254 matches
-
Comte despre logica pozitivă, ca rezultat al legăturii dintre: (1) logica (instructivă) a sentimentelor (și a emoțiilor), respectiv a sensibilității, dominantă În epoca fetișismului; (2) logica (contemplativă) a imaginilor (fie ele interioare, ori exterioare) și a imaginației, reprezentativă pentru epoca politeismului; (3) logica (meditativă și voluntară) a semnelor abstracte și arbitrare, respectiv a gândirii și a calculării, o logică preeminentă În epoca monoteismului . O astfel de „tri-logică“ cu dublă deschidere (spre filogenia spiritului umanității, dar și spre fiziologia gândirii unei persoane
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
care dau un sens unei infinități de obiecte. Lumea devine imobilă, dar se luminează. Realismul platonician devine intuitiv, dar rămâne tot realism. Kierkegaard se pierdea în Dumnezeul său, Parmenide rostogolea gândirea în acel Unu. Aici, gândirea se cufundă într-un politeism abstract. Mai mult decât atât: halucinațiile și ficțiunile fac și ele parte din "esențele extratemporale". În noua lume a ideilor, categoria de centaur colaborează cu aceea, mai modestă, de metrou. Pentru omul absurd, există un adevăr și totodată o amărăciune
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
altor popoare rezultatul unei duble acțiuni. Al misionarilor veniți din Europa. Dar și al inițiativelor unor căpetenii politice suedeze care, din rațiuni politice, vor prelua și propaga preceptele morale creștine, spre a-și instaura și consolida puterea. Despre păgânismul și politeismul suedez în ajunul pătrunderii creștinismului, ne relatează învățatul Adam din Bremen. La Uppsala, vechea capitală, bunăoară, exista un templu păgân, închinat zeilor Thor, Odin, Frej; iar în apropiere exista un crâng sacru, unde se săvârșeau periodic ritualuri de sacrificiu "câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
față de Creație. Tațian va înțelege Treimea ca un lanț al Ființei. Tertulian formulează o înțele¬gere ce ar putea fi încadrată ca trinitarianism monarhic, suspectând trinitarianismul iconomic de o relativizare a dimensiunii treimice a divinității. Scriind polemic împotriva dualismului și politeismului, Tertulian accentuează transcendența radicală a lui Dumnezeu ca Monarhie, însă salvează și aspectul treimic insistând că divinitatea este Treime în Sine. Dumnezeu se face pe Sine Treime. Pe ansamblu, apologetica, deși folosind un univers discursiv încă neprelucrat pentru necesitățile noii
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
are caracterul unei lucrări personale și personalizate. Aceste lucrări ale divinității extrem de particularizate până la individualizare au însemnat un temei de continuare pe o lungă perioadă a confruntărilor între Palama și adversarii lui, ce îl acuzau de o formă mascată de politeism. Toată problema s-a dovedit a fi una de limbaj, de exprimare a unor experiențe trăite a practicii hesychaste. Este și motivul pentru care Palama preferă tot mai mult să folosească sintagma lumină divină în locul termenului de energii. Argumentul cu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în lamaismul tibetan 90 sau francmasonerie. În Tibet, China sau Afganistan copii ale relicvelor însoțite de texte sacre sunt așezate în interiorul unor statui de bronz. Rămășițele marelui inițiat Gheorghe Asaki sunt în soclul statuii ce-l reprezintă la Iași. În politeism cea mai frecventă modalitate de reprezentare este cea zoomorfică, la fel ca în religiile îndepărtate și totemism care erau bazate pe simbolurile animale. Dar acest fapt nu înseamnă că depășind civilizațiile de dinaintea lor, hinduismul, budismul și creștinismul nu au păstrat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vârstă fragedă. A fost atât de inspirat de învățăturile sale, încât și-a schimbat numele în Akenathon, determinând o revoluție religioasă, artistică și culturală în Egipt. A fost primul care a proclamat existența unui singur zeu, într-o perioadă când politeismul, credința în mai mulți zei, prevala în lume. S-a luptat cu întunericul ignoranței pentru a desăvârși idealurile Frăției dar la scurt timp după moartea sa, în 1530 î.C., puternicul cler din Teba a reinstaurat cultul lui Amon. Opera
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în Trei Persoane, Treime. Așadar, în Dumnezeu există ceea ce în cuvinte omenești am putea defini drept forma fundamentală și izvorul oricărei existențe sociale (socialități): Dumnezeu însuși, ca Treime, e o realitate socială, cu totul diferită de orice formă preexistentă de politeism, fiindcă nu explică socialitatea ca un raport între diferite divinități, ci ca însăși interioritatea lui Dumnezeu Unu" (Baggio, 2002, p. 283). 2.1. Dimensiunea socială ca specific al creștinismului 1 De o doctrină socială creștină se vorbește pe larg și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
