527 matches
-
Schnapper, 1994), o datorăm Greciei, care a inventat polisul: „Cei care alcătuiesc cetatea, oricât ar fi de diferiți prin origine, rang și funcție, par dintr-un anumit punct de vedere «asemănători» unii pentru ceilalți. Această similitudine stă la baza unității polisului, pentru că, la greci, numai semenii pot fi uniți prin philia, asociați Într-o comunitate. Legătura dintre un om și celălalt capătă astfel, În cadrul cetății, forma unei relații reciproce, reversibile, care Înlocuiește raporturile ierarhice de dominație și supunere. Toți cei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
trăiască În frumusețe, În Înțelepciune și să iubească binele comun” (Castoriadis, 1986, p. 306). Putem așadar să afirmăm primatul identității cetățenești asupra tuturor celorlalte identități. Totuși, trebuie să ne ferim de o viziune irenistă, care ar idealiza funcționarea reală a polisului. Este, În primul rând, extrem de dificil să stabilim cu exactitate dacă participarea constituia o valoare Împărtășită de majoritatea cetățenilor. Se pare că doar cei mai avuți dintre ei au desfășurat cu adevărat o activitate politică. În plus, cetățenia era dobândită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mondialisation?”, Hommes et migrations, nr. 1206, martie-aprilie, pp. 5-15. BIRNBAUM Pierre (1995), Destins juifs. De la révolution française à Carpentras, Paris, Calmann-Lévy. — (1996), „Sur la citoyenneté”, L’Année sociologique, vol. 46, nr. 1, semestrul Întâi, pp. 57-85. CASTORIADIS Cornelius (1986), La Polis grecque et la création de la démocratie, Paris, Seuil. CONSTANT Fred (2000), La Citoyenneté, Paris, Montchrestien. DUCHESNE Sophie (1997a), Citoyenneté à la française, Paris, Presses de Sciences Po. — (1997b), „La citoyenneté”, Les Cahiers du Cevipof, nr. 18. GAILLE Marie (1998), Le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o figură pozitivă Într-o lume deschisă tuturor, În care se neagă existența frontierelor etnice, politice sau religioase. În acest sens, „cosmopolitul” devine unul dintre partizanii doctrinei antice a cosmopolitanismului, doctrină a stoicilor, conform căreia oamenii sunt locuitori ai unui polis care cuprinde Întregul univers, respectiv cosmosul. Această doctrină este opusă diferențierii tradiționale Între greci și „barbari”, reluată de Aristotel, dar combătută de Alexandru, care Încuraja Însoțirile dintre generalii săi și femei din țările cucerite de armatele sale. Conform partizanilor acestei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
rațiunii practice, Philippe de Lara situează, pe bună dreptate, teoretizările lui MacIntyre și Taylor În filiația lui Aristotel, deși le pune În evidență specificitatea: „Pentru Moderni, sensul «vieții bune» nu este definit de la bun Început printr-o cosmogonie centrată pe polis. Identitatea personală a eului situat are forma unei identități narative. Tot așa cum episoadele unei povestiri sunt prinse Într-o acțiune globală, și istoria unei vieți este Încastrată În cea a comunităților: familie, oraș, trib, națiune, biserică etc. Capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
omului. Dacă drepturile omului se pot adresa oricărui individ, indiferent de apartenențele sale specifice, aceasta se Întâmplă pentru că sunt fundamentate pe primatul rațiunii. Acest primat „este legat de un cosmopolitism care trebuie să treacă Înaintea oricărei autorități pozitive (a oricărui polis particular) și de umanism (drepturile sunt ale oricărui om, ca om)” (ibidem, p. 21). Am intrat iremediabil În domeniul artificiului. Toate aceste elemente creionează o filosofie a drepturilor omului despre care trebuie să ne Întrebăm dacă posedă omogenitatea pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
politică, adăugându-i determinativul res publica = lucru public, ideea de conducere a vieții publice sau a statului<footnote C. Ionescu, Tratat de drept constituțional contemporan, ediția a doua, Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 51. footnote>. Grecii foloseau denumirea de polis = cetate și politeia = forma de organizare, pentru același tip de organizare politică a unei colectivități umane. Statul antic se caracteriza prin confuzia între monarhul ereditar și prerogativele sale de conducere pe care le deținea ca bunuri personale, prin centralizarea excesivă
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
și daco- romane. Cele două culturi preclasice din epoca bronzului se lasă mai greu deslușite prin noile artefacte ce indică credințe, ritualuri și cutume închinate unor zeițe- mamă, apoi și zeilor masculini. Societatea antică greacă, organizată pe spații lărgite în polis-uri și ligi, s-a apropiat de final prin Imperiul Macedonean din secolul al IV-lea î.Hr. Expedițiile lui Alexandru cel Mare (356-332 î.Hr.) au favorizat apariția elenismului și apoi înlocuirea civilizației grecești cu una dominată de Noua Romă din
