278 matches
-
religiei. Ținându-ne strict de realitatea istorică, am afirmat că în monoteism, fie că e vorba de cel primitiv, fie că e vorba de cel superior, primatul religiei asupra culturii e un lucru evident și indiscutabil și că în formele politeiste întâlnim fenomenul când cultura covârșește religia și-i ia locul, divinizându-se. Avem astfel cazuri de influență atât de puternică încât religia se modifică până la pierderea înțelesului propriu. Cazurile acestea, care sunt în afară de creștinism, nu ne interesează în acest capitol, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pământul celor vii și subpământul morților. Suntem ispitiți să credem că această idee a destinului atotputernic peste zei și peste oameni nu e simbolul necesității naturale, cum o interpretează raționalismul, ci al adevăratului Dumnezeu bănuit de conștiința umană dincolo de insuficiența politeistă, creată de fantezia poetică. în orice caz, antropomorfismul poetic-religios al Olimpului, intuire genială a unui plan de existență dincolo de timp și spațiu, e locul ideal după care suspină sufletul greco-roman. Fruct al libertății haotizate de păcat, Olimpul e imaginea foarte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
filosofice. În Persia aflăm pe Zaratustra și mai încoace avem la diverse popoare pe Moisi, Hristos și Mohamed, fără a vorbi de Luter, Calvin și alți reformatori de a doua mână a credințelor existente. Religia Geților, deși la începutul ei politeistă ca acea a tuturor Tracilor, s-a schimbat prin învățăturile lui Zamolxis într-o religiune reflexivă, care vom vedea că poartă în sine caracterul dualistic al învățăturii lui Ormuzd și Ahriman a rasei eranice, din care am văzut că și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Dionisos și la Romani Bacus, zeul veseliei, al vinului și inspirațiunii profetice. În misteriile sale se reprezentau scenele simbolice ale morții și învierea naturii, care repetându-se în fiecare an, conducea de la sine la idea nemuririi. Este cunoscut că religiunile politeiste confundă și schimbă adeseori înțelesul și atributele zeilor lor, că fiecare popor, fiecare oraș chiar aveau câte un zeu favorit, care covârșea în curând pe toți ceilalți în însemnătatea ce o dobândea pentru mintea poporului. Astfel găsim la Atenieni pe
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
credeau născut chiar în țara lor, încât este probabil ca și pe timpul Dacilor, religia lor păstrase caracterul dualistic pe care l-am desemnat mai sus. Se mai amintește la Daci și un cult al apelor, păstrat din religiunea lor anterioară politeistă, care cult se regăsește la toate popoarele arice, de la Indieni pană la Romani și era mai ales în mare onoare la popoarele eranice, căci spune Herodot că: «fluviile și râurile sunt sfinte la Perși; nu permit nici să scuipe în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
la izvoarele religioase egiptene. Originile iudaismului fuseseră tot egiptene, dar sub îndrumarea lui Moise evreii se depărtaseră mult de cea mai evoluată religie a antichității, cea egipteană. Astfel, iudaismul devenise o religie monoteistă și patriarhală, pe când isianismul era feminist și politeist, recunoscând egalitatea sexelor (ca taoismul) și fundându-se pe erosul sacru. Mitul lui Isis și Osiris era adevărata credință a lui Iisus, iar creștinismul, deloc original, n-a făcut decât să preia multe elemente păgâne, majoritatea egiptene, de la rugăciunea Tatăl nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
minoritar, persecutat (5,8% din populație). Pricina persecuției nu venea pe criterii sexuale, fiindcă temelia oricărei religii este modalitatea de a valorifica sacrul, adică de a "gestiona" criza sacrificială. Marea diferență dintre religiile precreștine (sau postcreștine, ca Islamul), fie ele politeiste sau monoteiste, vine din natura sacrificiului: cum am mai spus-o, în vreme ce până la creștinism oamenii "îmblânzeau" violența malefică prin sacrificii animale sau umane aduse zeilor, în creștinism, pentru întâia oară, cel care se sacrifică este chiar "zeul", prin kenoză. Or
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
simplă, căci ajungem la trei tipuri de religii raportabile la cele trei materii lupasciene. După argumentele filosofului, fiecare dintre cele trei niveluri de Realitate dezvoltă religii concordante, iar în istoria umanității predominante au fost până azi religiile monoteiste și cele politeiste, corespunzând eticii macrofizice și celei biologice. Cum contradictoriul este intrinsec realului, monoteismul omogenizant din creștinism, de exemplu, a creat ca antiteză a lui Dumnezeu pe Antihrist, Satan. Replica antagonală pulverizează comandamentele lui Dumnezeu, fără, însă, a le putea substitui, dat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mistică punând stăpânire, concomitent și pretutindeni, pe contradicția supremă și pe noncontradicția supremă", încât să fie "o teofizică religioasă și o terapie mistică a afectivității ontologice constitutive a dragostei fundamentale"345. Propriu-zis, religia stării T nu este nici monoteistă, nici politeistă, ci