457 matches
-
inevitabil variații de sens. Există, de aceea, numeroase argumente pentru a considera monosemia ca avînd o manifestare restrînsă la metalimbajele artificiale și la tendințele din limbajele de specialitate, care urmăresc instituirea unor terminologii alcătuite din elemente monosemantice. V. cîmp semantic, polisemie, reglare a sensului, terminologie. GREIMAS - COURTES 1993; CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN MORFEM. Semnificația generală a cuvîntului morfem este de "unitate lingvistică minimă dotată cu sens", reprezentînd astfel cea mai mică unitate semnificativă obținută prin segmentarea unui enunț
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce constă din practicile prin care el realizează categorizările și reprezentările. Aceste practici depind de interesul acordat obiectului numit și, de aici, apar variațiile de sens ale denominației, în care sînt reperabile punctele de vedere diversificate ce stau la baza polisemiei. De asemenea, de aici apar variațiile de sens în diacronie, care urmează evoluția cunoașterii și, tot de aici, rezultă relativitatea lingvistică, generatoare a diferențelor din construcția logosferei diferitelor culturi. De aceea, se declanșează controlul locutorilor pentru a se asigura de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se realizează în diverse grade, în funcție de intenția artistică sau de talentul autorilor (în literatura română, de ex., romanul Femeia în roșu, semnat de Mircea Nedelciu, Mircea Mihaieș și Adriana Babeți). V. eterogenitate, funcții ale limbii, polifonie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN POLISEMIE. Se numește polisemie proprietatea unui semn lingvistic de a avea mai multe sensuri (sau semnificații). Remarcată la sfîrșitul secolului al XIX-lea de Michel Bréal, polisemia a devenit un concept de bază al semanticii limbilor naturale, ale căror elemente lexicale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diverse grade, în funcție de intenția artistică sau de talentul autorilor (în literatura română, de ex., romanul Femeia în roșu, semnat de Mircea Nedelciu, Mircea Mihaieș și Adriana Babeți). V. eterogenitate, funcții ale limbii, polifonie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN POLISEMIE. Se numește polisemie proprietatea unui semn lingvistic de a avea mai multe sensuri (sau semnificații). Remarcată la sfîrșitul secolului al XIX-lea de Michel Bréal, polisemia a devenit un concept de bază al semanticii limbilor naturale, ale căror elemente lexicale au în marea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Mihaieș și Adriana Babeți). V. eterogenitate, funcții ale limbii, polifonie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN POLISEMIE. Se numește polisemie proprietatea unui semn lingvistic de a avea mai multe sensuri (sau semnificații). Remarcată la sfîrșitul secolului al XIX-lea de Michel Bréal, polisemia a devenit un concept de bază al semanticii limbilor naturale, ale căror elemente lexicale au în marea lor majoritate mai multe sensuri. S-a remarcat în acest context faptul că frecvența în vorbire a acestor elemente este direct proporțională cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai multe sensuri. S-a remarcat în acest context faptul că frecvența în vorbire a acestor elemente este direct proporțională cu numărul sensurilor pe care le întrunesc. De altfel, analiza producerii sensului conduce la aceeași idee, dar și la regîndirea polisemiei în legătură cu variația sensului în discurs. Fenomenul nu privește numai cuvintele pline, ci privește orice morfem lexical autonom, cum se poate observa din modalitățile actualizării. Deoarece polisemia apare ca o consecință normală, observabilă la marea majoritate a unităților lexicale, ea reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întrunesc. De altfel, analiza producerii sensului conduce la aceeași idee, dar și la regîndirea polisemiei în legătură cu variația sensului în discurs. Fenomenul nu privește numai cuvintele pline, ci privește orice morfem lexical autonom, cum se poate observa din modalitățile actualizării. Deoarece polisemia apare ca o consecință normală, observabilă la marea majoritate a unităților lexicale, ea reprezintă regula de existență a acestor unități, în vreme ce monosemia are o manifestare redusă, limitată la unele cazuri speciale. De aceea, M. Bréal a considerat-o ca aflîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lexicale, ea reprezintă regula de existență a acestor unități, în vreme ce monosemia are o manifestare redusă, limitată la unele cazuri speciale. De aceea, M. Bréal a considerat-o ca aflîndu-se în centrul cercetărilor semantice. O problemă specială apare în legătură cu distincția dintre polisemie și omonimie, ținînd cont că, în ambele cazuri, există aceeași formă a limbii căreia i se asociază mai multe semnificații. În principiu, se consideră că polisemia presupune o înrudire constatabilă a semnificațiilor întrunite de o formă (de ex., cap) și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-o ca aflîndu-se în centrul cercetărilor semantice. O problemă specială apare în legătură cu distincția dintre polisemie și omonimie, ținînd cont că, în ambele cazuri, există aceeași formă a limbii căreia i se