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
trăsătura cea mai importantă a acestei mișcări. În filosofia veche, de-abia cinici ca Diogene (c. 412-323 î.H) și apoi stoici ca Zenon (c. 336-264 î.H) au început să-l susțină, contrariați de pierderea libertăților politice odată cu înlocuirea polisurilor cu formațiuni de tip monarhic și imperial, adoptate de Filip și mai ales de către fiul său Alexandru cel Mare. În Evul Mediu, misticii, scolastici ca Occam și adepții au încurajat individualismul. Descartes și cartezienii i-au dat coloratura subiectivistă extremă
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
locale și cele impuse de integrarea țării în noile organisme continentale și globale. De asemenea, sunt necesare și instituții dar și oameni competenți prin sobră profesionalizare și modestie pentru a se atinge viața demnă. Cu 2500 de ani în urmă, polisul Atena a avut cea mai avansată democrație pentru acele timpuri. Dar ea a fost stânjenită de îndelungatele confruntări peloponeziace, precum și de războaiele cu perșii invadatori. În modernitate, democrația s-a profilat în Anglia și Franța, apoi în America, iar astăzi
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Carpentier, F. Legrun, coord., Istoria Europei, traducere din franceză de S. Skultety, M. Băluță-Skultety, Editura Humanitas, București, 2006, 526 p. 2. P. Kenney, Carnavalul revoluției: Europa Centrală 1989, traducere de L. Stroe-Botorcu, Editura Curtea Veche, București, 2007, 482 p. 3. Polis, revistă editată de Institutul de Marketing și Sondaje, București, nr. 4, 1995. 4. Ro.wikipedia.org./.../Principesa Margareta a Romaniei 5. Politicienii de la Whitehall redescoperiseră în 1939 importanța Europei de Est și a Balcanilor pentru balanța de putere continentală. Nu se gândeau că
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Paideia, București, 1991, 351 p. 9. a) Padraic Kenney, Carnavalul revoluției: Europa Centrală 1989, traducerea din engleză (Princeton University Press, 2002), de L. Stroe-Botorcu, Editura Curtea Veche, București, 2007, 482 p. b) "Semnificațiile revoluțiilor est-europene. Revoluția la români", în revista Polis, nr. 4, București, 1994. 10. http://ro.wikipedia.org/wiki/Demografia Romaniei 11. a) K.R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, vol.1-2, traducere de D. Stoianovici. ediția a II-a revăzută, Editura Humanitas, București, 2005, 464 p. și 546 p.
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Volum III, Nr. 2 (8), Serie nouă, martiemai 2015 Revista POLIS (c)Facultatea de Științe Politice și Administrative Universitatea "Petre Andrei" din Iași ISSN 12219762 SUMAR EDITORIAL Apariția statului modern italian și problema întârzierii istorice Ioana CRISTEA DRĂGULIN 5 Profezia e politică în Aldo Capitini Alessandro LATTARULO 17 Fenomenul fascist în
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
apărut în 2014, este cea de-a doua lucrare din seria "După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est", coordonată de Sorin Bocancea, din cadrul proiectului omonim (realizat de Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității "Petre Andrei" din Iași, Revista Polis și Institutul de Studiere a Ideologiilor, în parteneriat cu Editură Institutul European) dedicat momentelor și aspectelor semnificative ale politicii regimului comunist din România și nu numai. Cartea în discuție nu este atat un interviu, cât un dialog inedit, si probabil
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
of Political Sciences (2008). Currently, he is a Professor (Ph.D) and Dean at the Faculty of Political an Administrative Sciences of "'Petre Andrei" University of Iași. Areas of interest: Political Philosophy and European Studies. He is the Director of "Polis" magazine and President of the Institute for the Study of Ideologies (ÎȘI). Among his published works are mentionable: The fortress of Plato (European Institute Publishing, Iași, 2010) - work that was awarded with the prize from "Transilvania" magazine and also the
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
CARBARĂU is an assistant în sociology and history at the "Dimitrie Cantemir" Christian University. His main research interests concern political sociology, history and philosophy of history. On these topics, he hâș published some articles on internațional peer-review journals such aș Polis Journal, Holocaust. Studies and Research Journal and Cogito. Giuseppe CASCIONE (giuseppe.cascione@uniba.it) is lecturer în Political Philosophy at the University of Bari Aldo Moro. He is Director of the Master program în "Migrations, citizenship, borders" at the University
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
