259 matches
-
Treimi." Doctrina Sfintei Treimi exprimată în forma: „Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, întreit în Persoane, dar Unic în ființă, este Dumnezeu Atotputernic, Preexistent firii și complet Independent în raport cu orice” într-adevăr face deosebire în mod fundamental de majoritatea celorlalte religii politeiste, în care dumnezeul/dumnezeii iau naștere într-un univers preexistent. În același timp această accepțiune a Sfintei Treimi se diferențiază net și de viziunea monoteistă a evreilor nominali, care în 1500 de ani până la Hristos nu au primit niciodată vreo
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
posibil, însă nu cu orice preț, i. e. prin constrângere. Furkânul afirmă: „Nu este silă în credință” (II, 257); (ii) Dar al-Harb (reședința Războiului), restul lumii, care se împarte în două: - Ahl al-Kitab - „Poporul Cărții”, format din Evrei și Creștini; - Mushrikun - politeiștii, idolatrii (sau kafirun - păgânii). Cei dintâi păstrează o revelație adevărată, chiar dacă incompletă sau nedesăvârșită, de aceea beneficiază de toleranță, cu condiția să accepte statutul de subordonați (dhimmi) și să plătească un tribut (jizya). Acesta este sensul în care este interpretat
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
nu fură, nu minții, nu fi leneș)— urmau să trăiască în căldură Soarelui, celalți își petreceau eternitatea pe pănântul rece. Încă practicau și deformarea craniala prin înfășurarea strânsă a capului noilor-născuți, acest proces necauzând însă leziuni cerebrale. Religia Încă era politeista (zeul soarelui, zeița pământului, zeul porumbului ș.a.). Supușii imperiului aveau drepul să-și venereze zeii ancestrali atâta timp cât recunoșteau supremația lui Inti, zeul soare, care era cel mai important zeu venerat de conducerea Încă. Așadar ayllu (familiile lărgite) și orașele-stat ce
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
este mai ales vehiculată de mediul creștin-ortodox român, fiindcă ar arăta predispoziția românilor pentru creștinism. Această idee se află în opoziție cu opinia mai multor cercetători mai recenți cu metode mai științifice care afirmă că religia geților ar fi fost politeistă, precum erau și religiile celorlalte popoare indo-europene și că geții nu reprezintă excepția istorică. În afară de discuția despre monoteismul sau politeismul geților mai există o a două discuție care privește caracterul htonic, subpământesc, sau uranian, celest, al zeității. Toate discuțiile despre
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
dintre ei fiind adorați de populațiile vecine israeliților; reformele iahviste din secolul al VII-lea î.e.n. (sub Iosia) au suprimat pe cât posibil tendințele henoteiste, cel puțin din religia oficială (căci arheologii constată că religia populară a păstrat tradițiile cu iz politeist - vezi Biblia Dezgropată, Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman), curățind textele biblice de referințe la acești dumnezei mai mici, care au început să fie considerați a fi îngeri. Scrierile biblice au fost însă doar în bună parte, nu și complet
Înger () [Corola-website/Science/299691_a_301020]
-
care ne blasfemiază religia. Titlul romanului, "Versetele satanice", constituie o trimitere directă la o problemă foarte delicată pentru musulmani. Este vorba despre controversata teorie a unor interpolări "satanice" în textul Coranului. Profetul Mohamed, ca să-și facă prozeliți într-o lume politeistă, ar fi susținut ideea existenței altor zei în afară de Allah, pe care apoi a retras-o, afirmând că a venit de la Satana. Musulmanii contestă puternic posibilitatea unor interpolări în textul sfânt al Coranului. Gibreel Fishta, personaj schizofrenic și star la Bollywood
Salman Rushdie () [Corola-website/Science/299223_a_300552]
-
edict împotriva creștinilor. A fost prima persecuție anticreștină care s-a derulat în întreg Imperiul. Acest lucru a fost motivat, deoarece Decius a fost un împărat "de modă veche". El lansat un program politic tradiționalist, acesta incluzând revenirea la religia politeistă, romană. Episcopilor și preoților creșini li s-a ordonat să se sacrifice pentru împărat de sau să treacă la religia romană. Majoritatea creștinilor au considerat o mare ofensă, și au hotărât să moară ca și martiri. În același timp, în
Decius () [Corola-website/Science/299877_a_301206]
-
fost recunoscut ca împărat. Istoricul Eusebius din Caezareea a scris că Filip Arabul a fost primul împărat creștin. De fapt, Constantin cel Mare a fost primul împărat roman care s-a botezat. Filip a fost doar tolerant față de creștini, religia politeistă rămânând religia oficială de stat. Sfântul Quirinus al Romei, a fost, după o legendă, fiul lui Filip Arabul.