triadică, pentru ca onticitatea iubirii să se poată manifesta, transcendând primele două materii triontic. Aici intervine marea ignoranță în materie de creștinism a lui Ștefan Lupașcu, similară cu a lui Nietzsche. Și mai e docta ignorantia în materie de naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al colectării și diseminării de știri, presă, radio, filme. În urmă cu 19 secole, Sfântul Pavel putea să meargă din oraș în oraș și să scrie epistole corintenilor și romanilor, răspândind cuvântul Bibliei - cam tot ce puteau face reprezentanții religiei politeiste oficiale a Imperiului Roman. Când el a fost executat, a lăsat în urma sa mii de discipoli care i-au dus mai departe munca într-o competiție din ce în ce mai puternică cu reprezentanții statului. Ce ar putea face Sfântul Pavel în imperiul mondial
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
strămute În Persia la Gandișapur, după ce episcopul Cyril a declarat-o eretică. Istoria medicinii recunoaște faptul că această școală va sta la baza progresului medical pe care-l cunoaște medicina arabă după anii 850-900 (se spune că Însuși profetul Mahomed, politeist și conducător de caravane la Început, a avut revelația Dumnezeului Unic, după ce a ascultat În deșert predica unui preot nestorian, atât de convingători și devotați În tot ceea ce făceau erau nestorienii). Nosocomiile, ca nuclee ale așezămintelor spitalicești de mai târziu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
reprezintă omul, deci o reprezentare antropomorfică angajată în a ilustra caracteristicile divinului prin imagini comune. Această manieră vine să înlocuiască fetișismul, animismul și obiectele magice utilizate în culturile bazate pe agricultură și vânătoare. Acest tip de antropomorfism păstrează încununarea religiilor politeiste din Grecia antică și jainism. În ciuda numeroaselor critici, acest gen de reprezentare se păstrează în budism și creștinism. Nu este o interpretare realistică ci simbolică a divinității. Întreaga mitologie asiatică se dezvoltă astfel în figura bodhisattva ce reprezintă atingerea Nirvanei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
religiilor astăzi, totuși, la nivelul înțelegerii, al mentalității co mune și al comportamentului de zi cu zi, teoretizările ex cathedra încă nu au prins rădăcini, iar dezideratula rămas, în multe privințe, doar academic. Superioritatea invocată de religiile monoteiste față de cele politeiste, fals construită pornind de la prerogative politice și ideologice, nu reprezintă decât un sub-caz, însă unul elocvent și, din păcate, viu. Constituirea unei teologii nu dă nicidecum seamă de superioritatea unei religii. Dimpotrivă, este foarte posibil, la fel ca în cazul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tradiții religioase este de la bun început riscantă. în spațiul euro pean, această atribuire a dat naștere unei „ierarhizări“ a religiilor, „monoteismul“ devenind o calitate prin care se impune superioritatea celor trei religii abrahamice (iudaism, creștinism, islam) în defavoarea „celorlalte“ religii, considerate „politeiste“ ori, pur și simplu, „păgâne“. „Prevalența monoteismului astăzi dă seamă de una din cele mai mari diferențe dintre lumea modernă și Antichitatea clasică. Tocmai din acest motiv, diferențele dintre politeismul greco ro man și monoteismele iudaic, creștin sau islamic, care
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
religioasă și culturală de la sfârșitul Antichi tății, reprezintă o provocare serioasă în privința modului în care înțelegem trecutul. Noi vedem vechea religie prin filtrul presupo zițiilor, experiențelor și al prejudecăților. Monoteismul conține propriile lui judecăți de valoare, internalizate, despre tradițiile păgâne politeiste, și acestea au influențat întotdeauna, iar uneori au distorsionat, studiulacademic al religiei vechi. Monoteismul de azi pare nu doar a fi triumfat din punct de vedere istoric, ci [se consideră] a fi superior, din punct de vedere moral, politeis mului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
adecvat al omu lui la unicitatea lui YHWH.“ Contraargumentele în privința legitimității aplicării terme nului „monoteism“ pentru a desemna exclusiv cele trei religii abrahamice sunt evidente, dacă avem bunăvoința să acordăm o minimă atenție studiului și înțelegerii celorlalte tradiții religioase (considerate politeiste sau non-teiste), tradiții în care legătura cu Unulare aceeași preeminență și este descrisă ori sugerată cu aceeași pregnanță, prin texte și reprezentări care nu lasă loc pentru tăgadă. Iată câteva ilustrări în acest sens: 1. Din tradiția taoistă: „în vremuri