împărțea fiecăruia după cum avea cineva trebuință". Două veacuri și jumătate mai târziu, Eusebiu, episcopul Cezareei, va contura fizionomia Bisericii imperiale pe cale de a lua ființă: "Așa cum nu este decât un singur Dumnezeu, și nu doi sau trei sau mai mulți politeismul nefiind altceva decât ateism -, la fel nu este decât un singur împărat; iar legea imperială este una singură...". Astfel, fiind întâiul pe pământ, așa cum Dumnezeu este întâiul în ceruri, împăratul "așezat nemijlocit de Dumnezeu" își vedea autoritatea extinzându-se atât
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de individ și mai puțin de societate. De aceeași importanță este și incursiunea pe care Paulescu o face în legislația religioasă de-a lungul timpurilor și în diverse zone geografice. Astfel, analizând mazdeismul persan, brahmanismul și apoi budismul la indieni, politeismul egiptean, confucianismul la chinezi, ajunge la concluzia că doar brahmanismul și confucianismul conțin câteva porunci cu referire la moralitate și relațiile dintre oameni și anume: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți și să nu bei. Legislația mozaică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
două morminte pe care le mângâia pe rând drăgăstos". Ileana îi spune lui Stan: "Te iubesc, iar dacă satul acesta nu-ți place, ei bine, atunci o să plecăm împreună... împreună, legați ca spicele în snop, ca luna și râul...". Un politeism poetic și păgân animă natura, care are viața ei, sufletul, dorințele și suferințele ei, ca și cum aștrii, florile, zăpada ar fi niște creaturi conștiente și patetice. "Melancolic, ciobanul se sprijinea de fântână, nu departe de boii ale căror corne se coloraseră
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
este rolul Ciprului în răspândirea și apărarea creștinismului. Aici și-au aflat refugiul mulți dintre apostolii Mântuitorului, aici s-a realizat prima recunoaștere oficială a credinței creștine. "Insula Afroditei", cum a fost supranumită, este un lăcaș al miturilor din vremurile politeismului grecesc, dar și egiptean, hitit, fenician sau asirian. Câteva dintre reperele istorice sau culturale ale umanității implică și această insulă, aflată la răscrucea căilor maritime dintre nord și sud, dintre est și vest. Dacă ne încumetăm să răsfoim, virtual evident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
astăzi ca o somitate, rezultatele cercetărilor de până acum sunt greșite nu numai din pricinile semnalate mai sus, dar mai ales din pricina metodei practice. Metoda aceasta a fost stăpânită de ideea apriorică a evoluționismului, care presupunea la originea religiei un politeism polimorfic, din care omenirea s-ar fi ridicat treptat și greu la concepția monoteistă. Toate încercările de explicație, emise până azi în numele acestei metode: mitologia naturistă, fetișismul, manismul, animismul, totemismul, magia, socotite ca faze evolutive ale credinței religioase, îi apar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
falsă de criterii imaginare. El nu contestă existența acestor forme religioase, pe care etnologia o confirmă, ci concepția ce stă la baza interpretării. Realitatea studiată fără idei apriorice, dar documentar și obiectiv, ne duce la concluzia contrară și anume: nu politeismul polimorfic e forma originară de religie, ci monoteismul, care a fost degradat ulterior în politeism. La acest rezultat contrar duce părăsirea metodei aprioric evoluționiste și înlocuirea ei cu ceea ce Schmidt numește „metoda istoriei culturale”. Din ce constă noua metodă și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
confirmă, ci concepția ce stă la baza interpretării. Realitatea studiată fără idei apriorice, dar documentar și obiectiv, ne duce la concluzia contrară și anume: nu politeismul polimorfic e forma originară de religie, ci monoteismul, care a fost degradat ulterior în politeism. La acest rezultat contrar duce părăsirea metodei aprioric evoluționiste și înlocuirea ei cu ceea ce Schmidt numește „metoda istoriei culturale”. Din ce constă noua metodă și care sunt concluziile sau rezultatele ei? Odată pusă în istoria comparată a religiilor problema că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
manifestă totuși izbitoare caracteristici comune în cultura lor rudimentară și, în lumea actuală, stratul de oameni cei mai puțin evoluați. După metoda apriorismului evoluționist, ar trebui să ne așteptăm, din punct de vedere religios, la cele mai grosolane forme de politeism. Dar lucrurile stau cu totul dimpotrivă: cei mai primitivi oameni din câți trăiesc astăzi pe pământ sunt monoteiști. Aproape fără excepție ei au cultul ființei supreme, concepută spiritual, personal, infinit, supramundan, și purtând de grijă nu numai familiei, clanului sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de grijă nu numai familiei, clanului sau tribului, dar lumii întregi, pe care a creat-o. În cea mai mare parte, acești primitivi nu cunosc mitologia naturistă, fetișismul, manismul, animismul, totemismul și celelalte, care sunt apariții secundare sau ulterioare ale politeismului. Nici una din aceste teorii sau ipoteze