Filip Arabul () [Corola-website/Science/299878_a_301207]
-
divin. Contratimpul se datorează multiplelor tradiții și straturi redacționale care fac Biblia ebraică, diverșii autori/redactori (trăitori în diverse epoci și nutrind ideologii sau preferințe religioase diferite) au avut, în mod demonstrabil, propriile lor relatări sau versiuni de raportat. Practicile politeiste conform cărora Iahve era adorat ca unul dintr-o serie de zeități par a fi continuat până relativ târziu, anume până în perioada postexilică (persană), tradițiile religioase rafinându-se într-un monoteism veritabil (exclusiv) doar în perioada elenistică (în timpul monarhiei hașmoneilor
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau regiștri. În registrul de jos, sau pe nivelul patru este o figură de femeie cu mâinile așezate pe capetele a doi lei care stau așezați la dreapta și la stânga ei. Figura de femeie poate
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
drept convigătoare dovezile că Dumnezeu a avut o soție.” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). În documentarul History Channel The Bible
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Astfel, doar începând cu secolul al 6-lea î.e.n. monoteismul iudaic s-a dezvoltat sub influența filozofiei grecesti pentru a deveni monoteist în sensul strict al termenului, afirmând un Dumnezeu pentru toată umanitatea. Prima utilizare a tetragramei apare în perioada politeistă (evreii adorau alături de zeul lor tribal YHWH diverse alte zeități locale precum El, Milkon, Anat, Așera, Baal, Kemoș) și de tranziție spre monoteism, YHWH fiind numele zeității masculine, așa cum atestă mărturiile epigrafice găsite la "Kuntilet Ajrud" (ostrace cu invocații spre
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
fi legat de principiul dinastic, ca în Imperiul Romano-German sau în Polonia după stingerea dinastiei Iagiello. Afirmarea originii divine a puterii monarhului constă prin afirmarea legăturii speciale dintre monarh și divinitate. Marele Incaș se consideră "Fiul Soarelui", în multe state politeiste, suveranii declarându-se descendenții zeilor. În statele europene creștine s-a adoptat practica ungerii monarhului, ca formă de transmitere a unui har de origine divină. În Islam, califii erau considerați locțiitori ai profetului și șefi ai comunităților credincioșilor, exponenți ai
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
cel original ebraic. Un exemplu este Facere 6 unde versetele în ebraică trădează o insistentă dar puțin de imaginativă intervenție care comporta repetiții peste repetiții, solilocvii ad hoc și erori gramaticale insolubile și probabil inevitabile, totul pentru a camufla contextul politeist în care a fost gândit mitul potopului original, anume acela în care avea loc un conflict între diverse grupuri și ierarhii de zei, așa cum știm că se întâmplă în variantele mesopotamiene. Dovezi arheologice vin să sprijine textul biblic, demonstrând că
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau registre. În registrul de jos, sau pe nivelul patru, se află o figură de femeie cu mâinile așezate pe capetele a doi lei care stau așezați la dreapta și la stânga ei. Figura de femeie
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
drept convigătoare dovezile că Dumnezeu a avut o soție.” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). Existența sau inexistența lui Dumnezeu, în
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
adevărul despre acești oameni din antichitate [adică evreii — n.n.].” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din secolul al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586 î.e.n., după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). În documentarul History Channel "The
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
Religia geto-dacilor a fost politeistă, eventual henoteistă, centrată în jurul zeului important Zalmoxis. Herodot afirma că dacii erau monoteiști, dar opinia majoritară a istoricilor de azi este că dacii nu erau monoteiști și că nu se poate avea prea multă încredere în afirmațiile lui Herodot. Zalmoxis
Religia dacilor () [Corola-website/Science/298536_a_299865]