a researcher's position în History of Political Thought within the Faculty of Political Sciences of Bari University. Since 2012 she is a leading member of the "Historia magistra" review editors group în Bari and of the editorial team of "Polis. Revista de Științe Politice". She is also a member of the Italian Association of Historians of Political Thought (AISDP) and of the Internațional Association for Neo-Latin Studies (IANLS). Her studies focus on civil and political literature between XV and XVII
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Judo.Educazione e società, Luni Editrice, Milano 2014; Tribuzio G., Medicina interculturale: l'Occidente încontra l'Oriente, în Clemente C.- P. P. Guzzo (a cură di), I sistemi sociosanitari regionali tra innovazione e spendibilità, Cacucci Editore, Bari 2013. 2 1 POLIS Realități și idei politice italiene 4 3
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
între 100 și 150 de autori, scrisă de-a lungul mileniului I î.e.n. Lumea grecească a avut condiții mult mai favorabile decât acelea din Orientul antic pentru dezvoltarea studiului istoriei. Spre deosebire de Grecia, care avea o structura social-politică superioară, unde predominau polisurile ale căror multitudine și specificul organizării lor au permis participarea unui mare număr de cetățeni la viața publică, în Orient, puterea era deținută de un despot, considerat un trimis divin pe tron, ce nu îngăduia o viață politică și posibilitatea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
al II-lea; cartea a IV-a este dedicată sciților și geților; ultimele cinci cărți descriu războaiele medice din timpul domniilor lui Darius I și Xerxes. La o generație după Herodot, asistăm la un val de istorii locale ale orașelor-stat (polisuri). Primii istorici locali se angajau pentru păstrarea arhivelor scrise ale orașului și sanctuarului. Dionysius din Halicarnas a caracterizat acești istorici ca precursorii lui Tucidide. Istoriile locale au continuat să fie scrise până în antichitatea târzie, atâta timp cât orașele-state au supraviețuit. Hippias din
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
se gândește tot mai mult la Pericle, la vremurile glorioase când se simțea parte integrantă a unui stat armonios. Tineretul, cel mai deschis la nou, este tot mai mult cucerit de lozinca „Omul este măsura tuturor lucrurilor”, însuși conceptul de „polis” se vede amenințat: noul 34 tiran, Cleon, se impune tot mai mult prin discursuri ce derutează pătura de jos a poporului. Sofocle se simte străin față de acestă nouă mentalitate; el păstrează idealul omului ferm și se menține pe linia vechilor
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de ce umblu tot cu bicicleta, dacă sunt profesor? Eu l-am întrebat la rândul meu de ce nu s-a întors în Kosovo, odată pacea instalată. Mi-a răspuns în franceza sa încă aproximativă că Là-bas, les gens pas bien, mal polis (acolo oamenii nu simpatici, nepoliticoși). Chiar și un ignar ca Arif refuză să se întoarcă, inteligența lui animalică i-a spus că Occidentul este plin de rele, dar că este mai ușor de trăit în el decât în jungla Estului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
democrația ci și orașul, traiul în oraș, în comunitatea de cetățeni. Grecii au fost mai mult decât un popor, ei au fost o națiune, aproape o națiune în sensul modern al cuvântului. În Grecia Antică se făceau afaceri, politică, filozofie. ,,Polisul grecesc este o comunitate liberă, formată din cetățeni liberi, care se unesc conștient în stat din dorința căutării binelui comun și individual"63. Binele comun, ca efect al asocierii cetățenești este cunoscut și declarat ca atare. Grecii știau exact pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
www.mises.ro, pp. 40-41. 243 Oswald Spengler arată că ,,Persoana este un concept specific antichității, având sens și valoare numai în limitele acestei culturi (este vorba despre cultura occidentală - n.n.). Individul-persoană este un corp (soma) care ține de existența polisului. Dreptul polisului se raportează exclusiv la el...". Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 74. 244 Oswald Spengler, Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. I, p. 36. 245 Cu ajutorul lucrării Septimiu Chelcea, ,,Piramida fricilor sociale. Fricile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ro, pp. 40-41. 243 Oswald Spengler arată că ,,Persoana este un concept specific antichității, având sens și valoare numai în limitele acestei culturi (este vorba despre cultura occidentală - n.n.). Individul-persoană este un corp (soma) care ține de existența polisului. Dreptul polisului se raportează exclusiv la el...". Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 74. 244 Oswald Spengler, Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. I, p. 36. 245 Cu ajutorul lucrării Septimiu Chelcea, ,,Piramida fricilor sociale. Fricile sociale în România
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]