul gastro-intestinal în mod specific orofaringele și intestinul. Timpul de incubare (la primele semne și simptome), variază de la
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
preveni răspândirea virusului la neuronii motori al sistemului nervos central. Infecția sau vaccinarea cu unul din serotipurile poliovirusului nu oferă imunitate împotriva altor serotipuri, și imunitate deplină necesită expunere la fiecare serotip. O afectiune rară, cu o prezentare similară este poliomielita nonpoliovirus, care poate să apară de la infecții cu enterovirus nonpoliovirus. Poliomielita este extrem de contagioasă pe cale oral-orală (sursa orofaringiene) și fecal-orală (sursă intestinală). În zonele endemice, polioviruși sălbatici pot infecta practic întreaga populație umană. Acesta este sezonieră în climat temperat, cu
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
sau vaccinarea cu unul din serotipurile poliovirusului nu oferă imunitate împotriva altor serotipuri, și imunitate deplină necesită expunere la fiecare serotip. O afectiune rară, cu o prezentare similară este poliomielita nonpoliovirus, care poate să apară de la infecții cu enterovirus nonpoliovirus. Poliomielita este extrem de contagioasă pe cale oral-orală (sursa orofaringiene) și fecal-orală (sursă intestinală). În zonele endemice, polioviruși sălbatici pot infecta practic întreaga populație umană. Acesta este sezonieră în climat temperat, cu vârful transmisiei vara și toamna. Aceste diferențe sezoniere sunt mult mai
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
pentru mai multe săptămâni după infectarea inițială. Boala este transmisă în principal prin intermediul traseului fecal-oral, prin ingerarea de alimente sau apă contaminată. Acesta este ocazional transmisă pe cale orală-orală un mod vizibil mai ales în zonele cu salubritate și igienă bună. Poliomielita este cea mai infecțioasă între șapte și zece zile înainte și după apariția simptomelor, dar transmiterea este posibilă atâta timp cât virusul rămâne în salivă sau fecale. Factorii care cresc riscul de poliomelită sau afecteză gradul de severitate al bolii includ imunodeficiența
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]