asociază mai multe semnificații. În principiu, se consideră că polisemia presupune o înrudire constatabilă a semnificațiilor întrunite de o formă (de ex., cap) și că este, de aceea, deosebită atît de omonimie, cît și de ambiguitate, care presupun valori semantice fără legătură între ele (de ex., bancă). Totuși, uneori, și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constatabilă a semnificațiilor întrunite de o formă (de ex., cap) și că este, de aceea, deosebită atît de omonimie, cît și de ambiguitate, care presupun valori semantice fără legătură între ele (de ex., bancă). Totuși, uneori, și în cazurile de polisemie, legătura dintre semnificații este greu de sesizat din punct de vedere sincronic, dar ea devine evidentă din perspectivă diacronică, atunci cînd se are în vedere etimologia elementelor lexicale și ea este diferită în cazul omonimelor și unică în cazul polisemiei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
polisemie, legătura dintre semnificații este greu de sesizat din punct de vedere sincronic, dar ea devine evidentă din perspectivă diacronică, atunci cînd se are în vedere etimologia elementelor lexicale și ea este diferită în cazul omonimelor și unică în cazul polisemiei. Astfel, cuvîntul românesc casă, de exemplu, cu semnificația de bază "locuință pentru om", este moștenit și continuă latinescul casa, toate semnificațiile dezvoltate pe terenul limbii române păstrînd legătura dintre ele și fiind raportabile la acest element latin. În asecolul al
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
moștenit. Desigur, între casă "locuință" și casă "dulap sau lădiță pentru bani (sau alte valori)" există o importanță diferență de semnificație, dar nu suficient de mare încît să excludă întrutotul metafora. Etimologia sancționează însă în mod clar situația și exclude polisemia. De aici, rezultă că teoria polisemiei implică numeroase aspecte, care nu sînt întotdeauna observabile pentru vorbitorul obișnuit. V. capitalizare, lexem, monosemie, nominație, omonimie, praxem, reglare. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, VARO
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
casă "dulap sau lădiță pentru bani (sau alte valori)" există o importanță diferență de semnificație, dar nu suficient de mare încît să excludă întrutotul metafora. Etimologia sancționează însă în mod clar situația și exclude polisemia. De aici, rezultă că teoria polisemiei implică numeroase aspecte, care nu sînt întotdeauna observabile pentru vorbitorul obișnuit. V. capitalizare, lexem, monosemie, nominație, omonimie, praxem, reglare. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, VARO - LINARES 2004. IO POLITEȚE. Politețea reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
imanent semnului și sistemului abstract și static al limbii), printr-o modalizare programată care să permită evidențierea capitalizării sensului și actualizării lui în discurs. În etapa actuală, nici semantica și nici științele cognitive nu sînt în măsură să explice programele polisemiei lexicale și reglările lor automate în discurs, în funcție de cotext și de context. Uneori, se folosește sintagma program de frază pentru a denumi, dincolo de programul de sens, dar în nemijlocită relație cu el, alcătuirea frazelor sau enunțurilor, pornind de la anumite modele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de recțiune și de conexiune. Prin programul minimalist se produc modificări tehnice în sistemul sintactic sau în cel computațional, precum și la nivelurile de reprezentare, căci condițiile gramaticale sau lingvistice devin mai integrate obișnuințelor cognitive. V. actant, capitalizare, cîmp, identitate, narativitate, polisemie, praxem, sem. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO-LINARES 2004. RN PROGRESIE TEMATICĂ. Unul dintre standardele textualității, progresia tematică, în asociere cu coerența asigură introducerea unei teme noi, determinînd în acest mod avansarea informativității discursului. Coerența, ca proprietate semantică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de vocabular, deformarea neologismelor (pronunție greșită: renumerație, bampir); etimologie greșită ("capitaliști" pentru locuitorii capitalei); lipsa de proprietate a termenilor ("liber-schimbiști" cel care promovează libertatea comerțului are pentru Cațavencu sensul de flexibil în concepții); 2. încălcarea regulilor gramaticale și a logicii: polisemia "ne-am răcit împreună"; contradicția în termeni: "După lupte seculare care au durat 30 de ani..."); asociații incompatibile ca sens ("la douăsprezece trecute fix"); nonsensul ("Din două una, ori să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
strădanii a unei gîndiri ca metodă”, „ritualului profesional”, „formulei” sau „catalogului”. Exercițiul imaginației și, ca atare, imagismul ca tehnică esențială a poemului (scriiturii) e chemat să distrugă coerența stagnantă a discursurilor moștenite, multiplicînd perspectivele („Fiecare poem o pupilă”), instaurînd regimul polisemiei, mișcarea perpetuă a spiritului inventiv, atras de „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei sau de obiecte”. Imaginația este interpretată deci ca agent eliberator dintr-o realitate și ordine inerte, dar, implicit, și ca factor de Întemeiere a unui alt spațiu, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
