466 matches
-
lingvistică și iconică susceptibilă să actualizeze pertinența impertinenței în "arhitectura sloganului". Blanche Grunig (1990) preluînd mesajul autoreferențial al revistei Paris Match "poids des mots, choc des photos" decelează principalele structuri formale utilizate și utilizabile în sloganuri. La NIVEL SEMANTIC acționează: • Polisemia • simplă "Quand on est pro, on est pro Mazda" (pro = abreviere pentru professionnel și pro = prepoziția pentru) sau toate exploatările PROTEVARA, generația PRO; "Un radio care te ascultă" (verbul a asculta induce izotopia cotidiană "a asculta păsul cuiva", dar și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
idées reçues), reflexele condiționate, ca pilot automat al comportamentului nostru sînt opuse scriptului neașteptat (absurd, infantil, incongruent etc.) care instaurează ca și tropii o izotopie deconcertantă, o "așteptare frustrată". Surpriza, neprevăzutul sînt induse fie de un: * disjunctor semantic (bazat pe polisemia termenilor sau polaritatea semnificațiilor infra i, ii) i) Securitatea este inima partidului care bate, bate, bate... A (călătorul care a ratat o corespondență feroviară): Dacă trenurile nu ajung la timp, pentru ce mai există mersul trenurilor?" B: " Dacă trenurile ar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
net două concepții asupra gestualității: aceea de limbaj primar și esențial al umanității și cea de limbaj auxiliar, însoțind limbajul verbal. Clasificarea în gesturi descriptive (imitative), deictice și simbolice este încă actuală (cf. triada lui C.S. Peirce), la fel de actuală ca polisemia semnelor gestuale. F.A. Cushing (Manual Concepts: a study of the influence of handusage on culture growth) consideră că primitivii gîndeau cu mîinile atunci cînd nu existau în limbă cuvintele necesare și că legătura dintre mînă și gîndire ar fi mai
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
alte grupuri), cît și calitativ (alături de gesturi cu aceeași semnificație în diverse culturi care confirmă ipoteza gesturilor ca semne motivate, există și o multitudine de gesturi convenționale, specifice unei anumite culturi, cf. Kerbrat-Orecchioni, 1994: 20-21). 8.9. Gestualitate și gen Polisemia semnelor gestuale și dependența lor contextuală este actualizată în numeroase circumstanțe. Astfel contactul vizual indică interesul, simpatia etc. (deci afectele pozitive), dar și mînia, amenințarea, dominația. În genere indivizii dominatori au mai multe contacte vi-zuale; în plus, cînd ascultă privesc
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
operată de căutarea unei interpretări unice. Astfel enunțul: "Ce mai varză!" poate fi citit pe o izotopie culinară (mîncare reușită) sau pe o izotopie culturală (lucrare încîlcită, nereușită ca și "ghiveci"). Noțiunea de izotopie permite explicarea la nivelul discursului a polisemiei și a sensului figurat. LEXEM Unitate de bază a lexicului (lexicul ține de sistemul abstract al limbii), în timp ce vocabularul este legat de activitatea de vorbire. LINEARITATE (în opoziție cu tabularitate) În concepția lui Saussure una dintre manifestările sintagmatice ale limbii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care adaugă retoricii verbale gestualitatea, mimica, intonația etc.). SEMANTICA 1. Una din cele trei dimensiuni ale semioticii, alături de sintaxă și pragmatică. Ea studiază relația semn/designatum (concept) opus lui denotatum (obiectul); 2. (În lingvistică) Studiul semnificației (toate chestiunile legate de polisemie, sinonimie, antonimie, definire). 3. (În logică) Termenul semantică a fost introdus de Tarski (1936) pentru a desemna interpretarea unui sistem formal (sintactic). Principalele categorii ale semanticii logice sînt: intensiunea, extensiunea, adevărul, semnificația. SEMIOLOGIE (gr. semeion = semn; logos = discurs). În concepția
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
instruirea, proiectarea de tip behaviorist). Astfel s-a cerut diversificarea, reconceperea practicilor reale, prin apel apoi la cognitivism și constructivism, cu consecințele lor în centrarea pe învățare, pe educat. S-a mai constatat și apariția unei proliferări, ambiguități în definire, polisemii rezultate din raportarea la câmpuri diferite, la grade de eficiență și eficacitate, cu diferențe de sens, a chiar termenului de competență: competențe transversale, competențe disciplinare, competențe de bază, competențe esențiale, competențe minimale, competențe-soclu, competențe în situații reale, macroși microcompetențe, competențe
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
marcate de oralitate au diverse funcționalități expresive în contextul stilistic; - nivelul lexico semantic are ca semn distinctiv actul producerii semnificației, care se bazează pe „sinonimie zero“ (unui semnificat i se asociază un anumit semnificant pentru construirea unei anumite semnificații minimale), „polisemie maximă“ (semnificația fiecărui semn lingvistic este un fascicol de sensuri și nuanțe semantice) și pe „caracterul deschis al semnificației“ - producerea sensurilor este determinată și de participarea activă a lectorilor; limbajul artistic valorifică toate sferele vocabularului, toate variantele spațiotemporale sau socioprofesionale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