-
a reaminti sclavia și salvarea Israelului și de a ilustra împlinirea legământului cu Israel. Exodul a fost un subiect central al iudaismului: el a servit pentru a-i orienta pe evrei către sărbătorirea acțiunilor lui Dumnezeu în istorie, spre deosebire de sărbătorile politeiste ale acțiunilor zeilor în natură, în ziua de azi el este menționat zilnic în rugăciunile evreiești și sărbătorit de Pesach. În istoria seculară exodul a servit drept inspirație și model pentru multe grupuri, de la imigranții protestanți care fugeau din fața persecuțiilor
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
aceasta o formă de politeism. Conceptul fundamental în islam este unicitatea lui Allah ("tawhid"). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Originea termenului Allah precede apariția islamului, acesta fiind un zeu al panteonului arab politeist, alături de consoartele lui feminine, anume Al-Lat, Al-Uza și Manat. Istoriografia islamică amintește de un manuscris pe pergament, al cărui autor este bunicul profetului Mahomed (anume Abd-al-Mutalib), care privește reglarea unei datorii, încheiată conform tradiției locului cu invocarea divinităților adorate pe
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
kuraișiții, păgâni pe atunci, scriu ""In numele lui Alah"", cum ea nu găsește anormal nici faptul că tatăl lui Mahomed avea prenumele "Servitorul lui Alah" (sau dacă vrem "sclavul lui Alah" - asta înseamnă Abdalah). Explicația acestui fapt este că arabii politeiști recunoșteau mai mulți zei, printre care și Alah (divinitatea masculină), care era, ca orice bărbat arab "șeful casei", adică "șeful casei de piatră" care era templul orașului. În această construcție neterminată (fără acoperiș) erau reunite toate puterile supranaturale în care
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
pentru a se apropia de caravana mecană : s-au ras în cap și s-au îmbrăcat în pelerini aflați în drum spre locul sacru de pelerinaj de la Kaaba (pelerinajul și adorarea pietrei de la Kaaba este la origine un ritual păgân (politeist) arab, adoptat și de noua religie islamică). Strategema a provocat fără îndoială discuții în comunitatea islamică a acelui timp, căci ea ridica semne de întrebare de natură morală, mărturie ne stă textul coranic, care se face ecoul acestor neliniști (surata
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
religie cunoscută. Mesopotamienii credeau că lumea este un disc plat, înconjurat de un spațiu uriaș, gol, și deasupra, raiul. Ei mai credeau că apa se găsește peste tot, și că universul a apărut din această mare enormă. Religia mesopotamiană era politeistă adică oamenii credeau în mai mulți zei. Deși credințele descrise mai sus erau comune tuturor mesopotamienilor, au existat și variații regionale. Cuvântul sumerian pentru univers este an-ki, care face referire la zeul An și la zeița Ki. Fiul lor era
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
al domniei sale, 1346 î.H, Amenhotep al IV-lea a început să promoveze cultul lui Aten. Regele a condus o revoluție religioasă, în care Nefertiti a jucat un rol proeminent. Religia oficială a Egiptului antic a fost schimbată de la una politeistă într-una henoteistă. Acesta nu era un monoteism strict, deoarece nu nega existența altor zeități. În acel an se crede că a început și construirea noii capitale Akhetaten, în locul cunoscut astăzi ca Amarna. În al cincilea an de domnie, Amenhotep
Nefertiti () [Corola-website/Science/303012_a_304341]
-
cărămizi. Piramida lui Djoser este o serie de mastabale stivuite una peste alta. Piramidele au fost construite în Regatul Vechi și Regatul Mijlociu, dar faraonii din Regatul Nou le-au abandonat, în favoarea mormintelor tăiate în piatră. Religia vechilor egipteni era politeistă, iar numărul zeităților de ordinul sutelor. Religia egipteană a fost o succesiune de credințe ale poporului egiptean începând din perioada predinastică până la apariția creștinismului și islamismului în perioada greco-romană. Ritualurile se făceau sub conducerea preoților sau vracilor (folosirea magiei fiind
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]