nu intră în considerație pentru a lămuri originea ideii de Dumnezeu la aceste neamuri primitive. În ce privește originea ideii monoteiste, Schmidt se abține să răspundă, lăsându-ne s-o înțelegem noi. Dar faptul incontestabil demonstrat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ci că experiența prin care deține mijloacele de stăpânire asupra naturii i-a fost inspirată și îndrumată de la început de către puterile supranaturale. Fie că s a menținut în credința monoteistă, fie că s-a rătăcit ulterior în stufăria mitologică a politeismului, omul a continuat să creadă că puterile divine sunt inspiratoare și colaboratoare la cultura și civilizația lui. Această idee, care adună convergent activitățile și creațiile omenești într-unul și același izvor transcendent, ne ajută să înțelegem mai bine de ce, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ipotetic prin unitatea nediferențiată, primordială, a neamului omenesc, iar în mod teologic prin acel fond comun al revelației divine dăruit primilor oameni și păstrat din ce în ce mai obscur în spiritul urmașilor lor. Chiar atunci când, după doctrina teologică, monoteismul primar evoluează degenerescent în politeism, chiar atunci când omul, pierzând legătura cu adevăratul Dumnezeu, îi caută urmele în creație și-l confundă cu făpturile, religia și cultura continuă să trăiască în aceeași simbioză, unite în același caracter sacral. Am putea spune că nu există decât o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decât confundarea supranaturalului cu făpturile? E un proces de degradare a ideii divine din transcendent în imanent, fragmentând-o și localizând-o în diferite lucruri, personificate și simbolizate apoi de puterea fanteziei, cu nimb divin. La temelia tuturor formelor de politeism stă un substrat de panteism, pe care apostolul Pavel îl numește cu expresia: „au confundat pe Creator cu creatura”. Istoria tuturor acestor forme de religie este totdeodată istoria culturilor corespunzătoare, care și în politeism continuă să aibă un caracter sacral
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
divin. La temelia tuturor formelor de politeism stă un substrat de panteism, pe care apostolul Pavel îl numește cu expresia: „au confundat pe Creator cu creatura”. Istoria tuturor acestor forme de religie este totdeodată istoria culturilor corespunzătoare, care și în politeism continuă să aibă un caracter sacral. Când zicem idololatrie, exprimăm prin acest cuvânt simbioza naturală a religiei cu cultura. E interesant să amintim că Paul Deussen, scriind monumentala lucrare Allgemeine Geschichte cier Philosophie, cu inovația de a încorpora în această
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atât de organică încât nu se poate vorbi de una fără să studiezi pe cealaltă. Să observăm însă că, în ce privește coexistența istorică dintre religie și cultură, raportul se înfățișează într-un fel de monoteism, și altfel se poate înfățișa în politeism. În monoteism, fie că e vorba de cel primitiv, fie că e vorba de cel revelat în chip supranatural, religia primează fără excepție față de cultură, care rămâne în subordine. În politeism însă, chiar dacă aceasta nu e o regulă generală, se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fel de monoteism, și altfel se poate înfățișa în politeism. În monoteism, fie că e vorba de cel primitiv, fie că e vorba de cel revelat în chip supranatural, religia primează fără excepție față de cultură, care rămâne în subordine. În politeism însă, chiar dacă aceasta nu e o regulă generală, se întâmplă ca formele de cultură să ia locul religiei. În ochii păgânilor imaginile zeilor nu reprezintă ceea ce reprezintă pentru noi icoanele sfinților, bunăoară, ci aceste imagini se identifică cu înseși zeitățile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reprezintă astăzi vaste domenii de refugiu al închipuirii, care fabulează miraculos în numele științei, tocmai într-o vreme când aceasta vrea să-și interzică fabulația. Dar fenomenul de divinizare a culturii se poate observa astăzi pe o treaptă foarte modestă în politeismul popoarelor necivilizate. Negrii, care se înfurie și își sparg bietele păpuși de argilă care sunt idolii lor, sunt siguri că se răzbună crunt pe zeitățile ce nu le-au dat ascultare. Fenomenul de absorbire și de identificare a puterii supranaturale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
orientare despre artă în general. Ideea de imitație, precum am observat, vine din lumea păgână. Lumea păgână nu cunoaște distincția dintre Dumnezeu creatorul și cosmosul creat. Chiar pentru înalta filosofie greacă, cosmosul e socotit etern ca și principiul divin, în politeismul Eladei, principiul divin se confundă cu universul și apare fragmentar în diferitele personificări naturale ale zeităților. Imitația naturii în artă e astfel imitația unei naturi cu atribute divine, situată mai presus de om. În creștinism însă raportul acesta de superioritate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]