autonome, dar și de limitele acestor lumi semantice: - nivelul fonetic, caracterizat prin armonii imitative, ritmuri în eufonie sau rupturi de ritm, rime complexe etc., este dublat de nivelul grafematic (versul alb, versul spațial etc.); - nivelul lexical orientează deliberat limbajul spre polisemie maximă, conferind un carac ter deschis semnificațiilor; rețele lexicale tematice, câmpuri semantice, termeni cu ocurență rară; - nivelul sintactic: structurarea riguroasă a textului, astfel încât fiecare secvență textuală participă la relevanța estetică a creației; procedeele și figurile de construcție au rol definitoriu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
perspectivă nonstructurală, dominată de conexiunile lanțului discursiv, se etalează sensurile cuvîntului sau semnificațiile vorbirii (Redebedeutungen). Pe această bază, în cazurile în care cuvintele sînt caracterizate printr-un conținut ce se segmentează în mai multe semnificații, ele produc la nivelul limbii polisemia, iar, la nivelul vorbirii, polivalența, aceasta raportîndu-se pe de o parte la semnificația limbii (manifestată ca o entitate funcțională) și, pe de altă parte, la cunoașterea extralingvistică prin desemnare (Bezeichnung) și fiind dependentă de determinările contextuale. Nivelul limbii și nivelul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
același model cu formele judecății și ale raționamentului. În legătură cu primul aspect, se remarcă mai întîi lipsa de echivalență între numărul semnelor lingvistice și numărul noțiunilor, fapt evident prin existența sinonimiei, a mai multor semne pentru redarea aceleiași noțiuni, și a polisemiei, a unui semn pentru mai multe noțiuni. Cu toate acestea, la fel ca noțiunile, semnele lingvistice organizează formal cunoașterea asupra realității, fiindcă nu desemnează obiecte singulare, fapte izolate, ci clase și concepte, ca urmare a generalizărilor realizate de rațiune. În
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obiectivitatea designativă este restrînsă prin obiectivitatea colectivă (socială), aceasta din urmă fiind foarte activă în îngrădirea obiectivității semnificative (sau significative), și ea indiscutabilă pentru individ ca obiectivitate, dar contra-zisă de observații simple precum neconcordanțele dintre limbi sau existența sinonimiei și polisemiei. Laturile obiective existente la un nivel înalt în desemnare și în semnificație se răsfrîng și asupra sensului, asupra întrebuințării concrete și individuale a elementelor limbii, căci individul însuși este supus determinismului lingvistic. Cînd prevalează totuși subiectivitatea se depășește normalitatea și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
continuative (științifice) pun limbii anumite exigențe, manifestate în modul cel mai evident la nivel lexical, prin utilizarea termenilor, a unor cuvinte selecționate, riguros definite, de obicei cu semnificație unică și, de aceea, și cu desemnare unică 355. În aceste condiții, polisemia este restricționată înainte de context, înainte de antrenarea cuvîntului într-un lanț comunicativ care să-i dea un sens și să-i particularizeze semnificația. Filozofia face parte dintre producțiile alternative ale spiritului, deoarece activitatea gînditorilor se desfășoară printr-o sumă de eforturi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în mod evident, acest sens este o proprietate ideosincretică a subiectului cu tentativă de suicid, și nu i-a fost în nici un caz administrat prin intermediul unei teorii exterioare, atunci experiența clinicianului poate constitui un ghid prețios, util pentru clarificarea unei polisemii pe care subiectul o percepe adesea ca pe o cacofonie. Ideile și ipotezele psihopatologice care urmează se înscriu pe această linie, propunându-și să excludă orice explicație simplistă și liniară, cu toate că, din spirit de claritate didactică, vom iniția și o
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de a scăpa de mâhnire”" 1 O reparație pentru sofiști. Sub regimul scrierii platoniciene a istoriei filosofiei, sofiștii plătesc de peste douăzeci și cinci de veacuri tributul uriaș al unei proaste reputații și al unei definiții greșite. Însuși termenul sofist suferă de pe urma unei polisemii contradictorii - ca mulți alții care provin din această disciplină: a fi filosof, ba chiar a fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Liceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
structurilor formale și informale, si anume organigrama, respectiv sociograma. Capitolul despre organizare se încheie cu perspectivă ameliorativa și tratează rolul psihologului în optimizarea structurilor organizatorice anterioare. În capitolul XII este abordată conducere, un aspect vital pentru funcționarea unei organizații. Datorită polisemiei noțiunii, subcapitolul 1 începe cu o serie de delimitări conceptuale, urmată de accepțiunile psihologice ale termenului. Subcapitolul 2 se ocupă de teoriile și modele conducerii, sistematizate astfel: teorii personologice, teorii comportamentiste, teoriile situaționale primare, teoriile contingentei, teoriile cognitive și teoriile
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