narative ce se pot combina în cele mai diverse moduri. Focalizând prin parabola narativă (conte philosophique) măștile actualității desfigurate de irațional, varii masacre și cataclisme (inclusiv ecologice), Calvino și-a acreditat mai ales în "Castel" performanța de jucător în domeniul polisemiei narative, manevrând un vast țintar al poveștilor-arhetip, preexistente și mereu rescrise printr-un nesfârșit rapel al interferențelor, paralelelor și simultaneității. Anticipator al unei ecumenice dicțiuni postmoderne, Calvino rescrie portofoliul narativ al lumii, învederându-l în vitalitatea lui metamorfotică ca pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lor corecte și adecvate, trebuie să se bazeze pe legăturile strânse dintre semantică, morfologie și sintaxă, aceasta din urmă, fiind deosebit de importantă, deoarece în îmbinările cuvintelor dintr-un context se descoperă mai ușor și mai clar opozițiile de sens, sinonimia, polisemia, omonimia, etc. 80 Clara Georgeta Chiosa, "Exprimarea elevilor din gimnaziu", în "Limbă și literatură", seria I,I, Teorie literară, stilistică și compoziție, II. școli și curente în literatura română, cursuri de vară, Bistrița, 1980, Societatea de Științe filologice, București, 1980
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
caracterizată prin necesitatea de a se alinia cu Învățământul european și mondial, multiplicarea partenerilor instituționali, reformarea structurală și de conținut, introducerea sistemului de credite transferabile; 2 Rolul extrem de important al instruirii constituie o misiune care merită o atenție deosebită; 3 “Polisemia calității” (lipsa unui consens asupra noțiunii de calitate și insuficiența instrumentelor de măsurare a ei). 4 Autonomia universitară care generează, din păcate, mult haos caracterizat prin fragmentarea exagerată a specialităților profesionale și, de asemenea, a așa ziselor discipline opționale care
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
în sensul clasic de mimesis, ci și de construirea unui univers teatral al reprezentării, ce corespunde inerentei imanente a femeii pariziene. Reprezentarea mentală și romanesca a Parizienei din capitolul I se completează cu Pariziana în reprezentare în capitolul ÎI. Această polisemie a conceptului reprezentare reflectă complexitatea personajului și dimensionarea inedită a interpretării lui. • aplicarea modelului hermeneutic creativ și combinarea metodelor literare cu cele interdisciplinare, deschizînd noi perspective de interpretare a personajului literar. Am incercat sa îmbinam o lectură tradițională a personajului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mai multe paradigme, prin legăturile cu diverse câmpuri semantice, personajul este un element decisiv al poeticii literare și teatrale. De aceea articularea poeticii textului și a poeticii reprezentării se face în jurul personajului 147. Personajul este garantul coeziunii, coerentei și al polisemiei textuale. Personajele noi permit, prin ineditul lor, proiectarea unor noi dimensionări ale textului, cum este cea pe care o propunem aici, si anume perspectiva reprezentării teatrale a personajului Parizienei. Referință la teatru se situează în planul semnificațiilor, ea ține de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
noua amenajare teritorială etc.). Personalul politic Un prim centru de interes al analizelor doganiene a constat în investigarea personalului politic. Pentru Dogan, înțelegerea articulării câmpului politic presupune identificarea diverselor configurații ale elitelor politice din țări și perioade diferite 5, dincolo de polisemia rezultată din diversitatea tradițiilor științifice 6 sau a tipului de demers analitic adoptat (elitist sau decizional). Numeroasele sale studii cu privire la personalul parlamentar sau ministerial devin astfel mijloace prin care putem accede la o mai bună înțelegere a reprezentării politice, dar
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
inepuizabil, deoarece instituie și impune semnificații, dar le și provoacă, „dă de gândit” (R. Ricoeur), adică „spune mai mult decât spune, nu sfârșește niciodată de spus ... și trebuie mereu reînceput a-l gândi” (/193). Este de fapt o multivalență, o polisemie sau polivalență ce ține de Însăși natura sa, just sesizată de Eliade ceea ce nu-l Împiedică să accepte o logică a simbolului, alături de coerența lor, ambele Însușiri contribuind la integrarea omului În Cosmos, astfel Încât aceasta să nu rămână un fragment
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cultural, chiar de curent literar. Deocamdată p. e un termen mobil, fluid, în permanentă redefinire. S-ar putea ca aceasta să rămână principala lui caracteristică și poate de aceea comentatorii aduc în atenție mai întâi un tablou al fluidității și polisemiei extreme a termenului. Iată un exemplu, dintre numeroase altele similare: „Pe traseul întortocheat al devenirii noțiunii, au survenit uitări și reveniri spectaculoase, ajustări și aclimatizări puțin previzibile. Ricoșeul de la un continent la altul (Europa-America-Europa) i-a deviat considerabil sensul originar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]