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Semnificativ este, în această privință, demersul lui Raffaele Pettazzoni, exemplar sintetizat de B. Pongratz-Leisten: „Raffaele Pettazzoni, un propunător al schimbării revoluționare, a identificat următoarele trăsături caracteristice ale monoteismului: (1) monoteismul se naște ca o religie nouă în cadrul unui context anterior politeist; (2) apariția lui este asociată cu o reformă religioasă și cu lucrarea respectivului reformator; (3) afirmarea monoteismului se exprimă prin negarea politeismului.“ Este ca și cum, trecând de la roșu la ocru în spectru, am spune că ocrul s-a format prin distrugerea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Prezența acestor imagini-obiecte în viața cetății, precum coloșii și subiectele mitologice reprezentate înainte vreme la greci, era densă și relevantă, pentru că actualizau, prin retorica plastică proprie, retorica discursului identitar, atât de utilă unei lumi plurale politic și etnic, competitive și politeiste. Stoicii greci propun o teorie a imaginii diferită de cea atomistă, deși tot de tip "materialist", menținută aproape neschimbată pe toată perioada școlilor lor de gândire; o regăsim la Cicero, apoi la Marcus Aurelius. Elaborată în principal de Crysippe, la
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
va rafina timp de alte câteva secole după Marea Schismă. Se va ajunge la forme variate de idolatrie, prin mariolatrie, cultul moaștelor, cultul pluralizat al virtuților sacre, care, în timp, dau credinței − și venerării, până la urmă −, un caracter mai degrabă "politeist", în comparație cu monoteismul rigid derivat din ebraism și din filosofia platoniciană. Totodată, această viziune va genera o pluralitate de teme și motive iconografice, care au dus în occident la transformarea totală a canonului bizantin într-o artă religioasă dinamică, "umanizată", creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Numai că, pornind de la această etică a omogenului și de la omogeneză, vor apărea una sau mai multe forțe antagoniste În sânul cărora eterogenul și eterogeneza nu vor mai putea să fie complet eliminate. Vom Întâlni, deci, religii monoteiste și religii politeiste. În religiile monoteiste, dacă există o divinitate numită Dumnezeu de exemplu Tatăl - el nu va Întârzia să se ciocnească cu antagonistul său numit Satan sau diavolul. Altfel spus, eticii omogenizante i se va opune vreo etică eterogenizantă, căci diavolul trebuie
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
atace normele moniste ale puterii sale prin tot felul de acte rele care o distrug cu Încetul. Nu este, deci, cu putință să ne descotorosim de principiul antagonismului nici În sânul religiilor celor mai monoteiste. 60 Dar există și religii politeiste, cu o multiplicitate de zei. În acest caz, deși etica eterogenului este cea care Învinge, ea supune indivizii omogenității credinței sale, religiei sale. Chiar dacă divinitatea este eterogenă, manifestându-se În mijlocul luptelor, al dramelor Între zei, credincioșii, membrii individuali ai acestor
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
strădaniile teologilor vor consta În diminuarea puterii sale, și În cele din urmă, În triumful asupra diavolului, fără ca totuși să izbutească În existența concretă trăită a oamenilor care trebuie să lupte Împotriva forței satanice a Îngerului decăzut. Dimpotrivă, În religiile politeiste vom găsi o căpetenie, ca Jupiter, de pildă, În mitologia greacă, ce reprezintă forța omogenizantă a eterogenității divinității sub forma zeilor multipli. În toate aceste religii asistăm mereu la cumpănirea Între termeni antagoniști, care sunt energii contradictorii. De altfel, tocmai
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
o agricultură remarcabilă bazată pe culturile de porumb și de manioc, își organizează comunitățile pe principiul semi-colectiv (cu repartizarea periodică a pămînturilor fiecărei familii) și își ierarhizează societatea care este dominată de preoți și războinici. În sfîrșit, practică o religie politeistă dominată de Huitzilopochtli, zeul soarelui și al războiului și Quetzalcoatl, zeul aerului și al vieții, cărora trebuie să li se ofere prin sacrificii umane energia care le este necesară pentru a asigura ordinea în lume. Cît despre imperiul incaș, care
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Prin tradiție, creștinarea europenilor a cunoscut un moment esențial prin activitatea apostolului Pavel, care a făcut numeroase călătorii în Asia Mică și în Grecia, și a apostolului Petru, care a desfășurat un misionariat riscant chiar la Roma, capitala Imperiului Roman politeist. Acesta a modificat ideea inițială a textelor biblice în legătură cu poporul ales, cel evreu, astfel încît "ales" putea fi orice creștin dreptcredincios și, în acest mod, creștinismul a putut deveni o religie mondială. Contactul cu gîndirea grecească a imprimat Creștinismului un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o viziune. Comte va furniza, dimpotrivă, materia unei experiențe trăite. În timpul nebuniei lui, el a urmat un drum invers față de cel pe care l-a străbătut umanitatea în cursul istoriei, regresînd de la stadiul pozitiv la stadiul metafizic, apoi la stadiul politeist și, în sfîrșit, la cel fetișist. După această coborîre care a durat trei luni, a urcat panta înapoi, încetul cu încetul, timp de cinci luni. Această opoziție dinamică va dicta structura poemului. El va cuprinde treisprezece cînturi, dintre care unul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]