se gândi”, „a se referi la idei”, dar și „a strânge la un loc”, „a aduna”. Iar cogitarea vizează tocmai această acțiune a gândului care reduce și surprinde Într-o unitate ceea ce gândește și ceea ce este gândit. Dată fiind această polisemie a termenului, el nu putea trece neluat În seamă de către gânditorii Evului Mediu. Ca și ei, Descartes Încearcă să exprime prin cogito unitatea ultimă a gândirii și starea de sinteză a ei, dar, În același timp și primul adevăr stabil
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a ridicat în picioare cînd a fost întrebat, chiar dacă în aria vizibilului, gestul nu a fost dus pînă la capăt. Teatralitatea se regăsește și în detalii. De multe ori se face referire la motivul măștii, de această dată alegîndu-se din polisemia termenului sensul de disimulare, de tăinuire. Minciuna pornește de la fiecare devenind universală. Comunismul a format un popor de mascați, de oameni care se ascund unii față de alții pentru ca în final, aproape în mod camusian, să devină niște însingurați, niște străini
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
marcate de oralitate au diverse funcționalități expresive în contextul stilistic; - nivelul lexico semantic are ca semn distinctiv actul producerii semnificației, care se bazează pe „sinonimie zero“ (unui semnificat i se asociază un anumit semnificant pentru construirea unei anumite semnificații minimale), „polisemie maximă“ (semnificația fiecărui semn lingvistic este un fascicol de sensuri și nuanțe semantice) și pe „caracterul deschis al semnificației“ - producerea sensurilor este determinată și de participarea activă a lectorilor; limbajul artistic valorifică toate sferele vocabularului, toate variantele spațiotemporale sau socioprofesionale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
autonome, dar și de limitele acestor lumi semantice: - nivelul fonetic, caracterizat prin armonii imitative, ritmuri în eufonie sau rupturi de ritm, rime complexe etc., este dublat de nivelul grafematic (versul alb, versul spațial etc.); - nivelul lexical orientează deliberat limbajul spre polisemie maximă, conferind un carac ter deschis semnificațiilor; rețele lexicale tematice, câmpuri semantice, termeni cu ocurență rară; - nivelul sintactic: structurarea riguroasă a textului, astfel încât fiecare secvență textuală participă la relevanța estetică a creației; procedeele și figurile de construcție au rol definitoriu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al celebrității postume. Penibilul de succes trebuie regizat, nevoia lui de spectacol fiind pe deplin satisfăcută prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și dublul registru al argumentării, grav și totodată ironic, prefăcut și șfichiuitor, îngândurat și persiflant. Înrudit în spirit cu cartea de Elogii este volumul de versuri ridicate la puterea eseului, Tratat despre iubire (versuri) (Editura Cartea Românească, 2003, 160
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de vocabular, deformarea neologismelor (pronunție greșită: renumerație, bampir); etimologie greșită ("capitaliști" pentru locuitorii capitalei); lipsa de proprietate a termenilor ("liber-schimbiști" cel care promovează libertatea comerțului are pentru Cațavencu sensul de flexibil în concepții); 2. încălcarea regulilor gramaticale și a logicii: polisemia "ne-am răcit împreună"; contradicția în termeni: "După lupte seculare care au durat 30 de ani..."); asociații incompatibile ca sens ("la douăsprezece trecute fix"); nonsensul ("Din două una, ori să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lor corecte și adecvate, trebuie să se bazeze pe legăturile strânse dintre semantică, morfologie și sintaxă, aceasta din urmă, fiind deosebit de importantă, deoarece în îmbinările cuvintelor dintr-un context se descoperă mai ușor și mai clar opozițiile de sens, sinonimia, polisemia, omonimia, etc. 80 Clara Georgeta Chiosa, "Exprimarea elevilor din gimnaziu", în "Limbă și literatură", seria I,I, Teorie literară, stilistică și compoziție, II. școli și curente în literatura română, cursuri de vară, Bistrița, 1980, Societatea de Științe filologice, București, 1980
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
lor corecte și adecvate, trebuie să se bazeze pe legăturile strânse dintre semantică, morfologie și sintaxă, aceasta din urmă, fiind deosebit de importantă, deoarece în îmbinările cuvintelor dintr-un context se descoperă mai ușor și mai clar opozițiile de sens, sinonimia, polisemia, omonimia, etc. 80 Clara Georgeta Chiosa, "Exprimarea elevilor din gimnaziu", în "Limbă și literatură", seria I,I, Teorie literară, stilistică și compoziție, II. școli și curente în literatura română, cursuri de vară, Bistrița, 1980, Societatea de Științe filologice, București, 1980
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
narative ce se pot combina în cele mai diverse moduri. Focalizând prin parabola narativă (conte philosophique) măștile actualității desfigurate de irațional, varii masacre și cataclisme (inclusiv ecologice), Calvino și-a acreditat mai ales în "Castel" performanța de jucător în domeniul polisemiei narative, manevrând un vast țintar al poveștilor-arhetip, preexistente și mereu rescrise printr-un nesfârșit rapel al interferențelor, paralelelor și simultaneității. Anticipator al unei ecumenice dicțiuni postmoderne, Calvino rescrie portofoliul narativ al lumii, învederându-l în vitalitatea lui metamorfotică ca pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]